Generalul Ludovic Mircescu

De multe ori, au fost situații bizare, când neatenția a devenit trădare. Un astfel de caz s-a petrecut în anul 1920, când se refugiase la Hotin, venind din Galiția, o distinsă doamnă, însoțită de două fiice, frumoase și seducătoare. Stabilte la Cernăuți, una din tinere s-a căsătorit cu un consul francez, iar, cealaltă l-a cunoscut pe generalul Ludovic Mircescu, comandantul Diviziei a 8-a, cu sediul la Cernăuți. Tânărul general de cavalerie, care frecventa luxoasele saloane ale orașului bucovinean, s-a îndrăgostit de Gerda, o blondă cu ochi albaști, de o frumusețe răpitoare. Chemat la București, Mircescu a fost promovat în funcția de ministru de Război. Gerda a început să profite de slăbiciunea și naivitatea amantului, astfel că, toate informațiile obținute le trimitea superiorilor săi. Și acum apare neatenția fatală. Aflat în concediu la Vatra Dornei, în vara anului 1926, ministrul a cerut să i se aducă Planul de Mobilizare al Armatei, pentru a-l studia în amănunțime. Documentul conținea 100 de pagini, unde erau anexate grafice și schițe, care aveau un caracter strict secret. După două zile, de atentă analiză a strategiilor stabilite, generalul a plecat pentru scurt timp din cameră. În clipa când a revenit, a văzut că lipsește planul ultra-secret, dar și iubita sa, care îi jurase iubire veșnică!

Alertate, serviciile secrete au comunicat știrea că, un automobil în care se afla Gerda, impreună cu sora sa și consului francez trecuseră frontiera de nord a României, cu pașapoarte și vize legale. Informat de cele petrecute, Carol Caraiman (viitorul rege Carol II al României), aflat în exil la Paris, i-a transmis generalului Mircescu sugestia ca ”în cel mult trei luni, să înceteze de a mai trăi”. Marcat de cele întâmplate, naivul ministru, devenit trădător din neatenție, a îndeplinit dorința viitorului monarh. Ulterior s-a aflat că, spioana Gerda era manevrată din umbră de doi agenți străini din Galați, Rosensweig și Dimitrie Rostovski-Bruhatov. (citat din I. Datcu – „Dulceața trădării – 1”)