Platon Republica


[ Platon] Opere Vol. V Ro

See other formats

1m PLATON Opere V CLASICII FILOSOFiEI UNIVERSALE nAATQNOZ AIT ANT A E’ CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE PLATON OPERE V I I EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA BUCURESTI, 1986 Edi{ie Ingrijita de CONSTANTIN NOICA PETRU CRETIA Cuvint prevenitor de CONSTANTIN NOICA Traducere, interpretare, lamuriri prellminare, note $1 aneza de ANDREI CORNEA Colectie ingrijita de IDEL SEGALL Prezentarea grafica a colec^iei VAL MUNTEANU N0TA ASUPRA PREZENTULUI VOLUM In transcrierea numelor proprii grecesti am hotirit sa trans- literam forma greceasca in toate cazurile in care nu exista o forma romaneasca statornicita printr-o lunga si unanima traditie (Socrate, Parmenide, Homer, Aristofan, Pericle, Alcibiade etc.). Am ezitat la citeva mime, cum ar fi Phaidros, Phaidbn, Theaitetos, pentru care formele Fedru, Fedon, Teetet puteau sa para oarecum intrate In uz, dar pina la urma am renunfat la aceste romanizari datorate influence! franceze si inca nu definitiv consacrate. Am preferat, pe de alts parte, sa pastrez, pentru numele comune citate, scrierea in alfabet grec. In cazul cind, totusi, am folosit transliterarea (pentru unele cuvinte ce apar mai des) am adoptat transcrierea lui x cu k intrata in uzul international. Pentru diftongul ou am adoptat transliterarea 011 (ex. : nous, tnousike). Bibliografia dialogului a fost conceputa pentru a da cititoru- lui o imagine fie si partiala asupra literaturii platoniciene si a interesului de care s-a bucurat si continuS sa se bucnre in lume opera lui Platon. — Traducfirea de ia\a. are acum — vai, catre sfirsitul veacului al XX-lea abia— privilegiul de a fi prima incercare de a reda integral in romaneste textul Republicii lui Platon. Vasile Bichigean tradusese, in 1923, doar cele dintii patxu carfi. — Am utilizat, in principal, edifia Burnet (Oxford University Press, 1968, t. IV), fat£ de lec^iunile careia m-am departat doar In citeva cazuri, atunci cind alte variante ale textului mi s-au parut ceva mai atragStoare. — Am respectat caracterul de dialog povestit al textului, desi aceasta a multiplicat formulele „zise”, ,,spuse” etc. — Contrar obiceiului am tradus din nou versurile citate de Platon din Homer, Hesiod, tragici (chiar daca aceste versuri au mai fost traduse in romaneste), deoarece : 1) ideea pe care Pla- ton vrea sa o sublinieze in citat nu apare totdeauna cu suficienta claritate in traducerile mai vechi ; 2) Platon citeaza uneori in- corect, sau foloseste variante usor diferite de cele pe care modernii G NOTA asupra prezentului volum le-au adoptat de obicei ; 3) de cele mai multe ori, numerotarea originalului si cea a versiunilor romanesti nu corespund. in oceasta situate a trimite cititorul toman la numerotarea originaluhii este inutil, iar a-1 trimite la numerotarea unei versiuni romanesti cu o numerotare sui generis este contrar procedeelor obisnuite. — Am plasat intre linii oblice anumite cuvinte ce nu exista ca atare in textul grec, dar pe care sensul le impune cu maxima probabilitate si a caror prezenfa ofera un spor de claritate. Intre paranteze drepte am plasat pasajele socotite de editori ca suspecte sau interpolate. — Doresc sa exprim profunda mea gratitudine lui Constantin Noica nu numai fiindca m-a detenninat sa lucrez la ace as t a opera, biruindu-mi toate ezitarile, ci si pentru ca a jertfit multe saptamini, spre a-mi citi, cuvint de cuvint, versiunea, propunindu-mi numeroa- se sugestii, dintre care nu purine au intrat in redactarea definitiva. tmi exprim totodata recunostin^a fa(;a de Editura §tiin^ifica si Enciclopedica, ctt si pentru admirabilul redactor care este Idel Segall a carui staruin^a si pricepere este pe deplin cunoscuta de catre to^i cei care au colaborat la ,,editia Platon”. De asemenea, multuniesc sotiei mele, al carei ajutor la compararea versiunilor si la verificarea corectitudinii textului mi-a fost de nepre^uit. A.C- nOAITEIA J- ‘ CUVINT PREVENITOR Oilce om cult crede a §ti despre Republica douS lucrun, amindouS regretabile : ca Platon schi^eaza aici drept stat ideal unul autoritar la culme; in al doilea rind, ca da afarS pe poeti din cetatea sa. Sub aceste douS acuze Platon a fost criticat, ironi- zat si uneori batjocorit, mai ales in veacul nostru, dimpreuna cu reflexiunea filosoficS. Ramine de vazut daca regretabil este textul Republidi sau daca nu cumva este felul nostru de a-1 citi. Cu Platon, dealtfel, s-au mai intimplat de-a lungul veacu- rilor citeva deformari de inteipretare, cea mai grava fund aceea de a hrfelege Ideea drept supra-instituita realului §i ca dublindu-1 pe acesta. Interpretarea isi are obirsia intr-una din cele mai in- tristatoare pagini din istoria filosofiei, in cap. 9 din cartea I a Metafizicii lui Aristotel, si este curenta astSzi inca, la fel cu cea a Republidi. Fireste, e infinit probabil ca nu vom reusi, pentru cititorul roman, sa inlaturam interpretarea comuna in ce priveste dialogul de fa^a. Dar pentru ca e vorba de prima lui traducere in limba romana, merits sa fie facuta incercarea. Un lucru ar trebui sa fie recunoscut de catre cititorul care va strabate intregul dialog : Platon nu-si propune in el sa of ere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om. Poate, daca la un congres platonician, marii speciality ar hotaii sa nu se mai traduca dia- logul prin Republica, ci printr-un titlu ca „Republica interioara”, opera ar fi citita pe viitor altfel decit ca pina acum, drept o lucrare politics. Cu politica propriu-zisa filosoful nu s-a indelet- nicit in scris niciodata pina la batrine^e ; abia in perioada ultima, senila an spus unii antici, a redactat el Legile (unde referin^ele la Republica sint ca si nesemnificative). In rest s-a indeletnicit cu Ideea — asa cum o hrfelegea el, iar nu cum au inteles-o Aris- totel si cohorta de epigoni mai apoi — iar tocmai pentru ca a stiut sa impleteasca realul cu Ideea el a rarnas pina astazi in inima culturii. Ce altceva este cultura decit cununia dintre real si lege, atit in cunoasterea naturii clt si in cea a omului ? Pentru simple constitutii politice, a caror lists, inca de pe atunci interminabilS, Aristotel isi propunea s-o intocmeascS, antichitatea nu ne-ar fi pastrat in tntregime opera lui Platon, asa cum n-a facut-o cu nici un alt creator din sinul ei. A pastrat-o pentru infelesul, recu- noscut o.i presinrfit, al Ideii. Cit despre vizitele lui Platon cu scop politic in imbelsugata Syracusa, la conducatori cu porniri tiranice, e greu de crezut ca au fost intreprinse pentru a convinge pe syracusani sa renun^e la proprietate, cum cere dialogul de fa^a, sau pentru a determina pe conducatori sa treaca altora mai buni decit ei — cum cere tot acest dialog — clrinuirea cetapi. Dialogul a fost scris pentru om, iar nu pentru omul politic care, potrivit cu mitul platonician al unei reintrupari posibile, si-ar alege intr-alta existen^a sa tralasca !ntr-un fumicar sau in buna rmduiala a stupului de albine. Departe de a culmina in descrierea statului, dialogul culmineaza in descrierea a cinci tipuri de oameni : omul suveranitafii morale si de cunoastere (numit aici om regal sau aristocratic), omul timocratic, eel oligarhic, omul democratic si eel tirartlc. Aceste cinci intruchipari umane posibile — de care nici sociologia , nici antropologia, nici caracterologia, nici politologia nu tin indeajuns seama, desi ele par a da un tablou complet al omului ca fiin^a morala si sociala — se trezesc in om, Isi cauta afirmarea dominants, se ciocnesc intre ele si dau razboiul civil din sufletul oricarui ins iesit din anonimat. Ele slnt cele care colcaie in ceea ce s-ar putea numi republica interioard* a omului, cu un cuvint pe care Platon lnsusi il foloseste (la 605 b) . Iar de aceea traducerea titlului prin Republica este mai graitoare ?i mai adecvata decit cea, prea ades folosita, prin Statul, nepu- tindu-se vorbi despre un „stat interior”. Dealtfel Politeia, titlul grec al dialogului, dat de Platon, nici nu inaeamna stat ; tnseamna cirmuirea statului, sau forma de guvernamint, termenul de stat fiind cu totul distonant, de vreme ce ideea lui este una moderna. tn republica interioard incearca si se cufunde Platon, cu acest dia- log despre dreptate ca virtute suprema a omului. Dar atunci, de ce arata el atlt de mult interes republicii exte- rioare, amagind pe amatorii de constitu£ii si ratlcind pe cititor? Din doua motive, primul indicat de autor insusi. Este nevoie sa se invoce o cetate, sau o republica exterioara posibila,— una in curs de constitute, nu gata constituita — spre a vedea ,,in mare” cum se iveste, cum se dezvolta si cum arata pina la urma spiritul de dreptate in mic, la ins. Ne trebuie o modelare a su- fletului, am spnne astazi, iar Platon alege un model concret, eel al cet&tii. Dar nu se deformeaza virtutea individului la scara ceta^ii? s-ar putea intreba cineva. Nicldecum, iar acesta este al doilea motiv pentru care trebuie invocata dreptatea in mare : pentrn ca virtntea CUVlNT PREVENITOR II este, in definitiv, sociala, cind na este virtutea religioasa fa^a de zei, comunitara si ea inca. Virtutea e fa$a de semeni, in sinul fiin^ei con^tient sociale care e omul. De aici datoria de a citi, in felul cum se alcatuieste o comunitate care sa \in&, unde anume e locul dreptatii in republica interioara. Iar in ultima parte a dialogului coresponden^a dintre tipurile de cetate 51 cele de om va fi pas cu pas urmarita, intr-o perfects homothetie. Numai ca, modelul cetajii este atit de amanunfit urmarit si se intirzie atit de mult asupra fe^elor diferite ale cetafii, cores- punzind fetelor sufletului individual, incit totul da impresia ca ar reprezenta, nu o simpla treapta, ci substan^a insasi a dialogului. Cititorul uitd astfel despre ce e vorba si se lasa interesat, uneori sedus, de cele mai multe ori ingrijorat de felul cum se incheaga o cetate ,,ideala”. El nu tine seam a nici de repetatele declara^ii cum ca o asemenea cetate nu existd nicaieri si probabil nu va exista viewdata. El judeca trunchiat — si eel mai ades condanma. Daca insa dialogul ar fi de luat intocmai, ca un prospect de ,,stat” iar nu ca o pregatire pentru descrierea tipurilor de oameni, atunci inca s-ar putea raspunde cititorului grabit : sint oare vede- rile lui Platon atit de inacceptabile ? In definitiv de vreo doua mi- lenii si ceva nici un alt tip de cetate ori de stat nu au ^inut decit in fapt, pe cind anticul vrea sa dureze o cetate care sa fina in drept, sa aiba o consistent exemplars. In ceta^ile si statele ce au supraviefuit in fapt, nu se poate citi ce este dreptatea. Prea des, daca nu intotdeauna, dreptatea a fost a celui mai tare, dupa cum poate vedea oricine. In clipa cind Platon ia drept model pentru zidirea launtrica a omului zidirea in veac a statural, el trebuie sa schimbe perspectiva si sa fabuleze organizat, adica sa edifice in gol dar in chip rational. lata atunci patru sau cinci teme fundamentale, ce au parut unora excesive, altera reprobabile pur si simplu, dar ca- re, suparatoare ori nu pentru individ in republica, sint edi- ficatoare pentru republica din individ. Intii este primatul ceta^ii asupra individului, asa cum in sufletul individual trebuie sa primeze intregul asupra parfcii, altminteri omul fiind schimonosit de unila- teralitate. Apoi este tema avu^iei, adica a acelei angajari umane in demonia verbului ,,a avea” care, pina la urma, submineaza oricare cetate ; iar omul modern, ar face bine sa se intrebe daca anticul nu are dreptate, atit pentru cetate cit si pentru sufletul individual, sa inlature putinfa de-a conjuga la nesfirsit un biet verb auxiliar. In al treilea rind sta egalitatea femeii cu barbatul, in raspunderi ca si in drepturi, o egalitate pe care, dupa doua mile- 12 CONSTANTIN NOICA nii, societatea o cauta incS si in orice caz sufletul individual o pro- clama statornic. Ca o noua tema, edificatoare atit pentru cetate cit 51 pentru suflet, este largirea familiei, adica scoaterea ei din condi^ia strict naturals ; caci este oare atit de reprobabil sa pri- vesti drept rude si parinti, nu pe cei doar tribali si consangvini, ci si pe cei de consangvinitatea spirituals pe care o confera comn- nitatea reala’tn sfirsit este de meditat asupra educafiei tinerilor, care in dialogul de ia.$a pare mult prea stricta. $i totusi, ea e necesara atit pentru tinerii fara inzestrare deosebita cit si pentru cei cu in- zestrare, sortiji sa vada dincolo de cetate. S-ar putea ca dezor- dinea cronica a societafii sa \ma de dezordinea interioara a individu- lui, datorita. educa^iei prea relaxate, in fond, care se da tinerilor. Toate roadele pamintului se plivesc de buruieni, numai omul e lasat sa intre in viata matura pe jumatate plivit. Ce se poate face din el? Cu o caramida proasta, cum sintem fiecare, nu se poate face o casa buna. Ca nu s-a cladit nimic dnrabil cu noi, este lim- pede din istorie. Dar nu-i este intotdeauna limpede omului, caramizii. Acestea, si poate multe altele, ar fi de adus ca intimpinare, spre a corecta repulsia prea susceptibilului cititor de totdeauna al Republicii lui Platon, lasate pe jumatate citita. Numai ca, nu ne-am propus a justifica dreptul la via^a al unei fantome, republica eiterioara, ci dreptul si datoria omului de-a deveni om al suvera- nita^ii morale si intelectuale, cum vrea anticul, iar nu simplu om timocratic, oligarhic, democratic sau tiranic. Pentru implinirea acestui tip de om, societatea, cu politicul ei, poate fi un model, poate fi chiar o scoala, dar nu reprezinta un scop in sine, si in orice caz nu reprezinta substan£a opereide f a.\&. Cititorul de totdeauna, gata sa faca alergie la tot ce pare sa stirbeasca libertatea sa de-a ramine o buruiana umana, ar fi trebuit sa vada ca politicul este subordonat aici propriei lui innobilari. Desprindere de politic, iar nu cufundare in el, i-ar aparea atunci in dialog. Daca n-ar fi decit mitul final unde, ca in toate miturile finale platoniciene, se reia pe registrul fic^iunii tot ce a tins sa fie adevar in dialogul res- pectiv, atunci tacit oricare cititor ar putea sa vada ca nu despre cetate si state e vorba in mitul lui Er, ci despre om si destine individuate. Dar nu e nevoie nici macar sa se osteneasca a citi pina la capat, spre a inregistra tocmai detasarea de politic in cartea pretins a politicului. Platon spune limpede (la 521 a) cum ca numai daca exists un fel de viafa mai bun decit eel al omu- lui politic, numai atunci insul si cetatea pot fi in ordine. §i adauga (la 521 b) acest lucru la care toata ginta politics ar trebui sa reflecteze : „E necesar ca spre cirmuire sa nu (s.n. C.N.) se in- CUVINT PREVENITOR 13 drepte eel ce o indragesc.” In lumlna setei de-a ajunge la condu- cere, care a caracterizat Intotdeauna viafa publics, gindul ( acesta ar fi potrivit ca motto pentru orice traducere din dialogul lui Platon. Iar daci vrem totusi a desprinde un infeles ,, politic” din acest dialog unde politicul e in suboidine, intelesul este eel mult : cine nu vrea sau nu e in stare sa slujeasca cetatea depdsind-o, s-o slujeasca integrindu-se in ea. * * * Al doilea lucru pe care crede oricine a-1 sti despre Republica este acela ca Platon da afara pe poe(i din cetatea inchipuita de el. Dar nu pot oamenii citi un gind pina la capat? Dupa ce au aflat ca poefii sint izgonifi din cetate, cititorii nu mai vor sa in- registreze ca filosoful lasa pe poefi sa vina indarat, ba chiar le cere sa ia parte, cu libera raspundere, la viafa ceta^ii. Inainte de a releva care poate fi raspunderea poetului in- tr-o cetate antica, este bine de reamintit ce era aceasta din urma. Nu era un stat, ci doar o mare familie. Cetatea inchipuita in prin- cipiu de Platon avea nu mai mult de 5040 cetstyeni (un numar ales pentru divizibilitatea lui). Nu era oare firesc ca, pe clt mai mica era comunitatea, pe atit mai mare sa fie controlul asupra ei? Pe de alta parte, in orice comunitate antica, niciieri arta n-a fost autonoma, ca in comunitatile europene de dupa Renastere. Arta a fost intotdeauna in subordine ia.\& de religie, de riturile societapi, de putere, de bogafiile acumulate. Nu numai asadar ca * Republica nu este un dialog politic, ci unul despre justice si tipurile de om, dar constringeiile la care e supusa arta sint de alta natura decit politics. In dialogul cu adevarat politic al Legilor, abia daca sint men(ionate in doua sau trei rindnri masurile poli- tice care puteau constringe creafia artistica. Aici, in Republica, unde cetatea exterioara e modelul republicii interioare, omul tre- buie sa fie sever cu el insusi. Nu-i poate fi, atunci, model potrivit o societate a totalei tolerance. Sa lasam deoparte faptul ca, dintru inceput, nu sint da^i afara tofi poe^ii, necum arta, ci doar unii poefi; sau mai degraba, sint condamnate doar unele liberta(i pe care si le iau poefii. Sa vedem pentru ce anume introduce Platon un control artistic in cetatea sa. SI tintea sa faca — in prin- cipal, cum am vazut, si doar ca model teoretic — o cetate care sa fina, la fel cum sufletul insului trebuie sa fina. Se poate inalja 14 CONSTANTIN NOICA o cetate fara stilpi de sus^inere, in spe$a cu necreduvfa? Trebuie sa crezi in ceva, ca sa po$i zidi. La moderni este credin^a iiitr-o idee constituanta si formatoare, la antici era credin{a intr-o idee religioasa sau in echivalentul ei. Cu indoiala in ce priveste te- meliile pe care zidesti nu po^i inalfa nimic. De aceea Platon m se poate lipsi in modelul care-i trebuie, fie si provizoriu, de stilpi de susfinere. Pe Homer il indrageste in chip deosebit si il ci eaza mai peste tot; dar cind Homer isi ia libertatea sa batjocoieasca zeii, nu are ce face cu el, nici cu al\i poe{i ori artisti, la fei . <. lascivi si libertini. Cu asemenea artisti, dealtfel, uimeni r,u s-a Incumetat sa dureze o republica, nici macar Renasterca. De <:<: ar fi incercat Platon, care ia in serios lucrurile, tocmai pentru c.’i le da un contur teoretic si nu o impllntare in realitatea care corec- teaza singura abaterile? Cind construiesti in gol, dar exemplar, i{i trebuie rigoare. De aceea Isi permite el, in acest ceas 4e inceput sa puna in discufie pe marele invajator al grecilor. Homer, ca si pe alfi mari poefi. Va avea nevoie de ei indata, cind ii va regasi in cetate si va sta de vorba cu ei de la dascal de oameni la dascali. Mai sever ceva este anticul cu tragicii, de care in principiu 1-ar apropia atitea. Dar nu este ceva de spus si impotriva trage- diei antice ? O admiram necondi£ionat, astazi inca, desi intre timp s-a gindit atit de adinc despre tragic. Nu ne intrebam indeajuns — pe linia de gindire a lui Platon — daca tragicul antic are chiar atita indreptafire sa piece de jos in Sus, de la nelegiuire umana la pedeapsa divina, sau daca. nu cumva tragicul trebuie infeles de sus in jos, cum a aratat-o meditafia asupra-i. in definitiv, ce fel de ..tragic” este (desi abia te incume(i s-o spui, date fiind minunile de expresie si gind ce au fanit de aici) in faptul ca un om care si-a ucis tatal si s-a cununat cu nascatoarea sa, ori ca urmasii unui rege care a ucis §i oferit ca ospa^ odrasle omenesti, slnt pedepsifi de zei ? Aici e vorba de justice elementara, nu de tragic. Mai autentic tragica ifi poate aparea prabusirea fecioarelor din Suplicantele, ca §i a cetafii aliate, prin tentativa lor nesabuita de-a ie$i din condifia feminina. Tragicul vine aici de sus in jos, in plina nevinova^ie, de la hybris-ul de a depasi condifcia obisnuit umana. In orice caz Platon nu are ce face cu spectacolul nelegiu- irii, la fel cum n-avea ce face cu impietafile fa^a de zei, in clipa cind isi inchega modelul. Mai tirziu, intr-o cetate constituita si sigura de ea — daca ar fi fost gindul lui Platon s-o vada infaptuita in veac — ar putea fi loc si pentru libertafile sau rmpietafile artis- tului. In fond, daca rinduiala politica a republicii inchipuite urma CUVINT PREVENITOR 15 sa rimlna la fel de stricta ca la inceput, atunci Platon insusi, cu liberta^ile pe care si le ia in atitea rlnduri, ar fi fost printre priroii dafi afara din propria sa cetate. Altminteri, nn se intreaba cititoml, cum se face oare ca acuzele pe care filosoful le aduce poefilor, aname de impietate si pervertire a tinerilor, slnt tocmai cele care i s-au adus lui Socrate la proces ? Daca nu ar fi ceva de spus in apararea lui Socrate, respectiv a poetilor, atunci Platon ar fi trebuit sa voteze pentru exilul sau chiar condamnarea lui la moarte. Iar la fel ca Socrate, poe^i! trebuie si pot sa se apere. De aceea ii regaseste Platon in cartea a zecea a Republicii, cerindu-le sa-si arate rndreptafirea si dreptatea, dincolo de simpla desfatare ce aduc, sau cu ea cu tot. Acolo sta scris lucrul acesta admirabil (la 607 c), ca poezia, ca si arta In intregul ei, sint la ele acasa in cetate, daca stiu „a vorbi cn rafiune in favoarea placerii”. Despre placere stia bine filosoful, poate inca mai bine decit poe£ii, cum ca reprezinta ceva adinc am an, asa cum o aratS in dialogul Philebos. Dar placerea pura si simpla, distrac^ia goala, desfitarea gloatei cu orice ‘pre}:, cadj ele in lotul artistului ? Daca e nevoie de ele, atunci atitea alte mijloace nevinovate stau la dispozijia gloatei : circul, gladiatorii, bufoneria de toate soiurile. Dar un Homer bufon si anecdotic nu suna bine. O muzica doar pentru lingusirea sufletului nu suna bine, in crea(da unui dascal de armonie adevarata. Amatorul de arta din zdlele noastre trebuie sa-si aduca aminte cum s-a cutremurat aflind ca muzica lui Bach, desfata seara pe conducatorii unor lagare de extenninare Muzica noastra polifonica, atlt de savanta, sa nu fie ea in stare a ob£ne aceea ce reclama Platon de la simpla muzica monodicfi a antichita^ii, din care facea un principiu de educate pentru sufletele tinerilor? Poe^ii si creatorii de arta stau cu cinste in cetatea din care unii fusesera o clipa izgonifi, de asta data spre a arata — desigur nu in simple vorbe — ce rafiune, ce in^eles si ce putere modela- toare poate avea arta lor. Arta nu poate fi una de imitafie directa (de realism simplist, cum spunem astazi) in viziunea lui Platon, care se refuza cu anticipate incercarii unui Aristotel de a justifica mimesis-nX, sau de-a pune in joc katharsis-al in fa$a spectacolului nelegiuirii umane. Daca poate fi practicata imita{ia, atunci este uaa indirecta, a esenfei iar nu a aparenfei, o imitate a Ideil prin care se intemeiaza de fiecare data lucrurile. Artistul imita si reda realul simplu numai atunci cind nu stie sa se ridice la esenfa. Cum sa dea afara din cetate Platon pe poetul care j tie, sau care macar aspira la o cunoastere mai adinca decit a realului imediat, prin crea(ia sa ? 16 CONST ANTIN NOrCA In acest infeles vom spune ca Republica advice tocmai o pledoarie in favoarea poefilor si artistilor, la fel cum a fost una in favoarea filosofiei. Cit de hotarit ii inlatura Platon pe filosofii care isi tradeaza rostul, la f ^1 cu poetii I El ciede in arta si in virtu^ile ei, tot asa cum crede in filosofie 51 virtu)fle ei ; caci daca pare a condamna arta pentru arta, el nu reclama nici arta cu tendinis, ci vrea arta cu sens, arta cu deschidere catre Idee. Ceea ce s-a intimplat dupa el In lumea culturii europene, cu nazuin^a acesteia spre cunoastere si sens, ar fi trezit aprobarea sa. Am cuteza sa spunem mai mult, ca experience artei moderae, in plasties, muzica, literatura, chiar in cinematografie, se inscriu din plin pe linia cerin^ei lui Platon de-a cunoaste, de-a dezvalui in^elesurile mai adinci ale omului si realului, sau de-a prefigura realul ce sta sa se intrnchipeze. Departe de a fi un detractor, Platon este un sprijinitor si un apologet, direct sau indirect al artei. Poate ca nu crede cu adevarat in rostul artei cine nu vede in tematica Republicii elogiul ei. Dar it-am invafat en tofii sa citim prost dialogul acesta. Asa facem mai departe in veacul nostra, cind au caznt vorbe grele impotriva vizinnii politice si estetice a lui Platon. Nnmai ca. o societate care acorda prea mult politicului, stlnd sub vorba absurda a lui Napoleon catre Goethe : „I<e destin e’est la politique”, si care in acelasi timp acorda prea pufin artei, incurajind-o sa fie adesea desfatare goala si uneori veritabila impostura, o asemenea societate ar face mai bine sa-si vada de triste^ile ei. Sa nu ci- teasca Republica lni Platon, daca nu o poate citi bine, si s-o lase altor veacuri, care nu for mai sta sa judece operele mari dupi mizeria proprie. CONSTANTIN NOICA * Platon spune noXiTefav t!£i)5 ixdeorou tt] ijiujCT)- ceea ce am tradus prin in sufletul individual o orinduire rea.” Pentru felul in care, in general, am redat vocabula greaca noXixelot, vezi Ldmuriri preliminare, pp. 19-20 (n. n. A.C.) LAMURIRI preliminare 1 DESPRE AUTENTICITATE Autenticitatea Republicii n-a fost niciodata pusa la indoiala. Conform cu distribu^ia traditionala a operei lui Flaton in tetralogii, realizata inca in Antlchitate, de catre Thrasyllos, Republica ocupa pozifia a Il-a din cea de-a VHI-a tetralogie, fiind precedata. de dialogul poate apocrif Cleitophon si urmata de Timaios si Critias. 2 DESPRE IMPREJURARILE SI DATA COMPUNERII Republica apar^ine, evident, perioadei maturitafii lui Platon. Dintr-un pasaj din aceasta lucrare (540 a) in care se recomanda ca cei ce se consacra cu totul filosofiei sa aiba eel pu|in 50 de ani, s-a presupus demult ca Platon trebuie sa fi avut macar aceasta rirsta, atuncl cind aceasta opera a aparut. Dimensinnile extlnse ale dialogului, dt si alte aspecte au dat nastere la numeroase dis- cu^ii, pe care incercam sa le rezumam aici : — S-a observat aspectul stilistic specific, al Carfii I, aspect care o inrudeste cu dialogurile de tinerete, in special — dacS finem seama de tema discujiei — cu Gorgias (Dummler, Von Arnim, Friedlander, etc.). Se pot, atunci, formula trei ipoteze : fie ca a existat vreun dialog Thrasymachos, nepublicat insa si lasat o vreme sa zaca ,,la sertar”, poate anterior lui Gorgias si refolosit la un moment dat, spre a servi drept prooimion pentru Republica ; fie ca Platon, aflat deja la virsta maturitafii, si-a pastisat, cu buna stinrfa, propriul sau stil din tinere^e ; fie ca, In sfirsit — asa cum par a crede Pohlenz, Post si A. Diez — Cartea I ar fi fost, intr-ade- var, scrisa la tinere^e, dar nu ca opera independents, ci ca preludiu la o mare opera, ce ya fi elaborate mai tirziu. Care va fi fost ade- varul — e cu neputin^a de stiut. Doua lucruri par a fi insa in afarS de orice indoiala : 1 1z^’^* j. este dnerita de rest si asemanatoare cu lucrarile perioadei ..socratice” a lui Platon; 2. Indiferent de motivul acestei diferenfe, e imposibil de crezut ca Platon nu ar 18 ANDREI CORNEA fi fost pe deplin consent de ea si ca nu ar £i pastrat-o (ori creat-o) intentional Nu are rost, de aceea, sa incercam sa atenuam con- tradictiile extetente dintre prima parte si rest (cum face, oarecum, printre al^U, Cross), ci ele trebuie considerate a fi de domeniul ,,procedeului”, contrastul rezultat fiind investit cu un sens (vezi Interpretarea). — Daca probabilitatea ca prima carte sa. fi avut o existen(:a separata nu este prea mare, pare a fi, in schimb, destul de plau- zibila o publicare a Republicii in „fascicole”. Aceasta teorie, emisa inca in secolul trecut de Krohn si-a aflat mnlfi susfinatori. Ea pare sa fie confirmata de o aluzie a lui Aulus Gellius despre ,,vreo doua carfi” ale Republicii ce ar fi fost publicate inaintea restului. Cunos- cindu-le, Xenofon ar fi .^scris Cyropaedia. Ce trebuie in^eles prin aceste duo fere libri ale lui Aulus Gellius, e mai greu de stiut. S-a presupus insa ca ele se raportau la o mai veche imp&rjire a Repu- blicii in 6 car^i. ,,Dou& carfi si ceva” din aceasta impar^ire ar putea, deci, corespunde, grosso modo, cu primele patru carfi din impar^lrea tradi(ionala in 10 carfi. Pe de alta parte, si Adunarea femeilor (Eccle- siazousal) a lui Aristofan, precum si Busiris al lui Isocrate lucrari in care se regasesc unele din principiile politice ale Republicii lui Flaton au sugerat (fara insa prea multe temeiuri sigure dupa Diez) difuzarea mai timpurie a unor par$i ale dialogulul. tin alt indiciu ce concurs la cele amintite in aceeasi direc^ie, poate fi si reluarea, la inceputul Carfii a X-a (Partea a V-a) a atacului indreptat impotriva poefilor. Nu raspunde cumva Platon aid unor obiec$ii formulate la afirmafiile sale anterloare, cunoscute deja publicului? In fine, in baza rezumatului incomplet facut in Timaios la o disable asupra nnui stat ideal, ce ar f i avut loc doua zile mai inainte, s-a presupus (Pohlenz) o edifie timpurie si redusa a Republicii- Oricum ar fi, se crede indeobste ca, intre 370 si 375, Republica a fost publicata in forma pe care o stim. (Zeller, Willa- mowitz-Moellendorf f ) . — O alta problems este data prezumtiva a „cinei la Cephalos”, el in care, pentru prima oara, s-ar fi organizat la Pireu o procesiune in cinstea zeifei Bendis. Ar fi putut fi vorba — crede A. Taylor — despre anul 422-421. LAMURIR1 PrELIMINARE 19 3 DESPRE TITLU §1 SUBTITLU — Titlul original*, Politeia, pune deosebite probleme de tra- ducere. Politeia, in greceste, inseamnS in general ,, constitute”, alcStuire sau ..injghebare politics”, „regim politic”, fiind un derivat al lui polis — ,,cetate, stat”. In acest dialog insa, termenul capStS o semnifica^ie mult mai largS, deoarece el se poate referi nu numai la o realitate politics, dar si la structura si alcatuirea aufletului individual, vazut ca analog cetafii. Latinii au tradus titlul operei lui Platon prin Res publica, ceea ce inseamnS, literal, ,,lucrul, dome- niul public”. Termenul acopera intr-o oarecare masura semnifica^ia sociala a cuvintului grec, dar face imposibila men^inerea semnifi- cafiei sale psihologice. Intr-adevSr, cum s-ar putea vorbi despre o res publica privata? Modemii au impins „tr3darea” incS si mai departe : unii, ca francezii, anglo-saxonii sau italienii, au calchiat pur si simplu titlul latin, ob^inind denumiri ca Rtpublique, Republic, Repubblica. Or, in toate aceste limbi, cuvintul si-a restrins aria asupra unui anumit regim politic, anume eel opus celui monarhic. A numi Insa cetatea perfects imaginatS de Platon o , .republics” este, dacS avem in vedere sensul actual al cuvintului folosit, o maximS absur- ditate : cSci, tocmai in aceastS , .republics” desSvlrsitS, filosofii trebuie sS fie ,,regi”, iar regimul, in totalitatea sa, este declarat a fi regimul cu adevSrat ,, regal”. Germanii au ales o alta cale : ei au incercat sa traducS cuvin- tul grec cu ajutorul vocabulei moderne pentru stat, ceea ce a fScut ca, in cele mai multe dintre traducerile germane, dialogul lui Platon sS fie numit Der Staat (Statul). Dar ?1 aceastS versiune este defec- tuoasS. Cuvintul corespunde de fapt grecescului polis, cSci cetatea, orasul, la greci, era sinonimS cu „statul”. (Desigur cS polis are totusi o arie semantics considerabil mai largS). Cit despre politeia, aceasta, cum spuneam, inseamnS mai degraba ,, regimul de stat”, , .forma de organizare a statului”, declt „statul” pur si simplu. La noi, traducind in 1923 primele patru c3r$i ale operei lui Platon, Vasile Bichlgean opta si el pentru titlul Statul. * In unele manuscrise, titlul operei apare sub varianta Poli- teiai, adica Republicile. MSrturia lui Aristotel, care se referS pe larg la Politeia, cit si alte mSrturii, inlSturS cu totul posibilit atea ca Platon sS-si fi denumit opera sa Politeiai. 20 ANDREI CORNEA Dintre cele doua variante, Republica si Statul, extrem de defec- tuoase, cum s-a vazut, ambele, mi s-a parut totusi ca prima este macar ceva mai cunoacuta, mai familiara publicului romanesc din zilele noastre, asa ca, in aceasta prima, traducere romaneasca in- tegrals a textului acestei capodopere platoniciene, am ales-o pe ea. Cititorul trebuie sa aiba insa. in vedere caracterul pur conventional al acestui titlu. Pe de alta parte, in text, .am fost nevoit sa traduc polittia asa cum contextul si sensul o cereau, ceea ce a condus la situatia dezagreabila ca, pentru un singur termen utilizat de catre Platon — polittia — traducerea utilizeaza mai multe versiuni. Desigur ca in acest fel, unitatea felului in care Platon descrie atit societatea, cit si sufletul, ajunge sa fie, sub aspect terminologic, considerabil intunecata. — Subtitlul peri dihaiou apartine, ca toate aceste subtitluri, editorilor alexandrini. L-am tradus prin formula „despre drept”, desi sintagma romaneasca poate da nastere la ambiguitati ; „drept” trebuie infeles ca substantiv abstract, iar sintagma „despre drept” trebuie alaturata altor sintagme echivalente ca, „despre frumos”, „despre bine”. 4 DESPRE PERSONA JELE CARE IAU PARTE LA DISCUTIE Republica face parte dintre dialogurile ,,povestite”. Socrate se adreseaza unui auditor nennmit, relatind conversatia pe care ar fi avut-o in ajun la Pireu, in casa lul Cephalos. In Timaios, prezentat ca o continuare la Republica, acest auditoriu intra si el in scena : Timaios, Critias, Hermocrates. Totusi, dupa opinia gene- rala a interpretilor, nimlc nu ne poate face sa credem ca, in momentul redactarii Republicii, Platon avea in vedere un audi- toriu precizat al lui Socrate. Personajele care iau parte la discu^ia despre dreptate impreuna cu Socrate sint: Cephalos — era un bogat syracusan, tatal lui Polemarchos si al retorului Lysias, stabilit la Atena la invitatia lui Pericle. Ar fi t r ^it 30 de ani aici, pina la sflrsitul vietii. Poseda la Pireu o foarte productiva manufacture (ergasterion) de arme. Polemarchos — dupa moartea tatalui sau, devenit seful fami- liei, laolalta cu fra^ii sai, se muta in sudul Italiei, la Thurioi, unde. LAMURIRI PRELIMINARE 21 cu to^ii, primesc cetajenia. Se reintorc insa la Atena, dupa esecul expedifiei ateniene din Sicilia. Polemarchos, foarte bogat ‘si el, piere in timpul tiianiei Celor 30 care cautau sa puna mina pe ave- rile locuitorilor bogafi ai Atenei. Glaucon si Adeimantos sint frafii mai man ai lui Platon, care nu avea mai mult de 4— 5 ani in momentul prezumtiv al cinei de la Cephalos. Batalia in care ei s-ar fi distins impotriva celor din Megara ar fi avut loc la Nisaia. Glaucon facea parte dintre apro- piafii lui Socrate, care i-ar fi descurajat tinarului ambtyiile de a se apuca de politica inca inainte de a implini vlrsta de 20 de ani. Ar fi scris si dialoguri socratice din care nu ni s-a pastrat nimic. Este extrem de semnificativ ca, in decursul a 9/10 din cuprinsul dialogului, tocmai frafii lui Platon sint interlocutorii lui Socrate. Pe de alta parte, legatura mai strinsa dintre Glaucon si Socrate (ei sosesc impreuna in Pireu) explica de ce rolul de interlocutor pentru Socrate al acestuia este considerabil mai extins, decit eel al fratelui sau. Thrasymachos — retor si sofist din Chalcedon in Bithynia. I se atribuiau preocupari pentru structura perioadei, pentru ritmul frazei. Opera sa principal^ ar fi fost o lucrare de retorica Marelc Tratat (Megale techne). I se mai atribuie si un Peri rhetorikes (Despre retorica). (Vezi, pentru date despre viafa si opera lui Thra- symachos, precum si pentru fragmentele pastrate din opera aces- tuia, capitolul , .Thrasymachos” din volumul II, partea a 2-a din Filosofia greaca ptnd la. Platon, redactat de Manuela Tecusan). Cleitophon — atenian, fiul lui Aristonymos, este, alaturi de Archinos, Anytos si Phormisios, partizan al lui Theramenes, repre- zentind deci o fac^iune oligarhica moderata. Aristofan, in Broaftele (967), il socoteste a fi un adept al educajiei sofistice. Din dialogul platonic sau pseudo-platonic omonim, se poate crede ca Cleitophon fusese, un timp, atras de catre Socrate, pe care insa il parasise, dezamagit, in favoarea lui Thrasymachos, al carui sus^inator il intil- nim aici, in Republica. Rolul lui Cleitophon in aceasta opera, limi- tat la clteva replici, este cu totul episodic. Dimpotriva, toate per- sonajele amintite mai sus, fie ca ,, intra in scena” mai mult ori mai pu^ln, joaca cite un rol esenfial in economia dialogului, fiecare implinindu-si ,,cursa” sa in ..stafeta” purtatorilor unui crez etic combatut de catre Socrate (vezi Interpretare, pp. 30—39). 22 ANDREI CORNEA 5 STRUCTURA §1 PARTILE DIALOGULUI In mod traditional, Republica ne apare impartita in 10 carfi. Dar aceasta imparjire este, in fapt, cu totul arbitrara, ea nedato- rindu-se lui Platon, ci editorilor sai. Intr-adevar, opera era prea intinsa pentru a putea fi editata (in condi^iile antichita^ii) tntr-un singur volumen si astfel, textul a fost divizat arbitrar in mai multe par^i relativ egale intre ele. Mai intii, se pare ca vor fi fost doar sase diviziuni — ..car^i”, dar toate manuscrisele care ne-au par- venit, ne ofera impar^irea in 10 car^i. Mai to{i comentatorii au recunoscut insa o diviziune logica in 5 par^i. In legatura cu aceasta, ar fi de menfionat un singur aspect de principiu. In general, limita dintre prima parte si cea de-a doua este socotita a coincide cu cea dintre Cartea I si a Il-a. Am considerat insa ca aceasta prima parte a Republicii se incheie, in realitate, abia odata cu sfirsitul discursurilor celor doi fra^i. C&ci atunci se incheie lampadophoria partizanilor formalismului etic, atunci Socrate incepe ..digresiunea” construcfiei ceta^ii ideale, atunci „dublura socratica” intra In scena pe care nu o va mai parasi pina la sfirsit. Chiar daca. prima carte a Republicii are o anumita autonomic fafa de rest, explicabila si prim imprejurarile compunerii sale (vide supra) nu trebuie scapat dinj^vedere faptnl ca de-abia odata cu discursurile lui Glaucon si Adeimantos, proble- mele puse in Cartea I isi capita implinirea. Spre deosebire de alte traduceri sau edifii ale Republicii am crezut nimerit a respecta in prezentarea textului nu arbitrara impar^ire in 10 carfi, ci pe cea logica, in 5 pai^i. S-ar putea obiecta ca regasirea unor pasaje va deveni astfel mai dificila ; nadajduiesc ca tabla de corespondenfe anexata rezumatulul de mai jos, precum si numerotarea Stephanus vor inlesni totusi cautarea si regasirea oricaror pasaje. In cadrul fiecarei dintre cele 5 par^i, am mai operat si alte subdiviziuni, urrnind in general un obicei consacrat. LAMURIRI PRELIMINARE 23 6 PLANUL REPUBLICII Partea I (Cartea I — Cartea a Il-a pina la 367 e) . 1. Socrate si Glaucon sint invitafi la Cephalos. 327 a— 328 b. 2. Conversafia cu Cephalos. O definite „mercantila” a drep- tatii. 328 b-331 e. 3. Conversafie cu Polemarchos. Respingerea ideii cS drept inseamna s5 faci bine prietenului si lau dusmanului. 331 e— 336 b. 4. Discu^ia cu Thrasy machos. Respingerea drepta^ii ln£eleasa ca „folos al celui mai tare”. 336 b— 354 b. 5. A. Glaucon cere ca dreptatea in sine sa fie laudata. Discur- sul lui Glaucon in apararea eticii ..contractualiste”. 357 a— 362 d. B. Diseursul lui Adeimantos rostit In completarea celui al fratelui sau. 362 d— 367 e. Partea a Il-a (Cartea a Il-a, 367 e— 383 c, Cartea a Ill-a, 386 a— 417 b, Cartea a IV-a, 419 a — 445 e, Cartea a V-a pina. la 449 a). 1. Introducere. Socrate va apara din nou dreptatea. 367 e— 368 c. 2. Dreptatea va fi cautata mai intii in cetate, apoi in suflet. Principiul oikeiopragiei. Construirea ceta^ii „idilice”. 368 c— 372 d. 3. Primele eleraente ale unei cetafi mai „reale”. Paznicii si firea pe care ei trebuie s-o aib& — inflacarata si filosofica. 372 d— 376 c. 4. Educa^ia paznicilor. 376 c— d. A. Educajia prin arta Muzelor. Confinutul mitologiei tradi- tionale trebuie amendat. 376 d— 379 a. B. Canoanele noii inv&taturi despre zei: zeul este bun, poate fi doar cauza pentru bine, e imutabil si nu amageste. Felul cum trebuie prezentafi eroii. 379 a— 392 c. C. Modul de expresie al noii mitologii trebuie sa evite imi- ta^ia. 392 c— 398 c. D. Ce fel de armonii si de ritmuri trebuie folosite : acestea sa fie simple. Arta, in general (picturS, broderie etc.) sa urmeze canoanele prescrise pentru arta Muzelor. 398 c— 403 c. 24 ANDREI CORNEA 5. A. Educatia gimnastica a tinerilor in acord cu cea baaata pe arta Muzelor. Noua medicina. 403 c— 408 c. B. Echivalenfa din tie jurisprudenfa si medicina. 408 c -410 a. C. Gimnastica, ca si arta Muzelor, se adreseaza, in primal rind, tot sufletului. Acfiunea lor compensative. 410 a— 412 b. 6. A. Conducatorii — „paznicii desavirsiti”. Cum trebnie ei selec^iona^. Mitul raselor metalice. 412 b— 415 d. B. Felul cum vor locui paznicii. Ei nu au proprietate perso- nals, ci au totul in comm. Nu poseda bog&Jii. In ce fel aint ei ferici^i. 415 d— 421 c. C. Echilibru intre boga^ie si saracie. Cetatea buna, fund „unica”, este mai puternica decit celelalte. 421 c— 423 b. D. Alte legiuiri. Recapitularea folosului unei bune educa^ii. Critica politicienilor din cetatile grecesti. Legiuiri religioase. 423 b -427 c 7. A. Cautarea dreptfijii in cetate. Restul virtutilor si local lor in societate : farfelepciunea, vitejla, cumpatarea. Dreptatea este, in realitate, oikeiopragia. 427 c— 434 d. B. Cautarea dreptafii individuate. Sufletul are aceleasi parti ca si cetatea : partes rafionala, partea inflac&ratd si partea ape- tenta. 434 d— 441 b. C. Virtu^ile in suf let sint in acelasi fel en cele din cetate. Educafia poate armoniza partite sufletului intre ele. Portretnl omului drept. 441 b— 444 a. D. Ce este uedreptatea. Ea este o dizarmonie si o boala a sufletului. Cele patru forme de degenerare a ceta^ii si a sufletu- lui. 444 a— 449 a. Partea a Ill-a (Cartea a V-a de la 449 a, Car- tea a Vl-a, 484 a— 511 e, Cartea a Vll-a, 514 a — 541 b). 1. Socrate este nevoit ca, la insistence celor de fa$5, sa reia problema posesiei comune a femeilor si a copiilor. 449 a— 451 b. 2. A. Primul „ val” : educafia comuna a femeilor si a barba- tilor. 451 b-457 b. B. A) doileo .,val” : femeile si copiii vor apar^ine tuturor. Eugenia. Cetatea ca mare familie. Fericirea individuals a paznicilor. Razboiul si pacea. 457 b— 471 c. 3. A. Al treilej . val” : cum va fi cu putin^a cetatea cea buna. 471 c-473 b. LAMURJRI preliminare 25 B. Filosofii trebuie si domneasca. Distincjia dintre filosofil adeTarati 51 „iubitorii de opinie”. Domeniile stiinfei si opiniei. Ier«rhia dintre ele. 473 b— 484 a. C. Filosofii, avind acces la adevar si la $tiin$a, trebuie in mod firesc sa conduca. Trasaturile firii filosofice. 484 a— 487 b. 4. A. Reluarea discuflei despre filosofi. Denaturare^ filosofiei in cetS^ile reale. Parabola corabiei. Coruperea firilor nobile in cet&file reale si felul cum sint ele abatute de la practicarea filo- sofiei. 487 b— 497 b. B. In cetatea buna filosofia nu trebuie sa reprezinte o ocu- pafie „secundara”, precum e ea In ceta^ile reale. Filosofii vor ,,picta” cetatea dupa un model ideal. 497 b— 502 c. 5. A. Educajia ce trebuie data viitorilor filosofi-conducStori. Calita{ile pe care ei trebuie sa le aiba. Ei vor suporta si ,,cunoas- terea suprema”. 502 c— 504 e. B. ..Cunoasterea suprema” este „Ideea Binelui”. Binele este transcendent gindirii si placerii. Analogia cu soarele, „odrasla Binelui”. Binele este transcendent si fiinfei. 504 e— 509 d. C. Analogia cu linia impartita in patru diviziuni. Cele patru forme de cunoastere ce corespund celor patru nivele ale fiurfei. 509 d-511 e. D. Analogia cu pestera. Filosofia ,,intoarce” sufletul spre contempla^ia Binelui. Dar dupa ce 1-a contemplat indeajuns, filo- sofnl trebuie sa ,,coboare in pestera” inapoi, pentru a cirmui cetatea. 514 a— 521 c E. Ce fel de cunostin£e trebuie date viitorilor filosofi, pentru a-i indrepta spre contempla^ia Binelui. Aritmetica, geometria, astronomia, stereometria, armonia. 521 c— 531 d. F. Dialectica inseamna incununarea acestor discipline. Ea este adevarata stiin£a. Reluarea descrierii celor patru forme de cunoastere. 531 d— 535 a. G. Repetatele selecfii prin care pot fi recrutafi conducatorii. Virstele la care ei sint supusi felnritelor incercari. Trebuie evitata dezvoltarea spiritului ,, eristic”. Sfirsitul organizarii ceta^ii bune. 536 a-541 b. Partea a IV-a (Cartea a VHI-a, 543 a — 569 c, Cartea a IX-a, 571 a-592 b). L Reluarea discu^iei despre constitu^iile si sufletele corupte din punctul de unde ca fusese intrerupta. 543 a— 544 b. 20 ANDREI CORNEA 2. A. Enumerarea celor patru constitu^r! rele : timocrajia, oligarhia, democrafia §i tirania. 544 b— 545 c. B. Discursul Muzelor. Na§terea timocra^iei din eel mai bun regim. 545 c — 548 d. C. Omul timocratic. 548 d— 550 c. 3. A. Cetatea oligarhica. 550 c — 553 a. B. Omul oligarhia 553 a— 555 b. 4. A. Cetatea democratica. 555 b — 558 c. B. Omul democratic. Placerile necesare si cele nenecesare. 558 c— 562 a. 5. A. Cetatea tiranica §i reginml tiranic. Excesul de libertate din democra^ii duce la tiranie. 562 a— 571 a. B. Omul tiranic. Dorin^ele tiranice. Tirania lui Eros. 571 a — 576 b. 6. A. Nefericirea tiranului este maxima cind este judecata prin analogia suflet— cetate. 576 b— 580 d. B. Nefericirea tiranului judecata in baza criteriului ra^iunii. 580 d-583 b. C. Nefericirea tiranului judecata cu ajutorul analizei place- rilor. Calculul diferen^ei dintre fericirea omului drept $i nefericirea tiranului. 583 b — 588 b. 7. Consideratii finale. Compara^ia sufletului cu o fiara cu trei chipuri. Omul tiranic si nedrept n-are nici un f olos ascunzindu-se. Cetatea cea buna are un , .model ceresc”. 588 b — 592 b. Partea a V-a (Cartea a X-a, 595 a— fine) 1. A. Reluarea criticilor aduse poe^ilor. Teoria imita^iei si exemplul celor ,.trei paturi”. Pictura reprezinta o imitate a imi- ta|iei. Homer nu ar trebui socotit ,,educatorul Eladei”, caci ,,stinrta” sa e doar o iluzie. 595 a— 603 b. B. Poezia mai este criticabila si pentru ca ar dczlantui pasi- uni sj s-ar asocia cu partea cea mai rea a sufletului. 603 b— 608 b. 2. A. Raspla^ile pentru virtute si dreptate. Sufletul este nemu- ritor. El, In fiinfa sa adevarata, trebuie privit doar atunci cind este desparfit de trup. Compara^ia lui Glaucos, zeul marii. 608 b — 612 b. B. Raspla^ile sosite de la zei sj de la oameni in timpul vie^ii lntregesc foloasele intrinseci ale drepta^ii. 612 b — 614 a. C. Rasplafilc si pedepsele sosite dnpa moarte. llitul lui Er. ncheiere. 