Charles Chaplin „Dictatorul“, 1940

Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional mai ales pentru acea perioadă (1940), când Statele Unite ale Americii nu se aflau încă în război cu Germania nazistă, mai ales datorită faptului că este o satiră curajoasă de condamnare a lui Hitler și a nazismului și de asemenea pentru portretizarea persecuțiilor la adresa evreilor din Europa. El este celebru atât datorită faptului că este primul film „vorbit” al lui Chaplin, cât și datorită succesului său comercial foarte mare.

În rolurile principale din film interpretează:

Adenoid Hynkel jucându-se cu globul pământesc.

Chaplin interpretează în film un dublu rol: cel al bărbierului evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă).

Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat ca și „garbage” -gunoi, o traducere apropiată ar fi Gunoisch), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feld-mareșalul Herring este modelat după comandantul flotei aeriene LuftwaffeHermann Göring. Italia fascistă este transformată în „Bacteria”, iar ducele Benito Mussolini este denumit ca Benzino Napaloni (o combinație între benzină și napalm).

O mare parte din film este reprezentată de scenele în care Hynkel și Napaloni discută cu privire la invadarea Austriei (în film Austria (Osterreich) este denumită Osterlich).

Filmul conține multe dintre scenele comice savuroase ale lui Chaplin.

  • Discursul lui Hynkel reprezintă o adevărată caricatură a stilului oratoric al lui Adolf Hitler, pe care Chaplin l-a studiat cu mare atenție.
  • Charles Chaplin, în rolul bărbierului evreu, își bărbierește un client pe muzica lui Johannes Brahms în Dansul Maghiar Nr. 5, care se difuza la radio, mișcându-se cu briciul pe ritmul muzicii.
  • Dar cea mai celebră scenă a filmului este reprezentată de dansul dictatorului Adenoid Hynkel cu un balon pe care este desenat globul pământesc în biroul său. Această scenă se desfășoară pe muzica lui Richard Wagner din opera sa Uvertura Lohengrin.
  • O altă scenă comică este cea în care Hynkel și Napaloni stau în scaune de frizerie și se ridică treptat (pentru a da impresia că fiecare este mai important decât celălalt) până ce unul dintre ei dă cu capul de plafon.

Filmul se termină cu scena în care bărbierul, fiind confundat cu dictatorul, se adresează unei mari audiențe și prin radio întregii națiuni, înainte de invadarea statului Osterlich de către Tomania (o aluzie evidentă la Anschluss-ul de către Germania a Austriei la data de 12 martie 1938). Chaplin își axează discursul pe explicarea motivelor care necesită încetarea ostilităților. Discursul controversat al lui Chaplin ar fi putut contribui la încetarea războiului, dacă statele beligerante l-ar fi luat în serios.

Semnele făcute de jandarmi pe vitrinele magazinelor populației evreiești din Ghetou sunt scrise în film în limba Esperanto, o limbă pe care Hitler a condamnat-o ca fiind creată de către evrei.[7]

 

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat.
Nu e treaba mea.
Nu vreau să conduc sau să cuceresc.
Mi-ar place să ajut pe fiecare, evreu, creştin, negru sau alb.
Toţi dorim să ne ajutăm reciproc. Aceasta e natura umană.
Să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţă.
Nu vrem să urâm sau să dispreţuim. Este loc pentru fiecare.
Pământul este destul de bogat ca să-i hrănească pe toţi.
Viaţa poate să fie liberă şi frumoasă.
Dar am luat un alt drum.
Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a ridicat bariere de ură, ne-a redus la ură şi la vărsare de sânge.
Am dezvoltat viteză dar ne-am închis în ea.
Mecanizarea înseamnă abundenţă dar ne lipsesc multe.
Ştiinţa noastră ne-a făcut cinici şi brutali.
Raţionăm prea mult şi simţim prea puţin.
Avem mai degrabă nevoie de umanism.
De bunătate, nu de abilitate.
Fără aceste calităţi, violenţa ne va domina vieţile.
Avionul şi radioul ne-au apropiat.
Natura acestor invenţii apelează la bunătate, frăţia universală, unitatea tuturor.
Acum, vocea mea ajunge la milioane de oameni, femei, copii care sunt disperaţi,
victime ale unui sistem de tortură, care întemniţează oameni nevinovaţi.
Celor care mă ascultă, le spun: nu descurajaţi.
Suferinţa noastră e doar rezultatul lăcomiei, amărăciunea celor cărora
le e frică de progresul uman.
Ura va dispărea, dictatorii vor muri, şi puterea luată de la popor
reveni poporului.
Atâta timp cât oamenii vor muri, libertatea nu va dispărea.
Soldaţi! Nu vă supuneţi acestor ticăloşi care vă dispreţuiesc şi vă subjugă,
care vă ordonează vieţile, gândurile şi sentimemtele.
Care vă tratează ca pe animale şi vă transformă în maşini.

