Sf. Vasile cel Mare

Ordinul Sfântul Vasile cel Mare, siglă OSBM, (în latină Ordo Sancti Basilii Magni, în ucraineană Чин Святого Василія Великого) este un ordin călugăresc greco-catolic. Membrii acestui ordin, călugării și călugărițele, poartă denumirea de bazilieni sau mai vechiul bazilitani ori basilitani, respectiv baziliene sau bazilitane.

De notat faptul că în Biserica Ortodoxă, aproape toți monahii și monahiile urmează regula Sfântului Vasile cel Mare, iar în Biserica Ortodoxă Română, în unanimitate, călugării și călugărițele urmează această regulă.
Istoria fondării Ordinului Sfântului Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare avea o experiență importantă a vieții cinobitice și anahoretice (austere) din călătoriile pe care le făcuse în Orient, în cursul cărora a observat diferite forme ale vieților consacrate. Din această experiență, a dezvoltat o nouă formă de monahism, pe care a redactat-o, în parte, cu ajutorul Sfântului Grigore de Nazianz, dând naștere Ordinului Sfântului Vasile cel Mare.

Pentru Sf. Vasile cel Mare, idealul monastic nu se găsește în imensele colonii de călugări care existau în Egipt, nici în sihăstriile pe care le-a întâlnit în deșert[1]. El considera că prea marile colonii de călugări erau prea active și zgomotoase, iar sihăstriile uitau de caritate și de umilință: „Dacă trăiți departe de oameni cum veți putea să vă bucurați împreună cu cei fericiți și să plângeți împreună cu cei care suferă? Domnul nostru a spălat picioarele apostolilor săi: când sunteți singuri, cui i le veți spăla? Și cum vă veți practica umilința, voi care nu aveți pe nimeni în fața căruia să vă umiliți?”[1].

Sf. Vasile cel Mare s-a opus austerităților pe care le-a văzut în cursul șederii sale în Orient. Chiar dacă a practicat o viață de privațiuni, el a refuzat prea marile privațiuni, acestea trebuind să fie moderate.[2]. Astfel, el a recomandat ca discipolii să nu renunțe la toate bunurile îmbrățișând viața religioasă, ci să le considere bunuri consacrate lui Dumnezeu, pentru a le folosi pentru faptele bune.[3]

Sf. Vasile cel Mare a scris regulile ordinului pe la anul 361, fiind preot. I-a scris papei Liberiu în anul 363, care a confirmat binefacerea acestor reguli monahale, ca și papa Damasus I, în 366 și papa Leon, în anul 456.[4].

Ordinul Sfântului Vasile s-a propagat rapid în Orient, încât a devenit unul dintre ordinele de referință ale vieții cenobitice ortodoxe. În Occident, regula Sfântului Benedict a jucat același rol, dar el s-a inspirat din regulile Sfântului Vasile pentru scrierea Regulei Sf. Benedict.[2].