614 a— 621 d. INTERPRET ARE LA REPUBLICA I. DESCENSIO AD INFEROS Primul cuvint al unei mari car^i pare rareori a fi intiinplator. Sau poate doar noi, placlndu-ne astfel sa credem, ne inchipuim a descoperi acolo o intense ascunsa, un fel de profe£ie despre ceea ce ar putea fi cartea toata. Vrem, a^adar, sa vedem in el o embletna, un rezumat concentrat la maximum al intregului, semnalizind ceea ce urmeaza sa fie mai departe. Oricum ar sta, in fapt, lucrurile, voiin sa credem ca Republica lui Platon nu incepe cu un cuvint oarecare, lipsit de un anume caracter emblematic. „Am coborit ieri in Pireu” (kateben) — astfel isi incepe Socrate relatarea. Dar de ce ar fi acest prim cuvint ,,am coborit” important? De vreme ce Platon a ales ca scena dia- logului sa fie o locuinfa din Pireu, devenea necesar ca Socrate sa ..coboare” pentru a ajunge acolo. Insa, aceasta ..coborlre” trebuie privita intr-un context mai general : sa ne amintim, astfel, mai intii, totala lipsS de interes a lui Socrate pentru parasirea zidu- rilor Atenei, pentru ,,apodemie”. Sa observam iarasi ca, dintre toate dialogurile platoniciene al caror principal protagonist este Socrate, doar Republica §i Phaidros se ,,joaca” in afara Atenei. lar daca ^irl^m seams ca ,, scena” din Phaidros se petrece totusi Atena si Pireul in secolul IV i.e.n. 28 ANDREI CORNEA In proximitatea zidurilor, undeva, „la iarba verde”, se poate spune ca numai discufia din Republica este plasata cu adevarat in alta parte decit in Atena. Si, aten$ie : dintre toate dialogurile in care apare Socrate, acesta este cu mult eel mai lung, 5I am putea spune, considerabil mai bogat in probleme, teme, demonstra^ii, analize. lata deci situafia : locul unde Socrate este pus sa participe la cea mai cuprinzatoare si bogata discufie a sa se afla situat dincolo de traseele obifnuite unde se plimba filosoful in cautarea unor parte- neri de discufie si a unor partasj la cautarea trudnica a adevarului. Republica pare a se ,,juca dincolo”. Dar ce inseamna aceasta? E bine, poate, sa ne inspiram aici din ideile interprefilor neoplatonici : acestia au vazut, in dezinte- resul lui Socrate pentru ,,apodemie”, refuzul filosofulni de a se parasi pe sine, de a deveni altceva. Ei au scris ecuafiile : sine, autenticitate = cetatea ; ,,apodemia” = instrainare de sine. Aveau, poate, dreptate. Asadar, Socrate a parasit, de data aceasta, cetatea si, mai mult, ,,a coborit”. Indepirtarea de sine se asociaza, s-ar zice, cu o pierdere, cu o scadere, cu un minus. Dar ce a abandonat Socrate in plecarea sa, ce e, deopotrivS, si o „cadere” ? Pentru a avea intuifia unui raspuns, sa privim des- tinafia drumului sau. El s-a dus la Pireu sa vada serbarile zeifei Bendis si apoi a ajuns in casa batrinului Cephalos. Nu s-ar putea zice ca indepirtarea de orasul sau e prea radicals. Caci Pirenl nu e deloc o „strainatate”, desi, nelndoielnic, nu mai e chiar Atena. E un „altceva” diluat totusi printr-un ,,acelasi”. Asa cum s4 ser- barile la care Socrate a asistat, in cinstea zerf ei Artemis si a surorii sale trace, Bendis, erau ceva amestecat : exista o procesiune a local- nicilor, a ceta^enilor atenieni, dublata insa de una a tracilor. Mai departe, nici casa in care a avut loc discuf ia nu era chiar straina ; dar Cephalos, ca ?i fiii s5i, Polemarchos si Ly6ias, prin calitatea lor de ,,meteci”, nu erau cu adevarat atenieni, desi nici chiar vene- tici nu mai puteau fi numif i : erau $i ei, ca si Pireul, ca si aSrba- toarea, ceva amestecat. La fel deci, „amestecata”, va fi si ,,apo- demia” si ,,katabasa” lui Socrate : nu o cadere sau o plecare radi- cale, nu un abandon definitiv si total al sinelui. Ci doar o relativa instrainare, o parpala remodelare, in care se mai zaresc totusi si trasaturi ale vechii person alitaji. Dar ce abandoneaza Socrate ? Iarasi neoplatonicii, de exemplu Proclos, opunind Pireul — orasul maritim — , Atenei — orasul continental, precum viafa impura, dominate de sofistica poate fi contrapnsa vie^ii purificate, filoso- fice, sugereaza o solufie. Dupa ei, prin urmare, coborirea in Pireu indica un traseu inifiatic ; acolo in Pireu ar avea loc patimirea INTERPRET ARE LA REPUBLICA 29 sufletului in cautarea dreptajii 51 adevarului, in timp ce revenlrea in Atena, unde Ta avea loc scena din Titnaios si Critias se’tnnifica renasterea la valorile certitudinii si contemplatiei pnre. Ar fi, desigur, ispititor a se vedea in Republica §i in katdbasa socratica primul act al unni proces imjiatic ; dar aceasta at piesupune a „citi” Republica din perspectiva lui Timaios sj Critias ?i a postula o imitate a priori a acestor trei dialoguri. Or, nu avem nici eel mai mic temei sa credem ca Platon, concepind initial Republica, avea in minte pe Timaios $i pe Critias. De aceea, katabasa lui Socrate din Republica trebuie privita si judecata in sine : coborind in Pireu, in orasul pe jumatate strain, Socrate se (nstraineazd de sine pe jumatate. Intr-adevar, Socrate ramine, in parte, in acest dialog, ceea ce era el de obicei : un dialectician, un „maieutician” ; prin aceste trasaturi ii recunoastem silueta §i putem avea, un moment, impresia ca a ramas intru totul aidoma. Dar iata si elementul strain : Socrate si-a pierdut aici, in Republica, pmden^a sa caracteristica, re^inerea dinaintea generalizarilor si, mai ales, negativitatea sa tulburatoare si deconcertanta. Dimpotriva, el se avinta acum in durarea unor mare^e construct teoretice, asaza una peste alta caramizile unei arhitecturi ce vrea sa atinga cerul, cu sali numeroase si variate, dintre care unele trezesc o incintare fara de margini, iar altele ne fac sa ne cutremuram de oroare. Ce inseamna atunci ,,cobori- rea” lui Socrate ? Este ea oare necesara coborire dinaintea ascen- siunii ? Procedeaza Socrate asemenea oamenilor, care, inainte de a incepe sa inatye tumul Babel, au coborit in sesul Sinear? Sau este ea o veritabila nehyia, asemenea celei a lui Rnea, o „descensio ad inferos”, ce pune in contact cu fantomele nelinistitoare ale unei lumi a viitorului ? Poate ca de fapt aceasta , .coborire” a lui Socrate e, mai intii de toate, o uitare : Socrate i?i ,,uita entuziasmul”. El, care stia atit de bine — cum se vede in Phaidros sau in Banchetul — c& ratiunea omeneasca, oricit de cuprinzatoare si de adinca, are si ea limitele sale, ca zborul spre adevar e imposibil in absen£a elanului ,, erotic”, a patosului dionisiac, a delirului, face aici, in Republica, dovada unui rationalism extremist $i impenitent. Socrate devine acum un sophos, reducind la maximum spa£iul de manevra al celui care, altSdata, cotnplacindu-se in constientizarea nestiin^ei, utili- zase celebrul cuvint spre a desemna dorul de infelepciune ce-1 insufle^ea : philo-sophia. In fapt, se pare ca Socrate, in Republica, si-a parasit „daimo- nul” — duhul sau tainic si incert — care a ramas, pesemne. 30 ANDREI CORNEA sus, in cetate, nevoind sau neputind sa-si inso^easca protejatul pini jos, pe (annul marii. Si astfel Socrate vorbeste, con3truieste, inal^a 51 rinduieste, cu inversunarea — adrnirabila, ce-i drept — a „unei masini de infelepciune”, dar la fel de incapabil sa se opreasca, sa-si conteneascS iuresul, ce amenin^a sa cuprinda toate orizonturile, precum era ucenicul vrajitor sa opreasca matura fer- mecata. Caci acolo — Maestrul, aid ..dairnonul” — sint absen^i. lata deci ce se intimpla : in ..caderea” sa la Pireu, cetatea pe juniatate straina, in popasul sau in casa pe jumatate strains, prilejuit de o sSrbatoare pe jumatate straina si ea, Socrate se pierde pe jumatate : entuziastul, inchinatorul iubirii sacre, pose- datul de ,,daimon” ramin in urma, sus, si doar dialecticianul, si acesta transformat, vine sa-si petreaca seara in casa lui Cephalos. Un Socrate ,,injumatatit”, asadar, din pricina plecarii din cetate si a coboririi, rostuieste statul ideal, in noaptea inchinata zeifelor Lunii. Sa zicem, prin urmare, ca Republica este o explozie zanatica a spiritului scapat de sub control, este copilul teribil al adai- moniei. II. „MOSTENITORII” 1 In prima mare parte a Republicii, care cuprinde Cartea” si o parte din Cartea a Il-a, Socrate ramine totusi eel pe care il cu- nosteam din dialogurile platonice de tinerefe, numite „socratice”, precum Alcibiade, Hippias Maior, Protagoras, Lysis : ignoran(a simulata a filosofului stirneste afirma^iile ingimfate ale preopinen- tilor, care isi exprima un crez etic, estetic sau politic. Mai apoi insa, prin intrebari iscusite, Socrate ii pune in incurcatura, dove- dindu-le netemeinicia punctului lor de vedere si sugerindu-le nece- sitatea unei abordari mai profunde a problemei. In cazul de fa^a, tema pusa in discujie este cea a dreptatii si totul pare sa ne faca sa asteptam o desfasurare ,,canonica” a discutiei, conforma cu toate regulile dialogului socratic. Or, una dintre acestea se referi la lipsa de ini^iativa a lui Socrate : acesta neaga, dar afirma prea pu^in, ceea ce conduce, de obicei, disenfia la un impas. Acest caracter „socratic” al prknei par^i a Republicii i-a facut pe unii eomentatori sa presupuna ca ea ar fi fost redactata cu mult inain- tea celorlalte par£i, sau ca, eel pu^in, Platon ar f i f olosit vreo lucrare de tinere^e. In ceea ce ne priveste, ni se pare pu^in important de INTERPRET ARE LA REPUBLICA 31 stiut daca aceasta parte a fost, ca atare (ori cu remanieri) compusa in tinere$e, sau daca Platon si-a imitat primtil sau stil. Ni ee pare, dimpotriva, extrem de insemnat a infelege semnifica^ia contrastului dintre aceasta parte si ceea ce urmeaza. Dar sa nu anticipam. Ca mai intotdeauna in dialogurile sale, si aici Platon preci- zeaza cadrul discufiei. Cu aceasta ocazie, el face douS sugestii, pe cit de fine, pe atit de important*. Mai intii, el ne lasa sa banuim ca atmosfera si compania care il intlmpina pe Socrate in casa lui Cephalos, nu-i erau filosofului prea pe plac. Cel pu$in, nici cu Lysias, unul dintre feciorii lui Cephalos (am vSzut-o in Phaidros), nici cu Cleitophon (o stim din dialogul omonim), nici mai ales cu Thrasymachos, cum avem s-o aflam imediat, Socrate nu avea relafii prea bune, ceea ce explicit greutatea cu care el se lasa invitat in casa lui Cephalos. In ultima instants, aceasta era casa unor oameni cu stare, cultivati dealtfel si cam ,,snobi”, cum am zice astazi, pentru care, prezen^a printre ei, pentru o seara, a bizarului perso- na] care era Socrate, putea reprezenta inca o „piesa” de oarecare pre{ in colec^ia lor de curiozitafi. Cealalta sugestie a lui Platon nu e decit un inic simbol : conversafia din casa lui Cephalos se angajeaza in asteptarea lampadopkoriei, a stafetei cu tor^ele, ce urmeaza sa fie organizata, in cinstea zefyei Bendis, in timpul nop^ii. Dar, in realitate, lampadophoria a si inceput: rind-pe-rind, mai multe personaje isi tree una alteia ,,tor^a” unui anumit crez etic. Or, acest crez etic, sus^inut de oameni bogafi, puternici sau de neam bun, nu e deloc pe placul lui Socrate. Ce poate el atunci face? El trebuie sa „alerge” dupa fiecare incercind sa stinga torfa pe care ceilalfi, pentru a o proteja, o tree mereu de la unul la celalalt, tot mai departe . . . 2 Cephalos, stapinul casei, batrinul si bogatul inetec din Pireu, este, fireste, primul purtator al „torfei”. Spre a motiva in fafa lui Socrate folosul averii, el avanseaza un anumit crez etic simplu : banii sint buni deoarece cu ei pofi sa-^i cumperi linistea inainte de moarte, platindu-fi toate datoriile contractate fa^S de oameni si zei. in felul acesta — sugereaza Cephalos — vei sfirsi ca un om drept. lata, asadar, o prima definite a dreptafii : sa achifi ceea ce datorezi. Cine este acest Cephalos, in realitate; pe cine reprezinta el? Fiindca e un batrin aflat la ,,pragul de sus” al batrinetii, cum se exprima Socrate citindu-1 pe Homer, fiindca isi sprijina opiniile 32 ANDREI CORNEA pe autoritatea unui Pindar san Sofocle, s-ar putea crede ca prin el vorbeste glasul tradijiei. Nimic mai fals I Chiar Cephalos recu- noaste ca parerile sale nu suit impartasite de majoritatea celor de-o virsta cu el. Dar atunci al cui reprezentant este batrinul ? Nu este greu de vazut: al celor boga^i; dreptatea sa este o dreptate a celor avu#. Caci — socoteste Cephalos — nu poji fi om drept daca nu-fi platesti datoriile, ceea ce inseamna ca trebuie sa si ai din ce plati. 3 O asemenea dreptate mercantile nu este, fireste, pe placul lui Socrate. Replica lui vine simpla si fara apel : Cum poate fi drept — spune el — eel care ar inapoia armele imprumutate, cind eel care i le-a impruinutat a innebunit intre timp ? Concluzie : a achita ceea ce datorezi nu poate fi intotdeauua un lucru drept. Aici intervine Polemarchos, fiul lui Cephalos, iar batrinul, sub pretext ca trebuie sa se ocupe de o jertfa, paraseste discu£a. Dar Polemarchos — cum observa Socrate — este mostenitorul pe drept al bunurilor lui Cephalos : atit al banilor, cit si al ideilor batrinului, al ..ideologiei” acestuia. S-ar zice ca, mai mult de doua mii de ani inaintea lui Marx, Platon intuia unele dintre rela^m* ce pot exista intre baza economics si suprastructura. Polemarchos, deci, devenit al doilea alergator la ,,lampado- phoria” din casa lui Cephalos, mosteneste ideea despre drept a tatalui sau, aducindu-i insa o corec^ie, spre a ocoli impasul in care ajunsese batrinul si atribuind concep^ia poetului Simonides. El reafirma ca este drept sa inapoiezi datoria contractata fa^a de fiecare, dar in^elege aceasta datorie in chip mai abstract : datorezi cuiva nu bani sau alt lucru, ci o facere de bine sau de rau, dupa cum persoana respectiva |;i-este prietena sau dusmana. Altfel spus, drept este sa faci bine prietenului, caruia ii datorezi facere de bine, si tot drept este sa faci rau dusmanului, caruia ii datorezi, astfel, un rau. Confruntat cu aceasta opinie, Socrate adopta acum rnetoda sa obisnuita: intreaba cu iscusin^a, iar Polemarchos raspunde imprudent, ajungind, pina la urma, sa fie pus in contradic^ie cu sine insusi. E foarte important insa sa observam ca argumentele pe care le ofera Socrate nu sint intotdeauna prea ,,cinstite”, ba chiar, in doua cazuri, ele constituie veritabile sofisme : astfel, redu- cind la absurd afirma^ia lui Polemarchos, care crede ca dreptatea serveste la pastrarea banilor, Socrate ajunge la concluzia ca drep- INTERPRET ARE LA REPUBLICA 33 tatea este folositoare in cazul unor lucruxi nefolositoare (banii pusi la pastrare, in grija omului drept, si nefolosiji), ceea cj aco- pera de ridicol opinia lui Polemarchos. Or, servit si de faptul cS, in grece$te, achrsstos poate insemna atit ,,nefolositor”, cit sj „nefo- losit”, Socrate confunda cele doua nojiuni, de$i e vadit ca un lucru ,,nefolosit” nu este citusi de pu^in si ..nefolositor”, in principiu. Apoi, af irmafla lui Socrate ca dreptatea, daca stie bine sa pastreze si sa pazeasca, va sti la fel de bine sa si fure, identifies, in mod grav, calitityile de ordin moral pe care trebuie sa le aiba omul drept, cu niste dexteritafi ,,tehnice”. Ar fi greu de crezut ca Flaton nu strecoara cu buna stiin}:a aceste sofisme in gura lui Socrate (vom incerca si vedem mai tirziu !ji de ce). In orice caz, de pe urma lor, in special a ultimului, rezulta o punere subtila in garda in fa$a metodei lui Socrate care tinde sa identifice practicarea drept&fii cu practicarea unei ,,arte”. In fine, Socrate pare cliiar sa se contrazici. Caci, printre ideile pe care Polemarchos este silit sa le accepte, se afla $i nobila formula ca omul drept nu poate face rSul in nici o imprejurare. Aceasta, deoarece omul drept este si bun, iar binele nu poate fi cauza raului. Dar ,,a fi bun” fine mai degraba de esen^a omului decit de calitafile sale de bun ,,tehnician”, ceea ce inseamna ca dreptatea nu ar putea fi sub- sumata conceptului de „arta” (techne) si pusa in rind cu activitatea medlcnlui, cirmaciului sau bucatarului. Insasi baza de discu^ie a celor doi se arata astfel subrezita. Cursa lui Socrate dupa „tor$a” purtata de Polemarchos este, asadar, destul de sovaielnica, de nesigura si de contradictorie ; numai ca adversarul sau nu este deloc un alergator prea iute si el se preda repede. Iar Socrate, macar in acest moment, {inteste cu precizie. El ii face celuilalt un veritabil proces de intense : Nu, — zice Socrate la sfirsit — opinia ca dreptatea inseamna sa faci bine prietenului si rau dusmanului, nu poate aparfine unui injelept ca Simonides, Bias sau Pittacos ; ea nu are dreptul sa se puna sub obladuirea unei venerabile tradi^ii, asa cum nici punctul de vedere al lui Cephalos, desi semanat cu referin^e ilustre, nu putea fi traditional. O dreptate al carei principiu este prietenia §i dusmania ia\& de ceilatyi, care face rau acelora care nu-^i sint pe plac, devine lesne o dreptate a bunului plac, proprie unui tiran ca Xerxes sau Periandros. Iar Polemarchos buimacit, accepta. El, feciorul bogatului Cephalos, mostenitorul nu numai al averii aceluia, dar si al ideologiei sale, incuviinfeaza ca punctul sau de vedere nu este eel al unui in^elept, ci al unui stapin arbitrar si nelegiuit, care isi imagineaza ca banii si puterea ii deschid orice 34 ANDREI CORNEA cale. Ba chiar, cinstit, se arata gata si lupte laolalta cu Socrate impotriva parerilor pe care le impartasise pina adineaori. Se poate o mai completa si totala ,,demascare de clasa” ? 4 Actul trei al ,,lampadophoriei” ii apartine lui Thrasymachos, un cunoscut si reputat sofist din Chalcedon, care „mosteneste” astfel, pentru a doua oara ,,tor$a” unei anumite concept etice. Platon are grija sa ni-1 faca cit se poate de antipatic pe acest nou ,,alerg§tor”, mizind pe principiul vechi si bine verificat ca. o tezS ajrmge sa piarda din credibilitate atunci cind purtatoml ei nu o inspira : astfel, sofistul e violent ca ,,o fiara”, nu-si respects adver- sarul, ba chiar il insulta, e plin de vanitate, nu stie sa-si recunoasca infringerea si, fapt deloc lipsit de important pentru precizarea pozitiei sale — e avid dupa bani. Si totusi, trebuie s-o recunoastem (iar Platon avea toate motivele sa recunoasca faptul), interven^ia sa este indreptajita. Mai intii, el il acuza pe Polemarchos de ,,cola- borationism” : Cum — pare sa spuna Thrasymachos — te-ai lasat pina intr-atit sedus de catre Socrate, incit t^i-au scfipat sofismele lui ief tine si i-ai ingaduit astfel sa te invinga ? Or, — crede Thrasymachos — argurnentarea lui Socrate nu a fost doar impre- cise, lipsita de rigoarea trebuincioasa, sofistica ; in plus, ea s-a bazat si pe o metoda criticabila : dialectica socratica — adica metoda de a demola prin intrebari iscusite orice afirmatie pozitiva a preopinentului, nu poate conduce si nici nu conduce, in fapt, la vreun cistig autentic. Reprosul acesta pare a fi fost destnl de raspindit. El formeaza, in orice caz, tema unui mic dialog plato- nician (socotit de obicei, apocrif), Cleitophon, unde un discipol cu acest nume se plinge lui Socrate, ca nu primeste de la el niciodata raspunsuri pozitive si sigure, in nici o privinfa. Cleitophon previne ca, daca lucrurile vor continua astfel, el il va par&si pe Socra- te, spre a deveni discipol nu altuia decit lui Thrasymachos. Si intr-adevar, aici, in Rcpublica, il aflam ca sustinator al acestuia. Probabil ca oameni ca Cleitophon nu hxfelegeau ca filosofia, eel pufin in sensul ei originar, e mai aproape de menirea ei atunci cind ea nu ofera raspunsuri sigure si ferme, ci le descurajeaza. Ei ar fi trebuit sa priceapa ca, refuzind sa continue discutia peste tin anumit punct si marturisrrtdu-si ignoran^a, Socrate atragea atenfia asupra limitelor ratiunii discursive, sugerind alternativa altor cai: poate ,,delirul”, poate „entuziasmul”, poate Eros-nl, poate, pur si simplu, tacerea. Oricum, aceasta particularitate a INTERPRETARE LA REPUBLICA 35 dialecticii socratice putea aparea drept un defect nu numai pentru pripitul Cleitophon sau ingimfatul Thrasymachos, ci, uneori, chiar si pentru Platon, asa cum vom incerca sa aratam mai departe. Intre timp, Thrasymachos are un astfel de raspuns precis si clar, cu care isi inchipuie ca poate sa-1 biruie pe Socrate : dreptatea — sus^ine el — este folosul celui mai tare. Acest raspuns, desigur cinic, este, macar, sincer si limpede. „Mostenitorul” lui Polemar- chos si al lui Cephalos nu mai apeleaza la autoritati, nu mai folo- seste cuvinte mari precum ,,datorie”, „cuvenit”, asa cum facusera aceia, ci exprhna fara echivoc ceea ce Polemarchos, fara intense probabil, ascunsese ; morala susfinuta de primii doi $i pe care acum, cu mai multa convingere si indeminare, avea sa o propuna Thrasy- machos, reprezenta intr-adevar, punctul de vedere al unui Xerxes sau Periandros : folosul personal al stapinului, ori eel al clasei conducatoare, este institufionalizat ca dreptate si ca lege in stat si impus ca norma supusilor. Injustitia stapinului se metamorfo- zeaza, prin mecanismul coercifiei, in „dreptul” slugii. Fara indoiala ca, expunind teza brutal si taios, afirniindu-si presupusa superioritate si vadindu-si proasta crestere, Thrasyma- chos nu izbutefjte sa-si atraga pr’ea multa simpatie de partea-i. Dimpotriva, cei prezen£i, ca si cititorul dealtfel, au tendinta ,,sS fini” cu Socrate, care incearca sa. rastoarne teoriile retorului. Si, ajutat de acea ostilitate spontana care ilftimpina intotdeauna cinis- mul, eit si de obisnuita sa abilitate dialectics, Socrate reuseste sa invinga si in aceasta a treia repriza a cursei. Iarasi, insa, trebuie recunoscut ca ra^ionamentele lui Socrate sint departe de a fi ireprosabile, ceea ce face ca acuzafiile de prin- cipiu pe care Thrasymachos le adusese metodei si celui care o practica sa nu poata fi socotite total lipsite de temei. Socrate sus^ine bunaoara. — si Thrasymachos e nevoit sa accepte — ca dreptatea ca orice ,,arta” nu aduce folos pentru eel mai tare, ci pentru eel mai slab. Stapinul drept, prin urmare, va fi de folos altuia si nu siesi, asa cum socotea sofistul, si, in general, foloasele dreptatii se rasfring asupra altora si nu, in mod nemijlocit, asupra celor care o practica. Dar, mai departe, Socrate va afirma ca. drep- tatea pune in acord sufletul cusine insusi, reprezentind astfel una dintre „virtu£ile”, dintre calitafile specif ice ale aceluia, in absenfa carora el nu ar putea exista in bune condifii, adica trai fericit. Or de aici pare sa decurga. ca practica dreptatii aduce, nemijlocit, folos celui ce o practica. Contradic^ia in care ajunge Socrate este evidenta. 36 ANDREI CORNEA In fond, si acum, ca si mai inainte, argumenta^ia lui Socrate este viciata de o presupunere, pe care, dealtfel, Thrasymachos o accepts faia discufie si chiar o sus^ine (ceea ce sugereaza ca aceasta era opinia curenta a sofistilor), anume, ca a fi ran drept inseamna a „practica dreptatea” in felul in care nn medic isi practica medi- cina, sau un cirmaci — arta naviga^iei. Cu alte cuvinte, dreptatea se reduce la o practica analoga celorlalte „arte”, ea este, in fapt, o ,,arta”. Cum si cui aduce folos o ,,arta” — deci si dreptatea — aici se despart Thrasymachos si Socrate, dar asupra fonduhu ches- tiunii — dreptatea este o „arta” — ei par sa fie de acord. Iar aceasta noua si stranie, aparent, ..colabotare” dintre cei doi adver- sari, nu va scapa neobservata unora dintre cei de fa$a. Deocamdata, Thrasymachos este, la rindul lui, invins : Socrate pare ca a recuperat inca o data „tor{a”, izbutind sa demonstreze ca dreptatea este superioara nedreptafii, ca ea este mai ,,rentabila”, aducind folos real, putere si fericire unei comunitafi sau unui individ si ca morala tiranului este prostie si slabiciune. Socrate a biruit, asadar, iarasi. Dar, cum o spune chiar el, victori- sa e doar aparenta, iar dialectica pe care el a practicat-o, a suferit, in realitate, un esec. Si nu doar prin slabiciunea argu- mentafiei sale s-a vadit acest esec, ci si prin f aptul, deloc mai linis- titor dealtfel, ca mersul discu^iei a f ost vicios : inainte de a se da o definite valabila drepta^ii si nedreptafii, de a se gasi, asadar — pentru a utiliza un termen aristotelic — to li esti — al lor — discujia s-a grabit sa precizeze care sint calitafile si beneficiile drepta^ii si ale nedrepta^ii. Or, nu este o dovada de stiin{a, ci de ignoran^a sa indici atributele unui lucru, fara sa-i cunosti, mai intii, esenfa. Dar ..alergarea” inca nu s-a sfirsit, 5 Caci Socrate, desi era gata-gata sa abandoneze „cursa”, ramine totusi pe loc, la insistence lui Glaucon. Se petrece acum cea de-a treia ..mostenire” ideologica: asa cum Thrasymachos preluase ,,tor£a” de la Polemarchos, care ii facuse prea multe „ingaduinte” lui Socrate, tot astfel cei doi fra^i, Glaucon si Adeimantos, o preiau de la Thrasymachos, „vrajit inainte de vreme” de vorbele lui Socrate. Tranzrfia este de notat : batrinul Cephalos si fiul sau sint meteei si oameni de afacerl, Thrasymachos este strain si sofist. lata insa ca acum, opiniile care devalorizeaza dreptatea apar in gura unor tineri atenieni, de familie buna, si care, aten^ie, se in- timpla sa fie tocmai fra$ii cei mari ai lui Platon. Desigur, cei doi INTERPRETARE LA REPUBLICA 37 declara raspicat ca, in forul lor interior, ei nu sint de acord cu ceea ce vor spune, facind pe avocatii Diavolului, dar ca le” lipsesc argumentele pentra a se convinge decisiv pe sine, cit si pe afyii, ca credrnfa pe care o nutresc, poate fi validate de eatre rafiune. Si fie vorba aici si despre o mica marturisire autobiograiica ? Tre- cuse $i tlnarul Platon prin indoieli asemanatoare, puse acum pe seama celor doi fra^i mai mari ? Shit utilizafi acestia ca un fel de alter ego al lui Platon insusi ? Verosimil. In orice caz, Glaucon ;i Adeimantos, care, de aici inainte, preiau, in exclusivitate funcfia de parteneri de dialog ai lui Socrate, joaca rolul tinarului curat si cinstit, derutat insa de teoriile la modi, gata sa cadi el insusi prada lor, dar doritor si se prindi de colacul de salvare al oricarc . viziuni mai generoase, care si dea satisfac^ie atit sentimentelor, cit si judecafiii sale. Or, dupi cam declari ei, Socrate, eel pu^in pina in acel moment, nu le-a oferit aceasta satisfacfie globali. Lor nu le-an scipat anumite deficient ale argumentarii filosofului, ceea ce li deter- mine sa creadi ca infringerea lui Thrasymachos si a crezului pe care sofistul 11 exprimase nu a fost inca infiptuiti. Ei il fac mai intii pe Socrate sa admits ca dreptatea trebuie asezata in categoria acelor bunuri ce aduc folos nu numai prin consecinfele lor, dar, mai ales si cu precadere prin ele insele. In aceasta situate, este fals a se asocia practicarea drepta^ii cu practicarea unei „arte”. Caci aceasta din urmi — asa cum Socrate insusi stabilise pu^in mai inainte — nu aduce nemijlocit vreun folos celui ce o practica, ci doar altuia. In conseenrfa, daci dreptatea ar semana cu o ,,arta”, eanuarfi utili celui ce o are, prin sine insasi, ci doar, mijlocit, prin rasplata pe care ea o figaduieste si deci ea nu ar trebuiiubita pentru sine, ci doar pentru urmarile sale. Insa — arata cei doi — tocmai acesta este crezul majoritatii oamenilor, iar afirma^iile unui Polemarchos sau Thrasymachos pot fi cu usurinfa reduse la aceasti concep^ie. Temeiul acesteia — spun ei — este convenfia, ,,contractul social”, cum se va zice mai tirziu. Din slabiciune si din neputhrfS, oamenii convin intre ei sa nu-si faca reciproc nedrepta^i, stabilind legi pe care le numesc „drepte”. Dar, ar f i suficient ca vreun om sa fie destul de puternic, precum Gyges, eel din povestea cu inelul fermecat, pentru ca aceste con- ven^ii sa nu mai aiba putere pentru el. Caci practicarea dreptatii e o activitate trudnica si anevoioasa, al carei singur merit este ca poate sa-i f ereasci pe cei slabi de un rau mai mare declt e ea insasi, fiindca in nici un caz, ea nu poate fi socotita un ,,bine”, in sine. Con- secin^a este limpede : de vreme ce dreptatea results in mma ?nchc- 38 ANDREI CORNEA ietii unui ..contract social”, este imperios necesar ca regulile con- tractulul si fie pistrate. Dar orice sistem de reguli reprezinta ceva exterior, intrucit regulile sint, toate, niste forme. A fi om drept. prin urmare, inseamni a fi in mod formal drept, a lasa doar apa- ren^a de dreptate, fara sa fii, in realitate. Aceasta este valabil nu numai in relatiile cu oamenii, dar si in cele cu zeii. Religia nu este, §i ea, decit o forma de contract dintre oaineui si zci, intemeiata pe do tit des. Implinirea cu rigoare a unor ritualuri, indiferent de cali- tatea morala reals a celui ce le indeplineste, este eficace si poate asigura satisfac^ii in lumea aceasta si mintuire in cealalta. Omul — sugereaza cei doi — este, in general, constrius sa se deplaseze in spafiul unor relatii codificate si complicate, daci vrea sa tra- iascS onorabil, dar nimeni nu-i cere si-si asume interior sensul acestor rela^ii. Iar omul cu adevarat drept, dar care nu vrea sau nu poate sa .si para drept, va suferi si va fi nefericit, deoarece socie- tatea il condamna ca pe unul ce nu-i respecti regulile, in timp ce ea il va premia din belsug pe nedreptul care stie sa para drept. Teoria lui Thrasymachos, ca dreptatea este folosul celui mai tare, este urmarea acestui tip de etica : „mai tare” este eel abil si iscusit a naviga pe marea relatiilor sociale ; acesta stie, grape „artei” sale, sa nu esueze sau sa nu se izbeasca de stinci ; si deci, parind in- totdeauna drept, nu va avea decit de cistigat de pe urma reputa- ^iei frumoase pe care si-o va fi ob^inut. De asemenea, opinia lui Polemarchos, ca drept este sa dai fieciruia ce i se cuvine, se justi- fica, iarasi, in temeiul acelorasi idei generate : fiecare e.<?te tratat in conformitate cu rolul sau in sistemul de reguli sociale : sprijini el acest sistem, va fi rasplatit; nu-1 sprijina, va fi pedepsit. Numai ca — mai sugereaza cei doi tineri — Socrate nu are motiv sa se arate supirat sau si se impotriveosca consecintelnr particnlare ale unei teorii, atita vreme c;t el insusi sprijina tunda mentul general al acesteia, prin presupimerea ca ^ractica drepta^ii s-ar asemana unei ,,arte”. Sa facem aenni bilan^ul : Pnnctul commi al ,,stafetei” dupa care a alergat Socrate, centrul de greutate, asadar, al acestor ,,mos- teniri” nu este decit ideea, implicita sau expliciti, de a face din dreptate, sau din etica, in general, un hicru formal; exterior, depin- zind de buna observare a unor reguli. Bitrmul Cephalos credea ca omul drept este eel care isi plateste exact datoriile, urrnind, prin aceasta, regula de joc a nsgustoriei. Fiul sau nu facea decit si generalizeze aplicativitatea acestei reguli de oin de afaceri. Sofistul Thrasymachos gasea ca dreptatea este sa urmezi regula jocului impus de tiran, de eel puternic. Glaucon si Adeimantos, la rindul JNTERPRETARE LA REPUBLIC A 39 lor, generalizeaza acest punct de vedere, iar ,,regula jocului” se confunda la ei cu ,,contractul social”. Raportul lor fa{a de Thrasy- machos este raportul lui Poleinarchos fa^a de tatal sau : o atenuare a unei concepfii primitive, restrinse, uneori brutale, in favoaxea unei teorii mai generale, mai cnprinzatoare. Dar seiisul fundamental ramine, in toate cazurile, acelasi : de o parte, contractualism econo- mic, de cealalta, contractualism politic si social. Omul drept este, pretutindeni, eel care stie si poate ,,sa dea”, ,,sa plateasca”, ,,sa se comporte” mtr-un anume fel, adica este un om care „face”. Dar oare dreptatea tine doar de ,,a face” — par sa se intrebe fra(;ii lui Platon si Platon impreuna cu ei — nu si de ,,a fi” ? Regula unui joc, aparen^a, forma goals, exteriorul pot substitui fiin^area, esonta, interioritatea ? De partea cealalta, 1-am vazut pe Socrate, care, cu iscusurfa lui obisnuita, a izbutit si-si ,,vrajeasca” .si sa-si incurce adversarii. Dar, in ansamblu, demersul sau nu a reusit, caci el a parut incapabil sa intemeieze o teorie a dreptafii independents de conceptul de ,,arta” pe care se bazau si preopinenfii sai. lata de ce ipotezele sale spriji- neau cumva, fara voie, chiar acele idei pe care ele ar fi trebuit sa le ruineze. Astfel, parind el insusi ca nu are nimic nou de oferit, Socrate justifies credinfa ca o teorie negativista — cum era cea a lui Thrasymachos — este preferabila lipsei oricarei teorii. 6 Acestia sint, deci, adversarii lui Socrate, si acesta este, eel putin pina in momentul de fa^a, Socrate. Dar unde este Platon ? De obicei, il cautam pe Platon mdaratul lui Socrate, presupuniud ca acesta il face pe maestrul sau sa-i exprime si propriile pfireri. Se petrec lucrurile in acest fel .si in partea intii a Republicii ? Crcdein ca nu. Caci sensul critic al acestei parti a Republicii nu pentc fi infeles decit din perspectiva lui Platon, dar nicidecum din pcr.spec- tiva unui Socrate mai mult sau mai pujin istoric cum este eel din aceste rinduri, ce-si practica dialectica sa obisnuita. Sa reamintim acum ceva foarte banal, dar care nu trcbuie niciodata pierdut din vedere in cazul dialogurilor platonicit/iie : cind intilnirea din casa lui Cephalos ar fi avut loc, Atena era inca o mare putere, semea^a, bogata, glorioasa. Cind scria insa Platon, la foarte mulfi ani distan^S, Atena pierduse un ruzboi crn;i_en, cimoscuse invazia straina, ingenuncherea, doua revolu^ii singcruase, asasinate politice, proscriptii si, nu in ultimul rind, procesul si con- 40 ANDREI CORNEA damnarea lui Socrate. Aparent, nimic dintre aceste nenorociri nu transpare in scenele pe care le compune Platon aici, ca si in alte dia- lognri. Si totusi, ar f i cu neputinfa sa nu credem ca experien^aistorica n-ar modela si impregna vorbele si ideile din dialoguri. Astfel — 8e putea gindi Platon — oare formalismul etic pe care il sus^inuserS atenienii, nu contribuise la prabusirea cetatii ? Caci nu aplicasera ei dreptul celui mai tare chiar aliafilor lor, sau invinsilor, asa cum arata Tucidide ? Nu savirsisera ei nedreptafi si sacrilegii in numele acestui principiu? Si mai ales, nu-1 ucisesera ei pe singurul om cu adevarat drept din rindul lor, Socrate, numai pentru ca acesta nu respecta ,,regula jocului”, pentru ca era altfel decit ei ? Or, daca moartea lui Socrate si imprejurarile in care a fost ea posibila, reprezinta, probabil, impulsul afectiv al intregii opere a lui Platon, aici, in Republica, aceasta problematics devine inca si mai acuta, caci tocmai problema dreptafii este tema pusa aici in discu^ie. Numai ca, odata cu trecerea timpului, aceste impreju- riri ii vor fi aparut lui Platon intr-o lumina mai pu^in neta decit la inceput si, probabil, ceva mai pu^in radicals. Nu ca ar fi inceput sa afle circumstante atenuante celor ce 1-au condamnat pe dasca- lul sau ; dar, cu trecerea timpului, Platon vedea tot mai clar ca nu doar ci^iva oameni rauvoitori au stat inapoia acestei condamnari, ci o intreaga societate. Dar societatea lui Cephalos si Thrasymachos, a lui Alcibiade sau Lysias, era totusi si societatea lui Socrate, pe care ar fi fost greu sa-1 separi de mediul sau. Si intr-adevar, nu-1 consternase Socrate pe bunul Criton, in inchisoare, marturisind ca nu se simte in stare sa inf ringa, prin f uga, legile unei ceta^i, pe care le acceptase, fie si tacit, intreaga via^a ? Nu era atunci Socrate in- susi, — se putea gindi retrospectiv Platon — acel Socrate, inimagi- uabil in afara liberalismului si a democrafiei ateniene, partas, in oarecare masura, la esecurile si chiar la crimele acestei democrafii, si poate chiar, in mod paradoxal, la propriul sau asasinat? Caci daca, a?/u cum am vazut, metoda si argumentele filosofului se invecinau mieori, nepermis de mult, cu cele ale adversarilor sai declarafi, rlaci pozifia sa morala nobila triumfa, un moment, doar datorita atracfiei ,,magice” a personalita^ii sale, incapabila insa fiind sa se opnna in mod eficace si rational, Socrate trebuie sa fie considerat nu numai obiect, dar si subiect al destinului sau tragic. lata de ce lupta pentru intemeierea apologiei unui Socrate ideal, a ,,dreptu- lui adevarat” se duce acuni nu numai cu un Thrasymachos si cu cei de-o seama cu el, nu numai cu valorile morale ale societityii ate- niene, care se bizuiau pe o etica ,,contractualista” si ,, formal*”, justificata de sofisti, ci chiar si cu felul de a fi, dar si cu eel de a fi INTERPRET ARE LA REPUBLICA 41 filosof al realului si istoricului Socrate. Apologia lui Socrate, asa- dar, devine acum, la Platon, un fel de Uroboros, o fiin{a ce se auto- devoreaza. III. SOCRATE SI „DUBLURA” SA Iata-ne, acum, la capatul discursurilor celor doi frati, in puuctul de inflexiune al acestei opere a lui Platon. Inflexiune, mai intii tematica si metodologica : indemnat de catre cei de fa£5, Socrate va purcede la apararea unei drepta^i de esen^a, autentice, propunind nn fel de digresiune, care va determina intreg demersul ulterior. El sugereaza ca dreptatea individuals, dreptatea din suflet, este de acelasifelcu cea colectiva, cu dreptatea din ,,polis”. De ce atunci — se intreaba el — nu am putea vedea mai intii cum apare si ce este dreptatea In cazul unei societal cit se poate de bune, perfecte ? Dimensiunea cimpului de observable crescind, va f i mai usor de ob- servat dreptatea, tot asa cum aceleasi caractere se citesc mai usor pentru prima data, atunci cind ele sint mai mari, decit atunci cind ele shit mai mici. Asadar intemeierea cetafii drepte va preceda, din ratiuni de metoda eel pujin, analiza dreptatii individuale. Dar cotitura realizata astfel mai are si un alt aspect, cu nimic mai puf in important, desi mai pu^in lesne de sesizat : Socrate isi schimbd rolul. Pina acum, intr-adevar, asa cum am vazut, el se mnl{umise — ca de atitea alte ori — sa rastoarne prin intrebari dibace, ipotezele si convingerile partenerilor sai de disenfie. Acesta fusese rolul lui Socrate — acela de a surpa pretenfii- le la stiinta si injelepciune ale oamenilor, de a le da in vileag infumurarea, vana lor trufie. Acesta era rolul pe care i-1 prescrisese oracolul din Delfi, care ii atrasese ura unui Anytos sau Meletos, care, in cele din urma, il condusese la moarte. Dar Socrate, el insusi, nu stia nimic si singura sa superioritate fa^a de ceiialfi statea in constiinta acestei nestiinte. Or, iata. ca acum, deodata, parca insusindu-si critica unui Thrasymachos sau Cleito- phon, Socrate incepe sa propuna, chiar el, ceva pozitiv — ipoteze, idei noi din ce in ce mai indraznefe, teorii. Raminem in continuare in cadrul dialogului si al dialecticii. Dar acesta isi schimba radical sensul : intrebarile lui Socrate nu mai au scopul de a-si incurca adversarii, ci reprezinta doar apeluri la bun sim% si la logica corn una, pentru ca acestea sa-i certifice si sa-i sancjioneze propunerile. In- terlocutorii — Glaucon si Adeimantos — nu-i mai sint, dealtfel adversari, ci asociafi intr-o mare intreprindere constructiva, ale 42 ANDREI CORNEA carei etape le aproba rind pe rind. Ei sint, asadar, responsabili, in egala masura cu Socrate, pentru introg lanful consecin£elor. Din „negativ”, dialogul devine „pozit:v”. Ce se ascunde aid ? Cred ca nu putem pa:ji mai departe, dac5 nu examinam, cit se poate de sumar, raportul Socrate— Platon, mai adaugind astfel un strop de cerneala la oceanul strins dejain leg&tura cu acest subiect. Cred, impreuna cu Taylor si cu alfii, ca Platon reproduce, in linii mari, in dialogurile sale de tinere^e (dar nu numai acolo), personalitatea reala a dascalului sau. Afirma^ia poate parea — o stiu prea bine — necugetata. Caci, dacfi un lucru este sigur, acela este ca nu stim aproape nimic sigur despre Socrate. Nici spusele lui Xenofon, nici cele ale lui Aristotel, nici, cu atit mai mult, celelalte informa^i disparate de care dispunem nu ne permit sa decidem, cu oarecare certitudine, ca, in anumite dialoguri pla- tonice, Socrate apare cu un chip mai ,,autentic”, decit in altele. Sintem astfel redusi la intuipe, cu alte cuvinte, trebuie sa con- straim pe nisip. Odata ce sintem constienji de aceasta si, deci impli- cit, de fragilitatea ipotezelor noastre, se poate, totusi, accepta ca, in baza dialogurilor zise ..socratice” ale lui Platon, dar si a celor- lalte izvoare, este indreptafit a se delimita trei particularity ale firii lui Socrate, ce au, totusi, o buna sansa sa fie autentice. Astfel, e de crezut ca, intr-adevar, Socrate obisnuia sa opuna vanita^ii sofistilor ce isi Inchipuiau ca stiu „totul”, experien^a sigura, chiar daca limitata a felurijilor artizani si meseriasi, a ,,profesionistilor”, ca si spunem asa. f n al doilea rind, stim iarasi, cu precizie, ca So- crate nu a scris nimic. Dar ce ar fi putut scrie un filosof, ca Socrate? Evident, fie vreun peri physeos, fie vreo dizertafle oarecare asupra uneia dintre marile chestiuni metafizice, etice, politice, care framin- tau pe to%i. Or, n-a facut-o. Nu este de crezut ca Socrate dispre^uia, pur .si simplu, arta scrisului. E de banuit, dimpotriva, ca avea tot respectul pentru tratatele de specialitate, scrise cu profesionalism, atita vreme cit acestea se margineau la un subiect limitat si precis, li aprecia si pe poe^i sau pe rapsozi, in masura in care si acestia ra- mineau in interionil domeniului lor propriu de activitate, practicin- du-si arta lor si fara sa-si mchipuie ca posedfi o cunoastere geuerala si atotcuprinzatoare. Dar Socrate nu credea, probabil, ca experienta. urnana reusitS pe cazuri limitate .si particulare, bine determinate, poate fi, cu succes, extrapolate, asupra ,,marilor chestiuni”. Si, cu atit mai mult i se parea aceasta extrapolare hazardata, cu cit ea ar fi imbrScat haina unui „tratat”, ce ar fi nazuit sS sancjioneze, astfel, o formalizare a metafizicii sau a moralei, in chipul in care proceda, in domenix! sau, un tratat cinegetic sau medical. Cunoas- INTERPRET ARE LA KEPUBLICA 43 terea proprietatilor par^ii nu ar putea deci inlesni prea mult accesul catre cunoasterea totului, ori, ca sa utilizam un limbaj mai’modern, Socrate nu credea ca din proprietdfile locale ale lumii se pot deduce proprietdfile sale globale. Si iata, acum, si cea de-a treia caracteris- tica a lui Socrate : Daca el nu socotea ca Totul poate fi cunoscut, si inca pomindu-se de la parte, nadajduia totusi ca acest Tot poate fi cumva „trait”. Entuziasmul, delirul — si experien^a sa perso- nals!, ,,daimonica” trebuie sa fi fost decisiva aici — ar putea inlesni o apercepfie vaga, dar zguduitoare in felul ei, a globalului. La toate acestea, sa mai adaugam o iniorma^ie data de Platon in Pkaidon : eel pu£in atita vreme cit nu se gasea in extaz, dt nu ,,iesea din sine” devenind, cumva, un altul, Socrate nu era deloc o fire arlistica, nu avea calitafi de creator. lata de ce a ramas el atita timp surd la indemnul zeului de a compune ,,muzica”, in sens profan, inchipu- indu-si fals insa ca filosofia sa poate fine loc de muzica. Se poate spune, asadar, ca personalitatea lui Socrate ..functio- neaza” pe doua registre: al „normalului” si al ,,anormalului”. Atita vreme cit este ..normal”, cit este el insusi, Socrate nu esle tin artist si un creator. De aceea, el nu simte imboldul sa facu ,, mu- zica”, nici sa scrie, si mai ales, sa se lanseze in constructs metafi- zice. Caci intre non-artisticitate si rezerva faja de metafizica exists o strinsa legaturS : creatia artistica nu se poate manifesta in afara metaforei, a simbolului, metonimiei etc., iar toate acestea nu re- prezinta decit transferuri de proprieta^i, sub diferite forme, de la un domeniu al experien^ei asupra altuia, si, in ultima instanfa, asupra intregului, deci extrapolari ale localului. Pe de alta parte, In momentul starilor „de gra^ie”, Socrate poate fi inspirat, poate, fi chiar poet, dar, nici acum, metafizician, caci aceasta presupune pe de alta parte si o anumita obiectivitate si detasare. In esenfa, lipsa de artisticitate „nonnala” a lui Socrate pare sa fi constituit radacina psihologica a rezervei sale fata de metafizica. Dar iata ca Platon — eel care 1-a iubit pe Socrate, a invatat de la el, a fost traumatizat mai mult decit oricine de moartea aces- tuia, care a voit, mai mult decit orice altceva, sa-i pastreze aievea arnintirea pentru posteritate — era o fire mult dif erita de cea a inva- fatorului sau, o fire chiar opusa, am putea spune. Platon era un artist innascut, o personalitate care crea in mod spontan si natural, fara sa aiba nevoie, pentru aceasta, de vreo „scoatere din sine”, de o ,,gra$ie” specials. Sa nu uitam de tradtyia care il facea pe Platon sa fi scris citeva tragedii, in prima tinere^e, inainte de intilnirea decisiva cu Socrate. Contrastul dintre cei doi este semnificativ : Socrate compune, doar la sfirsitul vie^ii, si atunci cumva „silit’ 44 ANDREI CORNEA de ciitre un oracol divin, citava versificari ale fatmlelor lui Esop. Platon, dimpotriva, face „literatura” la Inceput si In mod spontan. Or, in aceste condifii, ceea ce, pentru maestru, era impotriva naturii sale — generalizarea localului, transferarea proprietJtyilor parjiilor asupra totului — pentru elev este insasi natura. Visul unei mari construc^ii totalizante, care sa imbrace haina unei ..stiinfe totale”, trebuia sa fi fost pentru Platon, oricita pruden^a ar fi avut, obse- dant, iar nevoia de a o fixa in scris imperioasS, caci numai scrisul ii putea oferi acestei firi satisfacerea deplina a „foamei” sale de forme armonioase, stabile, permanente. Dar — se va zice — de ce atunci veliementa critica adusa scrisului din Phaidros? Motivul exact al acesteia nu-1 vom cunoaste niciodata si sintem, inevitabil, sor- titi sa ratacim printre conjecturi. Stim, insa, cu precizie c5 Platon a fost un „scriitor”, in timp ce Socrate — nu. Iar critica scrisului, a scrisului „filosoflc”, este rostita de catre Socrate. Mi se pare, atunci, obligatoriu de acceptat ca ea aparfine rcalului Socrate si ca Platon doar o relateaza, poate si cu un sentiment de obscura culpabilitate. Oricum, pentru Socrate, filosofia era ,,iubire”, iar ,,iubirea” — un ,,daimon”, faptura fara chip, in devenire, negativitate tulbure $i etern tinjitoare, in timp ce pentru Platon filosofia trebuia sa fie un superb templu, stralucitor fi demn de admirable pentru a sa ..mare^ie liniftita” si „senina frumuse^e”. Clt de ciudat a apropiat istoria atit, ceea ce firea a lasat afa de deosebitl Dar, ne-am putea intreba, daca lucrurile stau astiel, pentru ce Platon, dupa ce, in numeroase dialoguri de tinere^e, si-a platit atlt de minunat datoria fa^a de Inva^ator, nu s-a „desprins” de el, spre a da firii sale, mai sigut fi mai decisiv, adevaratele drepturi ce i se cuveneau ? De ce Platon nu renunfa la Socrate, ci continua, multa vreme, sa dureze mari construc^ii spirituale, prin care se plimba, mereu, obsedant, ,,fantoma” lui Socrate, cum spune Tay- lor? S-ar putea raspunde ca renunfarea la Socrate ar fi implicat, mai devreme sau mai tlrziu, renun{area la dialog. Or, din anumite motive legate de metoda — s-ar putea spune — Platon raminea ata- sat dialogului fi dialecticii. De fapt insa cred ca adevaratul motiv al conservarii lui