Dictatura regală a lui Carol al II lea , dictatura militara a lui Antonescu si fascismul legionar

Regele Carol al II-lea în 1938

Pe 10 februarie 1938, Carol al II-lea a desființat partidele politice. În locul acestora, a creat organizația politică totalitară Frontul Renașterii Naționale (FRN), în decembrie 1938. Fondatorii respectivului partid unic au fost Armand CălinescuGrigore GafencuPetre AndreiMihai Ralea, M. Ghelmegeanu (excluși din PNȚ), C. AngelescuM. CancicovMitiță ConstantinescuVictor IamandiVictor Slăvescu, D. Alimănișteanu, C.C. Giurescu (dintre liberali), Ștefan Ghițescu, N. Miclescu, Alex. HodoșAnibal TeodorescuIonescu-SiseștiVasilescu-Karpen, D.V. Toni (iorghiști), I. Gr. PeriețeanuV. V. Tilea (vaidiști), C. Garoflid, I. GigurtuI. Bujoiu (industriași), generali: N. SamsonoviciGh. RusescuN. RujinskiI. SichitiuGh. Manu, oameni de cultură: C. Rădulescu-MotruI. PetroviciD. GustiIuliu HațieganuV. VâlcoviciLucian Blaga. Consilierii regali: Miron Cristea (patriarhul), mareșalul Prezangeneralul VăitoianuG. G. MironescuN. IorgaGh. TătărescuC. Argetoianu, E. Balint. Nu au aderat: Iuliu ManiuMadgearuM. Popovici, Iunian, Lupu, Dinu BrătianuGh. Brătianu.”[2]

EVENIMENTELE DIN 3-6 SEPTEMBRIE 1940. Mărturie lui Gheorghe Grecu, comandant legionar

Doi ani mai târziu, în anul 1940, forțat de presiunea politică a Uniunii SovieticeGermaniei hitleristeBulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost mai târziu obligat să abdice, la 6 septembrie 1940, în favoarea fiului său Mihai, care a depus jurământul fără întârziere, în fața a trei persoane: Ion Antonescu, patriarhul Nicodim și dr. G. Lupu, președintele Curții de Casație. Regele Mihai a avut până în 23 august 1944 un rol strict ceremonial sub administrația pro-germană a generalului Ion Antonescu. Așa a rămas timp de patru ani. Ghiță Ionescu descria situația astfel:

Din acel moment, Regele Mihai s-a retras într-o izolare tăcută, dar în mesajele sale radiofonice din ajunul Anului Nou el lăsa impresia an de an că urmărea situația.[3]

MOTO : „ Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei, ca fascist. Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste din România, oprind toate activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi răspunzând unei întrebări a lui Antonescu, la procesul sau – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă (…) În timpul perioadei de dominare hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu mareşalul Ion Antonescu, care a făcut foarte mult bine
pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste (…) Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei, în momente de grele încercări din timpul Imperiului Nazist din Europa. Mareşalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure împotriva evreilor. El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria, a căror viaţă era în pericol !”