Nicodemus

1. Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă.
2. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor.
3. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci.
4. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii.
5. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.
6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.
8. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă.
9. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.
10. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns.
11. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela?
12. Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea.
13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă.
14. Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa.
15. Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?
16. Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
18. Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?
20. Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă?
21. Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi.
22. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om.
23. Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?
24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.
25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?
26. Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos?
27. Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde este.
28. Deci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: Şi pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi.
29. Eu Îl ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine.
30. Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.
31. Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: Hristosul când va veni va face El minuni mai multe decât a făcut Acesta?
32. Au auzit fariseii mulţimea murmurând acestea despre El şi au trimis arhiereii şi fariseii slujitori ca să-L prindă.
33. Dar Iisus le-a zis: Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34. Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi.
35. Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini?
36. Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi?
37. Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
40. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
41. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?
43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El.
44. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
46. Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.
47. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?
48. Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
49. Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!
50. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51. Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?
52. Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53. Şi s-a dus fiecare la casa sa.

Nicodemus (/ˌnɪkəˈdməs/GreekΝικόδημος) was a Pharisee and a member of the Sanhedrin mentioned in three places in the Gospel of John:

  • He first visits Jesus one night to discuss Jesus’ teachings (John 3:1–21).
  • The second time Nicodemus is mentioned, he reminds his colleagues in the Sanhedrin that the law requires that a person be heard before being judged (John 7:50–51).
  • Finally, Nicodemus appears after the Crucifixion of Jesus to provide the customary embalming spices, and assists Joseph of Arimathea in preparing the body of Jesus for burial (John 19:39–42).

An apocryphal work under his name—the Gospel of Nicodemus—was produced in the mid-4th century, and is mostly a reworking of the earlier Acts of Pilate, which recounts the harrowing of Hell.

Although there is no clear source of information about Nicodemus outside the Gospel of John, the Jewish Encyclopedia and some historians[1] have speculated that he could be identical to Nicodemus ben Gurion, mentioned in the Talmud as a wealthy and popular holy man reputed to have had miraculous powers. Others point out that the biblical Nicodemus is likely an older man at the time of his conversation with Jesus, while Nicodemus ben Gurion was on the scene 40 years later, at the time of the Jewish War.[2]

Nicodemus in John’s Gospel[edit]

As is the case with Lazarus, Nicodemus does not belong to the tradition of the Synoptic Gospels and is only mentioned by John,[3] who devotes more than half of Chapter 3 of his gospel, a few verses of Chapter 7 and lastly mentions him in Chapter 19.

The first time Nicodemus is mentioned, he is identified as a Pharisee who comes to see Jesus „at night”. John places this meeting shortly after the Cleansing of the Temple and links it to the signs which Jesus performed in Jerusalem during the Passover feast. „Rabbi, we know that you are a teacher who has come from God. For no one could perform the signs you are doing if God were not with him” (John 3:2).

Then follows a conversation with Nicodemus about the meaning of being „born again” or „born from above” (Greekἄνωθεν), and mention of seeing the „kingdom of God„. Nicodemus explores the notion of being literally born again from one’s mother’s womb, but most theologians recognise that Nicodemus knew Jesus was not speaking of literal rebirth. Theologian Charles Ellicott wrote that „after the method of Rabbinic dialogue, [Nicodemus] presses the impossible meaning of the words in order to exclude it, and to draw forth the true meaning. ‘You cannot mean that a man is to enter the second time into his mother’s womb, and be born. What is it, then, that you do mean?'”[4]

Jesus expresses surprise, perhaps ironically, that „a teacher of Israel” does not understand the concept of spiritual rebirth. James F. Driscoll describes Nicodemus as a learned and intelligent believer, but somewhat timid and not easily initiated into the mysteries of the new faith.[3]

In Chapter 7, Nicodemus advises his colleagues among „the chief priests and the Pharisees”, to hear and investigate before making a judgment concerning Jesus. Their mocking response argues that no prophet comes from Galilee. Nonetheless, it is probable that he wielded a certain influence in the Sanhedrin.[3]

Finally, when Jesus is buried, Nicodemus brought a mixture of myrrh and aloes—about 100 Roman pounds (33 kg)—for embalming Jesus’ body according to Jewish custom.[John 19:39] Nicodemus must have been a man of means; in his book Jesus of Nazareth: Holy WeekPope Benedict XVI observes that, „The quantity of the balm is extraordinary and exceeds all normal proportions. This is a royal burial.”[5]

Veneration and liturgical commemoration[edit]

Nicodemus is venerated as a saint in the various Eastern Churches and in the Roman Catholic Church. The Eastern Orthodox and Byzantine Catholic churches commemorate Nicodemus on the Sunday of the Myrrhbearers, celebrated on the Third Sunday of Pascha(i.e., the second Sunday after Easter) as well as August 2, the date when tradition holds that his relics were found, along with those of Stephen the ProtomartyrGamaliel, and Abibas (Gamaliel’s second son). The traditional Roman Catholic liturgical calendar lists the same feast of the finding of their relics on the following day, August 3.

In the current Roman Martyrology of the Catholic Church, Nicodemus is commemorated along with Saint Joseph of Arimathea on August 31. The Franciscan Order erected a church under the patronage of Saints Nicodemus and Joseph of Arimathea in Ramla.