Socrate, mult dupa ce acesta este golit de confi- nutul sau real fi istoric, se afla, undeva, tot in instinctul artistic al lui Platon : Caci Socrate era pentru Platon nu numai maestrul venerat, ci fi un adevarat „personaj” cu „stare civila”, inzestrat cu o autonomie fi cu o „viata” atit de evidente, incit el nu se lasa prea lesne pus deoparte. Trebuie sa consideram ca dialogul socratic devenise, in primul rind datorltfi lui Platon, o forma Uterara extrem de pregnanta, care cristalizase un anumit public, a carui ra^iune de INTERPRET ARE LA REPUBLICA 45 a exista ca public rezida tocmai in persistenta formei respective. Exemplul pe care il am la indemina e poate trivial, dar totusi, cred, instructiv : se cunoaste dificultatea cu care atlt publicul cit si producatorii se dcspart de an personaj principal al unui serial reusit de televiziune, atunci cind acesta, dintr-un motiv sau altul nu mai poate juca mai departe. Or, dialogurile lui Platon alcatuisera, insirate unul dupa altul, un fel de serial „Socrate”, dominate si determinate de un personaj cuceritor si puternic (dar susfinute si de alte personaje „secundare” grupate in jurul personajului princi- pal, prin care isi capatau sensul) ce-si reclama. pe mai departe, cu insistenfa, vonvfa de a supraviefui, nu neapaiat ca un anume f.lo- sof, ci ca forma literara golita, in buna parte, de confinutul sf tu ori- ginar, dar nu mai pu$in putermca. E de crezut ca artistul din Platon, dar si publicul sau, devenisera dependent de acest ,, perso- naj Socrate”, autonomizat si despar^it de „Socratele istoric”. lata deci drama lui Platon : instinctul sau artistic ii pretinde, pe de o parte, sa „coustrniasci;”, ceea ce presupune, in principiu, o renun- (;are la autenticul Socrate. Dar acelasi instinct, pe de alta parte, sensibil la maximum la tot ceea ce este ,, forma”, il indeamna sa nu abandoneze personajul principal al „serialului” sau. E probabil ca intreaga opera mai tirzie a lui Platon este strabatuta, mai apa- rent sau mai discret, de aceasta drama. Iar In ceea ce priveste pro- blematica Republicii, aici drama este incS §i mai ascu^ita : putea oare lipsi Socrate, dreptul adevarat, intr-o dezbatere asupra drep- ta^ii? Dar mai putea fi cercetata dreptatea in termenii autenticu- lui Socrate? In orice caz, in aceasta opera, Platon opteaza pentru ceea ce am putea numi „compromiaul dublurii”. Din acest punct al Car^ii a Il-a adevaratul Socrate inceteaza sa mai existe, dar rolul sau este preluat de o „dublura”, care va ingadui continuarea „serialului”. O dublura insa se si deosebeste, dar se si aseamana cu personajul dublat. Sa vedem in ce privinfe : „noul Socrate” va fi, desigur, un Socrate „artist” si metafizician. El va elabora un sistem impresio- nant, ale carui pirfi se leaga tntre ele armonios, coerent, echilibrat si In care totul se dezvolta logic si organic din citeva premise sta- bilite la inceput. Ce mai r amine atunci din ,,vechiul fi autenticul Socrate” ? In principal, „ticurile” personajului, toate acele insemne ale ritualului pe care dialogul socratic le impusese si le acreditase, printre altele, „ironia”, maieutica, dialectica. Procedind astfel, Platon izbuteste, mai intli, sa creeze ficfiiunea continuitafii ,,seria- lului”, sa sugereze deci, prin respectarea unor ,,tabieturi discursive” codificate, ca „nu s-a schimbat nimlc”. Pe de alta parte, deoarece, a- 46 ANDREI CORNEA cuin, dialectica .si maieutica nu mai sint negative, ci pozitive, mi mai ruineazfi propensiunea spre global, ci o sanc^ioneaza, prezen^a aces- tor ,,ticuri” produce, cum am afirmat deja, sentimentul colaborarii profunde, iu cadrul tentativei constructive, dintre Socrate si par- teuerii sai — Glaucon §i Adeimantos. Socrate sustine si aici, ca si altadata, ca el unul nu stie nimic §i ca nu face decit sa examineze, dialectic, ceea ce i se pune inainte, ,,mo$ind” adevarul si respinglnd falsul. Dar ..dublura”, spre deosebire de ,, original”, examineaza si ,,inoseste”, in principal, nu opiniile altora, prea infumuraji in a lor pseudo-^tiin^a, ci propriile opinii $i ipoteze. Or, procedind astfel, Socrate forfeaza sj obtine consim^amintul celor doi tineri, ceea ce lasa. hnpresia ca $i aceia ar impar^i raspunderea pentru aser^iunile respective. Platon i.si va spune astfel netulburat sistemul, dupa ce, deghizat in straiele unui persona] care sustine ca nu are nimic alt- ceva de spus decit mfirturisirea propriei ne^tiinfe, perpetueaza, odata cu riturile dialogului socratic, si o ,,prezurntie de nevinova- tie”, caracteristica. aceluia. In^elegem, cred, in acest moment, pentru ce Platon reutili- zeaza, sau imitS, in Cartea I a Republicii, o scriere de tinerefe, vreun dialog Thrasymachos, cum spune Paul Friedlander : pur si simplu, Platon aveanevoie de contrastul dintre ..Socratele real” $i ,, dublura” sa ! Preocupat de consecurfele diverse ale Jndepartarii sale de cre- zul antimetafizic al lui Socrate, Platon doreste, probabil, sa-si justifice cit mai temeinic demersul. El il lasa, de aceea, mai intii pe adevaratul Socrate sa dea, pe tema dreptatii, o ,,reprezentatie” tipica, al carei rezultat apare, pina la urma, a fi, a$a cum o spun Glaucon $i Adeimantos, nu foarte convingator : dialectica negativa si aporetica a autenticului Socrate poate ,,vraji” pe cineva, dar nu este indestulatoare pentru a-1 convinge durabil. In vorbele celor doi fra^i ai lui Platon se ascunde, voalat, reprosul lui Platon insusi fata de o astfel de metoda. Va rezulta, de aici, dreptul, dar $i obli- gate de a incerca ceva dif erit, fara insa o evidenta $i brutala solu- tie de continuitate. Iar cind „noul Socrate” va intra in scenS, vom avea sentimentul unei intreprinderi justificate de esecul de dinainte, colorata cu o tenta de obiectivitate ce provine de pe urma falsei impresii de colaborare dialectica dintre participant la discutie. Republica se inatya astfel, tot mai sus, superba, dar nu mai pu£in ame^itoare si nelinistitoare, durata prin colaborarea unui Socrate vaduvit de filosofia sa si a unui Platon ce se vaduveste de responsa- bilitatea sa. JNTERPRETARE LA REPUBLICA 47 IV. METAFORA SI MIT 1 Asadar, trecerea de la cercetarea dreptatii in cazul indivizilor, la cercetarea drept&tji in cadrul unei societati umane — trecere pe care, din considerente de metoda, o propune Socrate — sta la baza discufiei despre Statul ideal. Or, aceasta trecere se intemeiaza pe o analogie fundamentals dintre sufletul individului si stat, din- tre constitutla caracteriologica a primului si constitu^ia politics, ,,politeia” a celui de-al doilea. In acest punct al Cartii a Il-a, ana- logia este acceptata de catre Socrate si Adeimantos, fara demons- trate, ca ceva aproape de la sine infeles, urmind ca doar spre sfir- situl Cartii a IV-a sa se incerce o intemeiere mai precisa. Nu cred ca gresesc considerind ca existenfa acestei analogii, cu luminile pe care cei doi termeni si le arunca unul altuia, cu toate consecin£ele posibile ale fenomenului, reprezinta „nervul” acestui dialog. In Timaios — in „ziua ce urmeaza” zilei in care Socrate povesteste noaptea din ajun petrecuta in casa lul Cephalos, se va mai adauga iuca un termen analogiei: Kosmos-ul. Iar, dupa ,,inca o zi”, ill Critias — al patrulea termen : istoria. Dar vom mai reveni asupra seuinificatiilor acestei fundamental analogii. Sa remarcam deocamdata cit de anti-socratica este, in fondul ei, aceasta analogie : Aceasta, mai intii, datorita premisei ei funda- mentale : ipoteza ca sufletul este un „compus”. Or stim ca in Phai- don (despre care putem crede ca reprezinta un fel de , .testament” autentic al gindului socratic) o ipoteza asemanatoare pusa, dealt- f el, pe seama pythagoricilor, f usese strasnic combatuta. Este adeva- rat ca, in Phaidros, Socrate (un Socrate cu sigurauta mai auteutic decit eel din Republica) sustine totusi ideea caracterului compus al sufletului, dar o face, vorbind iutr-un fel de transa poetico-mitica, dupa ce a declarat raspicat ca, rational, nu putem sti nimic precis in legatura cu natura reala a sufletului. Uitind cu totul aceasta de- clarable agnostica, ,,dublura” socratica din Republica nu ezita si intreprinda o demonstrate privitoare la natura sufletului. Or, Platon, ciud vorbeste in numele sau — cum o face de aici inainte in Republica — nu este un poet al transei si extazului, ci un poet al constructiei pe deplin constiente de sine. Caci, intr- adevar, trebuie sa observam cit de poetica, in esen^a, este o astfel de analogie : a numi sufletul o cetate nu e, la urma urmelor, decit o metafora, pe care judecata, ulterior, o va sancfiona. Si iata acum 48 ANDREI CORNEA al doilea aspect antisocratic : Flaton accepts metafora, o institute la temelia ra^ionamentelor sale, nu o circtimscrie, cum proceda Socrate, domeniului delicat al delirului si inspira^iei de moment. Metafora este asumata de Platon ca ceTa firesc, si nu ca o excep^ie, ca o situare obisnuita, si nu anormala, ca un dat ce poate unifica si nu diviza constiinta. Asadar, odata principiul analogiei admis, Socrate trece la con- struct cu mintea, X6y<o, a primelor alc&tuiri ale unei society omenesti organizate, ale unei polis, cum spune Platon, fiindca e grec. Nevoia omeneasca de hrana, adapost, imbracaminte — se arata — cit si incapacitatea unui singur om de a-$i asigura singur tot ceea ce ii trebuie, conduc la asocierea oamenilor, la polis. ,,Ceta- tea” esentiala ar fi populate doar de patru sau cinci oameni : agri- cultorul, (esatorul, constructorul, cizmarul. Dar — spune Socrate — produsele muncii sint mai bune, mai numeroase si sint f acute mai repede atunci cind fiecare produce un singur lucru, potrivit firii sale, in thnpul pe care il are si fara sa se preocupe de alte activity. Acest comportament este ceea ce Platon va denumi mai tirziu oikeiopragia. Si aceasta este ideea fundamentals |care intemeiaza Republica. Dupa cum se vede, este vorba despre un fel de principiu econo- mic, extras, aparent in felul unui autentic Socrate, din experien{a normals comuna a feluritilor artizani de care Atena lui Flaton era atit de plina. Mai mult decit atit, este vorba despre un principiu economic cu valoare universale : de la primele diviziuni ale muncii in societa^ile primitive, pina la organizarea produc^iei in uzinele moderne, nu exists caz in care eel interesat in cresterea randamen- tului si a eficacitafii muncii sa nu fi observat avantajele oikeio- pragiei. Or, cum societatea sa umani are la baza problema astim- pararii nevoilor elementare In cele mai bune condi£ii, nimic mai firesc — dupa Platon — ca ea sa urmareasca, cu consecven^S, acest principiu. Pina aici totul este in regula. Se pune insa intre- barea : oare oikeiopragia se poate aplica si in alte domenii decit in cele strict economice ? Platon raspunde prin af irmativa, iar tot ceea ce urmeaza nu constituie decit acest raspuns, cu toate conse- cin{ele sale. Aplicarea generalizata a oikeiopragiei reprezintfi un caz clasic de extrapolare a localului la global : ceea ce este recunos- cut, cu certitudine, ca valabil pentru o parte, devine, printr-un trans- fer de proprietafi, o predicate a intregului. Metonimia pare sa duble- ze astfel metafora, si intreg edificiul Republicii se cladeste astfel prin jocul si conlucrarea profunda a doua ,,figuri de stil”. Platon. Veche sculptura greaca con- siderate ca portret autentic (Muzeul de Stat, Berlin.) INTERPRET ARE LA REPUBLICA 49 Aplicarea oikeiopragiei conduce la accent uare a diviziuniimuncii. Cetatea intemeiata de Socrate va pretinde, pentru a-si fi siesi su- ficienta, prezenfa mai multor ocupa(ii suplimentare : fierari, cres- catori de vite, ciobani, precupefi, negustori, care se vor adauga celor dintii „locuitori ai ceta^ii”. Comunitatea ramine Insa mica, caci ea este, in continuare, redusa la esenfa si la necesitatea absolutS. Socrate va creiona acum rapid portretul unei ceta^i idilice, paradi- siace, populata de oameni simpli si fenci^!. Intr-o astfel de cetate — se sugereaza — oamenii sint drep-fi in mod spontan, natural, ffirfi vreun efort propriu. Glaucon va rupe insa vraja §i il va rechema pe Socrate din visare, numind, in batjocura, o astfel de cetate „a porcilor”. FSra prea multa parere de r&u, parca asteptind acest moment, Socrate va trece la construc^ia unei cetafi mai reale. El va accepta (provizoriu cum se va vedea mai tirziu) ca si ,,inutilul” sa patrunda in cetate. Mai ales insa va admite cS, oamenii fiind ceea ce sint, o cetate dreapta, ca si tin om drept nu apar in mod spontan, ci trebuie cladite, durate in baza unei teorii si a unui plan, ele reprezentind producte constient obtinute. Construc(ia va inainta, asadar, din aproape in aproape, avind, in continuare, drept fir conducfitor ideea ca doar aplicarea oikeio- pragiei poate duce la otyinerea rezultatelor celor mai satisf acfitoare, adicS a ceta^ii celei mai bune si drepte. Intervenind insa ,,inutilul” — mincaruri alese, vestmlnte fru- moase, podoabe etc. — meseriile se inmutyesc considerabil. Popu- lafia asadar sporeste si ea mult $i, la un moment dat, pamintul ce- ta^ii nu-i mai poate hrani pe to\i, ceea ce inseamna ca trebuie luat din eel al vecinilor. Apare, prin urmare, razboiul. Aici, Socrate cere o armatS permanenta, alcatuita din profesionisti. Glaucon, obis- nuit cu cetafeanul-soldat al Atenei, se mira. Socrate insa justifies cerin^a pe care o formulase drept o consecurffi a oikeiopragiei : asa cum bunul cizmar trebuie sa fie doar cizmar si nimic altceva, bunul soldat, ,,paznicul” cetatii, cum il numeste Platon de aici inainte, trebuie sa fie doar paznic §i nimic altceva. PinS acum, principiul : „fiecare trebuie sa indeplineasca doar o singura treaba, anume cea proprie” a func^ionat perfect. Dar oare cazul „paznicu- lui” este echivalent cu eel al timplarului, agricultorului sau medi- cului ? Socrate si Glaucon susfin ca da, ca ceea ce ducea la reznl- tatele cele mai bune in cazul unor meserii obisnuite, poate avea aceleasi consecinfe fericite si in cazul, mai aparte, al paznicilor. In 4 — Opere vol. V. 50 ANDREI CORNEA consecinfi, de vreme ce activitatea acestora se bizuie pe oikeiopra- gie, eficacitatea ei va depinde de buna desfasurare a unei educafii speciale, adaptata acestei clase, o educate pe care Platon o va ur- mari cu multa atenjie. Pasul facut de Platon este cum nu se poate mai important. Caci ,,meseria de paznic” presupune nu numai stiinfa armelor, ci sj, asa cum se arata imediat, staplnirea unor calitafi sufletesti si, in general, existen^a unui anumit caracter, unde sa se asocieze ar- monios vitejia, inflacararea, dar si inteligenta. Or, aceste calitafi, chiar daca pot £i dezvoltate printr-o educate specials, ramin in- nascute. Ce 1-ar impiedica atunci pe un dulgher si fie si un bun paznic ? In ce fel diviziunea riguroasa a muncii poate stimula, sau, dimpotriva, impiedica, apartyia curajului si a inteligen^ei, ca si cul- tivarea lor? Problema era, in fapt, complicate, cu atlt mai mult cu cit istoria ii refuzase un raspuns clar. Caci, desi armata profesio- nista a Spartei invinsese, pina la urma, in razboiul peloponeziac, oare nu tocmai armata de ceta^eni „normali” a Atenei salvase, mai inainte, intreaga Grecie la Maraton si Salamina? Oricom, Socrate va abandona discu^ia despre meseriile ,,banale” — dulgheria, agricultura, etc. — pentru a se consacra exclusiv problemelor puse de paznici. Ce se ascunde aici este limpede : a aplica oikeiopragia unor ocupata’ bazate pe insusiri morale si in- telectuale, unde „telinicul” vine doar pe locul doi, reprezinta un mare salt in direc^ia construirii unui Kosmos unitar, coerent — visul oricarei ambitii metafizice. E un salt, asadar, intr-un alt regn, a caiui urmare trebuie insa sa fie atenuarea distinc^iei regnurilor. 3 Aplicarea oikeiopragiei la domenii tot mai departate de cele care cad sub incidonfa „tehnicului” §1, in general, utilizarea tot mai frecventa a ra^ionamentului analogic readuc in discu(:ie opozrfia dintre platonismul adevarat si socratism. Caci, sa lie reamintim ca si Socrate, adevaratul Socrate, utiliza, uneori, analogiile : el incerca sa asemuiasca, bunaoara, ,,virtujile tehnice” ale felurtyilor artizani si profesionisti cu Virtutea omului de stat. Simplificind lucrurile, am putea afirma ca. Socrate proceda in felul urmator : dupa ce iden- tifica o serie de calitafi proprii „artelor”, asupra carora domnea un acord cvasiunanim, el cauta si extinda conceptul de ,,arta” intr-un domeniu „non-tehnic”. Facea ipoteza ca elemental mai ,,indepartat”, mai putai accesibil cunoasterii imediate ar putea semana cu eel mai apropiat $i aflat la Indemina. Or, asa cum s-a putut vedea chiar si INTERPRET ARE LA REPUBLICA 51 din Partea I a Republicii, aceasta ipoteza se dovedea de obicei a fi infirrnata de catre rafionament, conducted la contradicfii si aporii- Concluzie : ,,Virtutea” raminea ceva incert, greu de asemuit in mod mai profund cu o „virtute tehnica”, iar extrapolarea localului la global suferea in esec. In chip firesc, rolul epistemologic al rafio- namentuhii analogic era contestat, parind acesta mai degraba o stavila decit un spiijin real in mersul spre adevar. Platon porneste in acelasi fel cu Socrate, ba chiar, probabil, accentueaza contradic^iile ce decurg din ipoteza ca dreptatea, vir- tutea etc. ar semana cu „artele” si ar putea fi, in consechrfa, soco- tite un fel de ,,arte”. Numai ca el nu accepts concluzia implicita la care demersul socratic parea sa ajunga. Daca B nn seamana cu A , aceasta nu inseamna — pare sa creada Platon — ca cei doi termeni sint lipsi^i de asemanare intre ei, caci relafia de asemanare nu este reversibila decit in anumite situatii cn total speciale. Spre exemplu, este impropriu a se spune ca un om seamana cu un portret, dar n-ar fi corect a deduce de aici ca intre om si portret nu exista o relate de asemanare. In realitate, portretul este eel care poate semana cu omul si asa ar f i potrivit de exprimat relafia de asemanare existenta. Tot asa, daca elementul mai ,,indepartat” — virtutea, dreptatea, etc. — nu seamana cu vreo ,,virtute tehnica” particular^ si nu poate fi, prin urmare, redus la aceasta, nu inseamna ci n-ar exista aici, totusi, o relate analogic;!. Doar ca aceasta trebuie pri- ▼ita invers decit voia Socrate : elementul „apropiat”, mai concret este eel ce seamana cu eel mai „indepartat”, mai abstract si nu in- vers. Nu „Virtutea” sau , .Dreptatea” seamana cu anumite insu- siri ,,tehnice”, ci acestea din urma seamana, oglindesc, reflecta (partial, desigur) anumite insusiri generale, sau morale, devenind astfel explicabile datorita acestora. Cita vreme elementul „apropiat” servea drept termen de comparatie, ..Dreptatea” parea a fi un fel de ,,arta”, iar proprietatea comuna a celor doua elemente o repre- zenta conformarea la un sistem exterior de reguli. O astfel de con- cluzie aparuse, cum s-a vazut, inacceptabila, chiar daca ea putuse fi cumva sprijinita de autoritatea lui Socrate. Dar analogia are alta valoare pentru Platon, caci el ia drept termen de compara|ie celalalt element. In aceste condign, intre artizanul bun si omul bun sau drept legatura este ca ambii, acolo unde ei sint ,,buni”, se arata a fi unitari, lipsifi de alteritate si diversitate. Intre cei doi, nu ,,tehnicul” reprezinta proprietatea comuna care sa permita compa- rafia (asa cum pareau sa presupuna participant la discu^ie din Partea I a Republicii), ci „binele”, adica unitatea fiin^ei, si prin urmare, si a faptei. Doar ca In cazul omului drept, oiheiopragia 52 ANDREI CORNEA este o trasatura generala si profundi a firii sale, in intregul ei, in timp ce oikeiopragia artizanului bun este doar o copie, o imitate a celeilalte, fiind restrinsa doar la un mod particular de „a face bine ceva”. Dar aceasta „teorie a analogiei” ajunge si fie mult extinsa : In temeiul aceluiasi principiu, asemanarea dintre omul drept si dreptatea in general se explica iarasi nu prin aceea ca no^iunea d i „dreptate” ar imita, cumva, anumite trasaturi ale omulni drept, ci prin faptul ca acesta din urma imita dreptatea. Transpusa inca o data, oikeiopragia devine imutabilitatea, unitatea si existen£a in sine a Ideilor. Metodologic, trecem intotdeauna de la apropiat la indepartat si de aceea poate exista presupunerea ca, si ontologic, „apropiatul” determina cumva ,,indepartatul”. Flaton insa opune metodologicul ontologicului : felul in care noi izbutim sa stabilim o analogie ar fi, in principiu, in vers felului in care aceasta analogie a fost infiinfata. Procesiunea ontologica este inversul metodei. Toate acestea justifies, in ochii lui Platon, validitatea rafiona- mentnlui analogic, el permifclnd, daca este in^eles In felul in care am vazut, o cunoastere globala, cit si demonstrarea faptului ca di- versele nivele de organizare ale Kosmos-ului nu sint compartimente etanse si independente, ci se intemeiaza pe un acelasi si unic „plan” vadind aatfel o esentialS similitudine. Considerafllle de mai sus ne pot face sa infelegem mai bine recursul frecvent, pe care 11 face Platon in Republica (recurs ce stimeste uimire participantilor la discufie, intr-atit de ne- obisnuit era el pentru autenticul Socrate), la imagini, alegorii, „mituri”. Servit desigur, de marea sa imaginafie de artist, Platon dezvolti mereu mici comparafii, cum este cea a sufletului cu o intreita fiara, sau cea a alienSrii filosofiei cu mezalianfa unei fete nobile etc. In acest context „imajat” trebuie infelese si marile alegorii, ca cea a pesterii, ori mitul lui Br, ca si mitul raselor metalice ori insisi analogia esenfiala a sufletului en o cetate : ele nu reprezinta declt aplicafii mai intinse, mai dezvoltate ale unui procedeu ce domina intregul dialog. Din aceasta perspec- tive, lata inca o diferen^a semnificativa dintre Platon si au- tenticul Socrate, asa cum apare acesta in unele dialoguri plato- niciene mai „socratice” : Uneori (ca in Phaidon sau Phaidros) si Socrate ,,mltologiza” . Dar mitul reprezenta, la el, un demers opus logos-vim, raspunzlnd necesitatii de a se sugera Intuitiv macar, solnfii, acolo onde dlscursul stiinfific nu avea acces. Mitul socratic inseamna, astfel, o ruptura in contextul ..normal” al dialogului ; apoi el era pronunfat intr-un fel de delir, de extaz, asadar, in urma INTERPRET ARE LA REPUBLICA 53 unei „iesiri din sine”. Gindirea analogies este, pentru Socrate, com am vazut, in intregul ei an domeniu nesigur si, daca nneoti* totusi, se face apel la ea, acest apel pare a fi mai pufin legat de o intense deliberata si metodica, c!t de o inspirafie si o stare de ..gra^ie” fafa de care vorbitorul nu se simte, cumva, raspunzator. La Platon, dimpotriva, mitul nu este decit o condensare a unui procedeu meto- dic, ce decnrge din logica intima a rafcionamentului si a demersului sau. Nu numai ca mitul nu se opune logos-ului, dar acesta din urma nu este decit un alt mod de a citi partitura pe care o scrie eel dintli. Desigur, analogia, imaginea au, si in Rtpublica, un rost metodo- logic. Dar aceasta, nu fiindca ,,altfel” nu s-ar putea patrunde mai departe, ci fiindca natura Insasi este o ierarhie de planuri ce se re- flects unul pe celalalt si care isi rSspund, analogic, unul altuia. Iar filosoful, atunci cind compune mituri, cind formuleaza analogii, cind recurge la imagini, la metafore, utilizeaza si aplica o lege na- turals, tot asa cum eel care construieste un pendul nu face decit sa puna in evident a si sa aplice legea gravita^iei. Filosoful, procedind in felul acesta, „lucreazfi” in continuarea naturii, a demiurgului. Imaginile sale se justifies prin aceea ca lumea insasi este o suits de imagini; atunci firesc, a vorbi despre lume lnseamna a vorbi despre imagini in imagini. V. NOUI, ORFEU 1 Una dintre cele mai spinoase si mai dezbatute probleme pla- tonice a fost si este, desigur, severa judecata a lui Platon la adresa poeziei homerice si hesiodice, cit si eliminarea esenfialului acestora din programul educativ al viitorilor paznici. FarS indoiala, faptul in sine ca Platon cauta sa schi^eze liniile directoare ale unui program pentru realizarea „omului ideal” trebuia sa-1 determine sa atace, intr-o masura mai mare sau mai mica, programul educativ prin care se obfinea ,,omul real”. Or, dupa cum se stie, Homer si iTesiod constituiau nu numai virfuri ale poeziei elene, nu numa p-mctul de plecare pentru nenumarate crea^ii epice, lirice sau dramatice, dar si educatorii ,,Eladei” si creatorii cumva ai ,,omului elen”. Se poate crede chiar ca, de prin secolul VII inainte, cea mai mare parte a concepfiilor religioase si etice ale grecilor au ajuns intr-asa masura influenfate si impregnate de viziunea homerica si hesiodica, inclt am putea spune ca cele citeva compozifii in hexametri ale 54 ANDREI CORNEA acestor doi poe^i au ,,convettit” neamurile grecesti la „elenism”. lata insa ca, in viemea lui Platon, acest ,,elenism” dusese prea adesea la dezastru moral si politic si prea adesea (cum am vazut in cuvintarile lui Glaucon si Adeimantos) acea dreptate „contractua- lista”, formala, exterioara se intemeia pe eremple oferite de epos. Asadar, daca societatea trebuia reformats, nimic mai logic decit ca fundamentul cultural al vechii societafi sS fie si el reformat si chiar inlocuit. Dar insasi stricta aplicare a principiului oikeiopragiei trebuia sa-1 conduca pe Platon la osindirea lui Homer. Caci, asa cum se arata clar in Carole a Il-a si a Ill-a, personajele homerice si hesio- dice, fie ele zei sau eroi, se caracterizeazS prin variabilitate si prin- tr-o imensa disponibilitate pentru reac$ii contradictorii. Clnd zeii apar schimbindu-si infa^isarea, ori amagindu-i pe muritori, ori lovindu-i cu nenorociri f ara motiv, ei nu fac singurul lucru pe care zeii trebuie sa-1 f aca : binele si nu sint in singurul f el in care trebuie sa fie zeii : desavirsi^i si imutabili. La f el, cind eroii se insults unii pe altii, cind se arata nestapinifi, avari, cind se tern de moarte, ei nu fac unicul lucru pe care eroii — feciori de zei — ar trebui sa-1 facS : cultivarea virtufii. §i unii si ceilalfi, asadar, nu-si implinesc atit la Homer, la Hesiod, cit si la poe^ii tragici, propria funcfie, nu-si respects condifia specifics, deraind prea adesea in cimpul de ac^iune al altora. Or, societatea bizuitS pe oikeiopragie, care este „buna” tocmai intrucit respecta strict acest principiu al unitatii, nu are dreptul sa aseze ca model fundamental pentru educa^ia tinerilor tocmai o mentalitate potrivit cSreia oikeiopragia este, la f iecare moment, incalcata. Platon, asadar, respingindu-1 pe Homer, nu face decit sa fie consecvent cu sine si sa-si respecte propriile premise. Luerurile nu stau insa chiar asa de simplu : caci, mai intii, se poate usor vedea din critica lui Platon adresata poetilor, ca nu numai Homer, Hesiod si teatrul sint interzise, practic, in Cetate, ci, in general, intreaga arta si literaturS demna de acest nume, asa cum era ea infeleasa in vremea lui Platon. Ce pare filosoful !n ultima instan^a a-i reprosa lui Homer, cit si celorlal^i poe^i nu e doar abuzul de cutare procedeu, ci insasi calitatea poeticS a acelora, in ceea ce avea aceasta mai profund : capacitatea acestei poezii de a se aveutura dincolo de orizonturile unei rafiuni limitative, de a incerca sa cuprinda cite ceva din boga^ia inepuizabila si contradic- torie a sufletului omenesc, a acelui domeniu vast unde logica nu este deloc la ea acasS. Or, cum se poate acorda o asemenea atitu- dine radicals cu firea atit de artistica, in realitate, a lui Platon, a INTERPRET ARE LA REPUBLICA 55 carui permeabilitate la frumusetea poeziei homerice este raspicat marturisita si apare a f i mai presus de orice indoiala ? Dar contra- dicfia este. In realitate, inca si mai adinca, caci ea plaseaza Repu- blics intr-o vadita opozi^ie cu alte opere platonice. Intr-adevar, trebtue sa inaistam asupra faptului ca atacul lui Flaton la adresa poeziei se face de pe pozijiile unui rationalism extremist, intemeiat pe oikeiopragie si pe conceptul de eficacitate morals. Ceea ce pro- pune Platon in locul poeziei pe care o alunga, este o „muzica” cum- pitata, re^inuta, ce evita excesele, extrem de limitata dar si unitara si coerenta In diapazonul sau armonic si expresiv, pe scurt, o „mu- zica” ra^ionalizata, ce pare sa aiba mai degraba o funcfcie educativa si formativa, decit una estetica. Mai mult, In Republica, Platon res- pinge cu hotarire orice experien^a individuals ira^ionala, inlatura ,,nebnnia divina”, experience extatice, inrfierea mistica. lar daca, la inceput, discursul lui Adeimantos plaseaza inrfierile si purificarile orfice Intr-o lumina pu^in simpatica, in finalul dialogului, Socrate va parodia, in ,,mitul lui Er”, escatologia orfica, atacind printr-o pledoarie pentru libertatea alegerii umane, determinismul ritualist al acelei concep^ii. Cel mai straniu este ca, in Banchetul, sau in Phaidros — ulti- mul elaborat in aceeasi perioada cu Republica, nu se stie daca puj:in mai inainte sau pu^in mai tirziu — pozrfia lui Platon parea sa fie cu totul alta : In Phaidros, spre pilda, prin intermediul celui de-al doilea discurs al lui Socrate, se valorizeaza tocmai experien^a ira- {ionalului, se elogiaza „nebunia”, entuziasmul si se afirma superio- ritatea acestora asupra ,,cumpatarii” (sophrosyne) , asupra rafiunii si logicii. Dar tocmai aceasta ,,cumpatare”, denigrata in Phaidros, este, in Republica, alaturi de ,,dreptate”, virtutea-cheie a ceta^ii bune, ca si a sufletului bun. Nu gasim, de asemenea, nimic in Re- publica spre a ne aminti ca tot autorul acestui op a facut, in Ban- chetul, apologia Eros-ului. Dar nu este aici doar o diferen^a intre estetici, ci si una intre teologii. Caci, in alte dialoguri, divinul se manifesta si se exprima prin ,,entuziasm” si delir, iar in^elepciunea sa era nebunie, in vreme ce aici, in Republica, divinul este aproxi- mat doar printr-o purtare cumpatata si printr-o in^cleapta re^inere. Am putea, desigur, afirma, privind aceste contradic^ii, ca ele nu apar decit la nivelul intregii opere a lui Platon, dar ca, avind In vedere consecven^a interna a Republicii, ele nu au de ce sa ne pre- ocupe prea mult in acest comentariu dedicat acestei unice opere. Si totusi un astfel de raspuns nu poate mulfumi. Caci este in joc aici insasi seriozitatea si greutatea pe care Platon le acorda diferitelor lui opinii. Fiindca, spre pilda, daca Platon crede cu adevarat in 56 ANDREI CORNEA ira^ionalitatea artei si a divinului, intreaga eonstrucfie din Rcfni- blica, unde o asemenea teza este vehement contestata, apare ca un joc gratuit, ca o gluma. Or, nu mi se pare a fi indiferent, pentru oricine ar scruta arcanele acestei mari opere a civilizatiei europene, a ajunge la concluzia ca ea nu a reprezentat, pentru autorul ei, decit un joc. Evident, exista o soluble, propusa inca de catre comentatorii neoplatonici — Proclos, Iamblichos, Damascios, Olympiodoros, Her- meias — si reluata sub diverse forme, uneori, hi timpurile mai apropiate. Conform acestei solutii, se postuleaza unitatea fundamen- tala a operei platonice in ansamblul sau, dar se adauga ca ea poate fi regasita doar la nivelul unui sens criptic, esoteric. Nici Republica, priii urmare, nici Phaidros, nici Banchetul nu ar revela in mod direct si la primul nivel al semnificatiei, acest sens, ce se cere a fi recu- perat in urma unui demers hermeneutic aparte. Opera lui Platon ar semana cu TJniversul : la primul nivel, eel al aparen(ei, ea s-ar vadi contradictorie ; la nivelul secund insa, eel al esen^ei, unitatea si coeziunea si-ar face aparitia mai presns de orice indoiala. Ar fi multe de spus In favoarea acestei teorii, clt si a avantajelor sale. Totusi, pertinenfa ei generals mi se pare indoielnica. Mai intii ea lasa impresia persistenta ca neoplatonicii (si to%i cei care au proce- dat la fel cu acestia), formulind teoria sensului criptic secund, au aplicat hermeneuticii un principiu al metaf izicii: distinctia dintre aparent& si esen^a. Inseamna ca sensul criptic ar fi cumva introdus din afara, fiind el prea putin o caracteristica autentica a gindirii platonice. Mai grav este insa faptul ca punerea in acord a divergen- $elor platonice — pe care o cere teoria — conduce adesea la nume- roase forfari ale sensului, ruperi din context ale unor afirmatii. astfel incit metoda se devalorizeaza destul de grabnic. 2 In fa^a acestor probleme, mi se pare ca se unpune pasul, dintre to%i, eel mai indraznef, mai riscant si mai deconcertant : trebuie postulate lipsa de unitate a operei lui Flaton in ansamblul sau, acceptindu-se contradicfia ca un dat esential al discursului platonic, ce n-ar putea fi acoperita sau anulata in nici un chip, oriclt de ingenios ar fi acesta. Platon este o personalitate scindata si aceasta, probabil, in profunzime, si nu doar exterior, cumva, asa cum 1-au vazut Friedlander sau SchuhL Probabil ca daca n-am fi fost atit de siguri ca tot ceea ce numim „opera lui Platon” apar- 1NTERPRETARE LA REPUBLICA 57 tine tinul singur autor, am fi fost tentafi sa o atribuim unor perso- nality diferite. Pentru a analiza, acum, semnificatia expulzarii poefilor din cetate 51 a vedea in ce fel ipoteza sciziunii personalita^ii lui Platon poate fi de vreun folos, sa parcurgem, mai intii, sumar, partea a doua a Carjii a Il-a, Caitea a Ill-a si a IV-a (Partea a Il-a): Educafia ce trebuie data viitorilor paznici se imparte in educa- te intelectuala — „muzica” (arta Muzelor, cum am tradus) — si educate fizica — ,,gimnastica”. Dintre acestea, „muzica” este cea mai important! si cu ea trebuie inceput. Principiul oikeiopragiei presupune ca zeilor si eroilor nu li se pot atribui toate relele, insela- toriile, lipsurile, slabiciunile despre care vorbesc poetii, deoarece zeii si eroii nu pot face decit binele. Vorbirea despre zei va trebui astfel sa indice drept singura lor activitate producerea binelui sau savir&irea unor fapte bune. Con^inutului acestei „noi mitologii” ii va corespunde o forma adecvata: despre fiintele care „isi fac doar treaba proprie” nu se poate vorbi prin utilizarea formelor mimetice, precum teatrul, care cer din partea actorului sa-si paraseasca sinele si sa devina altul decit este, renun^ind la ,,propria-i treaba”. Forma poetica pretinde si un acompaniament. Se va vorbi, 5n consecinfa, despre acordaje, armonii si instrumente muzicale, al caror rol tre- buie sa fie acela de a incuraja formarea unor personality centrate asupra func^iei proprii — cea de paznic. De aceea, nu vor fi pastrate decit doua moduri — eel dorian si eel frigian — singurele socotite adecvate. In general varietatea modala din muzica greaca este ase- muita stilului imitativ din teatru, si la fel ca si aceasta din urma, ea va fi eliminate. In intregul ei, prin confinut, forma literara, me- lodic armonie, ritm, ,, muzica” va fi simpla, caci cei carora ea le este adresata, viitorii paznici, trebuie sa fie si ei „simpli”, adicasa fie centrari asupra unicii lor func^ii. Unei asemenea ,,muzici” ii raspnnde o „gimnastica” alcatuita dupa acelasi principiu, ce trebuie sa previna imbolnavirile, printr-un regim de via^a simplu si igienic, si sa fie adecvata unor razboinici. Gimnastica, ca si muzica, se adreseazS si ea, in primul rind, sutle- tului si nu trupului. Daca ,, muzica” il ,,destinde”, il ..inmoaie”, gimnastica, dimpotriva, il „intinde”, il ,,intareste”. Amestecul armonios, ,,bine temperat” al celor doua arte va produce paznicul ideal. In cetate, clasa paznicilor va fi, alaturi de cea a conduca- torilor si de cea a mestesugarilor, una dintre cele trei ,,corzi” ale unei mari armonii, iar fiecare individ va purta in sine o armonie asemanatoare, caci sufletul individual este o cetate in miniatura, alcatuita de asemenea din trei parji, ce corespund celor trei clase 58 ANDREI CORNEA ale cetafii. Virtu$ile vor fi, in consecin^a, atit individuale, cit 51 colective : in^elepciunea va aparfine conducatorilor si, respectiv, pSr^ii rationale a sufletului, vitejia este virtutea caracteristica paz- nicilor, cit si par|ii pasionale (thymos). Cit despre cunipatare si dreptate — ele vor f i impartasite de toate parfile si clasele : cumpa- tarea este virtutea „centripeta”, care permite armorrizaxea si potrivirea parfilor intre ele, in timp ce dreptatea este aflata, in sfir- sit, in acea virtute ,,centrifuga”, care, identica chiar cu principiul oikeiopragiei, pastreaza. individualitatea si distinc£ia par£ilor. Examinind toate acestea, nu este greu de desprins ideea pe care si-o face Platon, in Republica, despre arta : se poate, in general, vedea nu numai ca aceasta, in felul ,,muzical” in care filosoful o in^elege, este necesara, dar ca, mai mult, purine fenomene din ceta- te par sa ramina in af ara sa. Sufletul omului, ca si cetatea intreaga sint niste instrumente muzicale; educa^ia, prin acfiunea contrara si compensatoare a gimnasticii si a „muzicii” acordeaza intre ele „corzile” acestor ,, instrumente”, mai intii la nivelul individ lal, apoi la eel colectiv ; virtu^ile principale — cumpatarea si dreptatea — nu sint altceva decit un fel de „constan$e armonice”. Aceasta baie totals de muzica — in care ghicim desigur influenza pythago- rica a unui Philolaos sau Archytas — este, in acelasi timp, si un reflex al extinderii oikeiopragiei : nu numai pentru ca aplicarea sa consecventa a intemeiat cetatea, dar si pentru ca dreptatea — scopul intregii cercet&ri apare a nufi altceva decit ,,oikeiopragia” in expresia sa cea mai generald. O „muzica” totala, permanenta, consubstan- fiala cu rafiunea, o ,, muzica a sferelor”, coborita in cetate si in su- flete — deopotriva politica, educate, terapeutica si stiinta — iata ceea ce este, in Republica, arta, sau mai bine zis, ceea ce, in Repu- blica, sta drept arta. Caci, dind votul sau acestei abstracte si utopice ..tnuzici”, Platon izgoneste arta ,,reala” a poe^ilor, vinovata de zugravixea ira^ionalului, a dizarmoniilor si framintarilor sufletului omenesc. tntr-adevar, arta acestora, asa cum Platon insusi o aratase in Ion, Banchetul sau Phaidros, miza pe existenta unui das ganz Andere. Ea functiona in registrul ,,anormalului”, apela la inspiratie, se jus- tifica prinlr-o participare de excep^ie la entuziasmul divin, daruit de Mttze. Poetul pasea in alt tarim, se parasea pe sine, atunci cind era poet si pe druimil sau soseau si ascultatorii sai, legati printr-un fel de ,,vraja”, de un descintec fermecat. Dar eel care respinge poezia, in Republica, este toctnai acea ,,dublura socratica”, cu ajutorul careia Platon isispune nestingherit propriile sale idei, despartite net de cele ale adevaratului Socrate, INTERPRET ARE LA REPUBLICA 59 eel care, in alte dialoguri, stiuse sa elogieze arta inspirata si „entu- ziasta” a poe^ilor. Sa facem acuta inca o observable : „muzicalitatea armonica” 51 integratoare pe care o propune P’.acon caracterizeaza nu numai organizarea societal oraenesti ideae, dar 51 discursul insusi despre aceasta organizare si, mai mult, discursul platonic in general. Ince- plnd de la rotunjimea frazelor, ecliilibrul savant al perioadelor si plna la simetrja si acordul subtil al par^ilor in cadrul ansamblului, stilul lui Platon evoci, cum arata Emile Bourguet, reluat de Leon Robin, r>rt^> iinei simf onii muzicale. Cei doi autori se refera la Phai- dros dar ar putea f i citat si Diez, care, in comentariul sau la Republi- ca, vorbeste despre simetria muzicala a par^ilor acestei opere, cit si despre profundele lor coresponden^e. Asadar, forma discursului platonic raspunde conceptului de ..muzica totala”, rafionala, ma- tematica, pe care pledoaria din Republica il instaureaza drept norma, dar pe care con^inutul altor dialoguri, la fel de ,, muzicale” formal, il trideaza totusi. Deci muzicalitatea ,,normala” si ra^ionala pare a f i o trasaturi generala a stilului platonic. El n-a scris Banchetul, de exemplu, in maniera „inspirata”, brusca, fulguranta si chiar neglijenta, din cind in cind, in care Plotin va redacta Tratatid despre frumos, inspirat de Banchetul, desi, in felul acesta, unitatea stilistica aformei si a con^inutului ar fi fost pastrata. Or, daca un autor, de-a lungul unei activitay de peste saizeci de ani, pastreaza, in mare, aceeasi dominanta. stilistica profunda .si daca, in plus, aceasta dominanta apare chiar si acolo unde ideile exprimate de catre autor i se impotrivesc, in sensul lor adevarat, cred ca nu se poate altceva spune decit ca dominanta stilistica res- pective reprezinta tot ceea ce este mai adinc si mai esen^ial, genetic vorbind. In autorul respectiv. In aceste conditii, se poate afirma ca elogiul „muzicii totale” din Republica, ce izbucneste deopotriva din continutul, dar si din forma dialogului, nu delineaza altceva decit liarta autenticitapi platonice, nu exprima decit revenirea triumfatoare la adevarul propriu, la sinele eel mai adinc al autorului. Dar revenire de unde ? 