Dimitris Mitropanos Roza

 

Buzele-mi uscate și însetate
Caută apă pe asfalt
Mașinile cu roțile lor aleargă în spatele meu
Iar tu-mi spui că norii ce se ciocnesc ne așteaptă pe noi
Și mă îneci într-un cabaret umed
Mergeam împreună pe aceeași stradă
Însă temnițele noastre erau separate
Înconjuram un oraș magic
Nu mai vreau să știu ce anume căutam
Mi-e de ajuns dacă-mi dai două săruturi
M-ai jucat la ruletă și m-ai pierdut
Într-o poveste cu zâne, de coșmar
Acum vocea mea seamănă cu vocea unei insecte
Viața mea pare ca o plantă urcătoare
Tu m-ai tăiat și m-ai aruncat în abis
Cum devin nevoile istorie;
Cum devine istoria tăcere;
Ce vezi tu la mine Rosa, așa împietrit cum sunt;
Iartă-mă dacă nu înțeleg
Ce-ți spun calculatoarele, și numerele
Iubita mea din cărbune și sulf
Cum de timpul te-a schimbat într-atât?
Roțile mașinilor trec peste noi
Iar eu, în ceată și furtună
Dorm înfometat lângă tine
Nevoile se transformă-n istorie;
Istoria se transformă-n tăcere;
Ce vezi tu la mine Rosa, așa împietrit cum sunt;
Iartă-mă dacă nu înțeleg
Ce-ți spun calculatoarele, și numerele