Egolatria

Egoistul nu comunica dragostea: nedaruind-o, nu o poate inmulti.

Un crestin egoist este o contradictie in termeni. Parintele mitropolit Andrei ne incalzeste sufletele: inceputul altruismului este „participarea la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, duminica de duminica si sarbatoare de sarbatoare. La Sfanta Liturghie ii multumim lui Dumnezeu. Si cum Ii multumim? Pe cat se poate, cat mai des sa ne spovedim si sa ne impartasim.

In cadrul Dumnezeiestii Liturghii suntem vindecati de egoism si ne integram in Trupul mistic al Domnului Hristos.

Intram intr-un ritm al sacralitatii: intelegem ca egoismul ne devoreaza pasaportul catre Imparatie.

Desi era orb, Bartimeu nu era egoist: „Cand Domnul Hristos l-a chemat, a indraznit si s-a ridicat din conditia de umil si neajutorat cersetor. Acum, dupa intalnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Bartimeu era din nou un vazator al creatiei divine. In toata vanzoleala din jurul sau, doar Mantuitorul ii putea oferi liniste, nadejde si pace. Multi din cei ce au ochi nu mai pot vedea pe Dumnezeu din cauza pacatelor, a indiferentei sau a mandriei. Sa mai retinem un amanunt, nu lipsit de importanta. Dupa vindecare, Bartimeu i-a urmat Domnului Iisus Hristos. Acum nu mai era un cersetor uitat de lume, ci un misionar iubit de Dumnezeu. Bartimeu nu mai cersea, ci oferea.” (pr. Paduraru) O transformare posibila doar printr-o credinta profunda.

Egolatria inseamna caderea omului din starea de har in cea de pacat. Adorarea sinelui este bajbaiala intunericului si respingerea comuniunii. Egolatria presupune privarea constienta de beneficiile duhovnicesti ale rugaciunii si caritatii. Acestei departari de adevar, Sf. Grigorie de Nazianz ii opune o experienta personala a divinului, o intalnire vie, in atmosfera tacerilor rugatoare, cu Dumnezeu cel viu. 

Tacerea divina devine cel mai profund raspuns.

https://www.crestinortodox.ro/religie/egolatria-128313.html