3 Iata-ne ajunsi in punctul cei mai sensibil al analizei noastre. Avem de-a face cu un autor, care, in opera sa, afirma doua concept opuse asupra artei. Ne-a aparut insa. ca doar una dintre aceste con- cepts este cu adevarat autentica, ca doar una, raspunzind carac- 60 ANDREI CORNEA tenilui fihvfei sale, il reprezinta in profunzime. Cealalta trebuie sa fie, deci, intr-un anumit fel, imprumutata, asimilata, invafata. Or, in cazul lui Platon, aceasta revine la a spune ca concepfia despre arta-delir, arta-inspirafie provine de la, sau prin, Socrate. CS Socrate era indrepta^it s3 sprijine aceasta conceptie — pare vadit : intr-adevSr, toate datele pe care le avem in legatura cu el sugereaza, dupa cum am mai spus-o, ca el nu era In mod normal o fire artistica. El nu se afla scaldat, precum Platon, intr-o conti- nua „baie muzicala”, nu era un caracter armonios, nu avea chemare pentru confabulate si construcfie. Din punctul de vedere al lui So- crate, arta poetica era, efectiv, un „das ganz Andere”, ceva sirdin, si este probabila tendin^a sa de a erija in reguli generala atitudinea sa personals. Unicul mod in care arta si, in general, transcendentul ii deveneau lui Socrate accesibile era delirul, extazul, asadar, „ie- sirea din sine”. Iar Socrate, uneori, sub influenta, poate, a daimon- ului, „iesea din sine”, aparea posedat de un entuziasm inespli- cabil in termenii logicii omenestl, entuziasm ce, printr-o stranie contagiune, se transmitea si interlocutorilor sai. E de crezut ca portretul pe care, in Banchetul, Alcibiade i-1 face lui Socrate, mar- turiseste mult din ceea ce Platon insusi sim^ea probabil inaintea inva^atorului sau : sentimentul ira$ionalului, al ,,atopiei”, al anti- tezelor aparent ireconciliabile dintre platitudinea si banalitatea „normale” pe de o parte, si starile de gra^ie, sublime, ce intreceau prin frumusete, orice descriere. In aceste condi^u, bfinuim ca, pentru Platon, imaginea auten- ticului Socrate tindea sa capete unele din caracterele cu care, in mod traditional, erau investrfi poefii. E de mirare ? Psihologic, este destul de obisnuita identificarea mai mult sau mai pu^in completa dintre o concep^ie si purtatorul ei. Iar o asemenea identificare devine cu atit mai probabila, cu cit intre poe^i si Socrate puteau fi desco- perite, lesne, multe inrudiri : Cici nu erau poefii inspira^i, poseda^i de catre Muze, devenifi „jucaria” lor, asa cum Socrate era inspirat de „daimon” ? Nu devenise un biet cioban sarac — Hesiod — odata ,,scos din sine”, un mare poet, tot asa cum Socrate, si el prada ex- tazului, .1, eel mai urit dintre atenieni, se umplea de o frumuse^e nepamhi ana, care il seducea chiar fi pe superbul intre to^i, Alci- biade? Prin lipsa lor de norma, ca si prin nebunia lor in^eleapta, poej:ii, ca si Socrate, pareau a fi, cind ultima dintre oameni, clnd veritabile receptacule ale divinului. Apoi nu-i vrijeau poe^ii pe oameni, impartasindu-le propriul entuziasm si delir, intocrnai cum si Socrate ifi fermeca interlocutorii, ca pe niste „serpi”, cum spune Glaucon, ii ..amor^ea”, cum spune Menon, ii facea sa danseze lao- INTERPRET ARE LA REPUBL1CA 61 lalta cu el bacanala, cum se intimpla in Phaidros ? Si in sfirsit, nn erau nnii dintre poe^i — eel pu^in asa se credea — artizanii „inrfie- rilor si misterelor, precum Orfeu si Musaios, dupa cum, pe de alta parte, si filosofia apare, la Socrate, o veritabila initiere, fiind ea ca si orfismtd, o mclete thanatou, o pregatire pentrn moarte ? Fara indoiala, intre filosofia socratica si poetica, Platon face totdeauna serioase distinct, dar foima generala a celor dona, sub aspectul psihismului lor, ramine destul de asemanatoare, spre a da de gindit. Socrate aparea asadar inaintea lui Platon, dar si a altor discipoli (de exemplu a celui care a scris dialogul apocrif Theages) sub trasa- turile tulburitoare, contradictorii si, mai ales, inexprimabile, ale unui „nou Orfeu”, iar pieirea sa trebuia sa fi intarit aceasta analogie, snprapunindu-se peste mitologica moarte violenta a poetului. Ajungem asadar la concluzia urmatoare : eliminarea artei-delir, a inrfierilor, a ira^ionalului, in favoarea armoniei ,,totale”, in fine, alungarea poe^ilor din cetate, fapt socotit inca. din antichitate atit de paradoxal prin violenta sa, ascund, in realitate, ceva inca si mai paradoxal : banuim, in subtext, alungarea simbolicd a lui Socrate (nsufi, a Invdfdtorului. Prin etalarea $i justificarea ,,muzicii ratio- nale”, armonice, totale „este negat anormalul starii de gratie so- cratice, iar „noul Orfeu” insusi, cu dizarmonia si dezacordurile sale de neinjeles, dar nu mai pu^in fascinante, pare a f i exilat si chiar, pentru a doua oara, osindit. E, fara. indoiala, extrem de riscant a se interpreta un fapt de text pomindu-se de la conjecturi atit de incontrolabile si atit de supuse arbitrariului, cum sint cele psihologice, cu atit mai mult cu cit este vorba despre un autor ale carui date biograf ice ramln sarace §i exterioare. Cu toate acestea, pornindu-se de la conlucrarea, dar si opozlfia Platon-Socrate, prezenta in opera primulul — ambele atit de importante, fertile si bogate in consecinfe — cred ca se poate macar schi^a un model psihologic care sa confere acestei duble ati- tudini daca nu o explicate, eel pu^in o umbra de plauzibilitate. Principiul acestui model ar fi sa. consideram ca Platon, format de catre Socrate, „creat” intr-o anumita masura de acesta si domic sa prelungeasca amintirea maestrului, a dezvoltat, prin imitate, un yeritabil „eu socratic” in personalitatea sa. Sub acest aspect, raportarea lui Platon la lume, si in special la problematica filosofica, pune in evident^, multa vreme, o „triunghiularitate”, pentru a utiliza expresia lui Ren£ Girard : el are acces la lume prin medierea unui Socrate, devenit instanf a interioara. S-ar putea vorbi, in aceasta situate, despre prezenta unui ,, complex socratic”, cu care Platon opereaza un timp. Principiul acestuia ar putea fi, asa cum s-a su- 62 ANDREI CORNEA gerat deja, tocmai experimentarea divizata si diferentiata a lumii. Aceasta — in mai multe sensuri : mai intii exista, ca doua domenii distincte, rafioualul, omenescul, profanul, pe de o parte, iar pe de alta parte, divinul, irafionalul. Similar, intre lumea aparenfelor si cea a eseirfelor pure pare ca exist! o cezura greu de depasit. Ast- fel se explica, in definitiv, caracternl aporetic al dialogurilor ,,so- craticc”, pe care Platon le scrie in tinere^e : intre adevar si aparenfa sa, distanfa pare a fi prea mare si prea insemnata, pentru ca logica omeneasca, fara nici un ajutor divin, sa izbuteasca sa. o parcurga in bune condifii si fara a ajunge la contradictii. Din aceasta pricina, singura experienja. valabila si mai ales eficace, apar^ine diferitelor „arte” particulare, laudabile atita vreme cit ramin, fiecare, in do- meniul specific limitat, dar incapabile sa-si motiveze principiile si sa se depaseasca. Asa cum am vazut insa, acest , .complex socratic” isi asuma, la Platon, si citeva trasaturi ,,poetice”. Caci poetul sau rapsodul este si el omul unei experience limitate : daca artizanul nu putea trece ,,dincolo”, poetul nu poate, rarninind poet, veni ,,diucoace”; el este un soi de ,,profesionist al inspira^iei”, asa cum celalalt era un profesionist al ,,artei”, la fel de centrat in jurul unui unic aspect al lumii — chiar daca. acest aspect este diferit de eel la care are acces artizanul — si la fel de incapabil de o viziune de ansamblu. Pe de alta parte, atitudinea lui Socrate nu pare a fi, uneori, prea clar delimitate de sofistica, eel pu^in sub aspectele care ne in- tereseaza. Caci tocmai sofistul este, prin definite, reprezentantul experien^ei locale, ,,specialistul”, eel care neaga valoarea, daca nu chiar existente regulii generale. Socrate, desigur, nu neaga aceasta regula, ba, mai mult, se straduieste sa o regaseasca ; dar efortul sau nu pare a f i, in general, incununat de succes, ceea ce face ca teoria care pretinde ca generalul nu exista sau ca este inefabil si nu rnerita a fi cautat (GorgiasJ si teoria ca generalul exista si trebuie cautat, dar ca aflarea sa depaseste, eel putin pe moment, puterile celui ce se incumeta (Socrate), sa nu fie prea bine delimitate practic. Complexul lui Platon, pe care, in chip dezvoltat, am fi indrep- tafiti sa-1 numhn ,, complex socratico-poetico-sofistic”, sus^ine mai curiud principiile unei etici ,,contractuaIiste” si relativiste decit pe cele ale unei etici a ,,Fiinfei” pe care Platon o cauta acum, in Republica, tntr-adevar, acea etica „contractualista” separa dome- niul interior, ,, personal” — eel al adincului constiintei individuale ce scapa judecatii, tot asa cum „Fiinte” scapa analizei — de un domeniu public, apartinind relatiilor interpersonale, care, singur, intra sub incidenfa judecafii morale. Or, chiar daca adevaratul INTERPRET ARE LA REPUBLICA 63 Socrate ezita sa se ralieze acestei opinii, se poate vedea djn Pro- tagoras cit de dificil de pastrat 51 chiar de ambigua teoretic trebuie sa fi fost pozitia sa : aici, sofistul sus#ne, mai intii, ca virtutea se poate inva^a, intocmai ca orice ,,arta”, fiind deci ,,exterioara per- soanei”, sinelui si desparfita de acesta, in timp ce Socrate apara teza opusa. Dar, la sfirsitul discu^iei, spre suiprinderea sa, Socrate constat! ca rolurile s-au inversat si ca el insusi pare sa se apropie de teza ini^iala a lui Protagoras, in timp ce acesta a adoptat-o, pare-se, pe a sa. In esen^a, nu gresim, credem, afirmind ca rmilta vreme Platon a avut tendin^a sa vada lumea prin intermediul acestui ..complex socratico-poetico-sofistic”, alegind o imagine fragmentata a lnmii unde variatele experience ..locale” incearca cu greu sa se conjuge intr-o schema mai generala. Stapinit de acest , .complex” ce-i era Insa, asa cum am aratat, strain firii sale profunde, Platon trebuie sa fi resinrfit in mod acut o anumita insatisfac^ie dublata de sentimentul lipsei de eoerenta interioara. Cit de nemultumitoare trebuie sa fi fost, pentru el, aceasta lipsa de eoerenta, puteni banui observind conota^iile nega- tive pe care dualitatea, diviziunea le au permanent in opera lui Platon. Judecata din acest punct de vedere, Republica reprezintfi revolta fatisa impotriva ..complexului socratico-poetico-sofistic”, ale carui conseemfe si insuficien|e au fost facute evidente. Opera aceasta nu este, asadar, decit un mod de a expune sistemul unei viziuni unificate in sfirsit si unificatoare, ce nu numai ca autorizeaza, dar si pretinde extinderea localului la global. Prima jumatate a Republicii a limpezit caracteristicile importante ale acestei viziuni : s-au schitat astfel elementele unei etici a „fiinfei”, unde comporta- mentul unitar deriva dintr-o unitate interioara. Mai mult, virtutile si dreptatea au aparut drept conditii fundamentale ale existentei — in sensul deplin al cnvlntului — a oricarui organism individual ori social. Extrem de semnificaliva ramine ideea echivalenjei ni- velelor: cetatea este intra totul analoga sufletului individual. Spre a se rezurna structura ambelor nivele, se utilizeaza. termemil poli- teia. Caci, asa cum deja Proclos observase, acest termen, extras din experien^a politics a grecilor, nu are aici doar sensul sau obis- nuit de ,, constitute”, ,,intocmire” politics, ci mai ales pe acela de principiu de alcatuire a oricarei entita^i compuse, dar unitare. Nu cred sa gresesc afirmind ca politeia este aici un apropiat eehivalent al notiunii de „sistem” din gindirea structuralismului modern. Cu un astfel de interes pentru ..sistem” si unitate, Platon nu realizeaza doar experienta strapungerii zidurilor ce separa diferitele 64 ANDREI CORNEA compartimente ale cunoasterii omenesti, dar isi mSrturise^te si 15I sublimeazS s i propria-i obsesie : unif icarea lumii si oikeiopragia sint un fel de proiecfie a jindului sSu dupa imitate interioara. Re- fuzul experien^ei segmentate rSspunde deciziei de a nu mai accepta clivajul In constiinfS. Iar exilul poefilor si al valorilor pe care aces- tia le reprezinta, ascunde efoitnl de eliberare din mreaja perturba- toare si „magica” a ,,uoului Orfeu”, a lui Socrate. Iati de ce, severa amputare la care este supusa cultura ne pare a nu fi decit co- respondentul unei, nu mai puf in severe, dar mult mai obscure, ope- rajii de chirurgie sufleteascS. Problema lui Flaton — a fi doar Pla- ton, nu si Socrate — trecutS prin alchimia fasctaanta a creatiel sale, devine „muzica” puritana a intregii CetSti, instaurindu-se astfel in universal. VI. STIINTA TOTALA 1 Durarea cetatii „bnne” ar putea fi socotitS acum ca si inche- iata. Mai mult, intregul sistem al echi valenf elor dintre cetate si su- flet a fost indeajuns pus in eyidenfS, iar sugestia unei viziuni to- talizante, unde dif eritele domenii particulare se ajusteaza in gene- ral, deoarece isi raspund analogic unul altuia, s-a instalat deja cu su- ficienta autoritate si for^a de convingere. Cel mai important este insa ca scopul declarat al dialogului a fost atins: se stie acum ce este dreptatea, nu cea relativa bazata pe etica „contractualistS”, ci cea autentica, a ..fiinfei”, veritabila „func£ie de stare” a orica- rui sistem cu f unc^ionare normals. Atunci, de ce Platon con tinuS ? De ce ii face el pe tinerii interlocutori ai lui Socrate, ca, stirni^i de o aluzie a acestuia la ,,comunismul femeilor”, sa-1 sileasca aproape pe f ilosof si se lanseze intr-uu nou demers si care este semnificafia acestei reluari a discu^iei intr-un moment cind sfir- situl ei se intrevedea deja aproape ? Adevarul este ca, odatS ce dezvoltarea ra(ionamentului, ce poarta localul spre global, a parcurs cu succes citeva faze, cu greu mai poate fi ea stavilita. Analogia fundamentals, „mitul”, oras- suflet, cu toate corolarele ei, s-a transformat parcS intr-un fel de vietate, a carei crestere este irezistibila si care tinde, intr-un elan aproape de necontrolat, sS reconstruiasca intreaga lume dupS gusturile sale. Iar deruta acelei Weltanschauung a experientei di- vizate, odata realizata intr-un punct, atrage, ispititor, reluarea INTERPRET ARE LA REPLBLICA 65 luptei, urmarirea si lovirea adversarului si in alte punctej doar infringeiija totala a acestui adversar (sub care am crezut a ghici unele din trasaturile autenticului Socrate) va aduce dupa sine contenirea razboiului. Platon, care alcatuise sistemul pentru a rezolva problema dreptafcii, devine astfel prizonierul sistemului, preschimbat deodata din mijloc in scop si care cere, cu o neistovita sete si cu o intransigent totalitara, sa fie debarcat in toate corfu- rile Universului. lata de ce, dac* pma acum extensia localului la global s-a li- mitat la aspectelt etico-sociale si educa^ionale, acum metafizica ra domina tot mai mult scena ; de acum inainte se va incerca nu iiumai unificarea analogic! a individualului si a socialului, ci si cea a vizibilului si a inteligibilului. Marilt dimensiuni ale acestui dialog devenite acum inevitable capata insa si o semnificafie in sine, daca ele sint infelese din perspectiva unui Platon reconciliat cu sine si separat, in fine, de ,,complexul” sau socratic. Intr-adevar, dialogurile unde autenticul Socrate inca exista nu aveau proporfii prea mari, nedepasind, in principiu, cadrele temporale acceptabile, firesti, pentru o discufie reala. In ele se strSvedea inca realitatea vie a unui Socrate oral, autentic, ca si a unei conversant ce, daca nu va fi avut loc exact in forma relatata, ar fi putut totusi si se f i desfasurat, mai mult sau mai pufin, in acel fel. lata Insa ca, in Repttblica, Platon sparge cornplet iluzia ..realitafii discufiei”, lasind conversa^ia sa dureze mult, foarte mult, peste limitele psihologice si obiective pe care o convorbire le poate primi. Dialogul se instaleaza, prin urmare, in pura convenfie si fictiune, devine doar o forma si un ritual, pe care Platon le plstreaza, cum am vazut, atit pentru a-si diminua si dis- tribui responsabilitatea, cit si pentru ca, in virtutea unui principiu general, formele „vide” au o inerfie si o capacitate de subzistenfa mult mai mare decit cea a con|inutului lor. Opozitia dintre dimen- siunile considerable ale Repttblicii si cele, mult mai restrinse, ale altor dialoguri corespunde, asadar, iutru totul opozi^iei dintre rea- ml Socrate si ..dublura” sa platonica. Un Socrate care nu mai este Socrate, plasat intr-un dialog care nu m»i este dialog — iata con- di^iile de care Platon are nevoie pentru a injgheba edificiul filoso- fiei care, pentru el, este filosofie. 66 ANDREI CORNEA 2 Ne vom ingadui sa onritein coinentarea prlmeloi doua puncte ale noului demers al lui Socrate, unde se descriu 51 se analizeazS principiile egalitare pe care trebuie bazata educa^ia femeilor $i a barba^ilor, cit §i comunitatea femeilor si a copiilor. Fara. indoiala ca si aceste pagini, ca, dealtminteri, aproape orice rind al lui Platon, sint ispititoare in putinfa lor de a trezi nesfir$ite interpreted si discujii. Le lasam totusi deoparte cu sentunentul ca aici capcanele gindirii totalizante au fost eel mai pufin evitate si ca aceste pasaje, in ciuda unor idei indrazne^e si fecunde pe care le propun, sint, in realitate, cumva sarace, fiindca trivializeaza nepermis — iertata fie-ini judecata — datele esenfiale ale sufletului onienesc. Ne vom grabi, in schimb, sa ne oprim mai mult la eel de-al treilea si, cu mult, eel mai important punct al demersului : afirma- $ia lui Socrate, probata in cele ce urmeaza, ca cetatea buna nu va ajunge sa existe in realitate, altfel zis, ca lucrurile nu vor ajunge sa fie asa cum trebuie ele sa fie, decit daca filosofii vor domni sau regii vor filosofa cu adevarat. Afirmafia, a carei introducere e pregatita cu o admirabila abili- tate, apare ascultatorilor, desi obisnui^i intre timp cu paradoxurile lui Socrate, un veritabil scandal. Un scandal care — avertizeaza ei — poate sa-1 conduca pe eel care 1-a pricinuit, nici mai mult nict mai pu^in decit la linsaj. Motivul — se arata imediat — ar fi unul : Filosofii ,,reali”, asa cum apar ei in cetafile grece$ti si mai ales la Atena, sint fie inutili pentru via^a publics, fie daunatori acesteia in eel mai inalt grad, astfel incit a incredin^a cirma ceta^ii ideale unor asemenea oameni se arata a f i nu doar o imensa nebunie, dar si o crima pur $i simplu. Socrate, dealtfel, nu contests exactitatea si indrepta^irea aces- tor invinuiri. Numai ca, si acesta este punctul capital, daca el este de acord sa-i invinuiasca pe filosofii ,,reali”, cere insa ca filosofia §i ca slujitorii sai adevarati sa fie achita£i, asa cum ceruse, mai ina- inte, ca dreptatea sa fie achitata de acuza^ia de neputinja sau neghiobie. Astfel, critica adusa filosofilor ,,reali”, ce traiesc in ce- tS’file ,,reale”, se intilneste cu demascarea oamenilor drepfi doar in mod formal, bizuifi doar pe avantajele practice oferite de o etica ,,eontractualista”. Asa cum ,, dreptatea” acestora reprezenta o alienare a adevaratei drepta^i, asa si , .filosofia” practicata curent e doar ,,fiica bastarda” a autenticei $i totodata, ireprosabilei filo- sofii. INTERPRET ARE LA REPL’BUCA 67 Urmarind acum aceasta critica adresata filosofilor ,,reali”, ne dam seama ca aici, mai mult decit oriunde in alta parte, „Socrate este doar un nunie, o masca golita de aproape orice con^inut originar. Chiar scaudalul pe care il pricinuiesc vorbele sale este, peutru socie- tatea unui Socrate autentic, anacronic si greu de infeles : caci de ce ar fi trebuit sa-i infricoseze intr-asemenea masura pe oamenii epocii lui Pericle, bunul prieten al lui Anaxagoras, afirmafia ca cei nutri^i cu filosofie trebuie si pot sa conduca bine cetatea? Plasin- du-ne insa in alta perspective istorica si ridicind anonimatul acelor filosofi desemna£i ca profund daunatori, lucrurile devin firesti. Ciici nu este greu de vazut in acele naturi puternice, dotate din belsug spiritual si material, ce au ,,locuit” un timp in preajma filoso- fiei, dar care au sfirsit prin a fi corup^i de catre cetate, un Alcibiade, un Cliarmides sau un Critias, vinovafi toti, iutr-adevar, de a fi adus asupra patriei lor mari si cumplite dezastre. Desigur insa ca, peutru nici unul dintre participant la discu^ia din casa lui Cephalos, aceste dezastre, cit si destinul persoanelor vino rate pentru ele, nu aveau cum sa fie cunoscute. In schimb, Platon, la patruzeci de ani depar- tare, dezamagit si instruit de istorie, era in masura sa faca procesul celor ce isi tnchipuisera, un moment, ca pot cirmui cetatea. To£i acesti „filosofi dezastruosi” inai sus citati au fost insa discipolii lui Socrate. Stim, pe de alta parte, ca mizeria morala a elevilor sai nu i-a fost iertata maestrului, a carui raspundere a fost, pare-se, incriminata. cu ocazia procesului sau. Un Xenofon respinge cu hotarire o astfel de raspundere morala. Dar Platon, deja in Apologie, parea a fi fost ceva mai ezitant : el pare sa admita ca Socrate ar fi putut exercita o influenza nefasta asupra unor tineri, desi aceasta fara voia sa. Fireste, daca citiin pasajul din Republica, lasindu-ne sedusi de ficfiunea platonica a cinei la Cephalos si credem ca adevaratul Socrate este eel care vorbeste aici, cazul ,, filosofilor dezastruosi” ramine o simpla, si cam absurdi, punere in garda. Dar daca ne dam seama ca, in realitate, Platon este eel care acuza aici, la mul^i ani dupa sfirsitul secolului V, ci^iva discipoli apro- pia^i si iubrfi ai lui Socrate, nu putem si nu simfim ca atitudinea pe care Platon o sugerase inca din Apologie, acum s-a precizat: Socrate are si el o raspundere, iar lipsa de coerenfa dintre bunele sale intenfii si relele rezultate obtinute nu-i poate fi trecuta cu ve- derea, caci ea are o semnifica^ie mai adinca. Dar adresa reala a criticii lui Platon devine nianifesta odata ce examinam si celalalt grup de filosofi, eel al ,,inutililor”. Caci este vadit ca grupul acestor refuzatr de societate si care, pe de alta parte, refuza, ei insisi, societatea, izola^i si inchisi in speculate lor nein- 68 ANDREI CORNEA Jelese si dispre^uite de vulg, ce reprezinta un frumos dar fragil unlvers de intelepciune, incercuit de o generals demen^a, nu poate desemna decit grupul socraticilor „fideli” si. In ultima instants, pe Socrate insusi. lata asadar cum, din nou, Flaton isi ataca, cn deatule menaja- mente, desigur, maestrul 51 ceea ce el crede ca acesta repiezinta, iar acest nou atac nu face decit sa prelungeascS 51 sa amplifice linia criticii din paginile anterioare ale Republicii. Reprosul pare sa fie aici, ca si mai inainte, ca rezerva sau inapeten£a lui Socrate fafa de solu^ia global;!, fa^a de eliminarea indraznea^a a compartimen- tarilor dintre domenii condamna gindirea la neputin$3, dar si prac- tica la eroare. Astfel, mai intii Platon sugerase (prin spusele lui Thrasymachos, Glaucon si Adeimantos) caracterul limitat, partial al dialecticii socratice si deci al puterii sale de convingere : Socrate „vrajeste”, dar nu convinge cu adevarat, el ruineazS opiniile adver- sarilor doar aparent, stapin fiind pe arta de a intreba, dar nu stie sau nu poate pune nimic in loc, deoarece se refuzS artei de a rSspunde. Apoi, cum am vazut, Platon il descoperea pe Socrate prea asemana- tor, in fondul sau, poe^ilor — acesti ,,artizani” ai experien^ei uni- voce a extazului, dar incapabili sa-si asume sarcina unei veritabile educatii rationale. Socrate, ca si cei ce ramineau la el — sugereaza Platon — erau, de aceea, prea pufin in stare sa dea o replica nimi- citoare teoriei etice ,,contractualiste”, caci aceasta teorie nu facea decit sa aplice in domeniul moral viziunea fragmentata, „localS”, pe care ei, socraticii, o cultivau in filosofie. Si iata ca acum, socra- tismul este inca o data atacat, de asta data In pretenfia sa de linie de via$3. Caci — arata Platon — chiar si cei mai buni dintre filo- sofii socratici, trSind in ceta^ile ,,reale” in condifiile in care traiesc, sint nevoifi sa rupa contempla^ia de acfiune, sa separe meditafia de fapta, sa se divida pe sine intre o interioritate regalS si sublima si o exterioritate supusa compromisului social. Vedem asadar ca defectul major al socratismului, chiar in varianta sa optima, este, in definitiv, acelasi cu eel propriu omului supus eticii formale : in ambele cazuri domina discontinuitatea dintre fond si forma, in ambele cazuri se accepts o lume divizatS in sectoare distiucte, guveroate, fiecare, de alte reguli si pretinzind un tip diferit de com- portament. Pe scurt, vina socratismului si a lui Socrate, cele mai frumoase, totusi, produse ale cetS^ii ,,reale”, rarnine exact vina ce- ta^ii ,,reale insSsi : dedublarea, absenfa gravS a oiheiopragiei. In ce fel intrevede atunci Platon restaurarea filosofiei ? Evi- dent, unind ceea ce socratismul despSrfea, anulind separable cu care acesta opera. Intre contemplate si faptS se va impune atunci INTERPRET ARE LA REPUBLICA 69 unitatea, iar filosoful, reconciliat cu omul politic — ,,yoghin” $i ,,comisar” in acelasi timp — pentru a folosi termetiii lui Koestler — in mod firesc va domni in cetate. Restaurarea filosofiei trece, asadar, prin alcfituirea unui nou tip de filosof, ce reprezinta — nota bene — imagiuca rasturnata a filosofului socratic. Intr-adevar, Socrate era reputat a fi omul eel mai in^elept, deoarece stia ca nu stie uiniic. Filosoful portretizat de Platon este intelept, tocmai fiindea stie totul sau, macar, ceea ce este esen^ial in acest „tot”. Socrate, gnoseologic, se afla situat uri- deva intre zei si muritorii obisnur£i, in felul ,,daimonilor” : el ,,iubea intelepciunea”, iar accentul, in aceasta sintagma, trebuie sa cada pe verb si nu pe complement, caei el o iubea, cum iubim ceea ce nu posedam. Filosoful lui Platon, ,,divin” si nu ,,dainiomc”, iubeste si el intelepciunea, dar aici complementul este mai important, caci, spre deosebire de celalalt, acesta este cu adevarat intelept si ^tiu- tor. Ajutat de stiinfa numerelor, de geometrie, astronomic si atmo- nie, stapin pe metoda divina a dialecticii, care nu mai este o tehnica de a con versa cu semenii, ci, ca sa zicem asa, cu ,,Spiritul Absolut”, acest filosof are puthrta de a imbratisa intreaga cunoastere si poate cuprinde semnificafia ultima a lumii, a carei unitate profunda el o vede si de a carei multiplicitate aparenta stie sa nu se lase amSgit. Parasite sint acum, asadar, elanul de tip erotic catre stiin^a, inde- terminarea tensionata, proprie ,,starii medii” socratice, colindul inf rigurat printre oameni $i opiniile lor in cautarea unei intelepciuni in sine intangibile, odata ce s-au ales permauenta $i stabilitatea promise de cunoasterea totals. Desigur, nu este greu de intrevazut in acest portrct al filosofului un fel de autoportret ideal al lui Platon insusi, matur, eliberat de indoielile tinerefii si antrenat in organizarea acelei republici a stiin- $elor, care trebuia sa fie, in viziunea sa, Academia, ce rra abando- nase totodata inca ideea nnei reusite a demersurilor sale pe linga tiranii sicilieni, pe care mai spera sa-i ,,converteasca la filosofie”. Pe de alta parte insa, pe masura ce filosoful lui Platon este, tot mai mult, un sophos, un intelept, un stiutor, plasat astfel tot mai de- parte de Socrate, el se apropie mereu mai mult de imaginea, deja aproape mitica in vremea lui Platon, a vechilor ..in^elepti” ai Gre- ciei — un Thales, un Bias, si mai ales un Solon. Este adevarat ca numele lui Solon nu este mai deloc pomenit in Republica. Poate — se putea gindi Platon — insistenta nu ar fi fost la locul ei in locuinfa metecului Cephalos; in schimb, in ,,ziua a doua” si in „cca de-a treia” a intilnirii lui Socrate cu prietenii sai, carora, in ,,ziua intii” le relatase poposirea sa in Pireu — asadar, in Timaios 51 Critias — 70 ANDREI CORNEA de data aceasta sus, in ,,cetate” $i intr-un cere de atenieni, Solon intra in scena cu autoritate, pentru a i se atribul transmiterea mitu- lui Atiantidei si a Atenei preistorice, adica istoria unor cetafl ce trebuiau si corespunda curnva, in concret, planului schifat in Re- publics Ceea ce se intimpla e demn de semnalat : Platon, cunoscin- du-1 in prima tinere^e pe Socrate, abandonase proiectele sale poli- tice si chiar ambifiile sale, spre care il impingeau o lunga tradifie de familie. Iata-1 insa acnm, dupa ce s-a despar^it, cn gren, de pa- rintele sail spiritual, de Socrate, arnintindu-§i curnva, spre a gasi, poate, mai mult reazem in aventura sa, tocmai de acele tradifii ale stramosilor sai, ale stirpei sale, ce cuprindea — sa n-o uitam — §i pe Solon. Regasirea adevaratei filosofii trece, astfel, la Platon, nil numai prin regasirea personalitatii sale adevarate, divizate mai inainte de ..complexul socratic”, ci si prin recuperarea spirituals a ,,familiei autentice”, a ,,larilor” parintesti. De aceea llepublica sea- mana tot mai mult, de la un moment dat, cu un noslos — o ,,intoar- cere acasa”, deloc mai saraca in peripefii, in tensiuni dramatice $i in ajteptari infrigurate, decit cea a lui Odiseu. Or, tocmai aceasta ..intoarcere acasa” nu putea fi savirsita, fara ca filosofia sa se alieze cu puterea politica si legiuitoare, mar- cindu-se in acest fel hotaritoarea ,,desparfire de Socrate”, omul eel mai pu^in politizat dintre tofi atenienii vremii sale. E de mirare ? Dar nu asociase tocmai Solon, parintele „regasit” si modelul ne- marturisit al filosofului lui Platon acum, intr-o singura minte, in- felepciunea $i iscushrfa politica? Nu fusese el ,,nomothetul” mira- culos al Atenei, dar care, dupa ce restabilise justi^ia §i ordinea in cetate, drumefise prin Orient, imboldit de pofta de a cunoa$te, histories henehen, cum spune Herodot ? Infelepciunea ..solonica” pe care Platon se gindea acum sa o opuna socratismului, asa cum opui patria adevarata unui meleag strain, chiar daca Imbelsugat $i placttt, unde ai poposit un timp, il indrepta, fara ^ovaiala, sa incredin^eze filooofiei $i cununa regain.. Binein^eles, insiisi legitatea interna a sistemului sau il deter- minau pe Platon sa puna in aplicare aceasta Incoronare. Caci, daca regalitatea si filosofia pot fi unite, este pentru ca, in realitate, obiectul lor este asemanator. Am vazut, Intr-adevar, ca principiul- cheie al lui Platon era extrapolarea localului la global, ceea ce f acea ca lumea sa nu fie decit repetarea la cele mai diverse scari, in cele mai variate proporfii, a aceleiasi scheme fundamental. Sufletul individual este construit dupa acelasi ..plan” fundamental ca $i cetatea, iar ambele, atunci cind sint bine orinduite, se implicit in- tr-o imensa ierarhie universale dominata de Ideea Binelui. Or, in INTERPRET ARE LA REPUBLICA 71 aceste condi^ii, nimic mai firesc decit ca filosoful, ca unul ce are 4 acces la cunoasterea acestui plan unic si la Ideea Binelui care 11 regizeaza, sa poata fi in stare, mai mult decit oricine altcineva, sa in^eleaga felul in care acest plan se aplica cetatii, ca si sufletului individual. Pentru a fi eel mai bun educator si cirmuitor, e destul sa nu faca altceva decit sa filosofeze’mai departe. Aceasta, desigur, cu condifia sa i se acorde posibilitatea sa ,,repicteze”, cum spvme Platon, intreaga societate dupa modelul etern si universal, cu alte cuvinte, sa anuleze presupusa autonomic a socialului si psihologicului in favoarea integrarii in planul global. Imputernicirea pe care Platon o mcredin^eaza filosofiei verifica si confirma, astfel, unitatea de structura a lumii. A lumii — dar si a lui Platon insusi, ,,revenit acasa” dupa indelungatul sSu peripln socratic. 3 Am vazut in ce fel Platon criticase, din perspectiva ,,muzicii totale”, arta poetica ,,reala”, in primul sau demers de durare a cetatii „bune” si am cautat sa. deslusiru si din ce motive. lata insa ca acum, ajuns in punctul culminant al celui de al doilea demers, el ataca stiin^ele „reale”, de data aceasta din perspectiva „stiir4ei totale”, a dialecticii sale. Imprejurarile in care sint formulate cele doua critici slnt paralele : in primul caz, avem de-a face cu ,, primul ciclu” al educafiei, destinat a da nastere unor buni ,,paznici”, in vieme ce, in cazul al doilea, este vorba despre al ,, doilea ciclu”, eel menit a produce cirmuitorii-filosofi. Fireste, aceasta a doua cri- tica nu are vehemenfa, radicalismul si chiar partinirea celeilalte : matematica, astronomia etc. ramin, nu doar acceptate in cetate, ca si in programul de studii, dar §i elogiate. Nu este, totusi, mai pufin adevarat ca, daca poezia fusese cenzurata in temele, motivele $i stilul sau, stihrjiele au si ele de suportat cenzura scopului si a func- ^iei lor. Asa cum poezia putea fi folositoare doar daca slujea ira ideal educational, tot asa si stiin^ele nu sint cu adevarat utile — crede Platon — decit ca trepte ce ingaduie accesul la ..stiin^a to- tala”. Atit poezia, cit si strin^a, prin urmare, ramin cu valoarea mijlocului, reprezentind, fireste, necesaie propedeutici, nevoite insa sa abandoneze orice pretence de ,,scop in sine”. De bunaseama ca aceasta critica a stiin^elor, ce face, cum ve- dem, pandant criticii etico-estetice din car^ile anterioare, trebuie vazuta ca decurgind .si din principii asemans.toare primei, cit si fintind, in esenfa, in acelasi punct. Pentru a degaja ii:ra o peropi’C- 72 ANDREI CORNEA tiva eeva mai luminoasa a lucrurilor, nu socotim inutila o abordare a probleuiei dintr-un unghi mai vast. E legitim, cred, a afirma ca orice societate {si cu atit mai mult o societate evoluata, cum era cea a lui Platon) are de-a face, in decursul existenfei sale, cu doua tipuri de probleme fundamentale, ce admit, fiecare, un tip diferit de solufiouare. In prima categorie includ ceea ce propun a nuini ,, probleme tehnice”, deoarece acestea sint rezolvate de catre ,,specialisti”, ,,tehnicieni”. Societatea re- cunoaste ill general, competen^a acestor „specialisti”, a ,,profesio- nistilor” feluritelor discipline, in rezolvarea acestui tip de probleme, iar avizul lor, intr-o anumita chestiune, in principiu convergent intr-o perioada limitata data, nu le este contestat sau disputat. Celilalt tip de probleme, cu care orice societate are de-a face, nu poate fi, cu usurin^a, asimilat domeniului de competent al vreunei ,,specialita{i” ; de aceea tofi oamenii, sau mai to\ i, isi afirma pri- ceperea in materie, pretind un mandat spre a se ocupa de acele probleme carora le propun solu$ii. De data aceasta insa, raspun- surile si solufiile vor fi divergente, iar disputa si lipsa de acord vor fi lege. Trebuie fftcuta imediat completarea ca raportul dintre cele doua tipuri de probleme nu este deloc fix si ca o societate poate da precadere mai curind unuia, ori celuilalt, dintre cele doua tipuri, cit si sohrfiilor pe care acela care a fost ales le promite. Acum, rezolvarea problemelor ..tehnice” are o particularitate : ea face sa prolifereze metodologiile particulare, distincte, inniul- ^este specialita^ile si specializarile, favorizeaza grani^ele dintre domenii. Cunoasterea, in ansamblu, pare a fi dm ce In ce mai sigura, iar puterea omului asupra naturii sporeste. Numai ca aceasta natura devine tot mai mult una a iucrurilor, multiplicate f5ra sfirsit; o dezolanta necuprindere rezulta, asadar, ce cauta a se rascumpara printr-o mereu crescuta eficacitate. Dimpotrivn, optiunea pentru problemele ce nu au, eel pu^in in momentul respectiv, un caracter ,,tehnic”, duce la un reznltat opus : lipsa unei metodologii adecvate, specifice, absenta „nnelte- lor” corespunzatoare strict esplorarii unui anumit domeniu, impun imprumutul metodelor si al „uneltelor” din alte domenii. De aceea, cu cit domeuiul sau problema atacata sint mai vaste si mai greu accesibile, cu atit imprumuturile vor fi mai substantiate si vor atirna mai greu. lata de ce, incercarea de solufionare ,,non-tehnica”, bizuindu-se pe extrapolare si generalizare, conduce, in final, la uni- ficarea conceptuala a lumii, la o viziune de ansamblu. la rezumat, solufia „tehnica” si preocuparea pentru problemele ce-si gasesc un raspuns la acest nivel genereaza eficacitatea prac- INTERPRET ARE LA REPUBLICA 73 tica, inzestrindu-1 pe om cu puterea de a stapini lucruiile. N-ar fi deci, gresit sa numim aceasta tendinfa ,,pragmatica”. Dar tot ea, divizind Universul, vaduveste nevoia profunda a omului de imi- tate si coerenfa, stimulind dezorganizarea si dezagregarea. iuteri- oara a psihicului, anulindu-ne, asadar, pina la urrna, puterea de a ac^iona asupra noastra inline. Cealalta tending, pe care o puteni numi „kosmotica”, suplineste pe deplin dezideratcle de unitate si coeren^a ale sufletului omenesc, deoarece ea construiestc un Kos- tnos ce susttne Kosmos-vi\ interior, stimulindu-i subzistenta. Pe de alta parte insa, puterea pe care omul o poate dobindi, in acest fel, asupra lucrurilor, este mult mai restrinsa, iar solutiile ce apar astfel reprezinta, in nunieroase cazuri, tot atitea esecuri. Se naste, iata, o alternative — pe care, riscind un cuvint, ce-i drept, cam tocit de abuz, am putea-o numi tragica — intrc termenii careia civiliza^iile isi joaca destinul lor stiin^ific si epistcmologic, dar nu arareori, destinul pur si simplu. Ramine, probabil meritul lui Socrate de a fi stint, printre pri- mii, sa deosebeasca cu claritate intre cele doua tipuri de probleme (vezi Protagoras, de exemplu). Or, odata distincfia f acuta, Socrate opteaza, relativ decis, pentru solutia ,,tehnica” si ,,pragmatica”. 2ntr-adevar, siguran^a pe care rezolvarile de acest fel o ofera, atunci cind metodele cerute sint aplicate corect, rascumpara, in ochii sai, defectul segnientarii lumii, defect ce urmeaza, iuerent, unor astfel de metode. lucercarile de generalizare, de depasire a experient^ei pozitive a ..specialistilor” ii apareau lui Socrate pripite, de obicei neintemeiate si amenin^ate de esec. Iar in impresia de unitate ce s-ar fi degajat in urma unor astfel de generalized, el vedea doar o iluzie frumoasa, dar subreda, a carei valoare nu poate sta in balan^a cu cea a soliditafii unor cunostinfe specializate, asa ..inguste” cum puteau fi acelea. Este posibil ca Socrate sa fi privit chiar, cu un oarecare optimism, extinderea treptata a cercului pro- blemelor ,,tehnice”, asimilarea, in cadrul sau, a unor chestiuni morale sau politice, spre exemplu, ceea ce ar fi indrepta^it nadej- dile in sporirea considerabila a cimpului de ac^iune al eficacitatii omenesti. Fara indoiala ca, in aceasla perspective, largindu-se domeniul ,,tehnicitS^ii” si sporind „specializarile”, lumea ar fi devenit mai supusa, dar citusi de putin mai unitara. Cit priveste celalalt tip de probleme, pe acestea Socrate le socotea in afara domeniului ..infelepciunii omenesti” — apanaj divin asadar — probleme despre care singura certitudine pe care o putem avea in ce le priveste este certitudinea unui etern ignora- bimus. 74 ANDREI CORNEA Probabil ca Socrate, optind in felul in care am vazut, mi se deoscbea, in esenfa, prea mult de opiniile mai mult sau mai pufra spontane ale epocii sale. Sofistii, bunaoara, ei insisi niste ,,tehni;i- eni”, ni^te „specialisti ai logos-ului” mizau pe aceeasi tending ..pragmatica”, prefuind in eel mai mare grad eficacitatea si pu- terea ce puteau decurge din tratamentul ,,tehnic” si restrictiv al unor problerae, in sinea lor si in adevarul lor, nesfirsite si incomen- surabile. Poate doar ca sofistii, ceva mai pesimisti si mai nein- crezatori in puterea ratiunii omenesti decit Socrate, nu intrevedeau posibilitatea impingerii prea departe a ,,pragmatizarii”. Asemenea medicului care, neputind inlatura cauza bolii de care sufera pacien- tul sau, se inversuueaza asupra siniptomului, si sofistii, nesperlnd intr-o transformare generalizatS a lumii in „lucruri” ce ar intra in competent^ unor ,,arte” se mulfumeau sa sugereze solufii apro- ximative si eficace doar pe moment. Luata in ansamblu, totusi, Grecia de la sfirsitul secolului V avea toate motivele exterioare sa priveasca cu incredere solutia ,,pragmatica” si sa se orienteze cu tot mai multa hotarire spre ea. Intr-adevar, de un veac si jumatate, multiplicarea stiin^elor si a specialitatilor aratase o ef icacitate uimitoare si dusese la rezultate care ii fficeau pe greci sa poata fi mindri de ei si sa priveasca cu condescendenta culturile orientale. Dar aceste rezultate, exprimate in aproape miraculoasa inflorire a aritmeticii, geometriei, armoniei, astronomiei, medicinii, logicii etc. se datorau tocmai orientirii ,,pragmatice”, ce favoriza specializarea, analiza unui domeniu bine marginit, analiza pusa in miscare de un agent uman ce, el insusi, se autolimita spiritualmente si se ,,imparfea” intre mai multe compartimente si cimpuri de actiune. Parea, de aceea, firesc a se continua drumul inceput ; si daca consecin^ele fusesera chiar ?ji pina atunci bogate in promisiuni si realizari, era de crezut ca un nou proces de specializare, o reluare a divizarii lumii $i imaginii ei, o compartimentare inca si mai acuzata puteau impinge la o sporire inca si mai sensibila a autoritatii omului asupra lucrurilor. Daca competent ,,speciaUstilor” parea de nezdruncinat in interiorul cimpului lor de studiu, calea de urmat parea sa fie, deci, extinderea cit mai mult cu putnrfa a unor astfel de ,, competence”. Acestea puteau ingloba chiar si domeniul ,,irationalului”, controlindu-1 in acest f el : caci poetii, rapsozii, profetii de diverse tipuri, deveneau tot mai mult un fel de ,,specialisti ai delirului” si, asa cum vedem in Phaidros, mania, nebunia divina, pusa sub obladuirea unor di- vinitati diferite si distincte intre ele, ajunge sa fie de competent^ unor „specialisti” ,si ei diferi^i si distincti. INTERPRETARE LA REPUBLICA 75 Desigur ca insa$i structurile socio-politice, relativ literate si democratice ale multor state grecesti din acea perioada, in special cele ateniene, favotizau aceasta orientare. Caci ele stimulau, cum am vazut, dezvoltarea unei etici ,,contractualiste”, in conformitate cu care eticul devine o ,,practica” si o ,,tehnica” de a trai bine, realizata prin observarea si aplicarea unui set de norme si reguli. Mai apare astfel inca o ,,specialitate”, la fel de limitata in anver- gura sa ontologica, asenienea celorlalte si care, intocraai cu acelea, fagaduieste putere exterioara si bunastare cui stie sa o practice cum trebuie. Orientarea ,,pragruatica” a Greciei, preocuparea sa pentru tot ce poate intra in competen^a ,,specialistului”, pareau asadar m- curajate de pretutindeni ; devenite, in urma lui Socrate, constiente, ele ar fi putut fi urmate cu inca mai mare hotarire .si aplicarc, si, in aceasta situate, ar fi fost cu putin^a chiar o intrare a omenirii in era tehnologicului cu doua mii de ani mai devreme. Dar — rau sau bine — asa ceva nu s-a intimplat. Desi orientarea ,, pragma tica” a mai continuat citava vreme in unele sectoare, dcsi o anumita. nazuin^a spre ea nu a murit niciodata, in general ea si-a pierdut din aplomb, s-a golit incet-incet de seva, si, la un moment dat, a contenit aproape cu totul. Motivul ? O generala insatisfac£ie interioara fnta. de transformarea Kosmos-ului, pe care grecii continuau sa-1 doreasca, intr-un haos, fie el si domesticit si imblinzit, de lucruri. Cauza ime- diata ? Cristalizarea acestei insatisfactii, cit si a sentimentului ,,kosmic”, ramase o vreme difuze, de catre un om — Tlaton. 4 Am vazut intr-adevar, de-a lungul mtregii analize, modul in care Platon 51-a manifestat opozi^ia fa£a de diferitele aspectc mai mult sau mai pu£in particulare ale viziunii „pragmatice” : el a respins dreptatea inteleasa ca un , .contract social”, ca practica a unci ,,arte” exterioare fiin^ei, a refuzat esteticului antonomia pe care acesta o revendica, s-a impotrivit, de asenienea, preten^iilor la independen^a. ale politicienilor. El a extrapolat, in schimb, cu indraznealu, localul la global, incercind, astfel, sa anuleze fragmen- tarea imaginii Iumii ce rezulta din concep^iile pe care el le refuza. lata ca. acum Platon va concentra atacul sau, il va preciza, in drep- tmdu-1 asupra fondului chestiunii : statutul stiin^elor. Mai intii — crede Platon — este necesar sa se adniita ca, practicate asa cum sint, de catre diferi^i „speciali§ti”, stiinjele, oricit de admirabile ar fi, sufera de o grava insuficien^a : ele nu-§i 76 ANDREI CORNEA pot deinoustra propriile lor postulate si axiome (..ipoteze” — zice Platon) . De aici doua urmari : mai intii, stiintele ramin doar la o imagine a realului, fara sa poata sui pina la acesta insusi, fara si poata strabate distan^a ce separa adevarul de umbra sa. Apoi, fiecare stiinta bizuindu-se pe propriul sau sistem axiomatic indepen- dent, pare relativ lipsita de legaturi cu celelalte surori ale sale. $tiiii{ele, ca si ,,artele”, poezia, politica etc., rup unitatea lumii si a fiintei, pe care le sparg intr-o puzderie de fragmente autonome, ceea ce repreziuta un pret prea mare de platit pentru sporul in efi- cacitate si putere ce rezulta in acest fel. Toate acestea s-ar datora faptului — sus^ine Platon — ca stiintele se intemeiaza pe o anumita facultate a spiritului pe care el o numeste dianoia. Dianoia este intelectul analitic si cuvintul lnseaiuna literal, ,,gindire prin distinctii”. Asadar, nu este de mi- rare, daca unitatea se naruie in fragmentar si intregul se risipeste in par^i de sine statfitoare, ca urmare a utilizarii, a abuzului chiar, de aceasta facultate spirituala. Dianoia ramine asadar insuficienta si defectele de care ea se face vinovata nu pot fi inlaturate decit prin recursu! la o facultate spirituala superioara, la nous, adica la intelectul pur. Caci, cu ajutorul acestuia doar, devine cu putin^a depasirea sistsnielor axiomatice iudependcnte unul de celalalt si ascensiunea catre o viziune sintetica si nemediata a adevarului. Dar, cum e si firesc, nous-ul nu-i caracterizeaza pe „specialisti” si pe ,,profesionisti” ; el nu se poate dezvolta, precum dianoia, prin rezolvarea problenielor ,,teknice”, adica a celor ce pot fi, cu clari- tate, marginite si incercuite in formulari precise, care admit solu^ii univoce si indiscutabile. Doar anumite contradictii, paradoxuri, pe care studiul stiinfelor le scoate la iveala (ce vadesc tocmai im- perfecfiuuea si incompletitudinea acestor stiin^e), au darul de a destepta „«o«s”-ul adormit din spiritul fiecaruia. Asadar, cunoas- terea adevarata presupune o treptata redirijare si reorientare a privirii intelectuale, de la problemele ,,tehnice”, catre cele ,,non- tehnice”, pentru ca, la un moment dat, in urma unui fel de brusca iluminare (cum spune Platon in Scrisoarea a VII-a), «o«s-ul, treaz pe deplin, sa poata cuprinde, intr-o unica imbra^isare, intreaga realitate. ,,§tiinta totala” este astfel instaurata : ea are acces, nu la imagini si umbre izolate intre ele si rupte de modelul lor, ci la acesta insusi ; stiin^a totala justifies axiomele stiinfelor particulare si arunca pun£i peste abisul care, pina la ea, le separa. Binein^eles, nu ar trebui crezut ca, in aceasta magnified si suprema unitate, vechile distincfii dintre stiinfe si diutre domeniile lor ajung sa fie suprimate. Dupa cum clasele sociale ale statului INTERPRET ARE LA REPUBLICA 77 perfect, ca si parfile suf letului ales isi pastrau mereu, datoriti oikeio- pragiei, individualitatea lor, conjugindu-se insa armonic. In uni- tatea cuprinzatoare a sistemului in ansamblul sau, tot astfel si stiin^ele, ca si artele particulare, raminind fiecare ceea ce este In individualitatea proprie, capita nn nou sens si o noua validitate odata integrate de nous in arhitectura universala. Cele doua „vir- tufi” — dreptatea si cumpatarea, una centrifuga si cealalta centri- peta, care prin buna si dreapta lor potrivire si temperare ajustau parfile intr-mn tot, fara sa le anuleze insa ca atare, vor £i cumva prezente si aici, asigurind unitatea de fiinta si fapta (oikeiopragia) a lumii si spiritului, fara insa a ingadui confuzia si indistincjia parf ilor. Caci o polif onie, si nu un unison — iata ce doreste si ob^ina Platon, pretutindeni. O veritabila revohrfie, asadar, a realizat Platon — s vedem bine acum, odata ajunsi in virful piramidei construc^iei sale — o revo- lu{ie in raport cu mentalitatea dominant-it a epocii sale. Dar, cum se stie, revolufciile izbucnesc totdeauna dintr-o conjuncfie a subiec- tivului cu obiectivul. Or, tocmai aceasta este inva$atura ce se poate dobindi in urma unei lecturi a Republicii : am vazut, intr-adevSr, ca demersul platonician are drept fundal psihologic personal re- beliunea impotriva „parintelui adoptiv” — Socrate — aparjinlnd „fiului” aflat in cautarea ,,adevaratei sale familii”. Insa, pe de alta parte, genera^ia lui Platon, in intregul ei, ispitita exterior, o vreme, de mirajul ,, pragmatic” si sedusa de apetitul de putere, resimfind insa acut instrainareainterioara de natura sa profunda, de \Kosmos-vl sau, dorea sa-si regaseasca ,,patria” adevarata si orizonturile fa- miliare. Dublu determinat astfel, Platon a optat deci, si Grecia 1-a urmat. O rebeliune personala a devenit revolu^ie generalizata, un gind a deveuit idee. Sa vedem atunci in Republica manifestul acestei revolufii spirituale, si nu doar protocoalele unei desarte inchipuiri utopice sau inregistrarea iluziilor unui patos reformist. Sa intrevedem, prin urmare aici, un veritabil Dialog despre cele doua. sisteme ale lumii, mai indreptaf it chiar a se numi astfel decit faimoasa lucrare a lui Galileo Galilei. Caci acolo ni se cerea doar sa hotarim daca Universul se roteste, ori nu, in jurul Pamintului; aici insa, Platon ne cere, in definitiv, sa ne pronunfam daca exists, sau nu, r/Mtvers. 