Nu cedaţi acestor oameni denaturaţi cu creiere şi suflete de maşini!
Nu sunteţi nici maşini nici animale, ci oameni!
Voi purtaţi dragostea în suflet!
Nu urâţi! Doar cei care nu sunt iubiţi pot să urască.
Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate!

Sf. Luca scria: „Împărăția lui Dumnezeu e în sufletul omului.”

Nu al unui singur, sau al unui grup, ci al tuturor oamenilor.
Voi, poporul aveţi puterea să construiţi maşini, să fiţi fericiţi!
Aveţi puterea să faceţi viaţa liberă şi frumoasă, să devină o aventură minunată.
În numele democraţiei, să profităm de această putere,
să ne unim!
Să ne luptăm pentru o lume nouă, care va da tuturor şansa de a munci, un viitor tinerilor
şi o garaţie bătrânilor. Promiţându-vă acestea, ticăloşii au ajuns la putere.
Dar au minţit! Nu şi-au ţinut promisiunile. Dictatorii se eliberează dar asupresc poporul.
Să luptăm pentru îndeplinirea promisiunilor!
Pentru eliberarea lumii, pentru abolirea graniţelor naţionale, pentru înlăturarea lăcomiei,
urei şi intoleranţei. Să luptăm pentru o lume raţională în care ştiinţa şi progresul
ne vor arăta drumul spre fericire.
Soldaţi! În numele democraţiei, să ne unim!

***
Oriunde te-ai afla, ridică-ţi privirea!
Norii se împrăştie! Soarele răzbate!
Ieşim din întuneric şi intrăm în lumină!
Intrăm într-o lume nouă, o lume mai bună, unde oamenii vor fi deasupra
urii, a lăcomiei şi a violenţei.
Ridică-ţi privirea!
Sufletul omului are aripi şi în cele din urmă, începe să zboare.
Zboară spre curcubeu, spre speranţă, spre viitor, viitorul glorios care îţi aparţine ţie,
mie, nouă tuturor!

Pelicula „Dictatorul“ (The Great Dictator) este scrisă şi regizată Charles Chaplin, cel care joacă şi rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră la adresa lui Adolf Hitler şi a regimului nazismului. Filmul lui Chaplin este excepţional, mai ales pentru faptul că, deşi filmările au început în 1937, a prefigurat politica agresivă a lui Hitler ce a condus la cel de-al Doilea Război Mondial.

În contextul anului în care a apărut, filmul a dovedit un curaj deosebit nu numai pentru că Statele Unite, locul unde Chaplin a produs această peliculă, nu se aflau în conflict cu Germania nazistă (ironizată în film cu numele de Tomania), dar şi pentru portretizarea persecuţiilor la adresa evreilor din întreaga Europă.

„Dictatorul“ este un film de cotitură în cariera artistică a lui Chaplin. Este primul film „vorbit“ şi ultimul al vagabondului Charlot, cel care l-a consacrat pe cineast, şi nu în ultimul rând, este primul film în care Chaplin ia o poziţie politică explicită. De altfel, implicarea în politică şi exprimarea deschisă a viziunilor sale de stânga îi vor aduce numai necazuri regizorului britanic. Chaplin interpretează în film un dublu rol:cel al bărbierului evreu amnezic – vagabondul,   şi cel al dictatorului Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după Adolf Hitler.

Numele aghiotanţilor lui Hynkel sunt parodii la cele ale aghiotanţilor lui Hitler. Garbitsch (Gunoi-sch, sau Gunoiul – n.r.), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar mareşalul Herring seamănă leit comandantului flotei aeriene Luftwaffe, Hermann Göring. Italia lui Benito Mussolini – numit în film Benzino Napaloni, un acronim după numele lui Napoleon Bonaparte – este transformată în „Bacteria“.

Filmul conţine multe scene comice savuroase şi memorabile:dansul dictatorului Hynkel cu un balon pe care este desenat globul pământesc în biroul său, frizerul evreu, care bărbiereşte un client pe muzica lui Brahms în „Dansul Maghiar nr. 5“, mişcându-se cu briciul pe ritmul muzicii şi discursul lui Hynkel, care reprezintă o adevărată caricatură a stilului oratoric al lui Adolf Hitler, studiat cu mare atenţie de Chaplin.

Se pare că pelicula, interzisă în Germania nazistă, precum şi în statele aflate sub influenţa acesteia (inclusiv România), a fost văzută de Adolf Hitler şi de mai-marii regimului nazist. „La noi, filmul «Dictatorul» al lui Chaplin a fost difuzat pentru prima oară în primele zile după Revoluţia din 1989, la iniţiativa crainicului Victor Ionescu“, ne-a declarat criticul de film Irina-Margareta Nistor.