SFANTUL MAXIM CELE SASE OPRIRI (RENUNTARI)


EROUL vs. SFANTUL

In privinta activitatii concrete de infranare, un text din Sfantul Maxim Marturisitorul ne ajuta foarte mult. El spune ca sunt sase opriri pe care, insusindu-ni-le, putem cunoaste pe Dumnezeu. Infranarea o decodifica in sase tipuri de opriri, de frane. Cateva dintre ele ne sunt cunoscute. 

Prima e de la savarsirea pacatului. Vedeti ce frumoasa e gandirea patristica, nu se refera la infranare cu trimitere la hrana si la bautura. Mai intai, infranarea este de la rau, adica “nu face raul” este comandamentul nr. 1 cumva al infranarii. 

A doua, de la hrana care ne aprinde. 

A treia, de la amestecul cu cei ce vietuiesc fara straja. Asta insemna persoane care vorbesc mult, critica lucruri din afara, vorbesc despre altii, sunt nemultumiti de mersul societatii, de salarii, de guvernanti, de politicieni. Eu nu spun ca nu trebuie sa fim critici si atenti la mersul societatii civile, dar in momentele in care vrem sa ne linistim pe noi si sa dam intaietate vietii interioare, trebuie sa iesim din aceasta priza. Viata interioara intrucatva nu este foarte compatibila cu viata sociala. Cine vrea sa isi cultive viata interioara trebuie sa abandoneze macar pentru un timp scena vietii publice, mizele vietii sociale.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, barbă şi text

Asta e diferenta dintre erou si sfant. Sfantul incearca sa invinga raul din el insusi, nu se bate cu raul din lume, el stiind ca de fapt invingand raul din el insusi, aceasta biruinta se repercuteaza si asupra celorlati pentru ca se roaga cu mai multa putere pentru cei care sunt incercati de rele. Eroul se apucă să lupte pe orizontală cu răul. Nu cu răul din el însuşi. Şi, când sfântul lupta cu răul din el însuși, el, pentru scurt timp, este scos în rezervă. Este scos în afara luptelor sociale. Dar este absolut nevoie de aceasta abordare, pentru că, dacă ne gândim, de exemplu, la postura de părinte, un părinte care nu şi-a stins mânia în inima lui, nu şi-a cultivat blândeţea în inima lui, nu poate să fie un tată blând şi calm cu copiii săi. Şi degeaba se aruncă în planul exterior cu dorinţa de a-şi educa copiii, dacă el nu şi-a îmblânzit inima.

Deci are rost la un moment dat, din când în când, să ieşim din priza mizelor exterioare ca să ne îmbunătăţim interior, ca un pic agonisind ceva din virtutea bunătăţii, a blândeţii şi a înţelesurilor duhovniceşti, să venim în lume şi în raporturile cu cei dragi mai tari, mai tari în bine, ca să-i putem ajuta mai mult pe ei, decât să stăm nevindecaţi şi neîmbunătăţiţi în preajma lor încercând să le facem bine, noi înşine nefiind buni. Deci cumva a nu ne însoţi cu persoanele care vieţuiesc fără strajă este un alt mod de a cultiva înfrânarea.

A patra este aceea de a ne opri de la îndeletnicirea care ne depărtează de la viaţa cea după Dumnezeu. Sunt îndeletniciri care ne depărtează de la viața cea după Dumnezeu si ar trebui sa cercetam să vede dacă lucrurile acestea sunt aşa sau nu. Unele dintre ele sunt evidente în îndepărtarea lor faţă de Dumnezeu, altele sunt ascunse. Am fost la o conferinţă undeva în Germania şi nişte tineri români care lucrează acolo la nişte corporaţii de IT mi-au spus că ei, creştini fiind, resimt tot mai împovărător faptul că lucrează la departamente care realizează jocuri computerizate pentru generaţia tânără, unde elementele de violenţă sunt evidente. Şi întrebau dacă e posibil să rămână creştini şi să continue să fabrice jocuri pentru generaţia tânără. Textul acesta ne spune că nu. Şi că, la un moment dat, va trebui să alegem, să căutăm altceva. Să pierdem, poate, un bonus financiar sau un salariu mai mare, dar să încercăm să facem ceva care este în compatibilitate totală cu ceea ce credem. Pentru că fiinţa noastră nu se poate împărţi să asume sau să iubească sau să performeze în două lucruri care se opun.

A cincea, ne spune Sf. Maxim Mărturisitorul, este de a ne înfrâna de la avuţia cea vrednică de osândă care trage mintea spre multe – uitaţi ce observaţie profundă face! Omul care este avut, bogat, și are o bogăţie la care se gândeşte toată ziua, cum s-o înmulţească, cum s-o facă mai strălucitoare, cum s-o facă mai vizibilă, să se bucure de ea, să fie ea centrul atenţiei lui, îi ţine mintea ocupată – îi trage mintea spre multe. Şi aceasta este ceva potrivnic înfrânării, potrivit Sf. Maxim Mărturisitorul.

Şi a şasea înseamnă, şi aceasta este înfrânarea supremă, a nu mai avea parte de o voie proprie. Peste tot a nu mai avea voie proprie. Ăsta este un tip de înfrânare special pe care Sf. Maxim Mărturisitorul îl pune mai întâi în sarcina monahilor. Monahii se încredinţează pe ei înşişi, intrând în mănăstire, unor părinţi faţă de care fac ascultare. Și tot ceea ce fac ei şi tot ceea ce urmează ei, fac în ascultare.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/sorin-mihalache-exercitiul-infranarii-tiparele-societatii-de-consum-oferta-duhovniceasca-esentiala-post-mare-folos-lucrare-launtrica-linistire-paza-simturilor-retragere-tentatii-lume-video-text-iasi/#more-132301