78 ANDREI CORNEA VII. ..TESTAMENTUL” REPUBLICII Dupa ce Platon a infaptuit proiectul „stiur(;ei totale”, dupa ce a sugerat existen^a planuhii unic al lumii, dupa ce, in sfirsit, in parole a IV-a si a V-a a extins aplicativitatea acestui plan la istorie (istoria ca reflectare tot mai deformata a acestui plan), cit si la Kosmos-v\ fizic si la destinul omului (vazute ca sisteme armonice de acjiuni si corapensa^ii) el va putea incheia grandioasa constructie. tncheiere provizorie, desigur, caci cresterea sistemului total nu se lasa stavilita, iar Platon, dupa un timp, se va simfi nevoit sa reia discu^ia, alcatuind si cadrul necesar acestei reluari, in Timaios si Critias. Sistemul ,, total” va fi astfel dezvoltat si pus la punct, atit acolo unde el priveste aplicatiile la natura fizica, cit si in domeniul istoriei si al devenirii. Platon incheie, asadar, Republica si iata : ultimele sale cuvinte merita, intocmai ca cele cu care el incepuse, o aten^ie particulars, caci, la fel ca in cazul acelora, putem presupune si aici, in subtext, prezen^a unei seinnificatii mai generale si mai adinci. ,,Daca am da crezare acestor spuse ale mele” — zice Socrate in final — ne va fi bine. Crezare caror spuse ? Desigur, nu doar celor de la urnia, care relateaza mitul escatologic al lui Er, caci la acestea se facuse explicit aluzie abia cu un rind mai sus. Atunci, fara indoiala ca So- crate se refera la mesajxil intregii opere, la mesajul ,,stiin£ei totale” si la marea f&gaduiala pe care aceasta o face omului, promrfindu-i nu puterea, ci binele si fericirea. Dar in ce fel se poate infaptui promisiunea cuprinsa in mesaj ? Ne-o spune tocmai cuvintul- cheie : „daca am da crezare”. Prin urmare ,,stim$ei totale”, spre a se impune, nu-i este suficienta argumentarea rafionala, apelul la inteligenfa, pertinen^a demonstrativa ; acestea erau indestula- toare doar pentru stiin^ele particulare, ,,tehnice”, specializate, limitate. Dimpotriva, in cazul ,,stiintei totale”, atingerea scopului este mijlocita de un ,,daca” si de un act de credinja. Act colectiv, pe de alta parte, unde distan^a dintre vorbitor si ascultatori se reduce. „Am da crezare” si nu ..afi da crezare”, spune Socrate, sugerind astfel transformarea expunerii didactice intr-o comuniune. In fapt, Platon stie bine ca, odata ce a optat pentru solutiile ,,non- tehnice”, el trebuie si remurfe la speran};a unor demonstrajii uni- voce, care sa tirasca dupa ele min^ile, fara putinja de impotrivire. De aici apelul la „incredere” si ,,credin^a”. Si astfel, adresa ,,ple- doariei” se largeste : ea are in vedere nu doar partea ra^ionala a sufletului, ci si partea sa afectiva si volitiva si mai ales acordul INTERPRET ARE LA REPUBLICA 79 dintre cele doua. Totalitatea sufletului este astfel pusa in joc, ceea ce face ca o convingere dobindita pe cai strict rationale, imperioasa si ultimativa sa faca loc unei persuasiuni ce-si afla radacinile in Iibertate. Intr-adevar, oamenii care ,,cred” in ceva, infa^iseaza, luafi in ansamblu, un spectacol diferit fa^a de eel oferit de cei ce ,,stiu” doar, pozitiv, ceva. Ultimii nu sint decit o colec^ie de inteligente orientate intr-o singura direc^ie sub acfiuuea exterioara si invinci- bila a demonstra^iei. Sub aspectul doar al acestui ,,a sti”, pe care tofi il au in comun, nimic altceva nu ii leaga, in afara unei comune constriugeri, deoarece nici unul nu a avut ingaduin^a de a-si alege ..stun^a”, ci aceasta 1-a „ales”, cu autoritatea unui stapin ce-si desemneaza sclavul. Ceilal^i oameni, cei care „cred”, ramin dim- potriva, in buna masura, liberi. Liberi sa-si pastreze credinfa sau sa ji-o renege. Caci, ei tnsisi au ales sa creada in ceva, iar daca o fac se arata recunoscatori oricui altcuiva care a procedat intocniai, aflind astfel, intr-o op$iune paralela cu a lor un reazem si o incura- jare in propria lor credhvfca. Cei care ,,stiu” pot sa se ignore unii pe alfii, fara ca ,,stiurfa” lor sa sufere din aceasta pricina ; cei care „cred” nu-si pot menfine crednrfa fara a fi solidari. Primii repre- zinta, asadar, doar o mulfime matematica de indivizi izolafi, ceilalfi alcatuiesc o comunitate. Apelul la ..credin^a” pe care ,,stiin^a totala” platonica e silita sfi-1 lanseze, conduce, astfel, la comuniunea discipolilor, ce vor fi Sudani, printr-un f el de participare colectiva la inva^atura pe care o primesc. De aceea, nu e prea neasteptat totusi, ce se intimpla : caci nu genul uman, in fine, unit, nu Cetatea universala vor primi si vor asculta ..stilnfa totala”, ci lhnitele unei confrerii. Doctrina care a nazuit sa aboleasca autonomiile si fragmentarea lumii, re- staurind Universul, va avea mereu tendin^a sa intareasca hotarele unui esoterism. Credin^a pe care ea se bizuie va crea particularisme, iar afectivitatea si solidaritatea pe care le pretinde vor iualfa din loc in loc bariere. Discursul despre valoarea si demnitatea unitafii in fire si fapta va semna, astfel, deopotriva, actul de nastere al unui nou mod de a fi laolalta, dar si al unui nou mod de a nu fi. REPUBLICA [sau Despre drept] SOCRATE GLAUCON POLEMARCHOS THRASYMACHOS ADEIMANTOS CEPHALOS CLEITOPHON PARTEA I 1 (Cartea I) SOCRATE : Am coborit 1 ieri in Pireu 327 a impreuna cu Glaucon, finl lui Ariston, spre a ma ruga zei^ei 2 , dar, totodata, voind si sa privesc sarba- toarea si felul cum se desfasura ea, deoarece aceasta se intimpla acum pentru intiia oara. Mindru mi-a pa- rut alaiul localnicilor, dar nu mai pu£in potrivit parea eel facut de traci. Dupa ce ne-am rugat si am privit, b am pornit-o catre cetate. Insa Polemarchos, fiul lui Cephalos, ne vazu de departe cum ne indreptam spre casa. si porunci feciorului sa. dea fuga si sa ne roage sa-1 asteptam. Feciorul, prinzindu-ma de spa- te, de manta, vorbi: ,, Polemarchos va roaga sa-1 astepta^i.” Intorcindu-ma, 1-am intrebat unde este acela. „Vine in urma, — zise feciorul, — astepta’fi-l.” ,,Sa-l asteptam!” — spuse Glaucon. Pu|;in mai tirziu, sosira atit Polemarchos, cit si Adeimantos, fratele lui Glaucon, Niceratos, fiul c lui Nicias 3 si ci’fiva al’fii, parind ca sosesc de la procesiune. Zise, dar, Polemarchos : ,,Mi se pare, Socrate, ca va. indreptaji spre cetate cu gindul sa plecati.” ,,Nu gresesti” — am spus eu. ,,Vezi ci’fi sintem noi?” — vorbi el. „Cum de nu ?” ,,Atunci — zise — ori va. dovediti mai tari decit ace^tia de fa’fa., ori ramineti pe loc.” ,,Oare n-ar mai ramine inca. o ie§ire — am spus — anume sa va convingem ca. e neaparat sa ne da$i drumul ?” ,,Putea-ve^;i oare — vorbi el — sa convingeji oa- meni ce nu va asculta?” 82 PLATON ,,Nicidecum !” — spuse Glaucon. „Ave{i in vedere atunci ca nu va vom da ascultare !” 328 a Iar Adeimantos adauga : ,,Oare nu stiti ca. pe seara. va avea loc o intrecere calare, cu torte, in cinstea zeitei ?” ,, Calare? — am spus eu. Asta-i ceva nou ! Vrei sa spui ca participant^, cu torte in mlna, se iau la intrecere pe cai, trecindu-si-le unul altuia?” „Chiar asa, — raspunse Polemarchos — iar apoi se va organiza o serbare nocturna care merita sa fie vazuta. Dupa cina, ne vom ridica de la locuri sa o vedem. Vom fi acolo laolalta cu multi tineri si b vom sta de vorba.. Haide ramineji si nu faceti alt- minteri !” ,,S-ar parea — facu Glaucon — ca trebuie sa. ra- minem.” ,,Daca crezi, — am zis — asa sa facem.” 2 Ne-am indreptat, asadar, spre casa lui Polemar- chos. Acolo am dat peste Lysias si Euthydemos, fratii lui Polemarchos, peste Thrasymachos din Chal- cedon, Charmatides din demul Paiania si Cleitophon fiul lui Aristonymos. Era inauntru si Cephalos, tata.1 c lui Polemarchos. Tare mi s-a mai parut el imbatri- nit, caci de multa vreme nu-1 mai vazusem. Sedea pe un scaun cu perna, purtind o cununa pe crestet, fiindca tocmai implinise o jertfa in aula 4 . Ne-am asezat linga el si se pusesera scaune, acolo, de jur imprejur. Indata ce ma vazu, Cephalos ma saluta §i zise: ,,Nu prea cobori des, Socrate, pe la noi, in Pireu! §i totusi s-ar cadea ! Fiindca, daca eu as fi inca. in putere sa urc cu usurinj;a la Atena, n-ar trebui sa. faci tu drumul incoace, ci as veni eu la tine ; insa, asa cum stau lucrurile, trebuie sa vii tu mai d des incoace. Caci sa stii ca pe cit mai palide devin pentru mine placerile legate de trup, pe atit sporesc dorin|;ele si placerile iscate de convorbiri. Asadar, nu altfel sa faci, ci intovaraseste-te cu tinerii acestia fi treci pe aici, pe la noi, ca pe la prieteni si apropiati.” R.EPUBLICA. PARTEA I 83 ,,Bucuros, Cephalos, stau de vorba — am zis — cu cei batrini de tot. Caci imi pare ca de la e ei — ca unii ce au facut mai inainte un drum pe care si noi, deopotriva, vom avea sa pasim — tre- buie aflat in ce f el este acest drum : oare este aspru si greu sau usor si comod ? As vrea deci sa. aflu si de la tine cum vezi lucrul acesta, de vreme ce ai ajuns la acea virsta pe care poetii o numesc «pragul de sus al batrinetii )> 5 ; oare batrinetea este greul vietii ? Sau in ce fel o vezi?” „Am sa-ti spun, pe Zeus, Socrate, cum inteleg 329 a eu lucrurile — raspunse el. De multe ori ne adunam laolalta unii cam de aceeasi virsta — ca sa. pastram vorba din batrini 6 . Cind ne stringem astfel, cei mai mii If i dintre noi incep sa se tinguie, dorindu-si pla- cerile tinerefii si amintindu-si de iubiri, vin bun, ospete si altele asemenea, si se ama.ra.sc la gindul ca mult au pierdut si ca pe atunci traiau din plin, in timp ce acum, de fapt, nu traiesc. Unii se mai jelu- b iesc si din pricina necazurilor pe care batrinetea le indura din partea rudelor. §i in aceasta privinta tot insira cite rele au drept izvor batrinefea. Dar mie mi se pare, Socrate, ca. ei nu vad pricina adevarata a necazurilor. Fiindca, daca batrinetea ar fi pri- cina, as stiferi si eu de pe urma acelorasi rele ca.- sunate de ea si la fel toti cei care au ajuns la aceasta virsta. §i totusi am intilnit si altii care nu sufera. Odata, am fost de fata cind cineva 1-a intrebat pe c poetul Soiocle : «Cum stai, Sofocle, cu placerile iubirii? Mai poti oare sa te bucuri de o femeie ? » Poetul raspunse : «Nu vorbi cu pacat, omule ! Cu adinca multumire am scapat de iubire, de parca as fi fugit de un stapin smintit si salbatic »’. Vorbele sale mi_^i s-au parut si atunci cu miez si nici acum nu-mi par altfel. Caci batrinetea, scapindu-te de iubire, e pricina de multa pace si libertate. Atunci cind poftele contenesc sa. te imboldeasca. si se potolesc, se intimpla din plin ce spunea Sofocle : te indepar- tezi de stapini nemilosi si turbafi. Asadar, o singura. d pricina lamureste atit aceste necazuri cit si pe cele sosite din partea rudelor — si nu batrinetea, So- crate, ci felul oamenilor. Daca. ei sint masurati si 84 PLATON au o fire buna, batrinefea ii impovareaza, si ea, cu masura. De nu, si batrinefea $i tinerejea, Socrate, pot fi apasatoare pentru un astfel de om. Mi-a placut mult cum vorbise §i, dorind ca el e sa mai vorbeasca, 1-am stirnit, spunind : ,,Mi se pare, Cephalos, ca majoritatea oamenilor nu vor fi de acord cu tine, atunci cind le vei spune astfel de lucruri, ci vor socoti ca tu induri usor batrinefea, nu din pricina felului tau de a fi, ci fiindca ai multa. avere. Caci se zice ca bogatii gasesc mingiieri din plin.” ,,Ai dreptate, — zise — majoritatea nu vor fi de acord. Undeva, au si ei dreptate, dar nu pe cit isi inchipuie. Pentru cazul acesta, e buna o vorba a lui 330 a Temistocle : odata., un om din Seriphos 8 il ponegrea zicind ca. nu din pricina meritelor proprii a dobindit el iaima, ci din pricina orasului sau de bastina… Temis- tocle ii raspunse ca, desigur, nici el insusi, uascut la Seriphos nu ar fi ajuns vestit, dar nici acela nascut la Atena. In acelasi fel se poate vorbi si despre cei lipsifi de avere, pentru care batrinetea e grea : nici unui om blajin dar sarac nu i-ar fi usor la batrinete, dar nici vreunul arfagos, chiar bogat, nu s-ar putea impaca cu sine vreodata..” ,,Oare din cita avere ai, Cephalos, — am zis eu — eel mai mult ai mostenit sau ai dobindit singur?” b ,,lntrebi ce anume am dobindit? — vorbi el. Ca om de afaceri am stat la mijloc, intre bunic si tata. Bunicul, ce purta acelasi nume cu mine, dupa. ce a mostenit cam atita avere cita am si eu, a inmuljit-o foarte. Tata.1, Lysanias, a facut-o sa fie sub ceea ce este acum. Eu m-as bucura, daca as la- sa-o copiilor nu mai mica, ci chiar cu putin mai mare decit am mostenit -o.” ,,Te-am intrebat acest lucru — am zis eu —fiind- ca. mi s-a parut ca. nu iubesti banul foarte mult ; aceasta se intimpla adesea cu cei care nu si-au ob- tinut singuri avutul. Cei care si 1-au obtinut singuri, c dimpotriva, il iubesc de doua ori mai mult decit ceilalti. Dupa cum poefii isi indragesc propriile crea^ii sau parintii copiii, la fel si cei care au cistigat bani se preocupa. de acestia ca de propria opera, RKPUBLICA. PARTEA I 85 dar au in vedere si folosul lor, dupa chipul celorlalji oameni. De aceea, e greu sa ai de-a face cu ei, deOarece despre nimic altceva, in afara de avere, nu gasesc ceva bun de spus.” ,,Asa este” — spuse el. ,,lntr-adevar — am zis eu. Dar mai spune-mi ceva. d De ce socotesti un foarte mare bine sa. te bucuri de posesia unei mari averi ?” Raspunse: ,,Iata inca. ceva pe care, spunindu-1, n-as putea sa conving pe mulfi. Trebuie sa stii, Socrate, ca, atunci cind omul crede ca. este aproape de moarte este cuprins de frica si grija pentru lucruri de care inainte nici nu se sinchisea. Iar povestile ce se spun despre cele ce s-ar intimpla in lumea lui Hades 9 , cum ca. eel ce a f aptuit nedrepta.fi aici, trebuie sa dea acolo soco- e teal a — povesti de care risese multa vreme — incep atunci sa-i rascoleasca sufletul, din teama ca nu cuni- va ele sa se adevereasca. Si, fie datorita slabiciunii pricinuite de batrinefe, fie ca, aflindu-se mai aproape du cele de dincolo, le poate vedea acum mai limpede, el ajunge plin de neincredere si spaima, chibzuind si tot cercetind daca nu cumva a 1’a.cut cuiva vrco ncdrep- tate. Iar eel care isi descopera niultele sale nedreptafi din viata, intocmai prunciicjr, se trezeste adesea din somn si, inspaimintat, traies’ce in deznadejde. 331 a Cel care insa. nu-si afla. nici o nedreptate are parte totdeauna de buna sperauta. de batrinete «buna hra- nitoare », cum spune Pindar. Caci cu mult liar a ara- tat acest poet ca omului ce ar trai cu dreptate si cu sfintenie : , f jJ Dulcea speranfa poarta. inimii sale de grija, de batrinefe buna hranitoare fiind, ea il inso- teste, ea, ce stapineste ale muritorilor pareri nes- tatornice 10 . Minunat si cu miez graieste ! Fata, de aceasta eu vad avuj;ia de eel mai mare pret nu pentru orice om, ci pentru eel blajin si masurat. Caci spre a nu b te teme ca vei pleca dincolo fie inselind sail minfind, chiar fara de voie, fie datorind vreunui zeu niscaiva jertfe sau unui om bani, atunci averea iti este, in mare parte, de ajutor. Mai exista si alte foloase ale averii, 86 PLATON dar mai presus de toate, punindu-le fata in fata, as gindi ca.’in acest scop, bogatia este bunul eel mai folositor omului cu minte.” c „Minunat graiesti, Cephalos !” — am zis eu. Dar lucrul acesta — dreptatea — oare vom zice ca cea adevarata inseamna pur si simplu sa dai inapoi ceea ce ai primit de la cineva, fie ca uneori se cuvitie, fie ca alteori nu se cuvine sa faci asa ceva ? Vrcau sa spun urmatoarele : daca cineva ar primi arme de la un prieten intreg la minte si daca acesta, innc- bunind, le-ar cere indarat, toata lumea va zice, atit ca armele nu trebuie sa-i fie inapoiate, cit si ca. eel care le-ar inapoia nu este un om drept si ca, dc- asemenea, nu e drept nici eel ce vrea sa spuna ne- bunului tot adevarul.” d „Asa e, cum spui” — zise el. ,,Atunci nu aceasta este definitia dreptatii — sa- spui adevarul si sa dai indarat ceea ce ai primit \” ,,Ba da, Socrate, — interveni Polemarchos — daca trebuie sa dam crezare lui Simonides” 11 . ,,Ei bine, — facu Cephalos — va. incredintez voua pe mai departe vorba. Eu trebuie, de-scum, sa ma ingrijesc de jertfe.” ,,Oare nu este Polemarchos — am spus eu — — mostenitorul 12 bunurilor tale ?” 13 . ,,Hotarit ca da !” — raspunse el rizhid si se indeparta catre locul de jertfire. 3 e „Ei hai, — am zis — tu, mostenitor al vorbei, ce anume afirmi ca a spus Simonides, graind adevari;*: in legatura du dreptatea?” ,,A spus — zise Polemarchos — ca drept e sa dai fiecaruia ceea ce ii datorezi. Or, imi pare ca spunind aceasta, a grait bine.” ,,Desigur — am zis — e greu sa nu dai crezare lui Simonides — un barbat intelept si divin. Pe- semne ca tu stii ce spune el, eu insanu pricep ! Caci e limpede ca nu afirma ceea ce am spus noi mai. inainte : anume, sa dai indarat un lucru incredintat de cineva, care, acum, cind il cere inapoi, nu mail REPUBLICA. PARTEA I 87 e in toate minjile. Totusi acest lucru incredinfat 332 €ste si datorat cumva, nu-i asa?” • „Da.” ,,Nu trebuie deci dat indarat ceva in orice impre- jurare, atunci cind lucrul este cerut de cineva smin- •tit?” ,,Adevarat” — zise. ,,Altceva deci decit aceasta in^elege, pare-se, Simonides, spunind ca este drept sa restitui ceea ce datorezi.” ,,Altceva, pe Zeus ! — raspunse. El crede ca. prie- tenii datoreaza prietenilor facere de bine, dar rau — defel.” ,,Pricep — am zis. Nu da ceea ce datoreaza acela care ar inapoia cuiva aurul incredintat, daca inapoie- rea si primirea aurului se dovedesc vatamatoare, prie- teni fiind omul care primeste si eel care da. — nu afirmi ca tocmai asa ceva zice Simonides ? ,,lntocmai.” bine, dar si dusmanilor trebuie sa li se dea indarat ceea ce s-ar intimpla sa li se datoreze?” ,,Cliiar asa — zise — ceea ce li se datoreaza: dusmanul datoreaza dusmanului ceea ce i se cuvine — un rau !” ,,S-ar parea deci — am spus eu — ca Simonides a vorbit in enigme, ca un poet 14 , cind a definit ceea ce este drept ! Se vede ca. el s-a gindit ca. drept ar fi sa dai fiecaruia ceea ce i se cuvine, iar pe acest «cuvenit » 1-a numit «datorat ».” ,,Dar tu ce crezi?” — vorbi el. ,,Pe Zeus ! — am spus — daca cineva 1-ar intreba : Simonides, ce lucru datorat si cuvenit si cut anwme il da art a chemata medicina? — ce crezi ca ne-ar ras- puude ?” ,,Ar raspunde ca ea da trupurilor leacuri, hrana si de baut.” ,,Dar ce lucru datorat si cuvenit, precum si cui anume il da arta chemata arta culinara?” ,,Ea da savoare bucatelor.” ,,Bine. Dar ce lucru datorat si cuvenit si cui anume il da arta ce s-ar numi «dreptate »?” 15 . 88 PLATON ,,Daca ar trebui, Socrate, — zise el — sa vor- bim conform cu cele de mai inainte, sa. spunem ca dreptatea da prietenilor si dusmanilor folos si paguba.” „Asadar el, Simonides, numeste dreptate a face prietenilor bine si a face rau dusmanilor ?” ,,Asa cred.” „Dar cine este eel mai in masura sa f aca bine prie- tenilor suferinzi si rau dusmanilor, in ceea ce pri- veste boala §i sanatatea ?” ..Medicul.” ,,Cine e eel mai in masura de a face bine celor ce e navigheaza, in ce priveste primejdiile marii?” ,,Cirmaciul.” ,,Ce face atunci omul drept ? In ce activitate § i in privinta carui lucru se vadeste el eel mai mult in stare sa-i ajute peprieteni si sa-i vateme pe dusmani ‘{” ,,Imi pare ca in razboi §i in aliante.” ,,Bun ! Insa, draga Polemarchos, medicul nu e de folos celor ce nu sufera.” „Adevarat.” ,,Iar celor ce nu navigheaza cirmaciul nu le slu- jeste.” „Da.” ,, Atunci celor ce nu se razboiesc, omul drept le este nefolositor ?” ,,Nu cred deloc una ca asta !” ,,Prin urmare, dreptatea e folositoare si in timp de pace ? 833 a „E folositoare.” „Dar si agricultura, nu?” „§i ea.” ,,Ajuta la dobindirea roadelor?” „Da.” ,,Dar ce spui de cizmarie ?” ,,§i ea folosejte.” ,,La dobindirea incaljamintei, cred ca vrei sa zici.” ,,Desigur.” ,,Ei bine, la ce anume spui ca. poate sluji dreptatea. in timp de pace, sau la ce f el de a dobindi ceva ? ‘ ,,I>a contracte, Socrate.” REPUBLICA. PARTEA I 89 ,,Numesti contracte anumite intreprinderi < reali- zate in comun, ori altceva ?” ,,Ba pe acestea le numesc.” ,,Oare omul drept este vrednic si folositor ca asociat la jocul cu jetoane 16 sau mai degraba eel price- put la acest joe ?” „Cel priceput.” ,,Dar la asezarea caramizilor si a pietrelor, omul drept este oare mai folositor si este un asociat mai bun decit zidarul?” ,,Nici pomeneala.” ..Atunci in vederea carei asocieri este mai bun omul drept, ca asociat, decit zidarul sau kitharistul, in felul cum si kitharistul este mai bun decit omul drept cind te asociezi cu el pentru a ciupi strunele ?” ,,Cred ca in cazul asocierii ce are in yedere cisti- gul de bani.” ,,Numai ca, vezi tu, Polemarchos, la buna folosire a banilor, atunci cind ar fi nevoie de bani ca sa cum- peri sau sa vinzi un cal, in comun, atunci e mai bun eel priceput la cai, nu ?” ,,Asa se pare.” ,,Iar cind e vorba de o nava, e mai bun marinarul sau cirmaciul ? ‘ ,,Asa s-ar zice.” ,,Asadar, in ce fel de situatii ar trebui, in comun, sa-ti folosesti argintul sau aurul, pentru ca omul drept sa fie mai folositor decit altii ?” ,,Cind este nevoie ca banii sa fie depu§i si afla^i in signranta, Socrate.” ,,Vrei cumva sa. spui ca aceasta se va intimpla atunci cind nu trebuie sa. te folosesti de bani, ci sa-i lasi sa. stea neatinsi?” ,,Chiar asa.” ,,Asadar, abia cind banii ar fi nefolositori, dreptatea este folositoare pentru ei?” ,,Mi-e teama ca. da.” ,,Iar cind trebuie pus sub paza un cosor, dreptatea este folositoare si in comun si individual. Dar cind trebuie el folosit, nu devine mai folositoare viticul- tura?” „Asa se pare.” 90 PLATON „Vei spune, de asemenea, ca si pentru un scut sau o lira, dreptatea isi arata folosul, cind ele trebuie pa.- zite si sint nefolosite ; dar atunci cind trebuie folosite, devin mai folositoare meseria de soldat si muzica?” ,,Neaparat.” ,,Deci in orice privinta dreptatea este nefolositoare in momentul folosirii fiecarui lucru, dar este folosi- toare in momentul nefolosirii lui ?” „Mi-e teama ca da.” « ,,Nu este ceva prea serios dreptatea asta, prietene, daca ea foloseste unora ce nu folosesc ! 17 Dar sa cercetam acum si punctul urmator : oare eel deosebit de iscusit sa loveasca in lupta, fie cu pumnii, fie in alt chip, nu este si eel mai iscusit sa se pazeasca?” „Desigur.” ,,Dar eel iscusit sa se pazeasca de boala nu e oare si eel mai in masura sa o provoace pe ascuns?” ,,Asa cred.” 884 a „§i nu cumva acelasi pazitor de isprava al oastei este si eel mai destoinic sa fure planurile si celelalte ac^iuni ale dusmanilor ?” ,,Ba este.” ,,Ceea ce stii bine sa pazesti stii, deci, bine §i sa furi.” ,,Pare-se ca da.” ,,Asadar, daca. omul drept stie sa pazeasca banii, el stie si sa-i fure.” ,,Cam asa ceva indica rajionamentul de fata.” ,,Un fel de hot ne-a aparut a fi, deci, omul drept 18 , s-ar zice, si cred ca de la Homer -po\i afla aceasta : caci acest poet il indrageste pe unchiul lui Ulise dupa. b mama, Autolycos, si spune ca el li intrece pe toti oamenii in hotii si juraminte jstrimbej. S-ar zice ca atit dupa tine, cit si dupa Homer si Simonides, drep- tatea este un fel de arta. a hotiei, doar ca folositoare prietenilor si vatamatoare dusmanilor ; nu aceasta afirmai ?” ,,Vai de mine, pe Zeus, — zise el — eu unul nu stiu sa fi spus asa ceva ! Totusi, inca mi se pare ca dreptatea foloseste prietenilor si e vatamatoare pentru dusmani.” c „Oare ii socotesti prieteni pe cei ce par a fi de repuIlica. PARTEA I 91 isprava sau pe cei ce sint, chiar daca. nu par, si la fel si cu dusmanii ?” ‘ ,,E firesc — spuse — ca pe cei pe care ii socotesti de isprava sa-i iubesti, iar pe cei socotiji rai sa-i urasti.” ,,Dar nu gresesc cumva oamenii in aceasta pri- vinta, luind drept oameni de isprava pe mulji care nu sint, iar pe mulfi altii — dimpotriva?” ,, Gresesc.” ,,ln ochii unora ca acestia, cei buni par dusmani §i cei rai — prieteni?” „Chiar asa.” ,,§i totusi pentru astfel de oameni, este drept sa d fii de folos celor rai si sa vatemi pe cei buni?” ,,Pare-se.” ,,lnsa cei buni sint drepti si nu pot face nedrep- taji, nu ?” ,,Adevarat.” ,,Dupa spusele tale, insa, este drept sa faci rail celor ce nu savirsesc nici un fel de nedreptate”. ,,Citusi de pujin, Socrate — zise el. Argumenta- rea aceasta pare strimba !” ,,Estc, asadar, drept sa-i vatemi pe cei nedrepji §i sa. aduci folos celor drepti?” „Aceste spuse mi se par mai cuvenite decit cele de mai inainte.” ,,Multora, Polemarchos, li se va intimpla — vor- besc despre cei care se insala asupra oamenilor — sa • socoteasca lucru drept vatamarea prietenilor — in ochii lor acestia apar rai — ca si facerea de bine du§- manilor — acestia le apar buni. §i astfel vom ajunge la ceva contrar ideii atribuite de noi lui Simonides.” ,,lntr-adevar — zise el — se intimpla asa ceva. Dar sa definim termenii inca o data : mi-e teama ca nu am definit adecvat ce inseamna a fi prieten si ce inseamna a ii dusman.” ,,Cum i-am definit, Polemarchos ?” ,,Am spus ca eel ce pare vrednic, acela e prieten.” ,,§i acum — am spus eu — cum ii vom redefini ?” ,,Sa spunem ca prieten este eel care, deopotriva, §i pare a fi, dar si este de isprava. Iar eel ce pare a f i, 335 a 92 PLATO N dar nu este, acela pare a fi prieten, fara sa fie. §i aceeasi definite i-o vom da si dusmanului.” ,,Potrivit acestei definrfii, s-ar zice, eel bun va fi prieten, iar eel rim dusman ?” „Da.” ,,Ceri, deci, sa. adaugam ceva definijiei dreptafii fa£a de ceea ce am afirmat mai intii. Atunci am spus ca este drept sa faci bine prietenului si rau dus- manului ; acum, la aceasta adaugi ca este drept sa faci bine prietenului, ca unuia ce este bun, dar sa aduci vatamare dusmanului, ca unuia ce este rau?” *> „Chiar asa — raspunse — pare ca ar trebui vor- bit.” ,,Asadar — am spus — este propriu omului drept sa. vateme, asa pe oarecine ?” ,,Desigur — raspunse el — cei rai, precum si dusmanii trebuie vatama^i”. ,,Dar oare, cind sint vatamaji, caii devin mai buni sau mai rai ?” „Mai rai”. ,,Mai rai sub raportul virtutilor canine sau al celor cabaline ?” ,,Sub aspectul celor cabaline.” ,,Dar oare ciinii, cind sint vatamaji nu devin si ei mai rai sub aspectul virtutilor lor canine si nu al celor cabaline ?” ,,Neaparat.” c ,,Dar despre oameni 19 , prietene, nu vom vorbi in felul acesta : ca odata. ce sint vatamati, ei devin mai rai sub raportul virtutilor omenesti?” „Ba da.” ,,Dar dreptatea nu este o virtute omeneasca?” ,,Neaparat si aceasta.” ,, Atunci este necesar, dragul meu, ca oamenii vatamati sa devina. mai nedrepj;i.” „Pare-se …” ,,Oare cei ce cunosc muzica pot, prin muzica, sa-i faca. pe alfii nestiutori de muzica?” ,,Imposibil.” ,,Dar cei pricepu^i la cai, pot, cu ajutorul artei lor, sa-i faca pe aljii nestiutori ai acestei arte ?” ,,Nu-i cu putinj:a.” PJEPUBLICA. PARTEA I 93 „lnsa pot cei drepji, cu ajutorul dreptatii, sa-i faca pe aljii nedrepji ? tn general, sint in stare cei buni sa-i faca pe aljii rai prin virtute ?” „Nu se poate.” ,,Nu este treaba caldurii sa raceasca, ci a contrariu- lui ei !” „Desigur.” „Nici a uscaciunii sa ude, ci a contrariului.” „ Absolut.” ,,Nici a binelui sa vateme, ci a contrariului .sau.” „Zice-se.” „Dar omul drept este si bun.” ..Fireste.” ,,Atunci, Polemarchos, nu este treaba omului drept sa vateme nici pe prieten, nici pe oricine altcineva, ci e treaba contrariului sau — a omului nedrept !” „Mi se pare ca ai intru totul dreptate, Socrate !” — exclama el. ,,Asadar, daca cineva afirma ca este drept sa dai fiecaruia ceea ce ii datorezi si prin aceasta intelege ca omul drept datoreaza. dusmanilor vatamare §i prietenilor folos, nu s-ar putea zice ca eel ce graieste astfel ar fi intelept, de vreme ce nu a spus adevarul. Caci nicaieri nu ne-a aparut ca, vatamind pe cineva, s-ar face ceva drept.” „De aeord” — vorbi el. ,,Atunci — am spus eu — vom lupta impreuna, eu si cu tine, impotriva oricui ar sustine ca Simonides, Bias, Pittacos 20 , ori vreun alt barbat dintre cei inte- lepji si preafericiti a afirmat asa ceva.” „Sint gata sa iau parte la lupta!” — spuse. ,,§tii insa cui cred ca. apartine spusa, anume ca. 336 este drept sa aduci folos prietenilor si vatamare dus- manilor ?” „Cui?” ,,Cred ca ea aparjine lui Periandros, Perdiccas, Xerxes, Ismenias tebanul 21 , ori vreunui alt ins bogat care se crede mare si tare !” ,,Ai perfecta dreptate.” ,,Fie — am spus eu. Dar daca dreptatea si ce e drept nu par sa fie acestea, ce altceva s-ar putea spune ca sint ?” 94 PLATON 4 b Insa Thrasymachos, care, de mai multe ori In timp ce noi vorbeam, se avintase, cautind sa ia cuvin- tul, dar fusese impiedicat s-o faca de catre cei ce sta- teau in preajma §i voiau sa asculte, nu mai pastra tacerea, atunci cind noi ispraviram §i eu spusei cele de dinainte. Ci, stringindu-se intii, se zvirli apoi, ca o fiara, asupra-ne, vrind sa ne sfi§ie. Eu §i Polemarchos, plini de spaima, ramaseram inmarmuriti, iar el grai catre toata lumea : c „Ce-i cu vorbaria asta lunga pe voi, Socrate ? Si ce tot va prostiti facindu-va temenele unul altuia ? Daca vrei sa stii cu adevarat, Socrate, ce este dreptatea, nu te bizui doar pe intrebari si nu te fali doar ca pofi sa respingi orice fi-ar raspunde cineva. Caci trebuie sa stii ca. e mai lesne sa intrebi decit sa raspunzi 22 . Raspunde, dar, si tu, spunind ce anume afirmi ca este dreptatea ! Dar sa nu vii sa-mi zici ca. dreptatea este datoria, folositorul, avantajosul sau profitabilul sau d utilul, ci, orice ai spune, spune clar §i precis ! Caci nu voi ingadui sa-mi vii cu baliverne ca cele de mai inainte.” Auzind acestea, am incremenit si, privindu-1, m-a cuprins spaima. Chiar cred ca, de nu l-a§ fi privit eu mai inainte ca s-o faca el, as fi ramas fara glas. In fapt insa, eu fusesem eel care imi aruncasem ochii asupra-i mai intii, pe cind cuvintele noastre incepusera sa-1 faca sa turbeze, a§a incit am devenit in stare sa-i e raspund si i-am zis, tremurind pu^in : „Nu te minia pe noi, Thrasymachos ! Daca eu si Polemarchos am gresit cu ceva in cercetarea noastra, sa stii ca am gre§it fara voie. Caci nu trebuie sa-ti inchipui ca, daca am fi cautat aur, ne-am fi facut temenele unul altuia in cautare, scapind astfel gasirea lui. Cu atit mai mult, cautind noi dreptatea — lucru mai de pret decit o gramada de aur — sa nu crezi ca., smintindu-ne de-a binelea, ne-am fi facut ingaduinte unul altuia §i nu am fi aratat toata seriozitatea, ca sa facem sa se vadeasca cit mai bine ce este ea. Gindeste- te, prietene ! Eu cred ca nu sintem in stare de asta. EEPUBLICA. PARTEA I 95 Ar fi mult mai nimerit ca voi, oameni iscusiti, sa ne 337 aratati noua mila mai degraba decit minia voastra |” Auzind aceasta, Thrasymachos izbucni intr-un ris sardonic : „0 Heracle, — zise — iata si obis- nuita <dronie » a lui Socrate ! Stiam asta si le-am spus baietilor ca n-ai sa vrei sa raspunzi, ca. vei tot Simula nestiinta si vei face orice mai degraba decit sa. dai un raspuns, daca cineva te intreaba ceva.” „Dibaci mai esti, Thrasymachos ! — am zis. Ai stiut tu bine ceva : anume, ca daca. 1-ai intreba pe cineva cit inseamna numarul doisprezece, prevenindu-1 insa sa nu-ti spuna ca este sase ori doi, nici trei ori patru, nici doi ori sase, nici patru ori trei, fiindca nu ai primi raspunsul sau care ar fi vorbarie goala. — ti-este limpede, banui, ca nimeni n-ar putea ras- punde cui intreaba in acest fel. §i daca omul ti-ar raspunde : «Ce spui, Thrasymachos ? Oare sa nu-ti dau nici un raspuns dintre toate acestea ? Oare sa-Ji spun ceva neadevarat, chiar daca. vreunul dintre ras- punsuri se intimpla. sa fie bun ? Sau cum vrei sa. fac ? » Ce i-ai mni zice atunci?” ,,Ei bine, — zise — a§ spune ca un raspuns seamana cu celalalt.” ,,Asta i^u-i o piedica. ! — am zis eu. Si chiar daca nu seamana, dar ii apare astfel celui intrebat, crezi ca. mai putin va §ovai sa-si dea parerea sa, fie ca i-o ingaduim, fie ca nu?” ,,ln fine, — spuse el — tu asa vei face : vei da unul dintre raspunsurile pe care te-am oprit sa le dai?” ,,Nu m-as mira, daca. tot cercetind, as vedea lu- crurile in acest fel !” ,,Ei ?i ce-ar fi daca. {i-as arata un alt raspuns, mai bun decit toate celelalte referitoare la dreptate ; ce ai socoti drept sa. patesti?” 23 . ,,Ce altceva — am spus eu — decit ceea ce se cuvine sa pateasca. eel ce nu stie : sa. invete de la eel ce stie. Si eu, deci, socotesc drept sa patesc asa ceva !” ,,Dragutule! vei invata, desigur, dar, pe deasupra, mai da si bani.” ,, Desigur — am spus — indata ce voi avea.” 96 PLATON „Ai, ai bani! — sari Glaucon. Vorbeste, Thrasy- machos si pentru bani, caci noi tofi vom cotiza pen- tru Socrate !” e „Da, sigur, — facu Thrasymachos — ca sa-si faca Socrate jocul sau obisnuit ! El se fereste sa ras- punda, dar indata ce altul ii raspunde, ajunge stapin peste discujie si ii nimiceste celuilalt spusele.” ,,Cum ar putea, preabunule, — am vorbit eu — cineva sa raspunda, cind mai intii, nici nu stie, nici nu pretinde ca ar sti ; apoi, cind un barbat deloc ne- trebnic nu-i ingaduie sa zica nimic din ceea ce el are in cap ? Tu esti acela care, mai degraba, ar fi in ma- 338 a sura sa vorbeasca. Caci tu sustii ca stii ceva §i ca ai ce spune. Asadar, sa nu faci altminteri, ci, dind ras- punsul, fa-mi si mie pe plac si nu te da inapoi sa-1 inve^i atit pe Glaucon, pe care il vezi aici, cit si pe ceilalfi !” Dupa ce am spus acestea, Glaucon si ceilalti il rugara sa nu faca altfel. Or, Thrasymachos, in chip vadit, dorea sa vorbeasca ca sa se umple de faima, socotind el ca are un raspuns minunat. I^asa insa im- presia ca isi punea toata ambitia in a ma determina pe mine sa-i raspund. Pina la urma a incuviinjat. Apoi grai : b ,,Va sa. zica asta este faimoasa iscusinja a lui So- crate ! El insusi nu vrea sa invcfe pe cineva ceva, dar, umblind in jurul altora, invata si acelora nici macar nu le arata recunostinta !” ,,Ca invat de la al^ii, — am zis — nimic mai ade- varat, Thrasymachos. Dar ca nu le arat recunostinta, dupa cum spui, nu este. Eu dau, in schimbul inva- ■faturii, cit sint in stare. Dar nu pot decit saaduc laude, caci bani n-am. Dar ca aceste laude le aduc cu sirg, daca imi pare ca cineva graiefte cu miez, o vei sti si tu de indata, dupa ce vei raspunde. Caci socot ca asa vei vorbi !” 5 c ,,Ei bine, asculta — spuse el. Eu sustin ca nimic altceva nu este drept decit folosul celui mai tare. De ce nu vii cu laude ? Deci n-ai chef I” KEPUBLICA. PARTEA I 97 ,,Numai sa pricep mai intii ce spui — am zis. Caci deocamdata, nu pricep. Sustii ca dreptatea’ «6te folosul celui mai tare. Ce anume, Thrasymachos, vrei sa zici ? Nu cumva cam asa : daca lui Pulydamas 24 pan- cratiastul, care e mai tare decit noi, ii este de folos carnea de vita pentru trupul sau, atunci si noua, ce d sintem mai slabi ca el, ne este de folos aceasta hrana si, in acelasi timp, lucrul e si drept?” ,,lngrozitor mai esti, Socrate ! — vorbi el. Intervii in asa fel, incit sa prapadesti de tot ideea !” ,,Ba deloc, preabunule ! Exprima doar mai clar ce vrei sa zici !” „Oare nu stii ca, dintre cetati, unele sint conduse de catre tirani, altele sint democratii si altele aristo- crats ?” ,,Cum de nu?” ,,Oare nu stapinirea are puterea in fiecare cetAe ?” „3a da.” ,, Fiecare stapinire legiuieste potrivit cu folosul • propriu : democrajia face legi democratice, tirania — tiranice si celelalte tot asa. Asezind astfel legile, stapi- nirea declara ca acest folos propriu este, pentru su- pusi, dreptatea. Pe eel ce incalca aceasta dreptate §i acest folos il pedepseste, ca pe unul care a incalcat legile si savirse§te nedreptati. Spun, deci, ca in orice cetate, dreptatea este acelasi lucru : anume folosul stapinirii constituite. Or, cum aceasta are puterea, Ji 339 a e vadit celui ce judeca bine ca, pretutindeni, drepta- tea este acelasi lucru : folosul celui mai tare” 25 . ,,Acum am inteles ce vrei sa spui — am zis eu. Dar daca este ji adevarat ori nu, aceasta am sa in- cerc sa aflu. Asadar, Thrasymachos, si tu ai afirmat * ca. dreptatea este folositorul — desi pe mine m-ai oprit sa. spun asa ceva. Adaugi insa. si pe acest «al celui mai tare ».” ,,Probabil — zise — ca. este o mica adaugire.” ,,Mica sau mare, nu este inca. limpede. Dar ca fe trebuie cercetat daca este adevarat ceea ce spui, asta da, e limpede ! Trebuie deci cercetat de vreme ce si eu accept ca dreptatea este ceva folositor, numai ca tu adaugi ca. ea este folosul celui mai tare, ceea ce eu inca nu stiu.” S8 PLATON „Cerceteaza !” ,,Asa voi face ! Dar spune-mi : nu afirmi tu ca este drept sa se dea ascultare conducatorilor ?” „Ba da.” ,,Dar oare conducatorii sint infailibili in fiecare dintre cetatile lor, sau este cu putinta. sa si gre- seasca ?” ,,Desigur ca pot si gresi.” ,,Asadar, apucindu-se ei sa dea legi, unii legife- reaza. bine, altii nu?” ,,Asa cred.” ,,A legifera bine inseamna a da legi folositoare lor insisi, iar a legifera prost — a da legi nefolositoare. Nu-i asa?” ,,Ba da, asa-i.” ,^Dar ceea ce ei legifereaza trebuie sa fie implinit de catre supusi si aceasta este drept?” ,,Cum de nu?” ,,Atunci, precum spui, drept nu este doar sa faci ceea ce este folositor celui mai tare, ci si invers, sa faci si ceea ce mi este folositor.” ,,Cum asa?” — spuse el. ,,Tu o spui, pe cit cred. Dar sa. luam aminte : nu ne-am in|;eles ca cei ce conduc, impunind supusilor ce sa faca, uneori calca alaturi de ce este de mai mare folos lor insisi? Pe de alta parte, afirmi ca este drept ca supusii sa implineasca ceea ce stapinii le impun. Nu ne-am in teles astfel ?” ,,Cred ca. da” — raspunse el. ,,Ai in vedere atunci — am spus — invoiala noastra, cum ca e drept si ca stapinii si cei puternici sa faca. lucruri nef olositoare ; aceasta, atunci cindlstapinii, fara. voie, poruncesc lucruri rele lor insisi. Caci afirmi, pe de alta parte, ca este drept ca supusii sa implineasca ceea. ce ei au poruncit ! Atunci, o preain£eleptule Thrasy- machos, oare nu se intimpla neaparat sa fie drept si a face pe dos decit sus^ii tu? Caci iata, supusilor li Be porunceste sa. implineasca ceea ce este nefolositor celui mai tare !” ,,Ba da, Socrate, asa e si inca cit se poate de lim- pede !” — interveni Polemarchos. REPUBLICA. PARTE A I 99 „Mai ales daca vii si tu sa intiresti spusa,!” — vorbi Cleitophon. ,,De ce ar mai fi nevoie s-o intaresc eu ? Thrasy- machos insusi este de acord ca cei ce conduc porun- cesc uneori* lucruri daunatoare lor insisi si ca, pe de alta parte, pentru supusi este drept sa implineasca. acestea.” ,,Ceea ce se cere de catre stapin, Polemarchos, — aceasta a stabilit Thrasymachos ca fiind drept.” ,,§i a mai stabilit ca este drept folosul celui mai tare, Cleitophon. Acceptind ambele asertiuni, a fost de acord ca. uneori cei mai puternici poruncesc supu- silor lucruri nefolositoare lor insisi. Or, din toate aceste premise acceptate, intra nimic nu rezulta ca drept ar fi mai degraba folosul celui mai tare, decit ceea ce nu-i e de folos.” ,, Thrasymachos — vorbi Cleitophon — a socotit folosul celui mai tare ceea ce pare astfel celui mai puternic 26 . Acest lucru trebuie indeplinit de catre supusi si a stabilit ca aceasta este dreptatea.” ,,Dar nu a grait astfel !” — zise Polemarchos. ,,Nu-i nimic, Polemarchos — am spus eu. Daca acuin Thrasymachos vrea sa spuna asa ceya, sa-i acceptam aceste opinii. Spune, Thrasymachos, oare aceasta ai vrut sa. spui, anume ca. e drept ceea ce pare folositor celui mai tare, fie ca ar fi, fie ca n-ar fi folositor ? Asa sa afirmam ca vezi tu lucrurile ?” ,,Ba, citusi de pu$in — raspunse el. Crezi ca eu il numesc <mai tare» pe eel ce greseste, atunci cind greseste ?” ,,Bine, dar credeam ca. tocmai aceasta spui — am zis eu — atunci cind admi£i ca. cirmuitorii nu sint infailibili si pot si gresi.” „Mare rastalmacitor 27 mai esti, Socrate ! Oare tu numesti medic pe eel ce da. gres in cazul celor sufe- rinzi, chiar in raport cu acest esec? Sau numesti socotitor pe eel ce ar da gres la socoteli, tocmai atunci cind ar gresi si in raport cu aceasta greseala ? De spus, desigur, asa spunem, ca medicul, socotitorul, la fel, gramaticul au gresit. Dar fiecare dintre acestia, in masura in care ramine ceea ce il arata numele, nu greseste niciodata. Incit, daca. e sa vorbim precis — 100 PLATON de vreme ce si tu pretinzi exactitatea — nici unul dintre specialisti nu greseste. Caci doar in lipsa stiintei sale da gres eel ce greseste, intr-un moment cind nu este specialist. Astfel ca nici un specialist, nici un om iscusit sau stapin /pe ceva/ nu greseste attmci cind ar fi stapin. Fireste, oricine ar putea zice ca medicul sau stapinul au gresit. Asa ceva m-a facut si pe mine sa-£i raspund in acest fel. Dar, riguros vorbind, un lucru este adevarat: ca stapinul, eel ce conduce, in ma- M1 E sura in care este stapin, nu greseste si ca el, negresind, impune lucrul eel mai bun siesi, care trebuie indeplinit de catre supus, incit spun si acum ceea ce am spus la inceput, ca dreptatea este folosul celui mai tare” 28 . „Bine, — am zis eu — fi se pare, Thrasymachos,. ca rastalmacesc?” ,, Exact.” „Crezi, asadar, ca eu, spre a-ti intinde curse si a-fi rastalmaci cuvintele, te intreb asa cum te-am intrebat?” ,,Stiu bine ca asa e! Dar n-o sa-$i mai mearga ! b N-ai sa mai poti rastalmaci nimic fara sa bag de seama si nici pe fata nu vei mai putea sa silnicesti mersul discutiej !” ,,Dar nici nu m-as apuca de asa ceva, o preaferici- tule ! Insa ca sa nu mai patim iarasi ceva asemanator, hotaraste daca, vorbind despre cirmuitor si despre eel puternic, ai in vedere intelesul obisnuit al cuvintelor, sau dai acestora un inteles precis, cum spuneai adi- neaori — e vorba despre omul al carui folos, ca al unuia mai tare, va fi drept sa fie indeplinit de catre supus.” ,,Am in vedere — raspunse — pe cirmuitorul in intelesul precis al cuvintului. Aici sa mai rastalmacesti si sa mai intorci cuvintele, daca pofi ! Dar n-o sa ti-o ingadui — si, dealtfel, nici n-ai putea !” c ,,Crezi ca sint intr-atit de nebun incit sa incerc sa barbieresc un leu sau sa-1 rastalmacesc pe Thrasy- machos ?” ,,Si totusi, desi nimic nu esti, ai incercat.” „Bine, gata, gata ! — am spus eu. Zii mai bine, oare ce este medicul in sensul precis al cuvintului pe care 1-ai avut in vedere, un om de afaceri sau un REPUBLIC A. PARTEA I 101 ingrijitor al celor suferinzi ? Refera-te la ccl care este cu adevarat medic.” ,,Un ingrijitor al suferinzilor” — raspunse. ,,Dar ce spui despre capitan ? Adevaratul capitan este un sef peste marinari sau un marinar ?” ,,Un sef peste marinari.” „Nu trebuie deci luat in seama ca el uavigheaza. pe mare si nici mi trebuie sa lie numit marinar. Caci el nu este numit capitan din pricina ca ar naviga, ci din pricina meseriei sale, de cirmuitor al navigatorilor.” , .Adevarat” — zise. ,,Oare nu exista ceva folositor pentru fiecare dintre acestia ?” ,,Desigur.” ,,Dar oare nu acesta este rostul firesc al fiecarei arte — sa. caute si sa scoata folosul pentru fiecare?” „Acesta ii este rostul” — raspunse el. „Dar oare exista vreun alt folos, pentru fiecare arta, decit acela de a ajunge cit de desavirsita cu putinta ?” „Cum adica?” „Uite, daca m-ai intreba : este destul pentru trup sa fie trup sau mai are nevoie de inca ceva ? As ras- punde : desigur ca are nevoie. Tocmai de aceea a fost descoperita arta medicala, fiindca. trupul are cu- sururi si nu-i este destul ca este trup. Or, arta medicala este menita tocmai sa aduca folos trupului. fi se pare corect ceea ce spun, ori nu ?” ,,Corect” — vorbi el. „Ei bine, oare medicina insasi are vreun cusur ? 342 Sau exista alta. arta care sa. aiba nevoie de vreo virtute /suplimentara/ ? Dupa cum ochii au nevoie de vaz si urechile de auz, iar, de aceea, pentru ele, se face resimtita nevoia unei arte care sa. cerceteze si sa le aduca folosul. Asadar, /in acelasi fel /, in arta insasi ar exista o insuficien};a si fiecare arta ar avea nevoie de o alta care sa caute folosul pentru prima, iar acesteia, care cauta, ii este si ei necesara o a treia care sa faca acelasi lucru si aceasta, tot asa, la nesfir- sit ? Sau fiecare arta isi cauta siesi folosul ? Sau, in sfirsit o arta. nu are nevoie nici de sine, nici dc alta. arta pentru a cauta ceea ce foloseste insuficientei sale ? Caci — in aceasta ipoteza. — nu exista. nici o insul’i- 102 PLATON cienta sau lipsa in vreo arta. si nici nu se cade ca vreo arta sa caute folosul pentru altceva decit pentru lucrul care constituie obiectul ei. Ea insasi este neva- tamata si perfecta, cind este aplicata in mod propriu, atita vreme cit ar ramine, fiecare, intru totul si cu precizie, ceea ce este 29 . Examineaza la modul acela riguros. Cum stau lucrurile, asa sau altminteri ?” ,,Cred ca in acest din urma fel” — spuse. c ,,Asadar medicina nu cauta folosul medicinii, ci pe eel al trupului.” „Da.” ,,Nici arta cresterii cailor pe eel al artei cresterii cailor, ci pe eel al cailor. Si nici vreo alta arta. nu-1 cauta pe al sau propriu — n-are nevoie de asa ceva — ci cauta folosul obiectului asupra caruia se aplica.” ,,Asa s-ar zice” — facu el. „Insa, Thrasymachos, artele stapinesc si domnesc peste lucrul asupra caruia ele se aplica.” A incuviintat, desi cu mare greutate. ,,Nici o cunostinta. si arta, dar, nu are in vedere si nici nu prescrie folosul celui mai puternic, ci folosul d celui mai slab si aflat sub dominafia sa.” Pina la urma a acceptat si aceasta concluzie, desi incerca sa se impotriveasca. Dupa ce a acceptat-o totusi, am zis : ,,In ultima instanta, nici un medic, pe cit este el medic, nu are in vedere folosul medicului, ci pe eel al bolnavului. Caci s-a convenit ca un medic, in sensul precis al cuvintului, stapineste peste trupuri, nefiind nicidecum un om de afaceri. Sau nu s-a convenit?” A incuviintat. ,,Dar nu este si capitanul, in sensul precis al cuvin- tului, sef al marinarilor si nu un marinar?” e ; < _ ,,S-a admis.” ,,Atunci un atare capitan si sef nu va urmari si nu va prescrie folosul unui capitan, ci pe eel al marinaru- lui si al celui supus.” i’A’ f incuviintat cu greu. ,,Asadar, Thrasy machos, nimeni aflat in vreo dregatorie, pe cit stapineste si are putere, nu are in vedere si nu prescrie folosul propriu, ci pe eel al supu- KEPUBLICA. PARTE A I 103 sului, in folosul caruia el ar actiona. Doar catre, acesta privind si cu gindul doar la ceea ce este acestuia folositor si cuvenit, spune el cite spune si face cite face” 30 . Cind am ajuns in acel punct al discutiei si deve- nise limpede pentru to£i ca. discutia despre dreptate se 343 a deplasase catre contrariul tezei initiale, Thrasymachos, in loc sa raspunda, vorbi : „Spune-rni, Socrate, tn ai avut doica?” ,,Ce-i cu asta ? — am zis. Oare n-ar fi trebuit mai degraba sa. raspunzi decit sa. intrebi?” ,,Fiindca nu te-a bagat in seama. cind aveai gutu- rai si nu £i-a sters nasul cind aveai nevoie, asa ca. tu n-ai ajuns sa cunosti ce va sa. zica pastorul si oile.” ,,Si ce anume?” — am intrebat eu. ,,Fiindca crezi ca pastorii sau vacarii au in vedere ^> binele oilor si al vitelor si ca le ingrasa si le ingrijesc cu gindul la altceva decit la binele stapinilor si al lor insisi. La fel, crezi ca stapinitorii cetatilor, cei care cu adevarat sint stapinitori, se comporta. altfel fata, de supusi decit o face pastorul fata, de oi ? Crezi ca la altceva tintesc ei zi si noapte, decit de unde sa. traga ei insisi vreun folos ? vSi atit de avansat esti in a §ti ceea ce inseamna. drept, dreptate, ca si nedrept si nedreptate, incit ignori faptul ca. dreptatea si drep- tul sint, in fapt, bunul altuia — anume folosul ce- lui mai tare si al cirmuitorului, si ca. doar paguba este proprie supusului si celui ce slujeste ! Iar nedreptatea, invers : ea ii subjuga pe cei cu adevarat naivi si pe drep’Ji, iar supusii implinesc folosul aceluia care este mai tare si il fac fericit, slujindu-1 pe el, dar cittisi de pu^in pe ei. Lucrurile trebuie astfel privite, naiv d peste poate ce esti, Socrate, anume ca. omul drept, pretutindeni, e dezavantajat fata de eel nedrept. Mai intii, in cazul contractelor oamenilor unii cu ceilalti, nicaieri nu 1-ai afla pe omul drept avind, la sfirsit, mai mult decit eel nedrept, ci, dimpotriva, mai putin. Apoi, in cbestiunile obstesti, cind e vorba de impozite, omul drept plateste mai mult decit eel nedrept, chiar daca au averi egale. Cind este vorba de venituri, pri- mul nu profita deloc, al doilea — o groaza. Iar cind si unul si altul ar detine vreo magistratura , omnlui e 104 PLATON drept, chiar daca. nu are alta paguba, ii merg mai rau treburile casei din pricina neglijarii lor; iar de la obste n-are nici un cistig, fiindca e om drept. De ase- menea, ajunge nesuferit rudelor si cunostin^elor, ne- voind ca, ocolind dreptatea, sa-i serveasca.. Pentru eel nedrept — dimpotriva : am in vedere pe eel despre 344 a care vorbeam adineaori, eel care poate sa acapareze mai mult. Pe acesta urmareste-1, daca vrei sa judeci, cu cit mai profitabil este pentru sine sa fii nedrept decit drept. Cel mai repede cu putinta. vei afla adeva.- rul, daca vei avea in vedere nedreptatea desavirsita., anume, cea care pe omul nedrept il face eel mai fericit, iar pe nedreptatiti si pe cei care nu vor sa savirseasca nedreptati — cei mai nenorocifi 31 . Ma refer la tiranie, care nu cu picatura pune mina, pe ascuns sau cu de-a sila, pe bunul strain, pe cele sfinte, pe proprietatile private sau publice, ci cu toptanul. Cind cineva co- 1) mite pe fata vreo nedreptate in vreunul dintre aceste locuri, e pedepsit si capata cele mai aspre ocari • profanator, inrobitor, spargator, pungas si hot — asa se cheama dupa caz, cei ce faptuiesc asemenea rautati. Dar cind cineva, pe linga averile cetatenilor, ii inrobeste pin a si pe acestia insisi, este denumit nu cu acele nume de rusine, ci fericit si norocit, nu numai de catre cetatenii insisi, ci si de catre al^ii, ci^i afla c ca a faptuit nedreptatea in intregul ei. Caci oamenii ocarasc nedreptatea fiindca se tern, nu sa o faca, ci sa o indure. Astfel, Socrate, nedreptatea este mai puternica, mai potrivita. omului liber si stapinului decit dreptatea, atunci cind devine indeajuns de ma- re, si — cum am spus de la inceput — dreptatea este folosul celui mai puternic, in timp ce nedrepta- tea inseamna profit si folos pentru sine insusi.” d Graind acestea, Thrasymachos isi pusese in gind sa piece, dupa ce, precum un baies, revarsase asupra urechilor noastre potop de vorbe. Numai ca cei de fata nu i-au ingaduit-o, ci 1-au silit sa ramina si sa. dea seama de cele spuse. Eu insumi 1-am rugat sta.- ruitor, spunind : ,,Teribil Thrasymachos, dupa ce ne-ai aruncat asemenea cuvintare, iti pui in gind sa. pleci, inainte de a ne invata sau de a irivata tu insumi daca lucrurile stau REPUBLIC A. PARTE A I 105 asa sau altfel ? Ori crezi ca e putin lucru a cauta sa e hotarnicesti intregul curs al vietii si felul cum am putea, fiecare dintre noi, duce traiul eel mai folo- sitor?” „Vad eu lucrurile intr-altfel ? ” — vorbi Thrasy- machos. •„S-ar zice — am spus eu — ca nu le sinchisesti deloc de noi si nici nu-ti pasa daca vom trai inai rau ori mai bine, nestiutori cum sintem ai lucrului pe care tu afirmi ca-1 cunosti. Haide, prietene, lamureste-ne ! Nu-ti va sedea rau daca. vei face un bine atitora. Eu 345 a unul am sa-$i spun cum vad eu lucrurile, anume ca. nu cred si nu socot nedreptatea mai profitabila decit dreptatea, chiar daca cineva ar ingadui-o pe prima, lasindu-te sa faci tot ceea ce vrei. Ci, prcabunule, fie omul nedrept in stare sa faca nedreptati pe ascuns sau cu forta, totusi el nu ma. convinge ca existaceva mai profitabil decit dreptatea. Si nu numai eu, dar probabil ca si altii dintre noi au simtit la fel. Asadar, b convinge-ne, fericitule, indestulator, ca nu judecam cum trebuie, socotind dreptatea mai vrednica decit nedreptatea.” „Si cum sa te conviug ? — zise el. Daca uu te-au convins spusele mele de adineaori, ce sa.-‘fi mai fac ? Sau curava sa. ma. strecor cu vorbele in suflctul tau?” ,, Deloc, pe Zeus ! — am spus eu. Dar mai intii, fii consecvent cu ceea ce afirmi sau daca. schimbi ceva, schimba pe faj:a si nu ne amagi. Insa vezi tu, Thrasy- machos, (revin la cele spuse mai inainte) tu 1-ai definit intii pe eel cu adevarat medic, dar acum nu te-ai c gindit ca. ar trebui sa respecti cu strictej:e notiuuea celui cu adevarat pastor. Tu socotesti ca. acesta ingrasa. oile, in calitate de pastor, avind in vedere, nu binele oilor, ci ospatul, intocmai ca unul ce urmea- za. sa stea la un chiolhan §i sa benchetuiasca.. Sau crezi ca el se gindeste sa. le vinda, purtindu-se ca un om de afaceri si nu ca un pastor. Or, indeletnicirea de pastor nu se preocupa de altceva decit de obiectul d ei, incercind sa aduca asupra acestuia cit mai mult bine. (Caci propriile sale elemente au fost deja indea- juns pregatite, pentru ca ea sa fie foarte buna, atita vreme cit nu i-ar lipsi nimic din calitatea de arta. a 106 PLATON pastoritului) . Astfel, gindeam eu, e necesar acum sa. cadem de acord ca orice stapinire, in masura in care este stapinire, urmareste eel mai mare bine pentru nimeni altcineva decit pentru eel care ii este supus sub ingrijire, si aceasta, deopotriva in via£a publica, e cit si in cea privata. Tu insa iti inchipui ca, in ceta^i, cirmuitorii, cei cu adevarat cirmuitori, conduc de bunavoie ?” „Nu ca imi inchipui, — raspunse el — ci stiu bine ca asa e.” ,,Dar, Thrasymachos, oare nu ai in vedere ca nimeni, in nici o situatie, nu voieste sa aiba vreo slujba, vreo dregatorie de bunavoie, ci toti pretind o simbrie, intelegind prin aceasta ca. nu vor avea, ei insisi, vreun folos de pe urma dregatoriei, ci doar cei supusi 346 a si condusi ? Spune-mi atit : oare nu afirmam ca fie- care arta, in parte, este distincta prin aceea ca are o capacitate diferita ? Raspunde, fericitule, nu altfel decit crezi, pentru ca sa ajungem undeva !” ,,Ba da, — zise — e asa cum spui.” ,,Dar oare nu cumva ne aduce fiecare arta. un folos. ce-i este propriu si care nu este comun si altora ? De exemplu, medicina aduce sanatate, artadea cirmui nava — izbavirea in navigatie si celelalte tot asa?” „Ba da.” b ,,Dar nu aduce arta de a ob^ine cistig un cistig ? 32 Caci aceasta este capacitatea sa. Ori socotesti tu ca fiind acelasi lucru medicina si cirmuirea navelor ? Sau, daca ai dori sa faci distinc^ii precise, asa cum ai presupus, nu ai denumi, citusi de pu^in, arta cirmuirii navei, medicina, daca cineva, conducind o nava, se insanatoseste, din pricina. ca. ii foloseste naviga|;ia pe mare?” ■ „Nu, deloc.” ,,Si nici arta de a obfine cistig n-ai numi-o medici- na, daca cineva s-ar insanatosi cistigind bani ?” „Nici.” ,,Dar ai numi oare medicina arta de a obtine cistig, daca cineva ar vindeca pe bani?” c A negat. ,,Dar nu am acceptat ca exista un folos propriu fiecarei arte?” REPUBLICA. PARTEA I 107 „Fie.” „Deci oricare ar fi folosul comun pe care il au toti practican^ii unei arte, este clar ca, atunci cind au parte, in comun, de acelasi folos, de pe urma aces- tuia au de cistigat.” ,;Pare-se.” ,,Afirmam insa. ca practicantii unei arte, dorind sa. ob^ina. cistig, il obtin deoarece sint partasi la arta de a ob}:ine cistig.” A incuviin^at cu greutate. ..Asadar, acest folos, dobindirea cistigului, nu ajunge la fiecare practicant al unei arte, ca prove- nind de la propria sa arta, ci, daca. este cazul sa. cercetam cu rigoare, medicina, de partea ei, aduce sa.na.tate, arta cistigului — cistig. Iarasi, arhitectura face case, arta cistigului urmind-o, face bani ; si toate celelalte arte la fel : fiecare isi face lucrul sau si aduce folos lucrului care ii formeazaobiectul. Dar dacaexer- citarea vreunei arte, in sine, nu aduce cistig, este cu putin^a. ca practicantul artei sa. aiba. folos de pe urma artei sale?” ,,Nu s-ar zice” — raspunse. ,,’fotusi, oare el nu aduce altuia folos, chiar atunci cind lucreaza. pe gratis ?” „Cred ca da.” ,,Iata, Thrasymachos, e limpede ca. nici o arta. si nici o dregatorie nu-si pregateste siesi folosul, ci, precum de mult am spus-o, il pregateste si il rindu- ieste celui cirmuit, avind in vedere folosul supusului care e mai slab si nu al celui mai tare. De aceea, draga. Thrasymachos, am afirmat deja ca. nimeni nu vrea sa cirmuiasca de bunavoie sau sa aiba. vreo dregatorie si sa. indrepte necazuri straine, ci el cere o simbrie. Aceasta, deoarece eel ce urmeaza sa. practice cum se 347 cuvine o arta. nu-si pregateste si uu-si prescrie nici- odata. siesi binele (daca. face prescriptii in conformi- tate cu arta respectiva), ci doar celui supus /acelei arte/. lata, de ce, se pare, trebuie data, o rasplata. celor pe care voiesti sa-i faci sa cirmuiasca, adica, fie bani, fie cinstiri, fie o pedeapsa. daca. nu vor sa primeasca. dregatoria.” 103 PLATON „Ce spui, Socrate? — interveni Glaucon. Primele d»ua feluri de rasplata le cunosc ; dar n-am priceput de cc asezi pedeapsa printre rasplaji si despre care anume este vorba.” ,,lnseamna — am zis eu — ca nu in^elegi care este rasplata celor mai buni, din pricina careia cir- muiesc oamenii cei mai vrednici, cind este cazul ca ei sa cirmuiasca. Sau oare nu stii ca iubirea h de cinstiri si cea de bani sint socotite a fi de ocara si chiar siut?” ,,Ba da, stiu” — spuse. ,,Din aceasta pricina, cei buni nu vor sa cirmuiasca nici pentru cinstiri, nici pentru bani. Caci ei nu vor sa fie numifi <unercenari » in cazul cind ar obtine pe fata simbria pentru dregatoria lor, si nici sa fie numiti «hoti », in cazul ca. ar obtine-o pe furis, de pe urma dregatoriei. §i nici pentru cinstiri nu vor sa cirmuiasca, caci ei nu le iubesc. Trebuie, asadar, neaparat, sa li se dea o pedeapsa, daca se cere ca c ei sa. voiasca. a cirmui. De aici provine si faptul ca se socoteste ceva rusinos sa sari la guvernare de buna- voie si sa nu te lasi silit. Or, cea mai mare pedeapsa este sa fii condus de catre unul mai rau, daca n-ai vrea tu sa. cirmuiesti. De aceasta se tern, cred, cei de isprava, atunci cind cirmuiesc si in aceasta situafie apuca. ei frinele puterii, nu ca unii ce s-ar indjepta spre vreun bine sau ce ar urma sa o duca bine d avind-o, ci o fac silifi, fiindca nu au pe aljii mai buni decit ei, sau macar pe potriva, carora sa le incredinteze puterea. Iar intr-o cetate de oameni de isprava, daca ar exista asa ceva, exista. riscul ca oamenii sa se lupte intre ei sa scape de dregatorii, asa cum, la noi, ei se lupta sa. le aiba. Acolo ar fi pe deplin limpede ca, in fapt, adevaratul cirmuitor nu se iveste pentru a avea in vedere propriul folos, ci pe eel al supusului 33 . Incit, oricine cunoa§te aceasta, ar prefera sa capete din partea altuia folos, decit sa fie el folositor altuia. Asadar, eu nu cad defel e la invoiala. cu Thrasymachos asupra acestui lucru, cum ca dreptatea este folosul celui mai tare. Dar acest punct il vom mai cerceta 34 . Acum mi se pare mai insemnat altceva din ceea ce spune Thra- KEPUBLICA. PAR TEA I 109 symachos, anume ca via£a omului nedrept este mai buna decit cea a omului drept. Tu, Glaucon, pe care anume o alegi dintre aceste vieti si care dintre opinii se pare mai aproape de adevar?” „Eu unul — ca viaja omului drept e mai avan- tajoasa !” „Ai auzit, insa — am zis — cite bunatafi a 348 a descris Thrasymachos adineaori ca fiind proprii vie^ii omului nedrept ?” „Am auzit — raspunse el — dar nu m-a convins.” ,,Voiesti sa-1 convingem atunci, daca. am putea afla cumva vreo dezlegare, ca nu are dreptate?” „Cum sa. nu voiesc ?” ,,Daca insa, — am vorbit — opunindu-ne, vom alatura un discurs discursului sau, insirind citebu- nata£i aduce faptul de a fi drept, iar el va raspunde cu un alt discurs, iar noi, iarasi, cu un altul, va fi nevoie sa se tot numere si sa se tot masoare ca- litatile, cite anume fiecare dintre noi mfajisam in tt discnrsurile respective ; or, pentru aceasta vom avea nevoie de judecatori care sa decida 35 . Dar daca, la fel ca pina acum, vom cerceta punindu-ne in acord unii cu al^ii /pentru fiecare punct/, vom fi noi insine, deo- potiiva, si judecatori si vorbitori.” ,,Chiar asa” — spuse el. „Care dintre aceste dona cai ^i-este pe plac ?” ,,Cea de-a dona” — raspunse. „Haide atunci, Thrasymachos, raspunde-ne, lu- ind-o de la inceput! Susfii ca suprema nedreptate este mai profitabila decit dreptatea suprema?” ,,Chiar asa sus^in si din ce pricina, am mai spus-o.” a „Cum vine asta insa ? Pe una dintre cele doua o numesti virtute, iar pe cealalta. un defect?” ,,Cum sa. nu?” „Nu socoti deci dreptatea o virtute si nedrep- tate a un defect?” t „Firesc ar mai fi, scumpule, cind zic ca nedrep- tatea folosesle, iar dreptatea — nu!” „Dar cum atunci ?” ,,Pe dos !” — spuse. ,,Adica soc >ti dreptatea un defect?” ,,Nu, ci dcnv o nobila neghiobie.” 110 PLATON „Iar nedreptatea o socotesti un defect de caracter ?” ,,Nu, o consider iscusin^a” — raspunse el. ,,Asadar, oamenii nedrepti rfi par a fi destep^i si de ir,prava?” „Doar cei desavirsiti in putinta de a face nedrepta^i, cei care pot sa-si supuna ceta^i si noroade. Tu crezi ca eu ii am in vedere, pesemne, pe cei care taie pun- gile cu bani ! Totusi, si aceasta e de folos, daca este cu putinta ca fapta sa ramina ascunsa. Dar despre asa ceva nu merit a. sa lungim vorba, ceea ce nu e cazul cu cele pomenite adineaori” 36 . e ,,Nu-mi scapa ce vrei sa. zici — am spus eu — numai ca m-am mirat ca asezi nedreptatea de partea virtu^ii si a iscusintei, iar dreptatea de partea cealalta.” „Chiar asa fac.” ,,IS mai tare pozitia ta de acum, prietene, si nu e defel lesne sa vii cu ceva impotriva. Caci daca, socotind ca nedreptatea este profitabila, ai fi admis, totusi, ca ea este un defect sau o uriciune, dupa cum zic unii, s-ar fi putut spune ceva contra, cu argumente ce urmeaza ideile indeobste admise. Dar, fapt este ca tu pretinzi ca nedreptatea este ceva frumos si puternic si ii adaugi si alte insufiri asemanatoare, pe 849 a care noi le asezam de partea dreptatii ; aceasta, deoarece ai cutezat sa pui nedreptatea de partea virtutii si a iscusintei.” ,,Ghicesti cum nu se poate mai exact.” „§i totusi, nu trebuie sa sovaim a strabate pe deplin, cu mintea, obiectul cercetarii noastre, pina. cind am sa-mi dau seama ca vorbele tale raspund gindurilor tale. Caci mi se pare, Thrasymachos, ca tu nu ifi rizi defel, ci ca spui parerea ta despre adevar.” y ,,Ce deosebire este pentru tine, daca asa cred sau nu? Nu oare spusa e cea care trebuie respinsa?” b „Nu-i nici o deosebire — am zis. Incearca, insa, in continuare, sa raspunzi. fi se pare ca un om drept ar vrea sa aiba mai mult decit alt om drept?” 37 . REPUBLICA. PARTEA I 111 „Citusi de pu}:in — veui ei cu raspunsul — caci altminteri nu ar fi un om bine crescut si nating, cum este.” „Dar oare ar voi sa-si afirme, in dreptate, superio- ritatea fafa de o fapta dreapta ?” ,,Nici” — zise. „Dar oare omul drept s-ar gindi sa-1 intreaca pe eel nedrept, socotind totodata ca aceasta e ceva drept, ori n-ar socoti astfel?” „Asa ar socoti §i asa ar gindi, numai ca n-ar iz- fouti sa aiba mai mult.” „Nu aceasta intreb — am spus eu — ci daca e adevarat ca omul drept nu socoteste cuvenit si nu vrea sa aiba mai mult decit eel drept. Sau vrea sa aiba mai mult decit eel nedrept?” o „Da, a doua alternative este justa.” ,,Dar cum stau lucrurile cu omul nedrept ? Oare ar socoti nimerit sa. aiba o parte mai mare decit omul drept si sa treaca peste fapta dreapta ?” „Cum de n-ar gindi astfel eel ce socoteste nimerit sa aiba parte de mai mult decit to£i!” — raspunse el. „Prin urmare, omul nedrept va incerca sa. aiba parte de mai mult si decit omul nedrept si sa intrea- ca o fapta nedreapta., ca sa ia mai mult decit tofi.” ,,Asa stau lucrurile.” ,,Atunci sa spunem asa : omul drept nu vrea sa-1 intreaca pe eel asemenea lui, ci doar pe eel nease- menea. Omul nedrept vrea sa-1 intreaca atit pe eel asemenea, cit si pe eel neasemenea.” ,, Perfect ai grait” — zise. d ,,lnsa omul nedrept este iscusit si de isprava, in timp ce omul drept nici una nici cealalta” — am spus eu. ,,Si aceasta este bine grait.” ,,Oare — am zis — nu seamana omul nedrept cu unul iscusit si de isprava, pe cita vreme omul drept este fara asemanare cu acestia?” ,,Cum de n-ar semana eel care este astfel si cum sa. le semene celalalt?” „ln regula. Fiecare din ce ; . doi este precum cei cu care seamana, nu?” l ,,Eij^bine, si?” — facu el. 1 112 PLATGN ,,Bine, Thrasymachos ! Exista un anume om pe care il numesti muzician si altul pe care il nu- mesti nemuzician ?” „Desigur.” „Pe care il numesti iscusit si pe care nu?” „Pe muzician il numesc iscusit, pe nemuzician — — lipsit de iscusinfa.” „Dar nu cumva il numesti «om de isprava» acolo unde este iscusit, iar pe celalalt il numesti «bun de nimic » acolo unde nu este iscusit?” „Da.” ,,Nu stau lucrurile la fel si cu medicul ?” „Ba da, la fel.” ,,^Ti se pare cumva, preabunul meu, ca. vreun muzician, cintind la lira, va voi sa lie mai presus decit alt muzician in privin^a intinderii sau des- tinderii strunelor, sau s-ar gindi sa-1 intreaca ?” 38 . „Nu.” ,,Dar ar vrea sa. fie mai presus de unul nepriceput la muzica?” „Ar fi necesar” — zise. ,,Dar medicul ? Ar voi acesta sa. intreaca pe alt medic in privin];a mincarii sau bauturii, sa-1 intreaca pe el, cit si fapta lui medicala.?” „Defel”. ,,Dar pe unul ce nu este medic ?” ,,De bunaseama..” ,,Examineaza, deci, in legatura. cu orice stiinta si nestiinta, daca cineva care stie ar ‘voi sa ia pentru sine mai mult decit are un altul care stie, sau ar voi sa. faca, sau sa spuna. mai mult, ori, daca dimpotriva., n-ar voi sa. aiba. tot atita cit eel pe potriva sa in privinj;a aceleiasi faptuiri.” ,,Cu necesitate, cea de-a doua posibilitate este adevarata.” ,,Dar ce spui despre nestiutor ? Oare n-ar voi sa aiba mai mult, atit ia.\& de eel care stie, cit si fa£a de eel care nu stie?” „Probabil ca da.” /..Dar eel ce stie este iscusit?” „■ „Este.” ii ,,Cel ce este iscusit este si de isprava?” REPUBLICA. PARTEA I 113 „Este.” ,,Deci omul iscusit si de isprava nu va voi sa aiba parte de mai mult decit eel asemenea lui, dar va voi sa-1 intreaca pe eel ce nu-i seamana §i este opusul sau.” „Asa se pare.” „ln schimb omul de nimic si nestiutor va voi sa-1 intreaca si pe eel asemenea lui, dar si pe eel ce nu-i seamana.” ,,Pare-se.” ,,Dar, Thrasymachos, nu vrea omul nostru nedrept sa aiba. mai mult, deopotriva decit eel neasemenea, dar §i decit eel asemenea lui ? Nu asa spuneai ?” ,,Ba asa.” ,,Pe cita. vreme omul drept nu va voi sa aiba c mai mult decit eel asemenea siesi, ci decit eel neaseme- nea.” „Da.” „Omul drept seamana asadar cu eel iscusit si de isprava, iar eel nedrept cu omul de nimic si nesti- utor.” ,,Zice-se.” ,,Dar am admis ca fiecare dintre cei doi este in- tocmai cu eel eu care seamana.” ,,Am admis.” ,,Atunci omul drept ne-a aparut ca fiind de isprava si iscusit, in timp ce omul nedrept — ignorant si bun de nimic.” Thrasymachos a fost de acord cu toate acestea, dar nu asa usor cum povestesc eu acum, ci silit si cu greu ; era uimitor sa vezi cit nadusise — bine- inteles, era si vara. Atunci 1-am vazut intiia oara pe d Thrasymachos rosind — mai inainte nu se pomenise a$a ceva ! , Dupa ce ne-am inteles ca dreptatea este o virtute si o iscusinta, iar nedi’eptatea — un cusur si o ne§- tiinta, am zis : ,,Bun, cu acestea asa fie ! Dar am spus si ca ne- dreptatea este ceva plin de putere. Sau mx-\i amin- testi, Thrasymachos ?” „lmi amintesc — raspunse el. Numai ca nu-mi este pe plac nici ceea ce afirmi tu in momentul 114 PLATON de fata si as avea si eu de zis ceva despre aceste lu- cruri. Daca as vorbi insa, stiu bine ca m-ai invinui e ca-mi las gura libera. Sau, deci, ingaduie-mi sa spun ceea ce doresc, sau, daca voiesti sa intrebi.intreaba. Iar eu iti voi spune «bine, bine », precum babelor care indruga basme si voi da din cap ca da sau ca ba.” ,,Numai sa nu te abati — am zis eu — de la propria-ti par ere.” ,,Asta ca sa-ti fac \ie pe plac, fiindca de vorbit, nu ma lasi. Ce altceva mai vrei ?” „Nimic, pe Zeus ! — am spus eu — ci asa cum ti-este voia, asa sa faci. Iar eu voi intreba.” „ intreaba.” 351 a ,,Reiau intrebarea pusa adineaori, ca sa. cerce- tam mai departe chestiunea raportului dintre drep- tate si nedreptate. Caci s-a spus ca nedreptatea este mai putetnica si mai tare decit dreptatea. Acum, daca. este adevarat — am zis eu — ca dreptatea este iscusinta si virtute, va aparea cu usurinta, pre- supun, ca ea este mai tare decit nedreptatea, de vreme ce aceasta este iiestiin{:a. Nimeni n-ar mai putea ignora asa ceva. I£u insa, Thrasymachos, nu doresc sa ispravesc asa simplu, ci doresc sa b cercetez in felul urmator : Afirmi ca este nedrept si ca o cetate sa. caute sa subjuge alte cetati fara dreptate si sa le inrobeasca compk-t si ca ea sa sta- pineasca multe cetati, dupa ce le-a inrobit?” 38 . „Cum de nu ? — zise el. Iar cea mai de isprava cetate va faptui eel mai mult aceasta, fiind in chip desavirsit nedreapta.” ,,Pricep — am spus eu — aceasta era ideea ta. Dar ma gindesc la urmatorul lucru : oare o cetate ajunsa mai puternica decit o alta va stapini o atare putere fara dreptate, ori, in chip necesar, cu dreptate ?” c ,,Daca — raspunse el — asa cum afirmai tu adineaori, dreptatea este iscusinta, ea, cetatea, va stapini cu dreptate. Dar daca lucrurile stau precum eu spuneam — fara dreptate.” ,,Minunat, Thrasymachos ! Vad nu numai ca. dai din cap ca da sau ca ba, dar si ca raspunzi excelent !” ,,lti fac ^ie placerea”. KEPUBLICA. PARTEA I 115 „Bine faci ! Mai fa-mi insa inca o pllcere si spune : crezi ca, fie o cetate, fie o armata, fie” niste bandiji sau hoji, ori vreun neam ar putea sa faptuiasca ceva cind se apuca. de ceva nedrept laolalta, daca. si-ar face nedrepta^i unul altuia?” „Nicidecum” — vorbi el. d ,,Dar daca nu si-ar face nedreptati, nu ar izbuti mai degraba?” ,,Desigur.” ,,Caci, Thrasy machos, nedreptatea aduce dezbinare, ura. si lupte inlauntru, dreptatea, insa, aduce intele- gere si prietenie. Nu-i asa?” „Fie si asa — raspunse el — ca sa nu ma deo- sebesc de tine.” „Bine faci, vrednic om ! Dar mai spune-mi ceva : daca aceasta este fapta nedreptajii, sa. produca. ura. acolo unde ajunge, in cazul cind ea ar ajunge pfintre oameni liberi si sclavi, oare nu-i va face sa se urasca unii pe alfii si sa se dezbine, neputinciosi sa realizeze ceva laolalta?” ..Desigur.” e „Si ce s-ar intimpla daca. nedreptatea s-ar ivi intre doi ? Nu se vor invrajbi ei, nu se vor uri, nu vor fi dusmani unul fa^a de celalalt cit si fa^a de cei drep^i?” „Vor fi.” „Dar daca, minunat om, nedreptatea ar patrunde intr-o singura persoana, oare isi va pierde ea puterea sa, ori fi-va aceasta intrucitva mai slaba?” ,,Ba, deloc mai slaba.” ,,Asadar, nedreptatea pare sa aiba o astfel de putere incit oriunde ar sosi — in vreo cetate, fa- milie sau oaste sau in orice altceva — mai intii lipseste 352 a obstea aceea de putinta de a face ceva laolalta, din pricina vrajbei si a deosebirilor si apoi o face sa fie dusmana siesi, oricarui potrivnic, cit si omului drept. Nu-i asa ?” ,,A§a este.” ,,Iar instapinindu-se peste o singura persoana, nedreptatea va face, cred, mereu acelasi lucru pe care este menita sa-1 faca : mai intii o va face ne- putincioasa de acjiune, plina. de vrajba si lipsita 116 PLATON de in];elegere cu sine, apoi dusmana si siesi si celor drepti. Nu?” *°. „Da.” ,,Dar si zeii sint drepti, prietene.” ,,Sa zicem” — raspunse. ,,Atunci omul nedrept va fi dusman si zeilor, Thrasymachos, in timp ce omul drept le va fi prie- ten.” „Ospatuaza-te, fara teama, cu dulcea|;a acestor vorbe ! — spuse el. Eu unul nu ma voi impotrivi, ca sa. nu stirnesc ura celor de fa£a” 41 . ,,Haide, — am zis eu — fa-mi pe plac si cu ceea ce a ramas din ospaf, raspunzind ca acum ! Oamenii drepti apar, deci, a fi mai iscusifi, mai de isprava si mai capabili de ac£iune, pe cita vreme cei nedrepfi c nu sint in stare sa faca ceva laolalta. (Fara indoiala ca. nu prea avem dreptate, afirmind ca sint nedrepfi cei care au savirsit vreodata ceva strasnic laolalta. Caci ei nu s-ar fi putut opri in a-siface rau unii altora, daca. ar fi fost cu desavirsire nedrepti. Ci, este limpede ca exista in ei si o anumita dreptate care ii determina, sa nu faca nedreptafi atit lor insifi, cit si, deopotriva., celor impotriva carora se indreptau. Datorita. acestei dreptafi au facut ei ceea ce au facut. Or, indreptindu-se catre facerea de nedrepta^i, ei s-au dovedit a fi, sub raportul nedreptatii, doar jumatate rai, de vreme ce oamenii pe de-a intregul rai si intru totul nedrepti sint si pe de-a intregul neputinciosi sa realizeze ceva.) Asadar, inteleg ca asa sint toate d acestea si nu cum ai presupus tu la inceput. Trebuie insa cercetat daca oamenii drepti traiesc mai bine decit cei nedrepfi si daca ei sint mai fericiti, ceea ce am stabilit mai inainte ca este de cercetat. Desigur, aceasta apare ca fiind asa, inca de pe acum, din tot ceea ce am spus pina aici. Totusi, trebuie cercetat inca mai bine. Caci nu stam de vorba nu stiu despre ce lucru intimplator, ci despre felul in care trebuie trait.” „Cerceteaza !” — vorbi el. „Cercetez — am zis. Ia spune-mi : £i se pare ca exista o actiune proprie calului?” e „Da.” REPUBLICA. PARTEA I 117 „Dar nu socotesti ca fiind actiunea proprie, fic calului, fie oricarui altceva, cea pe care cineva ar putea sa o efectueze doar cu acel lucru, fie ma- ear in felul eel mai bun, cu acel lucru ?” „Nu pricep.” ,,Iata : poti vedea cu altceva decit cu ochii ?” „Nu.” ,,Poti sa. auzi cu altceva decit cu urechile ?” „Deloc.” „Oare nu-i corect sa. le numim pe acestea acfiuni ?” „Ba da.” ,,Dar n-ai putea sa tai mladi^ele de vie cu sabia, 353 cu briceagul sau cu multe asemenea scule ?” ,,Cum de nu?” ,,Dar cu nici una dintre acestea nu cred ca ai lucra mai bine decit cu cosorul facut special in acest scop.” ,,Adevarat.” ,,Oare nu-i vom incredin^a cosorului aceasta aejiune de taiere, /ca fiindu-i proprie/?” ,,I-o vom incredinta.” „Acum cred ca intelegi mai bine ce intrebam adineaori, cind cercetam daca actiunea proprie fiecarui lucru nu ar fi aceea pe care el, fie singurul, fie mai bine decit toate celelalte, o indeplineste.” „Da, inteleg si cred ca. aceasta este actiunea proprie fiecarui lucru.” ,,Ei bine, — am zis eu — dar nu ti se pare ca exista o virtute proprie fiecarui lucru, pentru care a f ost stability o anumita actiune proprie ? Sa revenim la aceleasi exemple: Exista o actiune proprie ochilor?” „Exista.” ,,Dar nu exista si o virtute proprie ochilor?” „Exista.” ,,Dar pentru urechi exista o actiune proprie?” „Da.” ,,Dar nu si o virtute ?” „Ba da.” ,,Cu toate celelalte nu este la fel?” „La fel.” 118 PLATON „Ar putea oare ochii sa implineasca. ac^iunea lor proprie, fiind lipsi^i de virtutea lor proprie si avind in locul ei un cusur ?” „Cum asa ? Pesemne te referi la orbire si nu la. vedere !” „Aceea /vederea/ este tocmai virtutea lor proprie. Dar nu intreb inca. aceasta, ci doar, daca lucrurile ce au de facut ceva isi fac treaba lor bine cu ajutoruJ virtu^ii proprii si rau, datori’ta unui cusur.” ,,Adevarat ce spui.” „Dar urechile, lipsite de virtutea lor, oare nu-si vor implini rau treaba proprie ?” „Desigur.” ,,Presupunem pretutindeni acelasi lucru?” ,,Asa cred.” „Hai, dupa. aceasta mai cerceteaza si punctul urmator : exista vreo actiune proprie sufletului, pe care nu ai putea-o implini cu ajutorul nici unui alt lucru, spre pilda : a purta de grija, a conduce^ a chibzui si altele asemenea ? Exista vreun alt lucris in afara de suflet, caruia sa-i putem incredinta aceste acjiuni, afirmind ca ele i-ar fi proprii ?” ,,Nici unuia altul.” ,,Dar ce spui despre faptul de «a trai » ? Nu vom spune c a si el reprezinta o actiune proprie sufletului ?” „lntru totul.” „Dar oare nu afirmam ca exista si o virtute proprie sufletului ?” ,,Ba da” — raspunse el. ,,Dar oare sufletul, Thrasymachos, isi va in- deplini bine ac^iunile sale proprii, lipsit de virtutea sa proprie, ori asa ceva este cu neputinta ?” ,,Cu neputinta.” ,,Este necesar deci ca un suflet rau sa domneasca. si sa poarte de grija rau, in timp ce unui bun va face totul bine.” ,, Necesar.” „Dar nu ne-am invoit ca dreptatea este o virtute a sufletului, iar nedreptatea un defect ?” ,, Ne-am invoit.” „Atunci sufletul drept si omul drept vor trai bine, pe cita vreme eel nedrept — rau” 42 . REPUBLIC*. PARTEA I 119 ,,Asa se pare, dupa cit spui tu.” ,,Dar eel ce triieste bine este fericit si norocit, 354 a eel ce traieste rau este nenorocit.” ,,Cum de nu?” ,,Deci omul drept este fericit, eel nedrept — ne- norocit.” ,,Fie” — raspunse el. ,,Dar nti-i de vreun folos sa fii nenorocit, in timp ce este de folos sa. fii fericit.” ,,Cum de nu ?” ,,Niciodata, asadar, o fericitule Thrasymachos, ■ill va i’i nedreptatea mai folositoare decit dreptatea !” „De praznicul lui Bendis — zise — i£i ingadui, Socrate, parerea asta si sa-ti fie de bine cu ea la ospat !” ,,Ospatul tie ti-1 datorez, — am zis eu — Thra- symachos, fiindca te-ai imblinzit si ai incetat sa te niinii. §i totusi din el nu mi-a ramas mare lucru, <uir din pricina mea, nu a ta. §tii cum sint mincaii care se intind mereu sa guste din bucatele ce le tree pe din fata, inainte de a se bucura cu masura de felul servit in urma. Asa cred ca. sint si eu : inainte de a gasi ceea ce am cautat la inceput — ce este dreptatea — am parasit aceasta problema si m-am /.virlit sa cercetez in legatura cu acest subiect, daca ea, dreptatea, este un cusur ori o nestiinta, ori cumra, mai degraba, o iscusinj;a si o virtute. Iar mai apoi, vemind vorba ca nedreptatea ar fi mai folositoare decit dreptatea, nu am fost in stare sa ma infrinez de la aceasta noua chestiune lasind-o pe cea de dinainte, astfel incit, acum, am ajuns ca, din intreaga discu- tie, sa. nu fi aflat nimic. Caci atunci cind nu §tiu c •ce este dreptatea, cu greu voi afla daca ea este o virtute ori un defect si daca eel ce o are este nenorocit, ori, dimpotriva, fericit.” 6 (Cartea a Il-a) A. Graind eu acestea, ma gindeam 357 a ■sa parasesc discu|ia 43 . Dar, pe cit s-a vadit, ceea ce precedase nu fusese decit introducerea. Caci Glau- ■con, care intotdeauna se arata plin de vitejie in orice 120 PLATON privin^a si care nu acceptase mai inainte nici plecarea lui Thrasymachos, vorbi : „Socrate, voiesti oare ca noi doar sa parem con- b vinsi, ori intelegi sa ne convingi cu adevarat ca, in orice chip, este mai bine sa fii drept decit nedrept?” ,,As prefera — am spus eu — sa va conving cu adevarat, daca aceasta ar atirna de mine.” „§i totusi — zise — nu faci ceea ce vrei. Spune-nii: oare £i se pare ca exist! un fel de bine pe care am primi sa-1 avem fara sa. ne sinchisim de urmari, ci 1-am iubi doar pe el, pentru el insusi, asa cum iubim bucuria si placerile nevatamatoare ? Caci nimic din acestea nu ramine pe mai departe, in afara de bucuria de a le fi avut.” ,,Da, cred ca exista un astfel de bine” — am spus eu. c ,,Dar ce spui despre lucrul pe care il indragim. si pentru el insusi si pentru ceea ce decurge de -pe urma lui, precum gindirea, vederea si sanatatea ? Pe acestea le iubim, asadar, din doua pricini.” ,,Da, asa este.” ,,Vezi insa si o a treia specie de bine : spre pilda, a te exersa, a f i tratat cind esti bolnav ca si practica medicala, precum si, in general, orice afacere lucrativa. ? Pe acestea le socotim trudnice, dar credem ca ne sint de folos. Desigur, nu am accepta sa le avem. pentru ele insele, ci doar pentru rasplata pe care d ele o dau, cit si pentru bunurile ce decurg din ele.” ,, Exist a. si aceasta a treia specie de bine — am spus eu. Dar ce este cu toate acestea?” ,,ln care dintre aceste specii — intreba el — asezi dreptatea?” a ,,Eu unul cred — am spus — ca in cea mai frumoasa, cea care trebuie iubita de catre eel ce va fi fericit, atit pentru ea insasi, cit si pentru ceea ce decurge de pe urma ei.” ,,Nu aceasta este — zise — si parerea majoritiitii oamenilor. Ei asaza. dreptatea in specia bunurilor dificile, care trebuie sa ne preocupe din pricina ras- plaJ;ilor si a bunului renume datorat faimei, dar, in ea insasi, specia aceasta e de ocolit, ca fiind. impovaratoare . ‘ ‘ PjEPUBLJCA. PARTEA I 121 ,,Stiu — am spus eu — ca lucrurile par astfel. lar Thrasymachos, mai demult, ocara dreptatea ca fiind ceva cam in acest gen, in timp ce ridica in slavi nedreptatea. Dar eu sint, pesemne, un elev rau.” ,,Hai, asculta-ma. si pe mine — zise el — /spre a afla/ daca ai putea inca. avea aceleasi pareri. Mie mi se pare ca tu 1-ai descintat pe Thrasymachos, ca pe un sarpe 44 , mai devreme decit ar fi trebuit ! Dar ceea ce s-a dovedit in legatura cu dreptatea si nedreptatea nu mi-e inca pe plac.Doresc sa. aud ce este i’iecare din ele si ce putere are fiecare, prin ea insasi, atunci cind intra in suflet, dar nu ma intereseaza rasplata si urmarile lor. Voi proceda in felul urmator, daca si tute invoie§ti: voi relua teza lui Thrasymachos si, mai intii, voi relata ce fel de lucru se spune ca este dreptatea si de unde ar aparea ea ; in al doilea rind, voi arata ca toti cei ce se indeletnicesc cu ea, nu o fac de buna- voie, ci luind-o ca pe ceva necesar, dar nu ca pe ceva bun. In al treilea rind, voi arata ca este firesc ca ei sa faca astfel, deoarece viata omului nedrept este mult mai buna decit a celui drept, dupa cum se spune. Bu unul, Socrate, nu vad lucrurile astfel, dar sint in incurcatura, caci imi rasuna urechile de vor- bele unui Thrasymachos si ale altera mul];i, pe cita vrcine n-am auzit inca. de la nimeni o lauda a drepta^ii — cum ca ar fi mai buna decit nedreptatea — lauda care sa fie asa cum o doresc. Doresc sa aud ca dreptatea este laudata pentru ea insasi si socotesc ca, eel mai bine, as putea-o afla de la tine. Asadar, voi vorbi cu cea mai mare aten^ie posibila, facind elogiul vietii nedrepte. Iar vorbind, iti voi arata in ce fel doresc sa te aud, la rindul tau, osindind nedreptatea si laudind dreptatea. Ti-este pe plac ceea ce spun ?” ,,Mai mult ca orice altceva ! — am spus eu. Caci pentru care alt subiect s-ar putea cineva in- treg la minte bucura, fie ca. ar vorbi, fie ca ar as- culta ?” ,, Perfect — zise. Asculta atunci primul punct pe care 1-am anunj;at — ce este §i de uude s-a nascut 122 PLATON dreptatea : Se zice ca. a face nedreptati este, prin firea lucruri- lor, un bine, a le indura — un rau. Or, este mai mult rau in a indura nedrepta^ile, decit este bine in a le face ; astfel incit, dupa ce oamenii isi fac unii altora nedreptati, dupa ce le indura si gusta atit din savirsirea cit si din suportarea lor, li se pare 880 a folositor celor ce nu pot nici sa scape de a le indura, dar nici sa le faca, sa convina intre ei, ca nici sa nu-si fac a nedreptati, nici sa nu le aiba de indurat. De aici se trage asezarea legilor si a conventiilor intre oameni. Iar porunca ce cade sub puterea legii se numeste legala si dreapta 45 . Aceasta este— se zice — nasterea si firea dreptajii care apare a se gasi intre doua extreme — cea buna : a face nedreptati ne- pedepsit — si cea rea : a f i nedreptatit fara putin^a de razbunare. Iar dreptatea, aflindu-se intre aceste doua extreme, este cinstita nu ca un bine, ci din b pricina slabiciunii de a faptui nedreptati. Fiindca. eel in stare sa le faptuiasca, barbatul adevarat, n-ar conveni cu nimeni, nici ca nu le va face, nici ca nu le va indura. Caci /altminteri/ ar insemna ca si-a pierdut mintile. lata, Socrate, natura dreptaj;ii si obirsia ei, asa cum se spune. Iar ca cei ce practica dreptatea, o fac fara voie, din pricina neputintei de a face nedreptati, am in^elege lesne, daca ne-am gindi in felul urmator : c sa dam si dreptului si celui nedrept ingaduin{;a sa faca. ce vor si apoi sa-i urmarim privind incotro ii va duce pofta fiecaruia. Ei bine, il vom prinde pe omul eel drept in flagrant delict, indreptindu-se spre aceeasi finta ca omul nedrept . datorita poftei de a avea mai mult, pe care orice fire o urmareste ca pe un bine 46 — doar legea si forta o conduc spre pre^uirea egalita^ii. Asemenea ingaduinta, despre care vorbesc, ar fi maxima, daca ei ar avea puterea d pe care se zice ca a avut-o odinioara [Gyges], stramosul Lydianului 47 : se povestea, astfel, ca omul acela era pastor in slujba regelui de atunci al Lydiei. Intim- plindu-se sa vina o ploaie mare si un cutremur, pamintul s-a crapat si s-a cascat o prapastie sub locul unde el se afla. Vazind aceasta si mirindu-se. KEPUBLICA. PARTEA I 123 pastorul a coborit si a vazut multe lucruri de basm, printre care si un cal de arama, gol pe dinauntru, cu mici porji. Virindu-si capul pe acolo a vazut inauntru un mort, de statura mai mare decit parea firesc pentru un om. Pastorul nu lua nirnic altceva decit un inel de aur pe care mortul, altfel gol, il e avea la mini si iesi. l,a. adunarea obisnuita a pastorilor, cind i se trimiteau lunar regelui produsele’ pastoritului, veni si pastorul avind inelul. Asezindu-se laolalta cu ceilal^i, i s-a intimplat sa rasuceasca piatra ine- lului catre sine, spreinteriorul miinii si, facind aceasta, deveni nevazut pentru cei de fa$a, care vorbeau despre el ca despre unul plecat. El se mira si, atingind 360 a usor inelul, rasuci piatra in afara., redevenind vi- zibil. Gindindu-se sa probeze daca inelul avea intr- adevar aceasta putere, i se intimpla astfel : cind intorcea piatra inauntru devenea nevazut, cind o intorcea in afara — vizibil. Bagind de seama aceasta, orindui sa fie printre solii trimisi la rege si, ajungind acolo, il insela cu regina. Apoi, impreuna cu ea, ii b pregati regelui uciderea si ii lua astfel domnia. Asadar, daca ar exista doua astfel de inele si da- ca pe primul 1-ar avea omul drept si pe celalalt omul nedrept, se poate crede ca. nimeni nu s-ar dovedi in asemenea masura stana de piatra, incit sa se ^ina de calea drept atii si sa aiba taria de a se infrina de la bunul altuia, fara sa se atinga de el, atunci cind ii este ingaduit si sa ia din piata, nevazut, orice ar voi, sau, intrind in case, sa se impreuneze cu orice femeie ar vrea, sa ucida sau sa elibereze o din lan];uri pe oricine ar dori, putind face si alte ase- menea lucruri, precum un zeu printre oameni. Insa, jacind asa ceva, prin nimic nu s-ar deosebi omul drept de celalalt, ci amindoi s-ar indrepta spre aceleasi fapte. Asa fiind, aceasta este o buna dovada ca. nimeni nu este drept de bunavoie, ci doar silnic. Astfel, neexistind un bine propriu al /drepta^ii/, ori- cind si oriunde omul se gindeste ca e in stare sa sa- virseasca. nedrepta^i, le face. Caci toata lumea crede in sinea ei ca e mult mai profitabila nedreptatea decit dreptatea si bine gindeste, dupa cum va afirma d eel ce opineaza astfel. Iar daca cineva, stapin pe 124 PLATON atari puteri, nu va voi sa faptuiasca nedreptati si nici nu se va atinge de bunul altuia, va fi socotit de catre cei ce il vor cunoaste omul eel mai nenoro- cit si mai neghiob. Desigur, ei il vor lauda unii fa£a de ceilalfi, amagindu-se astfel reciproc, de frica sa nu pafeasca vreo nedreptate. Acestea, deci, stau asa. e Or, doar daca ii vom aseza separat pe omul eel mai drept si pe eel mai nedrept, vom fi in stare sa judecam ca lumea in legatura cu via^a lor. Altmin- teri — nu. In ce fel sa-i asezam separat? lata cum: dar sa nu-1 lipsim pe omul nedrept de nedreptate, nici pe eel drept de dreptate, ci sa-1 lasam pe fieeare desavirsit in deprinderea sa. Mai intii, trebuie cacel nedrept sa procedeze precum artizanii iscusi^i 48 — astfel, cirmaciul de isprava, ori medicul deosebesc posibilul si imposibilul din arta lor si se apuca de 861 a ceea ce este posibil, evitind imposibilul. Iar daca ar face vreo greseala, artizanul este in stare sa o indrepte. Tot asa si omul nedrept trebuie sa faca pe ascuns nedreptajile sale, daca vrea sa fie nedrept in chip desavirsit. Caci eel dat in vileag trebuie socotit nevred- nic. Intr-adevar, se socoteste ca nedreptatea suprema este sa pari a fi drept, fara sa fii. Trebuie, deci, sa-i acordarn omului cu desavirsire nedrept nedreptatea desavirsita si nu trebuie oprit, ci trebuie ingaduit b ca eel ce savirseste cele mai mari nedreptati sa-si izvodeasca si eel mai frumos renume de dreptate. Iar daca el ar gresi pe undeva, sa i se dea voie sa se poata indrepta ; el sa aiba putere de convingere, daca s-ar da de gol vreuna dintre nedreptatile sale ; sa se poata folosi de forta acolo unde este nevoie de forta, bizuindu-se atit pe curaj, cit si pe putere, pre- gatindu-si sprijinul prietenilor si al averii. Conside- rindu-1 pe omul nedrept in acest fel, sa asezam ala- turi de el, in gind, pe omul drept, un barbat simplu si nobil, doritor — cum spune Eschil — nu sa para, ci sa fie bun. Caci pe «sa para bun » trebuie sa i-1 luam. Fiindca aceluia care va parea drept, ii vor sosi c cinstiri si daruri, devenind putin limpede daca el este drept din pricina drept atii /insasi/, ori a cinstei si a darurilor. El trebuie dezbracat de orice altceva in afara de dreptate si trebuie inchipuit ca opus REPUBLICA. PARTEA I 125 celui dintii. Asadar el, fara sa faptuiasca nici o nedrep- tate, sa aiba renumele celei mai mari nedrepta^i, pentru ca, in dreptatea sa, sa. fie pus la incercare de faptul ca raul renurae si urmarile acestuia nu-1 ating. Sa mearga, deci, netulburat pina la moarte, parind, in timpul viefii, ca este om nedrept, drept d fiind, astfel incit intre amindoi — omul dreptajii si omul nedreptajii — cind vor fi ajuns la capat, sa se poata cintari, care dintre ei este mai fericit.” ,,Vai, draga. Glaucon, — am zis eu — cit de strasnic ii dezvalui pe fiecare din ei, ducindu-i sa fie amindoi judecaji ! Parca ar fi statui !” 49 . ,,0 fac cit pot de bine — raspunse el. Fiind, deci, amindoi in acest fel, nu mai este greu deloc de in- chipuit ce fel de viata va duce fiecare. Sa o spunem, deci, iar daca cuvintele mele vor rasuna prea aspru, nu socoti, Socrate, ca. eu vad lucrurile astfel, ci ca. e asa le vad cei care pretuiesc nedreptatea mai mult decit dreptatea. Vor grai acest ia ca, asa fiind omul drept, el va fi biciuit, pus la cazne, inlantuit, ca i se vor arde ochii si ca, dupa. ce va fi indurat toate grozaviile, va fi tras in Jeapa. Atunci el va intelege 362 a ca trebuie sa vrei, nu sa fii, ci sa pari a fi drept. Iar vorba N lui Eschil ar fi mult mai potrivita pentru eel nedrept. Caci se va spune intr-adevar, ca el, omul nedrept, urmarind ceva autentic si netraind pentru un renume, vrea, nu sa para, ci sa fie nedrept ; el sadeste cu mintea brazdd adincajdin care rdsar ginduri b de firet 50 . Se mai spune ca mai intii domnia in cetate este a celui ce pare a fi drept, apoi ca el poate sa-si ia nevasta din orice casa. ar voi, sa-si dea fata dupa oricine doreste, ca poate sa se invoiasca si sa se aso- cieze cu oricine. Iar din acestea toate, el trage folos, fiindca facerea de nedreptati nu-1 mihneste. Mergind la intreceri, el cistiga si isi intrece rivalii, fie ca par- ticular, fie in public ; iar intrecindu-i, se imbogateste si poate sa faca bine prietenilor si rau dusmanilor. De asemenea, poate sa aduca zeilor destule jertfe si c dedicatii si aceasta inca. cu maretie multa. El poate, deci, sa se ingrijeasca atit de zei, cit si de oamenii pe care i-ar voi, mult mai bine decit omul drept, incit se cade, in chip evident, ca el sa fie si mai 126 PLATON iubit de zei decit omul drept. Astfel, spune lumea, Socrate, atit zeii, cit si oamenii ii astern omului ne drept o viafa. mai buna, decit celui drept.” d B. Dupa. ce Glaucon ispravi acestea, aveam in gind sa raspund ceva, cind fratele sau, Adeimantos, vorbi : ,,Nu cumva crezi, Socrate, ca teza a fost dezvol- tata indeajuns?” ,,Adica?” — am zis eu. ,,Nu s-a spus inca ceea ce, mai mult ca orice, trebuia spus !” ,,Ei bine, — am zis eu — vorba aceea : ajuta-se frate pe frate ! Astfel si tu, daca el a scapat ceva, sari-i in ajutor ! Desi spusele lui m-au biruit si ele destul si m-au lasat prea putin in stare sa ajut drep- tatea.” e ..Fleacuri ! — facu el. Asculta. : noi trebuie sa. cercetam si teza contrarie tezei lui Glaucon, anume cea care lauda dreptatea si ponegreste nedreptatea, pentru ca sa. apara mai limpede ceea ce mi se pare ca. vrea Glaucon. Parinfii si toti cei care se ingrijesc de copii le spun si le cer acestora sa fie drepti. Dar 363 a ei nu lauda. dreptatea insasi, ci renumele ce decurge de pe urma ei, pentru ca celui ce pare drept sa-i iasa in cale dregatorii, casatorii /avantajoase/ fi tot ceea ce a insirat Glaucon ; ele ajung la eel drept de pe urma bunului renume. §i inca la si mai mare pref socot ei ceea ce £ine de parere. Caci — sustin — cistigindu-si un bun renume in ochii zeilor, tinerii vor avea belsug din toate bunata.];ile pe care — cum t> se afirma — zeii le daruie celor evlaviosi. Dupa cum zice bravul Hesiod, ca si Homer : Zeii dau celor drepti stejari inalti, ce poarta ghinda sus — zice primul 51 — si albine la mijloc, oi flocoase aplecate sub povara linii si inca. alte multe bunatati legate de acestea. Asemanator vorbeste si celalalt pO’ t ; … ori rege fara. prihana, dumnezeiesc, ce ‘fine dreptul/jude£, ii da iui glia cea neagra. Holde de orz si de griu, cu rod ea pomii-ngreuna., Nasc mioarele-n ^arc, iar pesti ii daruie marea c {Od., XIX, 109, 111-113). HEPUBLICA. PARTEA I 127 Musaios, pe de alta parte, si fiul sau 82 daruie, din partea zeilor, oamenilor drepti bunuri inca mai’ gene- roase decit acestea : caci ei ii conduc pe drepti, prin invaj;atura lor, la Hades si ii asaza pe paturi, le pregatesc un ospa£ al sfin^ilor, incununindu-i si fa- cindu-i sa-si petreaca intregul timp cu bautura ; ei socotesc o rasplata minunata a meritului un vesnic chef. Dar dreptii au, din partea zeilor, rasplati inca d mai indelungate decit acestea ! Caci se zice ca eel evlavios si pastrator de juraminte are parte, mai tirziu, de copiii copiilor sai si de un neam in urma sa. Prin astfel de vorbe si altele asemanatoare se lauda dreptatea. Iar pe oamenii far a Dumnezeu si nedrepti ii cufunda la Hades, in noroi si ii silesc sa care apa cu sita 53 . Cita vreme traiesc, le fac parte e de renume urit ; iar pedepsele pe care Glaucon le-a dat dreptilor ce par nedrepti, pe acelea le daruie nedrep^ilor, si nu altele. lata deci cum sint laudate si ponegrite fiecare dintre cele doua feluri de oameni. Fata de acestea, cerceteaza, Socrate, si celalalt fel de spuse despre dreptate si nedreptate, rostite atit de catre prozatori, cit si de catre poeti. Caci 364 a toti, intr-un glas, proslavesc dreptatea ca ceva frumos, dar greu si trudnic, in timp ce faradelegea si nedrep- tatea sint placute si lesne de dobindit si ca acestea, doar datorita renumelui lor urit cit si in fata legilor apar ca rusinoase. Ei spun ca. faptele nevrednice sint ^mai folositoare, de obicei, decit cele drepte ; sint gata sa-i fericeasca fi sa-i cinsteasca pe bogatanii rai fi puternici, ca particulari, dar si in public, iar pe cei cumva slabi si saraci ii privesc rau si cu disprej, desi sint de acord ca acestia sint mai buni b decit primii. Dintre toate vorbele lor, cele mai uimi- toare sint cele despre zei si virtute. Ei zic ca pina si zeii impart celor buni nenorociri si viata. grea, iar celorlalti, dimpotriva. Caci la por^ile celor boga^i sosesc ghicitori-colindatori si proroci 54 , care ii conving pe stapini cum ca sta in puterea lor — putere ce o obtin de la zei prin jertfe si descintece — sa vin- dece, prin praznice si serbari, pacatul cuiva sau al c stramosilor. §i mai fagaduiesc, daca cineva doreste lovirea vreunui vrajmas, ca prin cheltuiala mica il 128 PLATON vor vatama, deopotriva pe drept si pe nedrept, prin vraji si cu ajutorul duhurilor, sus^imnd ca ei pot sa-i induplece pe zei, ca acestia sa-i slujeasca. In sprijinul acestor spuse aduc marturia poejilor. Unii dintre acestia, vorbind despre nemernicie, o vad les- nicioasa, zicind: Raul sa-1 faptui si chiar cu gramada lesne ue este, d Calea-ntr-acolo e lina s-aproape foarte se afla, Pusera insa. zeii sudoare-naintea virtutii (Hesiod, Munci si zile, 287 —289). Si vorbesc despre un drum lung, aspru si pieptis. Altii aduc marturia lui Homer, despre putinja oame- nilor de a-i ademeni pe zei : . . . Pot chiar si zeii cunoaste-ndurare, Daca pe unii prin jertfe, sfintele rugi, libatii, Cit si a victimelor osinza-i indupleca omul, e Cel ce masura o calca si cade-n greseala (//., IX, 497, 499-501). Dar vin si cu gramada de carti ale lui Musaios si Orfeu, — precum se zice — odraslele Lunii si ale Muzelor 55 , cax\i dupa care ei isi aduc jertfele, si conving nu numai particulari, dar si cetaji intregi, ca, pentru cei ce inca sint in viata, exista. dezlegari de pacat si cura^iri prin jertfe si bucuriile unui joc, dar ca exista astfel de purificari si pentru cei morfi, 365 a pe care le numesc ini|;ieri, ce ne dezleaga de patimi- rile din lumea cealalta ; insa pretind ca pe cei ce nu jertfesc, ii asteapta grozavii. Ei bine, iubite Socrate, ce soco£i ca vor face sufletele tinernor, dupa ce vor asculta astfel de vorbe despre virtute si viciu si felul cum oamenii si zeii le cinstesc pe acestea — e vorba despre tinerii darui^i si in stare sa. judece, ca din zbor, aceste spuse, spre a vedea cum ar trebui ei sa. fie si pe unde sa calce, pentru a-si trai via£a cit mai bine ? Un asemenea tinar si-ar spune siesi, in chip iiresc, acea vorba. a b lui Pindar : Oare cu dreptate sa urc zidul eel inalt, ori prin inseldciuni iscusite 58 si astfel, imprejmuin- du-ma cu un zid, sa traiesc ? Caci, dupa cele spuse, REPUBLICA. PARTEA 1 129 daca sint drept, dar nu si par drept, n-am nici un folos, in schimb, sint vadite ponoasele si pagubele. Omuiui nedrept, dar care si-a asternut un renume de dreptate, ii este data o viafa de poveste. Asadar, de vreme ce aparen^a, dupa curn lamuresc infelepjii, silcste chiar si adevarul si este stapina fericirii, trebuie ca intr-acolo sa, ma indrept cu totul. Desigur, trebuie sa. asez imprejurul men vestibuluri si zugraveli, in chip de iluzie a dreptatii, dar indaratul /acestora/ trebuie sa tin vulpea profitoare si iscusita a prea- infeleptului Archilochos. «lnsa — ar zice cineva — nu e usor sa-£i pastrezi nestiuta ticalosia. » Vom spuue atunci ca nimic din ceea ce rnerita nu e usor, si totusi, daca vrem sa fim fericiti, trebuie mers pe unde poarta urmele vorbelor /intelepte/. Intr-adevar, pentru a ramine ascunsi, vom intra in conjuratii §i iratii. Mai exista si invajatori ai artei de a convinge poporul si judecatorii. Astfel, in parte, ne vom sluji de puterea de convingere, in parte de forJ;a, pentru ca, intrecindu-i pe tofi, sa nu dam socoteala nimanui. «Dar nu-i cu putinta nici sa te ascunzi de zei, nici sa-i constringi.» Daca zeii nu exista, sau nu le pasa de cele omenesti 57 , de ce ar trebui noi sa ne ingrijim sa ne ascundem ? Iar daca ei exista si le pasa /de noi/ stim despre ei de nicaieri altundeva, decit, fie din auzite, fie din genealogiile poejilor. Or acestia susj:in ca, odata induplecafi prin rugdciuni blinde si dedi- catii, ei pot fi sedusi. Acum, merita crezare ori ambele, ori nici una dintre aceste ultime spuse. Iar. daca merita crezare, trebuie sa facem nedreptati si sa aducem jertfe apoi, in urma nedreptafilor. Caci daca 366 vein ti drepti, vom ramiue, desigur, nepedepsifi de cat-re zei, dar vom respinge foloasele nedrepta|;ii. Dimpotriva, nedrep|;i fiind, vom profita si, deopotriva, rugindu-ne lor si mai abitir pacatuind, ii vom indu- pleca pe zei si vom scapa nevatamati. «Totusi la Hades vom da socoteala, ori noi, ori copiii copiilor nostri, pentru ce am facut aici. » Dar, prietene, — va zice chibzuind tinarul — ini^ierile au mare putere, ca si zeii dezlegatori, dupa cum o spun cele mai mari cetafi, ca si odraslele zeilor, ajunsi poefi si profeji f , ai zeilor, care arata ca, astfel stau lucrurile. 130 PLATON Pentru care motiv am mai alege dreptatea inain- tea celei mai mari nedreptati, pe care, daca am dobin- di-o cu ajutorul minciunii ascunse sub o infatisare frumoasa, am actiona in viata si dupa moarte. Ltit in ochii oamenilor, cit si intr-ai zeilor, ca insi cu minte mult a., dupa cum suna vorba unora, nu numai multi la numar, dar si alesi ? In temeiul tutinor c acestora, Socrate, in ce chip ar fi cu putinta ca cineva care are, fie mari capacitati intelectuale, fie r.vere. fie forta. trupeasca, ori se bizuie pe puterea neamu- lui sau, sa vrea sa. cinsteasca. dreptatea si sa im-si rida auzind-o laudata ? Dupa cum chiar daca. cirjeva poate arata ca. spusele noastre sint mincinoase si ar sti indeajuns ca dreptatea este eel mai bun In cm. tot trebuie sa aiba. oarecare intelegere si sa ira se minie pe oamenii nedrepti. El stie ca, afara doar daca omul nu e impiedicat sa. faca. nedreptati de catre firea sa divina., ori daca. nu se indeparteaza. de nedreptate, deoarece poseda stiinta, nimeni altul d nu este drept de bunavoie, ci doar din pricina lasi- tatii, a batrinetii, ori a vreunei alte slabiciurii viii- raste nedreptatea, nefiind, in fapt, in stare s-o savir- seasca. Ca. e asa, e limpede : caci intiiul diutre acesiia, in data ce ar ajunge puternic, ar face nedreptati, pe cit ar putea. Iar pentru aceasta, nu e alta pricina. decit cea aratata ^ie, Socrate, de la inceput atit de e Glaucon, cit si de mine. S-ar putea vorbi cam asa : «0 minunat om, nici una dintre vorbele pastiate ale ac’elora dintre voi care laudati dreptatea — in- cepind cu eroii inceputului si pina. la oamenii de azi — nu a osindit nedreptatea si nu a laudat drep- tatea, ci doar cinstea, renumele si darurile ce decurg de pe urma lor. Dar ce face fiecare dintre ele, prin propria sa putere, atunci cind patrunde in suilet, pe ascuns si fa^a. de zei si fa^a. de oameni, nimeni nu a aratat-o indestulator, nici in poezie, nici in proza — anume ca una dintre ele ar fi eel mai mare rau, din cite cuprinde sufletul, in el insusi, iar cea- lalta. — eel mai mare bine. Caci daca. s-ar fi aiatat 367 a aceasta de la inceput, de catre X’oi toti si daca. ne-afi fi convins inca din copilarie, nu ne-am mai pazi nnii de altii sa nu facem nedreptati, ci fiecare EiEPUBLICA. PARTEA I 131 si-ar fi siesi eel mai bun paznic, temindu-se ca, in caz ca ar face nedrepta.fi, ar putea sa gazduiasca in sine eel mai mare rail. Astfel de vorbe, Socrate, si inca, probabil, altele mai ceva decit acestea, ar putea fi rostite de catre Thrasymachos sau vreun altul, despre dreptate si nedreptate, rastalmacind astfel, in chip grosolan, pe cit cred, ceea ce ele doua pot face. Insa eu — nu am aevoie sa ma ascund fata, de tine — dorind sa b te ascult aparind teza contrarie, vorbesc cu cea mai mare staruinta ce-mi sta. in putere. Asadar, nu te opri doar sa arati prin argumente ca dreptatea este mai buna decit nedreptatea, ci arata-ne si care este acfiunea proprie fiecareia, prin sine insasi, asupra celui ce o poseda, pentru ca una sa fie un rau, iar cealalta — un bine. Cit despre impresia pe care ele o lasa, la aceasta nu te opri, asa cum a cerut Glau- coo.. Caci daca. nu vei indeparta de fiecare din ele doua impresia autentica, dar, in schimb, o vei adauga pe cea falsa, atunci vom spune ca. tu nu lauzi drep- c tatea, ci opinia, impresia de dreptate si ca tu nu crittei nedreptatea, ci opinia, si ca indemni pe omul nedrept sa se ascunda, fiind astfel de acord cu Thra- sytuachos ca dreptatea este bunul altuia — anume folosul celui mai tare — iar nedreptatea este profi- tabLia. si utila pentru sine, afara doar ca celui mai slab nu-i este de folos. Dar fiindca ai admis ca drep- tatei este unul diutre cele mai mari bunuri care merita a fi dobindite, atit pentru ceea ce decurge de [>2 urma lor, dar mult mai mult pentru ele insele, precum vederea, auzul, cugetarea, sanatatea si cite d alte bunuri sint autentice prin fiinta lor si nu prin- tr-o aparenta, lauda atunci acest aspect al dreptatii, prin care aceasta, prin ea insasi, il fericeste pe eel ce o are si tot prin care nedreptatea il vatama. Iar raspiatile si renumele lasa sa le laude al^ii. Eu unul inca as mai rabda ca altii sa laude in acest chip dreptatea si sa. critice nedreptatea, laudind §i criti- cind. in fapt, rasplata si parerea ce isi au obirsia in eie. Dar de la tine n-as primi asa ceva, afara doar daca 11-ai cere-o expres, pentru ca toata viata £i-ai e petrecut-o nccercetind altceva decit acest aspect al 132 PLATON lucrurilor 38 . Nu tc opri, deci^ sa arati ca dreptr.tea este mai buna decit nedreptatea, ci arata-ne si care este acfiunea proprie fiecareia, prin sine insasj, asnpra celui ce o poseda, lie ca aceasta s-ar petreee en stiinta sau fara. stiinta zcilor si a oamenilor, cu nrnia- rea ca una este un bine, iar cealalta tin ran.” PARTKA A II-A 1 Intotdeauna pretuisem firea lui Glaucon si a lui 367 Adeimantos ; aseultin.il insa. atunci cele spusc, m-am hucurat peste masura si am spus : „Deloc rau a compus iubitul lui Glaucon incepu- 368 tul acelor versuri elegiace despre voi, iii ai acelui barbat 59 , atunci cind ati capatat faima in bataU? de la Megara, zicind : 1’cciori ai lui Ariston, neam divin alunui barbat vestit. pa, asa imi pare, piieteni, ca stau lucrurile ! Caci mtr-adevar, ati primit ceva divin in voi, necrczind ca nedreptatea este mai buna decit dreptatea si fiind totusi Jntr-asa mare masura in stare sa aparati parerea cealalta. Socot ca, intr-adevar, nu credeji — dovada, felul vostru general de a i’i, fiindca., daca m-as fi luat doar dupa. vorbele voastre, ar fi fost loc de indo- iala. Insa, cu cit mai mult socot /ca. nu acceptati teza pe care aji expus-o/ cu atit mai nedumcrit sint si nu stiu cum sa procedez. Caci, pe de o parte, nu vad cum sa apar dreptatea ; cred chiar ca nu sint in stare sa. o fac — dovada ca n-a^i acceptat ceea ce . i-am spus lui Tkrasymachos, cu gindul ca arata superioritatea dreptatii asupra nedrepta^ii. Insa, pe de alta parte, nici nu pot sa nu apar dreptatea. Caci ma tern ca este un pacat sa treci pe linga drep- tate, cind ea este tirita. in noroi si sa nu o sprijini atita vreme cit inca rasufli si qo\\ sa glasuiesti. In- vinge, prin urmare, totusi dorinta de a o apara, asa cum ; pot.” Glaucon si ceilalti ma rugara. in fel si chip sa sprijin dreptatea si sa nu parasesc discujia, ci sa incerc a lamuri ce anume este fiecare dintre cele doua. si care este adevarul in privin^a folosului lor. Am PLATCW spus as:idar, in felul in care am vazut eu lucrurilc, urmatoarele : 2 ,,Cercctarea de care ne apucam este pe masura d unui om cu vederea ascutita. iar nu rea, cred eu. Or, fiindca. noi /in aceasta privinta./ nu sintem prea gro- zavi, cred ca ar trebui sa cercetam in felul urma- tor : sa. zicem ca. i s-ar da cuiva, care nu ve- de prea bine, sa. citeasca. de departe niste litere rnici si apoi altcineva ar baga de seama ca acoleasi litere se gascse si in all” loc. dar mai mari si pe uu loud mai intins. Mare noroe ar ii pentru oamenii aceia sa le citeasca imd intii pe cole mari, iar apoi sa. le exainineze si pe cele inici, daca s-ar intinipla sa. lie aceleasi litere!” ,,Bineiutclcs — vorbi Adeimantos. JJar c.e are e aceasta aseraanator cu cercetarea legata de dreptate, Socvate ?” ,,Am sa-ti spun — am vorbit eu. Nu afirmain ca exist 3. dreptate si in cazul unui siugur om, dar si in cazul unci eetati intregi ?” 00 . „Fireste” — raspunse el. „Dar nu este mai mare o cetate decit un singur om?” ,,E mai mare” — zise. ,,Probabil, dar, ca intr-un loc mai mare ar inca- pea mai multa. dreptate si ar fi mai usor de in^eles. 369 a Deci, daca. va este pe plac, sa cercetam mai intii in ce fel este dreptatea in eetati; Si apoi sa. o privim si in indivizi, urmarind asemanarea cu elementul mai mare in infatisarea celui mai mic.” „Mi se pare ca vorbesti bine” — spuse el. „Asadar’ — am zis eu — daca am privi cu min- tea aparitia unei eetati, am putea vedea cum se naste si dreptatea si nedreptatea ei?” „Si inca cum !” ,,Dar oare, intimplindu-se aceasta, n-ar fi nadejde mai buna sa. vedem si ceea ce cautam?” b „lntru totul.” – ,,S-ar zice ca e cazul sa pornim ! Mi se pare ca nu pu^ina. treaba. ne sta. inainte. Uitaji-vi !” REPUBLICA. PARTEA A 1I-A 135 „Am luat noi seama, — zise Adeimantos — dar tu sa mi faci altminterea !” ,,0 cetate se naste, — am zis en — dupa cite cred, deoarece fiecare dintre noi nil este autonom, ci dnce lipsa de mnlte. Ori crezi ca exista alta. pricina. pentru intemeicrea unci cctati?” ,,Deloc alta” — zise el. „Astfel, fiecare il accepts pe un al doilea, avindu-1 in vedere pe un al treiiea si avind nevoie de al patru- lea, iar stringindu-se niulti intr-un singur loc spre a fi partasi si a se intrajutora, ne fac sa. dam sala- sului comun numele de cetate, nu?” ..Intocmai”” 1 . „Fiecare da ceva altuia, daca asa stau hicrurile, sau ia ceva, socotind ca. este mai bine pentru sine?” „Desigur.” „Haide deei — am spns en — sa intemeiem cu mintea, de la inceput, o cetate. Pe cit se pare, nevoia noastra. o va dura.” ,,Cum de nu ?” ,,Dar prima si cea mai mare dintre nevoi este asigurarea hranei in vederea existentei si a vietii.” ,, Absolut.” ,,A doua este nevoia de locuinta, a treia cea de imbracaminte si de cele aseinanatoare.” ,,Asa este.” ,,Sa. vedem cum va ajunge cetatea sa le asigure pe acestea. O data, il va avea pe agricultor, apoi pe constructor, apoi pe tesator ? Sau vom adauga acolo si pe cizmar si pe inca. un meserias dintre cei ce se ingrijesc de nevoile trupului?” ..Desigur.” ,,]>eci cetatea, redusa la esential, ar consta din patru sau cinci oameni.” ,,Asa se pare.” ,,Ei bine, nu trebuie insa ca fiecare dintre ei sa-si puna munca sa in comun cu ceilalti ? .^pre pilda, trebuie ca agricultorul, fiind el mini, sa asigure gnne pentru patru oameni si sa. cheltuiasca. de patru ori mai mult timp si truda. pentru asigurarea hranei pe care o pune in comun cu ceilalti ? Sau ar trebui ca el sa produca doar pentru sine a patra parte din 136 PLATON hrana in a patra parte din timp, iar pe celelaltc trei parti sa le cheltuiasca, o data, pentru asigurarea 370 a locuinfei, alta. data pentru cea a imbracamintei si a treia oara pentru cea a incaltamintei, fara. sa. aiba nimic in comun cu ceilalti, ci lucrind singur tot ceea ce are nevoie ?” Adeimantos raspunse : ,,Probabil ca. in primul fel, Socrate, mai dagraba. decit in eel de-al doilea.” „Si n-ar f i deloc absurd, pe Zeus ! — am zis eu. Caci chiar eu observ, in timp ce tu vorbesti, ca., iutii si intii, fiecare dintre noi nu este intru totul asema- nator celuilalt, ci se deosebeste prin fire ; si ca l’ie- b care se indreapta catre alta. indeletnicire. • Sau nu £i se pare asa?” ,,Ba da.”‘ ,,Ei bine, cind ar lucra cineva mai bine? Oare atunci cind ar practica mai multe meserii sau cind ar practica numai una?” ,,Cind ar practica numai una” — zise. ,,Dar, socot ca, si aceasta e limpede, anmnt- ca, daca cineva ar pierde ocazia buna de a face un lucru, totul se duce de ripa.” ,, Limpede.” ,,Caci lucrul ce trebuie facut nu-i ingadnic laca- torului ragaz, iar acesta nu trebuie sa. se dedice lucrul ui c de facut, asa ca unei ocupatii suplimentare si neim- portante.” ,,Necesar.” ,,De aici rezulta ca. produsele niuncii sinL mai numeroase, mai bune si facute mai repede, atunci cind fiecare face tin singur lucru, potrivit cu firea sa, in timpul pe care il are si fara. sa. se preocupe de alte activitati” 63 . ,, Intru totul.” ,,Este nevoie atunci, Adeimantos, de mai multi cetateni decit patru pentru asigurarea nevoilor despre care vorbeam. Caci agricultorul, pe cit se pare,- nu-si va face singur plugul, daca vrea ca acesta sa fie bun, d nici hirletul, nici celelalte unelte, cite sint necesare agriculturii. Si nici constructorul nu va face altfel, REPUBLIC*. PARTEA A IJ-A 137 caci acesta are nevoie de multe scule. La fei tesa- torul 51 cizmarul. Sau nu ?” ,,Adevarat.” ,,A§adar, dulgheri, fierari si altii asemenea — mestesugari numerosi vor fi laolalta in mica cetate, pe care o vor popula din belsug.” „Fireste.” „Si inca n-ar f i un oras prea mare, «laca ai adauga si crescatori de vite, pastori si ciobani, pentru ca si plugarii sa. aiba boi la arat, precum si constructorii impreuna cu plngarii sa aiba ce injuga cind au de e carat ceva, iar tesatorii si cizmarii sa aiba Una 91 piei.” „Nu ar mai fi chiar o cetate mica, cea unde s-ar gasi toti acestia !” — vorbi el. ,,Insa — am zis eu — este aproape imposibil sa intemeiezi o cetate intr-un loc unde sa nu fie nevoie de produse importate.” ,, Imposibil, intr-adevar.” ,,Ea va avea nevoie deci si de alji oameni care sa aduca din alte cetati lucrurile de care ea ar avea trebuin^a.” „Da.” ,,Dar daca omul insarcinat cu drumul ar pleca cu miinile goale, fara sa poarte nimic din ce au nevoie celelalte cetati — de la care urmeaza sa aduca ce-i 371 a necesar cetatii noastre — tot cu miinile goale el se va si intoarce. Nu ?” ,,Asa. cred.” „Trebuie, deci, ca cei de acasa sa produca nu numai cele necesare lor, ci si acele bunuri si acele cantitati de care altii ar avea nevoie.” „Trebuie, intr-adevar.” ,,Trebuie, atunci, sa avem in cetate mai mutyi agricultori si inca al\i mestesugari.” „E nevoie de mai multi, intr-adevar.” ,,Si trebuie sa avem si alji oameni, cu sarcina sa importe si sa exporte fiecare produs. Acestia sint negu^atorii, nu?” „Da”. „Deci vom avea nevoie de negu^atori?” „Fireste.” 138 PLATON „Tar daca. nego^ul s-ar face pe mare, va fi nevoie b de numerosi alfi oameni, cunoscatori ai naviga^ici.” ,, ttitr-adevar, ei vor trebui sa. fie numerosi.” ,,Dar in interiorul ccta£ii insasi, in ce fel vor pune in coraun lucrurile de care fiecare are nevoie ? Caci din aceasta. pricina, creind o comuniune, am infiintat cetatea!” ,,E limpede — zise el — ca. oamenii vor vinde fi vor cumpara.” ,,Rezulta. ca. vom avea o piata si un simbol banesc in vederea schimbuhii.” ,,Desigur.” c ,,Insa daca. agricultural sau vreun alt mestesugar, aducind la piata din produsele sale, nil ar ajunge acolo in acelasi timp en cei ce au nevoie sa. cumpere de la el, oare nu va sta in loc munca sa propiie, atita vreme cit omul sade la piata. ?” ,,Deloc — raspunse el — caci exista. oameni, care, avind in vedere aceasta, se pun pe ei in aceasta. slujba. — anume, in cetatile bine orinduite, cam cei’ mai slabi fiziceste si nei’olositori pentru alta munca. Ei d trebuie sa. stea acolo in pia£a, unde cumpara pe bani lucruri de la cei care au nevoie sa. vinda. ceva, iar altora, care au nevoie sa. cumpere, le vind acele lucruri, iarasi pe bani.” ,,Asadar — am spus eu — aceasta nevoie con- duce in cetate la aparitia precupetilor. Sau nu pre- cupeti ii numim pe cei ce sed in pia£a indeletni- cindu-se cu vinzarea si cumpararea, in timp ce pe cei ce colinda. cetatile ii numim negu^atori?” ,.De bunaseama..” e ,,Uar mai sint si alfi oameni, cred, cli alte slujbe, cei care, din pricina minfii lor slabe, nu sint vrednici sa. participe la treburile obstesti, dar care, pe de alta. parte, au destula. forta. fizica. pentru munci grele. Acestia, vinzindu-si folosul fortei si numind pretul acesteia simbrie, se numesc, pe cit cred, simbriasi. Nu-i asa ?” ..Desigur.” ,,Deci si simbriasii vor iutregi cetatea?” ,,Asa cred.” REP0BL1CA. PARTEA A II-A 339 „,Oare ac.um, Adeimantos, cetatca noastra. a cres- cut Jndeajuns,. incit sa fie desavirsita ?” . . „Probabil.” ; . „Unde s-ar . af la in ea, deci, dreptatea si ne.drep- tatea si in care dintre /ocupatiile/ pe care le-am cercetat, s-arputea ele ivi?” „Nu euno.sc, ■, Socrate, — spuse tl — vrerm <Jt 372 a loc pentriii tie, decit \x undeva, in .vreo nevoie a acestor. .oamtni, unii. fata, de aitii.” ,,Eesemne . ca e bine ce sput ! Sa eercetam, dar, si sa. nu ne .(erini ! ilai intii sa privim in ce chip isi vor di:co viata cci ce au fost astfel . oriijduiti : oare vor [.rodace altceva decit. grin, vin, imbracaminte si iiical|a.minte ? Si cladindursi case, vara vor lucra mai mnlt goi si desculti, iar iarna imbracati si incai- tati iiideajuris.. Sc vor hrani, macinind lain a din orz b si griu ; . pe una o coc, pe cealalta o framinta. ; asaza. turte grozave si piini pe o rogojina sail pe, frunze curate. Asezati pe paturi de frunze asternute cu iedera si.mirt, ci se vor ospata, laolalta cu copiii lor, vor bea vin, purtind cununi si cintind.imniiri zeilor ; se vor. avea bine r.nii cu altii si. mi vor face mai mutyi copii decit. lc ingaduie mijloacele, ferindu-se c de saracie si razboi.” Dar :Glauc.on .interveni, zicind : ,,S-ar parea ca. ii faei pe acesti oameni sa. maninee iara. mincare gatita!” .jAde.varat — am zis. Am uitat ca ei vor avea si mincare. gatita, cu sare, design r, cu masline, brinza si ceapa. ; vor fkrbe . legume, facind fierttiri taranesti. I<e vom adauga ca. desert, smochinc, boa.be de naut, bobj iar mirt si ghinda vor coace la foe, bind cu masura. .Si astfel, ducindu-si. viata in pace si sana- tate, vor muri,. de bunaseama, batrini, lasind copii- d lor o yiata asemanatoare cu cea pe care si ei au avut-o”‘ 53 . – Insa • Glaucon spuse din nou : ,,I)ar daca, Socrate, ai orindui o cetate a porcilor, cu cc altceva decit cu acestea i-ai ingrasa?” 140 PL \TON ,,Si cum ar trebui procedat?” — am intrebat-eu. ..Cum se obisnuieste ! — zise. Cei cc nu vor sa « fie mizerabili ar trebui sa. sada. intiusi pe paturi, sa manince pc inese si sa aiba mincaruri si trufandale pe care le an oameuii de azi.” ,,Fie — am zis. inteleg. Nu cercctam dour cum apare o cetatc, ci o cctate a luxului. Probabil ca aceasta nu e ran ; caci cercctind-o, am putca vedea degraba in ce i’el patrunde in cetati dreptatea si ncdreptatea. Insa cetatea adevarata. imi pare ca este cea pe care am examinat-o inainte, ca una ce este sanatoasa. Dar, daca voiti, sa. privim si cetatea In xoasa. Nu-i nici o piedica. ! 373 a Unora, pe cit se pare, nu le vor fi iudeajuns cele de dinainte, nici felul de viata insusi. Va fi nevoie in plus, de paturi, mese si alte mobile, dc mincaruri, uleiuri aromate, tamiie, curtezane, prajituri si fie- care dintre acestea in mare varietate. Iar in pri\ r inta lucrurilor despre care am vorbit mai inainte — /case, haine, incaltaininte/ — nu mai pot fi luate in soco- teala doar cele trebuincioase, ci este nevoie sa. adau- gam pictura si broderia ; apoi trebuie dobindit aur, lildes si alte asemenea. Nu?” b „Da.” _ , .Trebuie sa duram o cetate iuca si mai mare. Caci acea cetate sanat»asa nu mai este iudestula- toare. Sa o umplem cu omenirea aceea uumeroasa, care uu-si afla. locul in cetati pentru satisfacerea necesarnlui — cum suit toti cei care vineaza si to^i arti.stii imitatori — multi dintre acestia imita cu ajutorul formelor si al culorilor, al^ii cu ajutorul muzicii. Apoi vin poetii si slujitorii acestora, rapsozii, actorii, ckoreutii, antreprenorii de teatru, mestesugarii feluritelor obiecte de lux, intre altele si cele care fac podoaba femeii. Si vom avea nevoie si de mai mulji c slujitori . Sau nu crezi ca va fi nevoie de pedagogi, doici. dadaee, subrete, coafori, barbieri si, bineinteles, bucatari si macclari ? Vbm avea nevoie si de porcari. Acestia nu existau in cealalta. cetate — nu crau trebuinciosi — dar aici e musai sa-i avem. Va fi nevoie si de multc alte \-ietati, daca lumea le maninca. Nu-i asa?” REPUBLIC A. PARTEA A Il-A 141 ,,Cuin de nu ?” ,,lnsa cu un astfel de regini alimentar vom folosi si mult mai mulfi medici decit inainte.” ,,Desigur.” . ,Iar ogorul care mai inainte ajungea sa-i hra- ueasca pe ceilalti, va deveni acum din indestulator, ueindestulator, nu?” ,.Chiar asa.” ..Nu trebuie atunci sa mai punem mina si pe pamintul vecinilor, daca avem de gind ca el sa ajunga. pentru pascut si arat? Iar aceia vor face la fel, daca si ei isi vor da drumul 1’a.ra opreliste sa dobindeasca buuuri, dcpasind hotarul necesarului ?” ,,E uecesar, Socrate.” ,,Ne voin razboi dupa asta, Glaucon, sau cum vezi lucrurile ?” ,,Chiar asa” — raspunse el. ..Deocamdata sa nu spuuem daca razboiul” isca. ceva rau sau bun, ci doar atit, ca am aflat cum ia ua.^tcre razboiul, de pe urma caruia, cind el are loc, decurg cele mai multe rele pentru ins sau obste, din ce!e ce cad asupra cetajii.” ,,Asa e, intru totul.” ,,Atuuci, prietene, cste nevoie de o cetate inca si mai mare, avind nu o oaste micuj;a, ci o intreaga armata, care, iesind din cetate, sa lupte cu cei care 374 ataca, pentru fiinja intreaga a cetafii, ca si pentru ceie despre care arn vorbit acum.” ,,Cum asa, — facu el — oare ceta}:enii nu sint de ajuns?” ,,Nu, — am spus eu — daca tu si noi tofi am cizut de acord iutru totul, cind am plasmuit cetatea. Am lost de acord, undeva, daca Jii minte, ca este cu ueputin^a ca un om sa indeplineasca cum trebuie mai multe meserii.” ..Adevarat” — vorbi el. ,,Dar ce? Activitatea razboinica nu fi se pare a fi de domeniul unei meserii?” ,,Ba intru totul.” .,Sau cumva trebuie sa. ne ingrijim mai mult decit de cizmarie de meseria armelor?” ,,Citusi de pu^in.” 142 PLATON ,,Insa noi 1-am oprit pe cizmar sa vrea ‘sa. a jr;nga £esator sau zidar, ci /i-am prescris sa fie/ „cizmar, pentru ca treaba cizmariei sa fie bine’ fact! t a in’ceta- tea noastra ; la f el fiecaruia dintre ceilalti meseiiasi. i-am incredintat o singura indeletnicire — cea pentm care este daruit prin fire — pe care urriieaza sa o practice bine de-a lnngul vietii intregi, faraa scapa c timpul potrivit si eliberat de alte indeletniciri. Dar oare meseria’ razboiului nu este cu mult mai de piet, odata. implinitla cum se cade? Ori ea este atit de lesnicioasa, fiind cu putinta ca un taran, un cizmar sail oricine practica. vred meserie sau art a. sa a ji:rjga, deopotriva, si ostean ? 65 Dar, in schimb nimeni n-ar putea deveni un jucator bun cu jetoaiie ori zarv.ii, daca nu s-ar f i exersat din copilarie, ci ar f i practicat aceasta. indeletnicire doar ca pe o ocupatie auxiliara ! Adica, e de crezut ca omul nostru, luind scutul, vreo alta ‘arma ori scula. razboinica, de pe o zi pe u’lta, d va’ deveni un ‘bun hoplit sau altfel de luptator ? Cind, pe de alta. parte, stim ca nici o unealta liiata /in acest chip/ nu va da nastere unui mester sau v.mii luptator si nici nu-si va arata folosul pentru eel care nu are stiinta fiecarui lucru in parte, nici pentr-,: eel care nu-si va fi dat o indestulatoare sirguin’fa !” „GrOzave ar fi intr-adevar, in acest caz, uneltele !” ..A^adar — am zis eu — cu cit mai importanta. este treaba paznicilor 66 , cu atit ar fi mai trebuincioa se cea mai des^drsita eliberare’ de celelalte ocupatr: si e cea mai mare sirguinta.” ,,Asa cred.” ,,Dar oare nu este nevoie §i de o lire potrivita pentru aceasta indeletnicire?” ,,Cum : de nu ?” ,,Va fi deci sarcina noastra sa alegeiii, daca sintem in stare, ce fel de firi se potrivesc cu paza cetatii.” „Va fi sarcinaf; noastra, intr-adevar. ,,Pe Zeus, — am zis — nu ne-am inhamat k o sarcina usoara ! Totusi nu trebuie sa ne infricosam, cita vreme am ,mai avea. putere !” 375 a „Nu, desigur” — vorbi el. ,,Crezi ca exista vreo deosebire — am spus eu — REPUBLICA. PARTEA A II-A 143 intre firea unui catel de rasa si cea a unui tinar uas- cut sa fie paznic?” ,,La ce te referi ?” , .Afirin ca ambii trebuie .sa aiba simturile ascu- titc, .-jd. fie iuti in liaituirea cclui pe care 1-au sinrjit si, desigur, sa. fie puternici, daca, atacind prada, trebuie sa. se lupte.” ,,De bunaseama. ca. este nevoie — spuse el — da toate acestea !” ,,Dar si de curaj este nevoie, pentru ca sa se bata bine.” ,,Cuni de nu ?” , ,Insa orice animal — fie cal, fie ciine — va dori sa he viteaz, daca ar fi lipsit de inflacarare? 67 Nu te-ai gindit ca. inflacararea este ceva imbatabil si invincibil si ca, atunci cind ea exista, orice suflet devine, in orice imprejurare, neinfricat, si de nein- ,.Ba m-am gindit.” . ,,Cum trebuie sa fie paznicul in privin];a insusiri- ior corporale, este acum limpede.” ,,Este.” ,,§i este iarasi limpede ca, in privin^a celor sufle- tesci, el are nevoie de inflacarare.” ,,3i aceasta este limpede.” ,,Dar, Glaucon, — am spus eu — cum se va put’ja ca acesti paznici sa nu se poarte unul ia.\a. de eelalalt, cit si fa{;a de ceilalti cetaj;eni, cu salba- ticie, daca. ei au. aceasta fire?” ,,Pe Zeus, — vorbi el — nu e prea usor !” ,,§i totusi ei trebuie sa se arate blinzi fata de conationali si fiorosi faja de dusmanij In caz contrar, ei nu vor astepta ca altii sa vrea sa le faca de petre- canie, ci se vor grabi, ei, cei dintii, s-o faca !” ,,Adevarat.” ,.Ce ne vom face atunci? De unde vom afla o fire in acelasi timp blinda dar si inflacarata? Firea bllnda. este, cumva, potrivnica. celei inf lacarate !” ,,Asa se pare.” ,,Dar daca oricare dintre aceste doua insusiri ar lipsi, nu va putea iesi un paznic bun. Se pare ca avem de-a face cu un lucru imposibil si’ astfel am 144 PLATON d impresia ca este cu neputinta sa obtinem un bun paznic.” ,,Mi-e loama ca a$a e.” Aflindu-ma in incurcatura si cercetind cele t-jaise mai inainte, am zis apoi : ,,Pe drept cuvint, prietene, siuteni in hicurcatiira ! Caci am nesocotit imaginea pe care o avusesem inainte.” „Ce spui?” ,,Nu am bagat de seama ca exista unele iiri, la care noi nu ne-am gindit, dar care au aceste insiisiri contrare.” ,,Unde anume?” „S-ar putea vedea asa ceva 51 la alle aniinalc si e nu in ultimul rind la acelea cu care noi 1-am com- parat pe paznic. Doar stii ca, prin firea lor, ciinii de rasa se arata cci mai blinzi fata, de cei cunoscuti lor si ia.\a. de cei cu care sint obisnuiti, dar se com- porta exact pe dos cu cei pe care nu-i cunosc.” „§tiu.” ,,Deci lucrul este cu putin|;a si nu caut&ni un paznic care sa fie contra naturii.” ,,Asa s-ar zice.” ,,Dar nu ti se pare ca eel ce va deveni paznic mai are nevoie, pe linga. firea inflacarata, si de o fire filosofica ?” 68 . 37G a „Cum adica? Nu-mi dau seama.” ,,Po^:i observa aceasta si la ciini, fapt vrednic de admira^ie pentru acest animal.” ,,Ce anume ?” ,, Anume ca el e minios pe eel pe care nu il cunoaste, chiar daca n-a pa^it nici un rau /din partea acestuia/. Dar il priveste cu dragoste pe omul cunoscut, chiar daca n-a avut nici un bine de pe urma lui. Nu te-ai minunat, vazind aceasta ?” ,,N-am prea dat atentie faptului pina acum. Dar e clar ca asa se intimpla.” ,,Pare, deci, plin de subtilitate felul ciinelui de b a fi si cu adevarat filosoficesc.” ,,Cum asa?” ..Fiindca, prin nimic altceva el nu deosebeste un obraz prieten de unul dusman, decit prin faptul ca pe unul il cunoaste, iar pe celalalt, nu. Deci, cum REPUBLIC A. PA RITA A ii-A 145 nu ar fi un iubitor dc invatatura eel care hotaraste, in temeiul inteligentei si al nestiintei, ceea c’e este propriu de ceea ce este strain?” ,,Nici nu s-ar putea sa nu lie asti’cl !” — spuse el. ,.Dar nu este acelasi lucru — am zis eu — iubirea de invatatura. si iubirea de hitclepciime ?” 69 „Ba da” — raspuuse el. .Asadar, prinzind curaj, sa-i acordain si omului, daca. e vorba sa fie blind fata dc conationali si cunos- cuti, o fire filosofica si iubitoare de invatatura?” ,,Sa-i acordam” — spuse. ,,Deci, eel ce urmeaza sa. fie un paznic de toata isprava va fi filosof, inflaearat, iute si putcrnic prin fire.” „lntru totul” — zise el. \ ,,Astfel ar fi deci paznicul. Dar in ce fel vor ti crescuti si educati asemenea paznici ? Nu-i de i’olos sa urmarim aceasta in vederea scopului spre care tintim, anume in ce fel apar in cetate dreptatea §i nedreptatea ? /Vorbesc asti’el/ ca sa nu lasam deo- parte o discutie importanta sau ca /pe de alta parte/ sa pierdem vremea cu o vorbarie lunga. !” A. Dar fratele lui Glaucon interveni, spunind : ,,Eu unul ma astept sa fie de folos o astfel de cercetare pentru scopul nostru.” ,,Pe Zeus, — am spus eu — nu trebuie deci lasata deoparte cercetarea, draga Adeimantos, nici daca. ea este mai lunga.” „Nu, desigur.” „Ei haide, ca si cind am spune povesti si stiud in tihna, sa-i educam cu inchipuirea pe acesti barbati, asa ca intr-o poveste !” 70 . „E cazul !” ,,Ge educate sa le dam? E greu de gasit vreuna mai buna decit cea gasita de multa vreme : gimnas- tica, cumva, pentru trupuri si arta Muzelor 71 pentru suflet.” 146 PLATON ,,Asa este.” ,,Dar oare iiu vom incepe sa-i educam mai inainte cu ajutorul artei Muzelor, decit cu eel al gimnasticii ?” ,,Cum de nu ?” ,,Socotesti vorbele ca fiind ceva propriu artei Muzelor, nu?” „Da.” ,, Vorbele pot avea o indoita fata : una e adevarata., cealalta. falsa.” „Da.” a ,,Dar trebuie sa i’acem educafia prin intermediul ambelor tipuri, mai intii insa, nu prin intermediul celor false ?” ,,Nu pricep ce spui.” ,,Nu pricepi — am zis eu — ca , mai iutii, vom istorisi copiilor mituri ? Or, mitul, general vorbind, este o minciuna, dar exista in el si lucruri adevarate 72 . A§adar, in educarea copiilor, ne folosim mai intii de mituri §i mai apoi — de exercitii fizice.” ,,Chiar asa.” ,,Asta voiam sa spun, sustinind ca. mai intii ne folosim de arta Muzelor si apoi de gimnastica.” ,,E just ce spuneai.” ,,Dar oare nu stii ca. inceputul oricarui lucru este eel mai important, cu atit mai mult cu cit ai de-a b face cu o fiinta tinara si frageda ? Caci atunci mai mult ca oricind se plamadeste si sc asaza caracterul pe care ai dori sa-1 intiparesti in fiecare dintre aceste fiinte.” ,,Hotarit, asa stau lucrurile !” ,, Atunci oare vom ingadui cu usurinfa sa asculte copiii, te miri ce mituri, plasmuite de catre te miri cine si sa-si umple adesea sufletele cu opiuii cu totul potrivnice acelor pe care socotim ca. ei trebuie sa le aiba., atunci cind vor fi oameni in toata firea ?” „Nu vom ingadui asa ceva !” ,,Mai intii deci, pe cit se pare, trebuie sa-i supra- c veghem pe alcatuitorii de mituri. Daca ei compun un [mit] bun 73 , sa-1 acceptam, daca. nu, sa-1 res- pingem. Iar apoi vom convinge dadacele si mamele sa povesteasca copiilor miturile acceptate si sa le pla- madeasca sufletele cu ajutorul miturilor, mult mai S.EPUBLICA. PARTEA A II-A 14Y mult decit trupurile cu ajutorul miinilor.- lar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multe. trebuie alungate.” „I/a,care anume te referi?” „Ne vom uita cu luare-aminte la cele mai impor- tante, spre a le vedea si pe cele mai putin importante. Caci trebuie ca toate sa posede acelasi tip si ca aceeasi putere sa. o aiba. si unele si altele. Nu crezi?” ,,Ba da, dar mi-mi dau seama care mituri le nu- mesti «cele mai importante »”. „Sint acele mituri — am spus eu — pe care Hesiod si Homer ni le-au istorisit, ca si alti poeti. Caci acestia, alcatuind mituri mincinoase; le-au spus si le tot spun oamcnilor.” „La care diritre ele te referi si ce aiutine din ele nu-ti este pe plac ?” ,,La ceea ce — am rasp v. us — mai inainte de orice si in masura. cea mai mare, trebuie reprosat, in spe- cial daca minciuna scornita e urita.” ,,Ce ai in gind?” ,,Cind vrcun mit ar reprezenta rau, prin cuvint, <? realitatea privitoare la zei id eroi, precUmun pictor care ar zugravi figuri ce nu seaman a cu modelele pe care ar dori sa le infatiseze” 74 . ,,Desigur — zise el — este drept sa reprosezi a§a ceva ; dar in ce fel si care anume exact sint miturile criticate ?” ,,Mai intii — am spus eu — este vorba despre mitul care a rostit minciuna cea mai mare, in lega- tura cu faptele cele mai insemnate — acea minciuna urita, cum ca Uranos ar fi faptuit ce zice Hesiod ca el a faptuit si ca. zeul Cronos 75 1-ar fi pedepsit. Cit 378 a despre faptele lui Cronos si ceea ce a patit el din partea fiulni sa.u, socotesc ca, nici daca acestea ar fi adevarate, nu ar trebui povestite cu usurinta unor tineri lipsiti ~de judecata, ci, ca eel mai bine ar fi sa fie trecute sub tacere ; iar daca totusi ar fi necesar sa fie spuse, ar trebui ascultate, prin mijlocirea unor vorbe tainice, de un numar de oameni cit mai mic, ce af fi jertfit nu un pore, ci o victima mare si pujin la indemma, in asa fel incit sa ramina cit mai mic numarul ascultatorilor” 76 . 143 PLATON ,,lntr-adevar, cumplite sitit aeeste istorii !” ,,Si mi trebuie povestite in cetatea noastra’, Adei- h ni-intos — am zis eu. Nici mi trebuie spus vreunui tina.r ca a savirsi suprema crima 77 nu mseamua nimic deosebit, nici ca. este ueap&rat nevoie sa-ti ■ pedep- sesti tatal 7S ce s-a facut vinovat la rindul lni dc vreo crima si nici ca, procedind asa, ai acfiona in chipul zciior dintii si mai mari!” ,,Pe Zeus, — vorbi el — nici niie nu nv se pare ca ascinenea vorbe se cuvine sa tic spuse.” ,,Si nici ce mai urnieazu. — am adaugat eu — c ainime, ca. zeii se razboiesc si se lupta. intrc ei, ca uueltcsc unii impotri\-a altora — accasta nici nu est’j adevarat — lucrurile nu trebuie spuse daca. eel ce unneaza. sa. ne pazeasca. cetatea trebuie sa soco- teasca. drept cea mai de rusine fapta a tc minia pe aproapele tau. Nu-i deloc necesar sa insiram prin vorbe sau sa. zugravdm in culori gigantomahii, ca si toate lelurile de dusmanii avute de zei si croi lata, de rudele si apropiatii lor. Or, daca urmeaza sa-i couviugem pe tineri ca nici uu cetateau nu 1-a iirtna- rit cu ura sa vreodata. jje un altul si ca asa ceva nu se cade, iata, mai degraba, ce trebuie spus copiilor <1 de cat re batrini si batrine, iar cei ajunsi mai in virsta. trebuie sa-i sileasca si pc poeti sa compuna in acest tel. De asemenea, inlanfuirea Herei, iufaptuita de catre fiul ei, zvirlirea lui Hefaistos de catre tata, atunci cind primul voia sa-si apere mama lovita, luptele zeilor, cite le-a istorisit Homer — toate aces- tea uu trebuie ingaduite in cetate, fie ca an, fie ca n-au vreun tile adinc 79 . Fiindca. copilul nu este in stare sa deosebeasca. ccea ce are tile, de ceea ce n-are ; ci, lucrul intiparit in minte la virsta aceea ramiue, e de obicei, nesters si neschimbat. Din care pricina probabil, tot ceea ce ei vor asculta la inceput trebuie istorisit cit se poate de ales, pentru ca ei sa asculte glasul virtu^ii.” ,,Are sens ceea ce spui — vorbi el — insa daca cineva ue-ar intreba care sint aceste lucruri «alese » si care sint miturile respective, ce am raspunde?” Am spus : REPt’ltUCA. PAR TEA \ ll-A 149 ,,0 Adoimantos, 1111 sintcm, at si cu tine, poeti in clipa de fata, ci intcmeietori de cetate ! Sc .cade 379 ca ititemeietorii sa. stic canoanele miturilor, pc care prietii trebuie sa le foloseasca. Iar daca. accstia s-ar abate de la acestc canoane, nu trebuie sa. le incredin- tain facerea de mituri si nici nu trebuie lasati sa. le conipuna.” ,,Adevarat. JJar care ar putca ii cauoanele acestea ale invataturii dcspre zei?” B. ,,Iata care: — ain zis — trebuie totdeauna iut’atisat In ce fel este zeul, fie ca. cine^-a s-ar exprima iti inetru epic, liric, ori in tragedie.” ,, Trebuie, design r.” ,.Dar nu este zeul, prin firea sa, bun s! nu tre- buie dcclarat astfel?” „Cuni de nu ?” * ,,Or, uimic din cclc bune nu este vatamfit or, nu?” ,.:\sa cred.” ,,Dar oare uevattiinatorul vatama?” ,,iu inci mi chip.” ,,Cel care nu vatama face vieun ran ?” ,,Nici aceasta.” ,,iusa ceca ce nu face nici un ran, nu ar putea fi nici pricina vreunui ran?” ,,Cum de ar putea?” ,,Dar binele nu este el folositor ?” „Ba da.” ,,E pricina unei binefaceri?” „Da.” ,,Asadar binele nu este pricina tuturor lucrurilor, ci doar a celor bune, el nefiind vinovat pentru cele rele.” ,,A.sa este” — zise el. ,,Asadar, nici zeul, — am spus eu — deoarece este bun, nu poate fi cauza tuturor, cum se spune, ci, in ceca ce-i priveste pe oameni, el pricinuieste putiue, si nicidecum multe lucruri. Caci, pe la noi cele bune sint cu mult mai rare decit relele. Or, pe nimeni altul, decit pe zeu, trebuie sa-1 facem raspunzator pentru cele bune ; iar pentru cele rele 150 PLATON trebuie sa cant am uu stiu care alte pricini, dar nu pe zeu” 80 . ,,imi pare ca graiesti cum nu se poate.mai ade- varat” — vorbi el.” . . „Nu trebuie, priii urmare, indurata aceasta gie- d ^eala. in legatura cu zeii nici la Homer, nici la, alt poet care ar vorbi in chip necugetat si gresit, astfel : Doua. butoaie sint asezate pe pragul lui Zeiis Pline de sorti, cu bune’ intiiul, al doilea cii rele 81 (7/., XXIV, 527 – 528). : lar eel caruia Zeus i-ar da amestecat, din ambele : Ba la rau e partas, partas e-apoi si la” bine (II., XXIV, 530). Cel care insa. primeste neamestccat, doar din butoiul cu rele, pe acela : Foamea pe sfintul pamint il adulmeca fara. de mife (II., XXIV, 53). e Nici nu trebuie vorbit despre Zeus, ca despre nn vistiernic, care … da. si bune .si rele (autor necunoscut). Iar istorisind incalcarea juramintelor si a in|e- legerilor de catre Pandaros, nu vom aduce laude cui va zice ca ea a avut loc din pricina Atenei sau a lui Zeus ; de asemenea, nu trebuie ingaduit sa. auda 380 a copiii despre harja .si judecata zei|:elor 82 , cum ca s-ar datora lui Themis si Zeus, nici, dupa cum spune Eschil, ca : Zeul muritorilor le izvodeste vina, atimci cind casa-ntreaga. vrea sa le-o pravale (fr. 160). Cind cineva ar compune astfel de oper.e in care s-ar afla astfel de versuri iambice — suferin^ele Niobei sau ale Pelopizilor ori ceva din ciclul troian sau altele asemanatoare, fie nu vom ingadui ca poe- tul sa atribuie aceste fapte zeilor, fie, daca. le atribuie unui zeu, poetii trebuie sa. aiba in vedere ideea pe ^ care tocmai o cercetam si sa. afirme ca. zeul . a facut 1 ‘il’UBLICA. PARTEA A II-A 151 lucruii drcpte si bane, iar oamenii au avut de cis- tigat in urma pedepsei. Dar poetul nu trebuie lasat sa spuua. ca cci pedepsiti sitit nenorociti, atunci cind zeul le-a dat pedeapsa. In schimb, sa. fie ingaduita poezia lor, daca ar spune ca. cei rai si:it nenorociti, ca. a lost nevoie de pedeapsa., dar ca pedepsiti fiind au avut de cistigat dc pe uraia zcuhu. Trebuie sa. ne inipocrivim in orice chip afirmatiei ca zeul, care este bun, ajunge sa. fie pentru cineva pricina de rele si nu trebuie lasat nimeni, fie tinar, fie batrin sa. spuna sau sa. asculte asa ceva in cetatea sa, daca aceasta ar ii bine cirmuita, fie ca astfel de mituri ar capata forma versului, fie a prozei, in temeiul faptului ca asetnenea spuse ar fi nelegiuite, nu ne-ar’fi de folos si nici nu s-ar potrivi iutre elc.” ,,\ r otez laolalta ca tine asemenea lege — zise el — s : . ca imi este jx; plac.” ,,Iata. deci — am spus eu — unul dintrc cauoa- nele si legile privitoare la zei pe care vor trebui sa-1 respecte cei ce graiesc si cci ce compun — anume ca zeul nu este cauza tuturor lucrurilor, ci numai a ceior bune.” ,,B cu totul necesar” — spuse el. ,,Care va fi al doilea canon? Oare socotesti ca zeul este uu vrajitor si ca el, cu gind mirsav, apare mereu sub alte infa.tisa.ri, anume, cind el insusi se tratisforma, schimbindu-si chipul cu multe altele, citid ne iusala doar, lasindu-ne sa credem ca. el s-ar preschimba ? Ori, nu cumva crezi mai degraba ca el este sincer si simplu si ca, mai putin ca ■ oricine, el Isi paraseste inf atisarea ? ” ,’,Nu prca pot sa. ma hotarasc, asa deodata.!” — vorbi el. ,,Cum asa? Nu este necesar, daca. zeul ar iesi din inf atisarea sa, ca el sa se schimbe, fie din pricina sa, fie din cea a altcuiva?” ,,Ba da.” ,,Dar nu-i asa ca lucrurile cele mai bune se schimba. si se altereaza in cea mai mica, masura. sub inriurirea altuia ? Spre pilda, trupul bun sub acjiunea mincarii, a bauturii si a oboselilor, orice planta viguroasa sub acfiunea vremuielii, a vinturilor si a altor fenomene 152 PLATON asemanatoare. Nu cumva insul eel mai sanatos si eel mai puternic se altereaza si eel mai putin?” 381 a. ,,Cum de nu?” „Dar nu cumva si un suflet foarte viteaz si plin de minte va fi tulburat si schimbat prea putin de catre ceea ce se intimpla. in afara sa ?” „Ba da.” ,,Dar nu se petrece acelasi lucru si cu toate obiec- tele alcatuite din par$i — cladiri, vesminte — anume ca cele bine intocmite si trainice sint eel mai putin schimbate de catre timp si de ceea ce se petrece cu ele ?” „Asa este.” b ,,Orice lucru trainic, fie natural, fie artificial, fie mixt are parte de cea mai mica schimbare pricinuita de alt lucru.” „Asa se pare.” ,,lnsa zeul si divinul au, pe deplin, starea cea mai buna?” ,,Cum de nu ?” ,,Din acest punct de vedere, deci, zeul ar avea, in cea mai mica masura, mai multe infatisari !” ,,Intr-adevar !” ,,Dar oare el insusi s-ar schimba si s-ar altera pe sine?” „Da — facu el — daca firea sa se poate altera.” ,,Oare zeul se face pe sine mai bun si mai frumos., sau mai rau si mai urit decit este?” c ,,E necesar ca el sa. se modifice pe sine inspre rau, daca isi schimba natura. Caci nu putem afirma ca zeul ar duce lipsa de frumos si de bine I” ..Perfect graiesti — am spus eu. Or, stind astfel lucrurile, i^i vine sa crezi, Adeimantos, ca de buna- voie ar putea zeul sa se faca pe sine mai rau in vreun fel, fie decit zeii, fie decit oamenii?” „Cu neputin^a.” ,,Este cu neputinta, prin urmare, ca vreun zeu sa vrea sa. se schimbe pe sine, ci, fiind zeul. pe cit se pare, foarte frumos si foarte bun, ramine, cit poate, fiecare zeu in parte vesnic simplu, in infa^isarea sa proprie.” „Absolut necesar — zise — pe cit^mi se pare.” REPUBLICA. PARTE A A II-A 153 „Atunci — am zis eu — sa nu vina. nici un d poet, prietene, sa ne spuna : • Cu-nfatisari de straini se-ntimpla. adesea ca zeii Astfel mereu tot apar, cetati strabat si colinda (Od., XVII, 485-486). Si nici vreun poet sa. nu-i ponegreasca pe Proteus si Thetis si nici in tragedii sau in alte compozitii sa. n-o arate pe Hera schimbata. la infatisare in preo- teasa, cersind pentru copiii ddtdtori de viata ai argia- nului Inachos* 3 . Si nici multe alte minciuni asemana- toare sa nu ne spuna. ! Si nici mamele ce dau crezare unor astfei de poeti, sa nu-si inspaiminte copiii, poves- tindu-le mituri urite si sustinind ca, in timpul noptii, unii zei se plimba prin imprejurimi, luind infajisari felurite de straini, pentru ca, deopotriva, nici ele sa nu vorbeasca. cu pacat impotriva zeilor, nici sa nu-i faca pe copii speriosi.” ,,Sa nu faca. astfel !” * ,,Dar — am spus eu — daca astfel sint zeii, incit pe ei insisi ei nu se schimba, ne fac oare pe noi sa credem ca apar sub felurite infatisari, vrajindu-ne si amagindu-ne ?” ,,Poate ca da.” ,,Cum asa? — am zis eu. Ar putea dori vreun 382 a zeu sa. minta prin vorba sau fapta, producind o iluzie ?” ,,Nu stiu” — raspunse el. ,,Nu stii ca toji oamenii si zeii urasc minciuna autentica., ca sa spunem asa?” „Ce vrei sa spui cu asta?” ,,Spun ca nimeni, de bunavoie, nu vrea sa. minta. in adincul sufletului sau si in legatura cu lucrurile cele tnai grave, ei, mai mult decit orice, se teme sa nu ajunga la asa ccva.” ,,Tot nu inteleg.” inchipui cumva ca spun ceva foarte savant! Spun doar ca. nimeni n-ar accepta sa se minta, sa fie mintit, sa. fie nestiutor, sa fie stapinit de minciuna in adincul sufletului, in legatura cu ceea ce in chip real exista, si ca toti urasc eel mai mult minciuna mtr-o astfel de situatie.” ,,Asa este” — spuse el. 154 PLATON ,,iiisa o aslfel de minciuna s-ar putea muni pe drept — cum spuneam — minciund atitenticd, ami- me, ncstiinta din suflet a eelui care s-a rnmj.it ; ateasta, deoarece imitatia priu cuviiite a ceior ce se pttrec c in sui’let, nu este o minciuna pura. Nu-i asa?” ,,Chiar asa.” „Minciuna autentiea. este, prin unnare, urita nu doar de zei, ci si de oameni.” ,..Asa crtd.” . , ,,Dar ce este minciuna din cuvinte ? Chid se arata. ea cuiva de folos, asa incit sa nu ajunga vredrjica de ura ? Oare nu cuinva in relatia cu- dusmanii si cu cei numiti prieteni, atuuci cind, din pricina nebu- niei sau vreunei alte sniinteli, ei incearca.- safacaeeva rau ? Nu este ea atuuci de folos, aidoma unui leac, pentru a ne fori de asa cwa ? Iar pe de alt a parte, in miturile despre care vorbeani, deoarece r.u ct;noa§- d tem adevarul despre ceea ce este vechi, nu facem; tot asa, ceva folositor, nascocind minciuni ce searr.ana cit se poate de mult cu adeviirul ?” 84 . ,,Ba da, asa este.” ,,Dar zeului la ce ii slujeste minciuna ? Oare rointe fiindca, necunoscind trecutul, ar trebui sa naseo- cer.sca imagini mincinoase?” „Ar ii ridicol !” — exclama el. ,,ln zta, deci, nu poate salaslui un poet mineinos” 85 . ,,Nu, pare ca nu.” .,Oare ar minti fiindca se tcme de dusmani ?” e ,,Nici voiba.” „Oarc din pricina nebuniei sau smintelii prie- tenilor ?” -,,Nici un prietcu al zeilor nu poate face parte dintre nebuni si smintiti” 86 . ,,Nu exista asadar vreun motiv pentru care zeul ar putea mhvfci.” ,,Nu exista.” „Cu totul lipsit. deci, de minciuna este, dar, daimonicul, cit si divinitatea” 87 ,,Cu totul” — vorbi el. ,,Zeul este, asadar, pe de-a intregul sincer.si ade- varat, in fapta si vorba, si nici el insusi nu-si schimba infajisarea, nici pe altii nu-i insula, ;ie prin. vedenii, REHjULICA. PARTEA A Il-A 155 £ie trhnitind cmante sau semne, nici in timp de veghe, nid in vis.” ,,Daca o spui tu, imi vine si mie sa o cred !” — 383 ;i zisee’. ,,Esti, priii urmare, do acord cn eel de-al doilea ca.no u dupa. care trebuie vorbit si compus despre zei, amine ca ei sa nu apara drept vrajitorj, fiindca, chipurilo, s-ar preschimba pe ei insisi, si nici ca ei sa. ne araageasca, cu inincinni, prin vorba sau fapta.?” „De acord” – raspunsc el. , ,13csi laudani multe la Homer, totusi nu vom laudn triniitcrea visulni de catre Zeus lui Agamcm- : non, nici ne Eschil cind o face i>e Thetis sa afirme ca. Apollon, dupa ce i-a cintat la mint a.’, i-a prdpadit norocul de a avea copii fericiti: b . . . spuuind ca. boaia n-or cunoaste-o si vot trai-n- delung, si ca iubita fi-va soarta mea de zei 1 ; cinta nu inin si-mi da curaj. Iar eu credeam ca Phoibcs fara de minciuna tot le spiinca, prezicatorul. Dar el care cinta pe cind se ospata de zor, care pe toate le graia asa de bine cliiar el copilul mi-1 ucise RS . Cind cineva ar afirma asa cev’a despre zei, ne c votu minia si nu-i vom da cor poetului si nici nu vom ingadui ca dascalii sa. foloseasca astfel de povesti peutru educatia copiilor, daca paznicii urmeaza. sa. deviua. oameni cu frica de cele sfinte si divini — in cea mai mare masura. a posibiluiui pentru un om.” ,,Sint intru totul de acord cu aceste canoane si le-as folosi iutocmai ca pe legi” — vorbi el. (Cartea -a Ill-a) ,,13un, astfel de istorii — am 386 a zis eu — in lcgatura ca zeii trebuie sa. asculte — sau sa nu asculte — inca din copilarie, pare-se, cei ce ii vor cinsti pe zei si pc parinti si care vor pune nu putin pret pe prietenia dintre ei.” ,,Cred — ziss el — ca. e justa. aceasta. opinie.” ,,Dar ce vom face daca e nevoie ca ei sa devina vtteji ? Oare nu trebuie sa le spimem acele istorii care sa-i faca sa se teaina cit mai putin de moarte ? 136 PLATON *> Sau erezi ca cineva ar putea deveni viteaz avind intr-insul aceasta. spaima ?” „Pe Zeus, — facu el — nu cred !” ,,lnsa socoti ca cineva, care crede ca cxista lumea lui Hades si grozaviile de acolo, va fi neinfricat in fata mortii si ca va prefera, in batalie, moartea, infringerii si robiei ?” „Deloc.” ,,Trebuie, pe cit se pare, ca si in privinja acestor mituri, sa alcatuim reglementari pentru cei ce vor sa le povesteasca. si sa le cerem sa. nu arunce, pur si simplu, cu ocari asupra lumii lui Hades, ci, mai c degraba, s-o laude, deoarece ei nici nu spun adevarnl, nici nu sint de folos celor cc vor fi luptatori.” ,,Trebuie” — vorbi el. „Vom sterge asadar toate povestile de acest fel, incepind cu aceste versuri : Bine mi-ar fi mai degraba argat sa fin pe pamint, la cineva neinsemnat, sarman si fara de stare. Nu peste mortii toti crai si cei ce sint stinsi de pe lume. (Od.,’ XI, 489-491) d Oameni fie, sau zei, cumplita. fi-va-le ivita Casa muceda tare, pe care-o urasc chiar si zeii (//., XX, 64-65) Vai’ si amar, caci in a lui Hades palate e omul numai suflare si umbra, del’el nu arc el vintre {II., XXIV, 103-104) Cuget doar el mai avea, caci umbrele pot doai sa zboare (Od., X, 495) Sufletul zboara din trup si pleaca acuma la Hades, Soarta jelind, lasind tineretea, lasind barba^ia (//.. XVI, 856-857) 387 a .,. . sufletul sau sub pamint, precum fumul, Pleaca c-un tipat (II., XXIII, 107-108) si : Astfel cum in adincul grotei divine liliecii Zboara ^iuind, dupa ee din rind de pe stinca. vrcunul REPUBLICA. PARTEA A II-A 157 Sc dcsprinde cazind, iar ei se tot Jin laola}ta, Astfcl si cle fiuind impreuna plecara. (Od., XXIV, 6-9).- li vom cere lui Homer si celorlalji poe^i sa nu se supere daea, vom inlatura astfel de vorbe si altele asemanatoare, nu fiindca nu ar fi poetice si placute spre a fi aseultate de catre muljime, ci fiindca, cu cit sint mai poetice, cu atit mai putin trebuie sa fie aseultate de catre copiii si barbatii ce trebuie sa fie oameni liberi, tematori mai mult de robie, decit de moarte’ * 89 . „Asa este.” ,,Si, in plus, trebuie alungate toate denumirile acelea Cumplite si de spaima. : Cocytul si Styxul, sub- pamintenii si descamatii si altele de acelasi fel, cite ii fac, [ciim crede] 90 , pe ascultatori sa se hifioare. Pesemne ca in alte cazuri e bine asa. Dar noi ne temem ‘ca nu cumva pazuicii sa ajunga, din pricina acestei infiorari, mai emotivi si mai slabi de inger decit se cade.” ,,Si pe buna dreptate ne temem” — vorbi el. „Trebuie, deci, indepartate astfe] d e vorbe?” ,,Desigur.” , .Trebuie, in schimb, sa se compuna si sa se gra- iasca potrivit unui canon /poetic/ contrar acestora?” ..Limpede.” ,,Vom inlatura, de asemenea, bocetele si jelaniile oameiiilOr de renume.” ,,E necesar^— zise — daea se accepta cele de mai inainte.” ,,Cerceteaza — am spus eu — daea le vom in- latura cu indreptatire sau nu. Afirmam ca un om de isprava. nu va socoti moartea ceva cumplit pentru so$n\ sau, de asemenea om de isprava.” „Da, ; afirmam asa ceva.” ,,Nu ar trebui, deci, sa-1 boceasca pe acesta de parca ar fi patit ceva cumplit.” „Nu.” 158 PLATON ,,Dar spunem: inca ceva : un asti’el de om de is- prava nu depiude decit de sine pentru a trai bine, si, spre deosebire de ceilalji, are foarte putina nevoie c de un altul.” ,,E adevarat” — raspunse. ,, Foarte putin ; grav va fi atunci pentru el, sa ajunga Hpsit de un fiu, frate,’ bani sau orice altceva asemanator !” ., .Foarte putin, desigur.” . „Prea putin, deci, se va tingui el, chid o astfel de nenorocire ii va pica pe cap, ci o va indura cu cea mai marc liniste.” „Chiar asa.” ,,Cu dreptate, asadar, am alunga din cetate tin- guirile barbatilor straluciti, ci, . mai degraba, le-am da femeilor, si nici macar celor de isprava. ; sa. le dam, de asemenea, barbatilor de niinic, pentru ca ceicres- 388 a cuti spre a pa/.i tara sa. socoteasca respingatoare faptuirea unor lucruri pe potriva celor mai de jos dintre oameiii !” ,,Just” — vorbi el. ,,Si iarasi, vom cere lui Homer si celorlalji poeti sa nu-1 infatiseze pe Ahile, fecior de zeij;a : Ba pe o rina. zacind, ba iarasi din nou in picioare Sta, ba aplecat… {II., XXIV, 10-12) apoi, cind, stind in picioare, naviga in nestire b pe-ntinsul marii sarate, nici sa. nu afirme ca el cu ambelc miini praf ncgru-si turna peste crestei 01 , nici ca plingea si se jeluia in toate felurile, asa cum il arata Homer, si nici poetul sa. nu spuna ca Priam, barbat aflat aproape de zei : . . . tot rasucindu-se-n scirna, Name dadea, pe toti in parte-i ciiema cu strigarea-i (II., XXII, 414-415). >Si cu atit mai mult, poetul sa nu-i faca. pe zei sa- se tinguie si sa spuna : c Vai-mie, nenorocita, mama nefericita (//., XVIII, 54). REPUBLICA. PARTEA A 1I-A Io.r, iiind vorba despre zei, sa. nu-i infatiseze pe eel mai mare dintre ei cu atita lipsa. de asemanare, incit cl /Zeus/ sa. strige : O vai niie, ca-1 vad alergat in jural cetatii ; Drag mi-e accl barbat si inin:a-nii plinge de jale {II., XXII, 168-169) si : Vai, ca mi-e dat ca ecl mai iubit dintre oameni, Sarpedoii El, de mina iui Menoitiade Patrocle, sa piara. {II., XVI, 433-434). Caci daca, draga Adeimantos, enpiii nostri ar asculta cu seriozitate astfel de povesti si nu ar ride de ele, socotindu-le nepotrivite, greu ar mai putea crcde vreviiiul dintre ei ca. asementa emotii sint ne- demne de natura sa omeneasca si greu s-ar mai impo- trivi el, atunci cind i s-ar ivi prilejul, sa. povesteasca. sau sa. faca asa ceva. Fara. rusine si fara tarie de caracter, ar cinta multe cinteee de jale si ar boci pentru suferinte neinsemnate.” ,,Adevarat vorbesti” — zise el. ,,Nu trebnie deci facut asa ceva, dupa. cum ne-a dictat ra^iunea lucrurilor. Trebuie sa. dam crezare acestui principin, pin a ce ne-ar convinge cineva cu un altui mai puternic.” ,,Insa oamenii nostri nu trebuie nici nsul sa-1 iubeasca. Caci atunci cind cineva ar izbucni intr-un hohot de ris nestavilit, un astfel de execs aduce o schimbare excesiva.” ,,Asa cred si cu.” ,,Deci, daca cineva ar infatisa oameni slaviti stapiniji de ris, nu va trebui sa. primim. asemenea 389 versirri si cu atit mai putin daca. ar ii vorba despre zei.” ,,lntr-adevar.” ,, Atunci nici acel pasaj din Homer nu-1 vom primi, unde poetul spune despre zei : Ris de nestins se-nalta. pe la zeii cei preafericiti, 160 PLATON Cind pe Hefest il vazura. cum alerga prin palate [II., I, 599 – 600). Nu trebuie deci acceptat, dupa cuvintul tau.” ,,Daca tu vrei sa-1 iei drept al meu ! — spuse el. ..Nu trebuie deci acceptat.” ,,Dimpotriva, mai mult decit orice trebuie pre- tuit adcvarul. Daca am vorbit cu dreptate adineaori spunind ca, in sine, minciuna este nefolositoare zeilor, iar oamenilor le este folositoare doar in chip de leac, e vadit ca ea trebuie incredintata medicilor, dar ca particularii nu trebuie Sa se atinga de ea.” „E vadit.” ,,Se cuvine, deci, ca doar cirmuitorii ceta^ii sa minta, fie pe dusmani, fie pe cetateni. avind in vedere folosul cetatii ; tuturor celorlalti insa nu li se da voie sa minta 92 . Vom zice ca un particular care a min£it pe cirmuitori a faptuit o greseala egala si chiar mai mare decit un bolnav care n-ar spune adevarul medicului sau decit un sportiv care nu 1-ar spune antreuorului, in privinta starii corpului lor, ori decit cineva care nu spune cirmaciului starea corabiei si a marinarilor, in ce fel el sau vreunul dintre coechi- pieri isi fac treaba.” „Intru totul adevarat.” ,,Asadar, daca cirmuitorul 1-ar prinde mintind pe vreun alt cetatean : . . . dintre cei ce sint mesteri, Fie profet, ori dulgher, ori vindecator de bolnavi [pi., XVII, 383-384) 1-ar pedepsi, ca pe unul ce aduce asupxa cetatii o nenorocire asemenea celei facuta de omul ce ras- toarna si prapadeste o corabie.” ,,Daca s-ar savirsi fapte in urma vorbelor” — zise el. ,,Bun, dar tinerii, in cetatea noastra, nu vor avea nevoie de cumpatare?” ,,Cum de nu ?” . ,,lnsa, in general vorbind, nu acestea sint cele mai importante tra.sa.turi ale cumpatarii :. : .cetatenii REPUBLICA. PARTEA A II-A 161 sa tie supusi stapinilor si sa fie ei insisi stapini peste placerile bauturii, mincarii si iubirii?” ,,Asa cred.” ,.Vom spune deci ca Homer 1-a facut pe Diomede sa vorbeasca frumos, atunci cind acesta zice : Stai linistit, om bun, tu bine vbrba-mi asculta” (7/.. IV., 412) ca si altele la fel cu acestea, /bine spuse/, spre pilda : . . . mergeau sirflind a minie aheii, Muti, de mai marii lor tematori. . . (7/., Ill, 8—9 si IV, 431) cit si alte versuri, cite suna la fel.” ,,E bine asa.” ,,Dar astfel de versuri : Beat, cu ochi de catea, tu inimi ai ca de ciuta (7/., I, 225) ca st cele ce urrueaza? Oare este cuvenit ca cineva, 390 simplu particular, sa pronunte astfel de indrazneli sfruatate, in vorba sau in poezie, adresate unor cir- muitori ?” ,,Nu se cuvine.” ,.Nu cred ca tinerii vor deveni curnpatati ascul- tindu-le ! Iar daca ele prodac vreo placere, nu-i de mirare. Sau cum vezi lucrurile?” ,,Chiar asa” — raspunse el. ,,Insa sa-1 pui pe barbatul eel mai intelept sa afirme ca lui i se pare lucrul eel mai frumos dintre toate, cind : . . . alaturea-s mesele pline, Ptine-i pe ele si halci, iar vinul, scotindu-1 din crater, Un paharnic il duce pe la meseui si li-1 toarna (Od., IX, 8-10). Crezi ca asa ceva este potrivit cu un tinar care trebuie sa ajunga la stapinirea de sine ? Sau ce zici de asa ceva : Cel mai cumplit e ca soarta sa-ti dea o moarte prin [name {Od., XII, 342)? 162 PLATON Sau /e potrivit/ sa afirmi ca Zeus, in ceasul c5nd ceilalji zei si oamenii dormeau, fiind singurul tieaz, c a uitat cu usurinja tot ceea ce chibzuise, din pri- cina poftei de iubire si ca s-a simtit atit de atias, vazind-o pe Hera, incit nici n-a mai voit sa intre in casa, ci a dorit sa se impreuneze cu ea acolo, pe pa- mint, spunind ca il stapineste intr-atit pofta, cit nici prima data nu i se intimplase, cind ei s-au dus impreuna pe-ascuns de dragii parinfi? ,a De asemenea nu e frumos nici sa-i infatisezi pe Ares si Afrodita inlan£uh;i de Hefaistos din pricina unor pofte ase- manatoare.” „Pe Zeus ! — vorbi el — nu mi se par potrivite astfel de vorbe.” „ln schimb, daca barba^ii vestiti sint aiata^i indurind cu tarie totul, prin vorba si fapta, aceste d fapte si vorbe trebuie privite si ascultate, ca spre pilda. : Pieptul el si-1 izbi §i inimii dete dojana Rabda, inim’a mea, rabdat-ai si altele inca [Od., XX, 17-18). ,,Asa este, intru totul.” ,,§i nici nu trebuie ingaduit ca asemenea barba|i sa fie gata sa primeasca daruri si sa se arate iubitori de arginti.” e „Deloc nu trebuie.” ,,Nu trebuie’^deci, sa li se cinte : Daruri, la zei, la vrednicii regi, convingere poarta. (Hesiod?). §i nici nu trebuie laudat dascalul lui Aliile, Pboi- nix, cum ca ar fi vorbit cu in|:elepciune, sfa.tuindu-1 pe Ahile sa-i ajute pe ahei daca. ii aduc daruri ; dar ca far a daruri sa nu se abata de la minia sa. §i nu-1 vom pre^ui si nu vom fi de acord nici cu Ahile insu§i, infa^isat a fi fost intr-atit iubitor de arginti, incit sa primeasca daruri de la Agamemnon ; si nu vom accepta ca iarasi, doar primind rasplati, el sa ina- 391 a poieze cadavrul /lui Hector/, dar altfel sa nu se in- du piece.” REPUBLICA. PARTEA A II-A 163 ,,Da, nu e bine ca asa fapte sa fie laudate” — zise el. ,,Fiindca e Homer la mijloc, nu mi-e la indemina sa. spun ca nu se cuvine sa puna astfel de fapte pe sea ma lui Ahile sau sa dea ascultare altora ce le-ar spune, precum si sa. zica despre Apollon : Tu, ucigas intre zei, ranitu-m-ai tu de departe, Plata £i-as da deindat’, de nu mi-ar fi peste poate (IL, XXII, 15, 20). Nici nu se cade ca Anile sa se arate lipsit de ascultare fata de riu, acesta un zeu fiind, si sa se arate gata sa se bata cu el si sa declare ca-si va ddrui pletele inchinate celuilalt riu, Spercheios, eroului mort Patrocle, iar ca ar fi facut toate acestea estedenecre- zut. De asemenea, vom spune ca. tirirea lui Hector in jurul mormintului lui Patrocle, jertfirea captivilor pe rug nu sint adevarate si nici nu vom ingadui ca ai nostri sa creada ca Ahile, fecior de zei^a si fiul lui Peleus, eel atit de cumpatat si a treia generate coborind de la Zeus 9 *, Ahile eel crescut de preain^e- leptul Cheiron, putea fi plin de atita zbucium, incit sa aiba intr-insul doua boli potrivnice una alteia — micime sufleteasca unita cu pofta de argin^i, pe de o parte, ca si orgoliu nemasurat f a£a de zei si oameni, pe de alta parte.” ..Adevarat ce spui” — raspunse el. „Nici urmatoarele — am zis eu — sa nu fie crezute si sa nu le ingaduim a fi spuse : cum ca Theseu, fiul lui Poseidon, si Peirithoos, fiul lui Zeus, s-au pus sa faca acele rapiri infioratoare 95 si nici ca vreo alta odrasla zeiasca sau erou a cutezat sa faptuiasca lucruri cumplite si necucernice, asa cum sintem acum min^i in legatura cu ei. Ci trebuie sa-i silim pe poeti, fie sa spuna ca aceste fapte nu le aparfin acelora, fie ca. ei nu erau feciori de zei, dar ambele sa nu le spuna, nici sa nu caute a-i incre- din£a pe tineri, ca zeii nasc rauta£i si ca eroii nu sint cu nimic mai buni decit oamenii, zicind noi, mai inainte, ca aceste spuse nu sint nici cucernice, nici adevarate. Caci am aratat ca e cu neputinfa ca raul si vina de la zei.” 164 FLATON ,,Am aratat, cum sa. nu?” ,,Iar pe de alta. parte, asemenea vorbc sint vala- matoare pentru cine le asculta : caci oriciue isi \vt gasi siesi iertare pentru purtareasa rea, incredintat fiind, ca aidoma au facut si fac si cei care : Saminta. apropiata sint din zei, Cei de linga Zeus, ei, al caror altar Sta-n eter pe intuit ele Ida, Parinteseului Zeus inchinat. (Eschil, Niobe) si in care : Inca u-a pierit singele divin (Ibidem ) . Din aceste pricini, trebuie contenit cu povestirea uuor astfel de mituri, ca nu cumva sa le dea tineri- 392 a lor o strasnica. pornire spre rati.” ,, Absolut” — vorbi el. ,,Ei, si ileum — am spus eti — ce ne mai ramiue de spus, spre a hotarnici ce fel de mituri trebuie spuse si ce fel nu ? Despre zei, daimoni, ca si despre eroi si cei aflati in imparatia lni Hades, am aratat in ce fel trebuie vorbit.” „Pe deplin.” ,,N-ar trebtii, in tirma, vorbit si despre oameni?” ,,E clar ca da.” ,,Este insa. cu neputinta, prietene, sa facem in clipa de fata orinduiala. si in aceasta. privinta.” „Cuni asa?” „Fiindca, cred, noi vom zice ca poetii si retorii b infa.’fiseaza gresit ce-i mai important in legatura cu omul, cind spun ca multi ticalosi sint fericiti, iar dreptii — nefericiti, ca. nedreptatea e folositoare, daca nu se da in vileag, ca dreptatea e buntil altnia, dar pagtiboasa celui ce o savirseste. Si vom zice ca r-se- menea vorbe trebuie sa. fie oprite, iar ceie potrivnice lor sa fie rindtiite spre cintare si rostire. Nu-i asa?” ,,Ea da.” ,,Atunci, daca. ajungi sa. fii de acord cu ce spun en, voi sustine ca esti de acord cu mine si in pri- vinta lucrului pe care noi de mult 51 cautam.” SrrUBLICA. PARTC (. A 165 ,,Ai surprins bine situatia”. , .Asadar, atniici vom stabili ca. astfel de vorbe trebuie rostite in legatura cu oamenii, cind vom afla ce fel de lucru este drcptatea si ca ea slujeste, in sine, celni ce o are, lie ca el ar parea sr.u nu ar uarea ca este drept.” ,, Perfect adevarat” — zise el.’ C. ,,Sa. ispravim, asadar, acmr,, cu ceea ce era de sptis in legatura cu eontinutul povestilor i Cred insa ca dupa cele sptise trebuie sa. cercetam expri- niarea acestora a<i . Urmcaza sa cercetam care expri- mare trebuie folosita si in ce fel.” Vorbi Adeimantos : ,,Aici — zise el — nu pricep ce spni.” totusi — am spus eu — ar trebui ! Insa poate d ca. vei pricepe mai degraba astfel : oare nu toate cite le spun povestitorii si poetii reprezinta o istorisire a unor fapte trecule, prezente sail viitoare ?” ,,Ce altccva ?” ,,Dar nu izbutesc ei sa faca. asa ceva lolosind, fie istorisirea simpla, fie imitatia, fie pc ainindoiia?” ,,Am nevoie — zise el — de o lamurire inca mai buna” 97 . ,,Un dasca.1 de tot risul par sa fin si deloc limpede ! Precum fac cei incapabili sa. se exprinie, voi incerca sa-$i lamuresc ceea ce vreau, nu in chip general, ci luind doar o parte spre pilda. Spune-mi. cunosti e priniele versuri ale lliadei, unde poetul spune ca Chryses 1-a rugat pe Agamemnon sa-i lase sloboda fata, ca. regele s-a miniat, iar Chryses, neizbutind, 393 a s-a rugat zeului sa-i prapadeasca pe ahei ?” ,,Le c u nose.” dai seama atunci ca, pina la aceste versuri : . . . rugatu-i-a pe toti aheii, Dar mai .mult pe cei doi Atrizi, stapini de noroade (//., I, 15-16) vorbeste poetul insusi si nu cauta. sa ne faca sa. credem ca vreun altul decit el insusi ar vorbi. Dupa aceasta insa, el se exprima. ca si cind ar fi Chryses si incearca, 166 PLATON b pe cit poate, sa ne incredin):eze ca eel care vorbeste nu este Homer, ci preotul, un batrin. §i cam la fel a tost alcatuit si restul nara^iunii despre intimplarile de la Troia, ca si cele din Ithaca si cele din intreaga Odisee.” ,,Chiar asa.” ,,Asadar, avem istorisire si atunci cind poetul infatiseaza vorbele fiecaruia, dar si atunci cind el insusi spune /ceea ce se petrece/ intre momentele rostirii acelor vorbe ?” ,,Cum de nu ?” c „lnsa atunci cind cineva ar pronun^a vorbe ca si cind ar fi un altul, oare nu vom spune ca. el face sa semene cit mai mult exprimarea sa cu cea a fiecarui persona] in parte, pe care el 1-ar prezenta?” „Vom spune. Bun, si ?” „Dar oare nu este asemanarea cu un altul, fie prin voce, fie prin aspect, o imitate a aceluia cu care ai voi sa te asemeni ?” „Ei bine?” ,,lntr-un astfel de chip, pare-se, Homer si cei- lalti poe£i alcatuiesc o istorisire prin imitafie.” „Desigur.” ,,lnsa daca poetul nu s-ar ascunde pe sine nicaieri, <l intreaga compunere si istorisire ar fi fost fara imitafie. Dar, ca sa nu spui iarasi ca nu intelegi, am sa lamu- resc cum ar putea fi aceasta : daca Homer ar fi spus ca Chryses, aducind rascumpararea pentru fiica sa, i-a rugat pe ahei si, eel mai mult, pe regi ; apoi ar fi continuat vorbind tot asa, fara sa devina Chryses, ci tot ca Homer, e vadit ca nu ar fi existat imitate, ci istorisire simpla. Ar fi fost cam asa — voi vorbi fara vers, ca nu am fire de poet: 98 sosind, preotul, invocindu-i pe zei ca acestia sa le dea aheilor pe mina. e Troia si sa-i mintuie, s-a rugat de regi sa-i slobozeasca fiica, primind darurile si fiind cu frica. de zeul Apollon. Dupa. ce el a grait acestea, toti 1-au cinstit si au in- cuviinfat, dar Agamemnon s-a miniat, poruncindu-i sa piece pe data si sa nu mai vina iarisi, caci atunci nu-1 vor mai scapa sceptrul si insemnele zeului. §i a mai zis ca, inainte de a-i fi slobozita. fata, ea va REPUBLICA. PARTEA A 1I-A 167 -imbatrini impreuna cu el la Argos. I-a poruncit, deci, sa piece si sa nu-1 intarite, pentru ca sa ajunga teafar 394 a acasa. Batrinul, auzind aceasta, s-a temut si a plecat in tacere, dar, dupa ce s-a indepartat de ostire, s-a rugat indelung lui Apollon, rostind si reamintind toate numele zeului. I-a cerut ca, daca vreodata i-a facut pe plac, fie inaltindu-i temple, fie aducindu-i sfinte jertfe, atunci, de dragul acestora, zeul sa-i pedepseasca pe ahei cu sagetile sale, pentru lacrimile ce el, Chryses, le-a varsat. Astfel, prietene, se alcatuieste o istorisire simpla, b lipsita de imitatie.” ,,Pricep” — spuse. „Pricepi atunci — am spus eu — si ca exista o istorisire opusa acesteia, atunci cind cineva ar inla- tura cuvintele poetului aflate intre replicile personaje- lor, lasind doar aceste replici”. ,,Pricep si aceasta — spuse el. Asa este felul tragediei.” „Ai inteles foarte bine — am zis eu. Cred ca acum Ji-am explicat limpede ceea ce mai inainte n-am fost in stare, anume ca, in poezie si in povestirile mitolo- gice, exista un /tip de istorisire/ intemeiat intru totul c pe imitatie — aceasta este, cum spui, tragedia si comedia ; exista apoi un tip intemeiat pe expunerea facuta de catre poetul insusi — vei gasi acest tip eel mai bine /reprezentat/ in ditirambi ; ,J9 si, in sfirsit, mai este un tip bazat pe ambele feluri, pe care il afli atit in poezia epica cit si in multe alte locuri, daca inje- legi ce vreau sa spun.” ,,Acum inteleg ce ai vrut sa spni inainte.” ,, Atunci, aminteste-ti si de cele spuse inca mai d inainte : care vorbe trebuie rostite, s-a si aratat, dar trebuie inca cercetat cum trebuie ele rostite.” ,,Imi amintesc.” ,,Iata deci ce spuneam : ar trebui sa cadem la invo- iala daca sa ingaduim ca poetii sa alcatuiasca poeme, in cctatea „noastra, imitind, sau daca ii vom lasa sa imite doar unele lucruri si altele nu, ori daca. cumva ei ar trebui sa nu imite defel.” „Prevad ca tu vei cerceta — zise el — daca vom ingadui in cetate tragedia si comedia, ori nu.” 153 PLATOM ,,Poate ca asa vom face, — am raspuns eu — poate chiar mai mult decit atit. Eu unul inca nu stiu, ci, pe unde ne-ar purta logica lucrurilor, precum suflarea unui vint, peacolo trebuie sa. mergem !” 100 . ,,Bine zis !” — spuse el. e ,,Examineaza atunci, Adeimautos, aspectul ur- mator : oare paznicii nostri trebuie sa. lie buni imitatori sau nu ? Ori si aceasta chestiune este legata. de c.ele spuse mai inainte, anume ca fiecare poate implini cum se cuvine o singura indeletnicire si mai multe nu ; ci, daca. s-ar apuca de multe, le-ar prapadi pe toate, incit ar ramine de pomina?” „Cum sa nu ?” ,, Atunci se poate spune acelasi lucru si despre imitatie, ca un acelasi om nu poate inula la fe1 de bine multe lucruri, asa cum poate imita pe unul singur.” ,,Da, nu poate.” 395 a va fi deci greu ca, pe de o parte, sa. faca. lucruri de valoare si, pe de alta parte, sa si imite nuilte, fiind un bun imitator, de vreme ce aceiasi oanieui nu pot sa intreprinda nici macar doua imitatii care sa para apropiate una de cealalta, precum cei care com- pun comedii si tragedii. Ori nu le namesti pe acestea doua imitatii ?” ,,Ba da. Si ai dreptate zicind ca aceiasi oameni nu le pot face pe amindoua” 101 . „Si nici nu pot fi in acelasi timp rapsozi si actori.” „Adevarat.” ,,Dar actorii, nici ei nu sint aceiasi pentru autorii t> tragici si pentru cei comici. Toate acestea sint imi- tatii, nu ?” ,, Imitatii.” .,Mi sc pare, Adeimantos, ca natura ometieasca s-a specializat chiar si in ocupatii inca. si mai restrinse decil acelea, incit ea este incapabila. sa imite ca lutnea multe lucruri sau sa. le faca pe cele care, prin ase- manare, sint imitate.” ,,Foarte adevarat” — spuse el. ,,Daca. mai tinem la ideea noastra. de mai inaiute, anutne ca. trebuie ca paznicii nostri, slobozi de oiice c alta ocupa^ie, sa. fie doar artizanii desa.vir§iti ai liber- REPUBUCA. PARTEA A 1I-.A tatii cetatii si sa nu se indeletniceasca. cu nimic alt- ceva care nu duce spre acest scop, ei n-ai», trebui sa faca nimic altceva si deci nici sa imite. Iar daea vor imita totiisi, sa imite din copilarie ceea ce li se potrive^te : oameni vitcji, cr.mpa.tavi, cucernici, li- beri si asa mai depart e. Cit despre faptele nedemne de un om liber, pe acestea nici sa. nu le faca, nici sa. uu fie iscusiti in a le imita si la fel cu nimic din ceca ce este urit, pentru ca nu crnnva, pornind de la imitate, sa aiba vreo placere in a ii astiel. Sau n-ai bagat de scama, ca. ‘ atunci • cind imitatia este d practicata din copilarie si timp indelungat, ea se asaza in caractcr si in fire, vadindu-se in aspectul fizic, in voce ca si in judecata.” ,.Ba da” — zise el. ,,Nu vom ingadui — am spus — eclor despre care afirma.ni ca. se ingrijesc sa devina barbati de isprava si care trebuie sa devina astfel, sa imite, barbati fiind, o femeie, fie tinara, fie batrina, ori pe una suduindu-si barbatul, ccrtindu-se cu zeii si fa- lindu-se in crcdinta ca ei ii merge bine, ori cazuta in nenorocire, in doliu si jale. Ca sa. nu mai vorbim despre imitarea unei iemei bolnave, indragostite, ori aflata. in chinurile facerii \” 102 .. ..Absolut” — vorbi el. ,,Sau sa imite sclave si sclavi, care fac ceea’ce fac sclavii.” ,,Nici aceasta sa nu faca.” ,,Sau sa imite barbati mirsavi, fricosi si facind pe dos decit ceea ce spuneam adineaori, anume invinuindu-se si batjocorindu-se unii pe altii, spunind necuviinte, beti sau nu, ori facind toate cite astfel 396 a de oameni isi fac ran lor insisi sau fac altora ran. in verba si fapta. Cred ca tinerii nostri nu trebuie sa se obi§nuiasca nici sa faca pe smintitii, in vorbe sau fapte. Smintitii si oamenii ticalosi, barbati sau femei, trebuie, desigur, cunoscufi, dar ei nu trebuie infati- sa.\i pe scena si nici imitati.” ,,Foarte adevarat.” ,,Insa este oare cazul ca /tinerii/ sa. imite fierari sau pe alti mesteri, ori pe cei ce mina. navele, sau b pe cei ce pomncesc acestora, ori altceva asemenea ?” 170 PLATON „Cum asa ? — zise. Cind lor nici macar nu le va fi ingaduit si-si indrepte aten^ia asupra unor astfel de indeletniciri !” „Dar oare vor imita cai nechezind, tauri mugind, riuri vijiin*, marea vuind, tunete si toate de acest fel?” 103 . „Doar lor le este oprit — spuse — si sa fie nebuni si sa se poarte ca nebunii!” „Daca pricep ce spui, exista, prin urmare, un anumit tip de istorisire si de exprimare pe care 1-ar adopta omul cu adevarat de isprava, atunci cind ar trebui sa. istoriseasca ceva ; si exista si un alt fel, neasemanator cu acesta, de care s-ar £ine si pe care 1-ar folosi mereu eel care, prin fire si crestere, e po- trivnic celuilalt.” „Care sint aceste feluri?” — intreba el. „Mi se pare ca omul cu minte, atunci cind, in decursul istorisirii, ajunge la fapta sau vorba vreunui om de isprava, va voi sa-1 infatiseze ca si cind el ar fi acela si nu se va rusina de o atare imitate. Cel mai mult si mai bine il va imita pe omul de isprava cind acesta face ceva cu cap si f ara de greseala. ; mai putin si mai rau il va imita cind acela greseste, fie din pricina bolilor, a iubirii, a befiei sau vreunui alt necaz. Dar cind omul acela ar ajunge, in unele pri- vinte, nevrednic de sine, omul nostru nu va voi cu dinadinsul sa se asemuie cu unul mai rau, decit pentru scurt timp, cind acela ar face ceva bun. Else va rusina, fiind, in acelasi timp, si nepregatit sa imite astfel de firi, dar si nemultumit ca trebuie sa se toarne si sa se aseze in tiparele celor mai rai. Va dispretui, cu judecata, asa ceva, afara doar daca nu este vorba despre o gluma.” ,,Verosim”il” — zise el. „Atunci el se va folosi de acel fel de istorisire, pe care noi 1-am infafisat pujin mai inainte, in cazul versurilor lui Homer, iar exprimarea sa va fi partasa la amindoua formele, atit la imitatie, cit §i la cea- lalta povestire, dar partea imitafiei va fi mica intr-o cuvintare intinsa. Sau spun vor be desarte?” ,,Chiar astfel trebuie sa fie felul unui astfel de vor- bitor !” REPUBLICA. PARTEA A II-A 37] „Dar eel ce nu are tin caracter bun, oare nu va imita el cu atit mai mult cu cit ar fi mai netrebnic 397 a si nu va socoti el ca. nimic nu este nevrednic de el ? Nu se va apuca el sa imite, de fafa cu multa lume, cu . seriozitate, totul — anume, si tunete si vijiitul vintuhii si grindina si scirtiitul osiilor si scrisnetul macaralelor si sunetul trimbitelor, al flautelor, naiu- lui si al tuturor instrumentelor, ca si glasurile ciinilor, oilor si ale pasarilor ? Va fi deci exprimarea sa plina de sunete si infatisari, realizate prin imitajie. Sau *> cumva imitatia va ocupa la el doar o mica parte din istorisire ?” ,,E neaparat sa ocupe o mare parte.” „Iata ce am avut in vedere — am spus en — vorbind despre cele doua feluri de exprimare.” ,,Acestea si sint” — zise el. ,,Asadar, primul dintre acestea are de-a face cu mici schimbari. Iar daca cineva ar da exprimarii sale armonia si ritmul cuvenite, aproape ca o singura armonie ar ajunge celui ce graieste cum trebuie. Caci schimbarile sint mici — si, de asemenea, ar ajunge un ritm aproape mereu la fel.'” c ,,Hotarit — zise — asa este.” ,,Dar ce spui despre celalalt fel de exprimare? Nu va avea el nevoie de conditii contrare /primului/ ? De toate armoniile, de toate ritmurile, daca urmeaza a se grai potrivit scopului, deoarece acesta presu- pune forme variate si numeroase schimbari ?” ,,Ba chiar asa se intimpla !” „Deci toti poetii sau cei ce relateaza ceva se folo- sesc, fie de primul fel de exprimare, fie de eel de-al doilea, fie ca le imbina cumva ?” „Obligatoriu.” ,,Ce vom face ? Oare vom primi in cetate toate aceste ❤ feluri de exprimare sau doar pe unul dintre tipurile simple sau, in sfirsit, pe eel amestecat?” ,,Daca e dupa mine — vorbi el — as accepta doar felul de exprimare eel neamestecat, apartinind omului vrednic.” „Dar, Adeimantos, felul de exprimare amestecat e §i el placut, iar eel simplu, insa contrar celui pe 172 PLATON care tu il alegi, este eel mai pe plac copiilor si dasci- lilor lor, ca si majoritatii muljimii !” ,,Da, acesta le place lor eel mai inult.” ,,Probabil iusa — am spus cu – ai putea annua e ca. acest fel nu se potriveste cu felul de a fi al statului nostru, pentru ca la noi uu exista vreuu om, nici impartit in dona, nici in mai multe, dat fiind ca l’iecare savirseste un singur lucru.” ,,Nu se potriveste.” ,,Dar oare nu tocmai in virtutea acestui principiu, doav in aceasta cetatc il vom afla pe cizmar iiind uumai cizmar si nu si cirmaci alaturi de cizmar, pe agricultor mimai agricultor si nu si judecator pe linga agricultor, iar pe razboinic numai razboiiiic si nu si om de afaceri alaturi de razboinic, si pe toti in acelasi fel ?” ,,Adevarat.” 8 a ,,Daca, prin urmare, ne-ar sosi in cctate vrcun barbat in stare, prin iscusinta sa, sa sc preschinibe in toate j’elurile si sa imite toate lucrurile 104 si daca ar voi sa. ne aratc crea£iilc sale, noi am iugeuunchia dinaintea lui ca dinaintea unui om diviu, minunat §i placut, dar i-am spune ca uu atare barbat nu-si afla. locul in cetatea noastra, nici uu-i este ingaduit sa. soseasca. aici. Dupa. ce i-am turna pe crestct ulci par f u mat si 1-am incununa cu i^anglici dc lina., 1-am tri- h mite in alta cetate, urmind sa. I’olosim uu poet — po- vestitor mai se\ – er si mai putin placut, spre a eistiga ceva de pe urma lui, un poet care ar imita exprimarca omului de ispra\-a si care ar spime ce are de spus urma.- rind canoanele pe care le-am jirescris de la iuceput, cind no-am apucat sa-i educam ]>c ostcui.” ,,Chiav asa ar trebui facut, daca ar depiude de noi.” D. ; ,Ei, prieteue, — am zis cu — s-ar parea ca. am strabatut toate problemele artei Muzelor legate 105 de coutiuut si de mituri. Am aratat, dar, si ce trcbuie spus si cum trcbuie spus.” ,,Si mie mi se pare” — spusc el. c ,,lnsa n-ar mai trebui \ orbit si despre modul de a cinta si despre melodie?” ‘I 3LICA. PARTE A A il-A 173 ,,L,iinpede.” „Xu crezi ca oricine ar putea ai’la ceea ce trebuie sa. spuncm despre aceste chestiuni si despre felul lor de a fi, daca ar fi sa ne aratam consecventi cu cele de dinainte?” Dar Glaucon rise : ,,Se pare ca eu, Socrate, — zise el — uu sint «oricine ». Nu-mi dau seama in clipa de fata, ce anume ar trebui spus mai departe. Doar banui.” ,,Este cu totul indestulator — am spus eu — ca mai intii sa. spui ca. o cintare se compune diu trei parti : vorbire, armonie 106 si ritm.” ,,Cum uu?” ,,Or, in masura in care cintarea este vorbire, uu se deosebeste prin nimic de vorbirea necintata, de vreme ce si aici trebuie cuvintat folosind aceleasi canoane, pe care le-am aratat adineaori, si in acelasi fel.” ,,Adevarat” — spuse. ,,Insa armonia si ritmul trebuie sa urmeze vor- birii.” ,,Cuin sa uu ?” ,,D’ar am afirmat ca nu ne trebuie bocete si jelanii in rostire.” ,,Nu ne trebuie.” ,,Dar care sint armoniile de jale? Spune-mi, caci tu tc- pricepi la arta sunetelor.” ,,Cele bazate pe modul mixolidian, pe eel sintono- lidian si alte citeva asemanatoare.” ,, At unci acestea trebuie inlaturate ! Caci ele nu sint de folos nici macar femeilor de isprava, necum Mrbatilor !” „Asa e.” ,,Dar betia, moliciunea, triudavia sint cit se poate de nepotrivite pentru paznici.” „Cum de nu ?” ,,Care armonii sint molesitoare si potrivite cu ospetele ?” ,,Cele bazate pe inodul ionic si pe eel lidian — acelea care se nuniesc « molatece ».” ,,Te-ai sluji de astfel de armonii, prietene, pentru 399 oamenii razboinici ?” 174 PLATON ,,Citusi de putin — raspunse el. Se pare ca perjtru acestia iti ramin modurile doric si frigian” 101 . ,,Eu unul — am zis — nu ma pricep la armonii. Lasa-mi insa acea armonie care va putea imita cum se cuvine vocea si intonatia unui barbat cu adevarat viteaz, unul care, in razboi sau in alt a imprejurare, unde e loc de for£a, chiar daca nu reuseste, «ri e b ranit sau merge spre moarte sau cade in orice alta. nenorocire, isi apara totusi via£a cu barbate si la locul sau. Mai accepts, si o alta armonie, pentru eel aflat in vreme de pace, unde nu e loc de for^a, ci de fapta savirsita de bunavoie ; este vorba de un om care 1-ar indupleca pe cineva in legatura cu vreun lucru sau ar cere ceva, fie vreunui zeu prin rugaciuni, fie vreunui om prin invatatura si dojana ; ori care, dimpotriva, s-ar supune altuia care il roaga, il inva^a sau cauta sa-1 dezvete de ceva. Omul nostru ar trebui sa le faca pe toate acestea cugetind bine, fara trulie, c ci cumpatat si cu masura, pre^uind ceea ce se petrece. l^asa-ne, deci, aceste doua armonii, pe cea a forfei si pe cea a bunavoinjei, proprii oamenilor afla^i in nefericire, dar si in fericire, armoniile oamenilor cumpatati si viteji, acelea care, eel mai frumos, vor imita vocile fiecaruia !” ,,Nu ceri sa lasam alte armonii, decit pe cele pe care eu le pomeneam adineaori” — spuse el. „Nu ne vor face trebuin^a, deci, in cintare si acompaniament, tonurile prea numeroase si nici tre- cerea prin toate armoniile.” „lntr-adevar, nu mi se pare ca ne-ar face.” d „Nu-i vom pastra pe cei ce mesteresc harpe, «riarpe triunghiulare » si toate instrumentele care au multe corzi si pot cuprinde toate armoniile.” „Nu e de crezut.” „lnsa ii vei primi in cetate pe cei ce fabrica flaute, ca si pe flautisti? Sau nu aretocmai acest instrument cele mai multe tonuri ? Caci instrumentele ce pot trece prin toate armoniile imita, ele insele, flautul !” „E vadit.” „l£i ramin ca folositoare pentru cetate, lira si kithara 108 . Iar pentru pastorii de pe cimpuri ar putea exista si naiul.” EEPUBLICA. PARTEA A II-A 175 ,,Asa se arata rational a fi” — spuse el. ,,Nu facem nimic nou, prietene, — am zis eu — judecindu-1 pe Apollon si instrumentele sale mai presus de Marsyas si instrumentele lui” 109 . ,,Pe Zeus, — vorbi el — nu-mi pare ca am face ceva nou!” ,,Pe Ciine, — am spus eu — fara sa fi bagat de seama, am curatat cetatea pe care o declarasem opu- lenta!” „Am procedat, insa, cu cap !” — zise. „Atunci sa o curajam si de ceea ce mai ramine ! Chestiunea ritmurilor se potriveste cu cea a armonii- lor : anume, ca oamenii nostri sa nu urmareasca. mis- cari impestritate si variate, ci sa aiba in vedere care sint ritmurile unei viefi ordonate si viteze. Pe acestea, deci, vazindu-le, sa sileasca piciorul si 4 °0 melodia sa dea urmare vorbirii unui atare om ; si nu sa sileasca vorbirea sa dea urmare piciorului 110 si melodiei. Iar care ar fi aceste ritmuri — e treaba ta sa arati, asa cum ai facut-o si cu armoniile.” „Pe Zeus, nu prea stiu ce sa zic ! As spune doar, cercetind lucrurile, ca. exista trei tipuri /de ritmuri/ din care se compun miscarile caden^ate, asa cum, la sunete, toate armoniile se nasc din patru tipuri m . Dar nu pot sa. spun care anume imita o astfel de viata.” ,,ln privinta acestora — am zis eu — sa ne sfa- tuim si cu Damon 112 , ca sa aflam care mi§cari se potri- vesc cu micimea sufleteasca, nesabuinta, sminteala si alta meteahna si care ritmuri trebuie lasate insusi- rilor contrare. Eu am auzit, nu prea limpede, ca el numeste un anume ritm compus «mars», «dactilic» si «eroic s 113 . Nu prea stiu cum face si il rinduieste egal in «sus» si in «jos» 114 , sfirsindu-1 cu o silaba scurta, dar si cu una lunga. Mai vorbeste, cred, si de un ritm numit «iamb», mai numeste si un altul rtroheu », unde ajusteaza silabele scurte si lungi. §i cred ca Damon, in cazul acesta, dojeneste sau lauda nu mai pu£in miscarile piciorului, decit ritmurile in- sesi — sau le vede cumva laolalta — nu prea stiu. Dar cum ziceam, sa-1 intrebam in legatura cu acest subiect pe Damon. Distinctiile acestea cer multa socoteala, nu crezi?” 176 PLATON ,,Cum sa uu ?” ,,Macar insa acest lucru poate fi intrevazut, anu- me ca tot ceea ce e legat de finuta frumoasa, pe de o parte, si de cea urita, de partea cealalta., urmeaza ritmului frumos, respectiv, lipsei de ritm?” ,,Cum de nu ?” d ,,lnsa ritmul frumos urmeaza, fiind asemanator, exprimarii frumoase, in timp ce lipsa de ritm urmeaza exprimarii urite. La fel se petrec lucrurile si cu armo- nia frumoasa si cu cea urita, daca. este adevarat ca. ritmul si armonia urmeaza vorbirii, asa cum spuneam adineaori, si nu vorbirea acelora.” ,,Desigur — spuse el — acestea trebuie sa urme- ze|vorbirii !” ,,Dar ce ai de spus despre felul exprimarii si despre vorbire ? Oarenu urmeaza ele caracterului sufletesc?” ,,Cum sa nu !” „Dar oare armonia si ritmul nu urmeaza exprima- rii?” „Ba da.” ,,Atunci vorbirea frumoasa, armonia, tinuta f Hi- fi moasa, ritmul frumos urmeaza simplita^ii 115 , nu cea care, fiind neghiobie, o numim eufemistic <(simpli- tate», ci acelei judecati ce, in adevar, se bizuie pe un caracter frumos si bun.” ,,lntru totul.” ,,Dar oare nu trebuie ca tinerii sa aiba pretutindeni in vedere toate acestea, daca. ei urmeaza sa. faca. ceea ce le este propriu ?” „Trebuie.” a ,,Aceste calitaj;i se gasesc din belsug in pictura si in toate mestesugurile tisemanatoare, din plin se ail a si in arta tesutului si broderic, in arhitectura. si in produccrea celorlalte obiecte : in plus se regastsc si in firea trupurilor si in cea a tuturcr ceicrlalte vie- J;uitoare — in toate acestea exist a tinuta frumoasa, cit si cea urita. Cit despre tinuta rea, lipsa de ritm si lipsa de armonie, acestea sint surori cu vorbirea urita si cu caracterul urit ; celelalte sint surori carac- terului contrar, cumpatat si bun ; dai si imitafiile /tuturor obiectelor si vicj;uitoarelor in care exista REPUBLICA. PARTEA A II-A 177 armonie lrumoasa si ritm/ sint stirori cu acesl, nltini caracter.” ,,Asa este.” ,,Dar oare numai poetilor trebuie sa le prescriem b si sa-i facem sa arate in operele lor imaginea caracteru- lui bun, sau altminteri sa nu creeze pe la n«i ? Ori asa ceva trebnie cerut si de la ceilalti artizani ? Si nu trebtiie oare sa-i oprim sa arate caracterul urit, nesa- buit si meschin, si in imagini de animale, si in cladiri sau in vreo alia lucrare, ori altminteri sa. nu poata §i sa nu iie lasati sa. lucreze pe la noi? Aceasta, pentru ca uu cumva paznicii, fiind crescuti cu ajutorui imagini- lor in uriciune, culegind si pascind, ca intr-o pasune c rea, in fiece zi, cite pu.tin din intregul ei, sa. pri- measca pe nesimtite un mare rau in sufletele lor. Ci trebuie ca ei sa-i caute pe artizanii in stare, prin firea lor, sa mearga pe urmele naturii frumosului si a frumoasei tinute, pentru ca, precum cei ce locuiesc intr-un loc sanatos, tinerii sa aiba folos din toate, de oriunde le-ar sosi ceva vederii si auzului provenit de la lucruri frumoase, in felul unui vint aducator de sanatate, suflind dinspre l»curi bune ; astfel inca din d cop’ilarie, pe nesimtite, el sa aduca. asemanarea, prie- tenia si intelegerea cu vorbirea frumoasa.” 1 ,Intr-ade^-^^r — zise el — asa ar ii eel mai bine crescuti.” „Dar, Glaucon, — amspuseu — oare n-ar f i toc- mai hrana care se afla in arta Muzelor cea mai potri- vita acestui scop ? Fiindca , eel mai mult patrund inla- untrul sufletului atit ritmul cit si armonia si il in- cing cu multa putere, aducind dupa sine tinuta fru- moasa, fa.cindu-1 pe om, daca. e crescut cum trebuie, sa o aiba, iar daca nu, dimpotriva.. Si de asemenea /e pretioasa arta Muzelor/ fiindca. eel hranit cu ea cum trebuie poate simti cu cea mai mare agerime, lucru- rile lasate /de noi/ deoparte, care nu sint frumos intocmite sau nu au crescut frumos. Dupa. ce omul nostru s-ar arata nemultumit din pricina acestora, el le-ar lauda pe cele frumoase si s-ar bucura de pe urma lor, primindu-le in suflet si s-ar hrani cu ele, 402 a ajungind un om de isprava — frumos si bun. Iar pe cele urite le-ar dojeni ]ie buna dreptate si le-ar 178 PLATON uri, inca. copil f iind, inainte de a putea sa dea socoteala. cu mintea ; iar ajungind la virsta rajiunii, el, eel cres- cut astfel, mai mult decit oricine, s-ar bucura de ea, recunoscind-o, din pricina asemanarii /cu lucrurile frumoase/” 118 . „§i eu cred — vorbi el — ca din aceasta pricina, ei trebuie hraniti cu arta Muzelor.” ,,Dupa cum — am spus eu — cunoastem indes- tulator literele atunci cind ele, asa putine fiind, nu ne ramin nestiute /in situa£iile/ in care apar si nu le negli- jam, pe motiv ca nu le-am putea inteiege, nici cind b apar intr-un loc mare, nici intr-unul mic, ci pre- tutindeni sintem atenti sa le recunoastem, deoarece stim ca nu vom ajunge cunoscatori ai literelor, daca. nu vom face asa.” „Adevarat.” ,,Pe de alta. parte, dupa. cum si imaginile literelor, daca ele ar aparea cumva in apa sau iu oglinda, nu le vom recunoaste inainte de a recunoaste literele in- sele, caci recunoasterea aceasta tine de aceeasi arta si acela§i studiu …” ,,lntru totul.” „ . . . ei bine, pe zei, la fel stau lucrurile si cu arta c Muzelor : nici noi, nici cei pe care dorim sa-i educam sa. fie paznici, nu vom ajunge initiati in ea, inainte de a cunoaste felurile cumpatarii, ale vitejiei, liber- ta|;ii, marinimiei si ale tuturor insusirilor care sint surori cu acestea, ca si ale contrariilor lor, oriunde ar aparea, inainte de a le cunoaste si de a inregistra unde se afla si ele $i imaginile lor, fara sa le neglijam nici cind apar in locuri mici, nici in cele mari, ci, din- du-ne seama ca totul tine de treaba aceleiasi arte si aceluiasi studiu” U7 . ,,Neaparat” — raspunse el. d „Asadar — am zis — daca s-ar intimpla ca cine- va sa aiba un caracter frumos al sufletului §i o infa- ^isare pe potriva sufletului, in armonie cu el, partasa. la acela§i model, un astfel de om ar fi cea mai fru- moasa priveli§te pentru eel ce 1-ar putea privi ?” „§i Inca. cum!” „Or, lucrul eel mai frumos este si eel mai indragit ?” „Cum de nu?” REPUBLICA. PARTE A A II- A 179 „Cel priceput la arta Muzelor, deci, ar iubi eel mai mult astfel de oameni, dar daca el nu s-ar potrivi cu ei, nu i-ar iubi.” ,,Nu i-ar iubi — spuse — daca omul respectiv ar avea vreun ensur sufletesc. Dar daca ar fi vorba doar despre vreuu cusur trupesc, ar starui sa voiasca a-1 indragi !” ,,Pricep, — am zis eu — ai, ori ai avut un iubit de acest fel ! De acord ! Spune-mi insa : exista ceva comun intre cumpatare si o placere exagerata?” ,,Cum asa? Nu te scoate din minfi aceasta placere, nu mai pufin decit durerea?” „Dar are ea ceva comun cu vreo alta virtute?” „Deloc.” 403 „Dar cu nesabuin$a si nestapinirea ?” „Mai mult decit cu orice altceva !” ,,Cunosti vreo placere mai mare si mai ascufita decit iubirea trupeasca?” „Nu, si nici vreuna mai innebunitoare” — zise el. „Dar iubirea cuvenita inseamna sa iube§ti cu cumpatare si cu simtul artei Muzelor pe eel plin de ordine si frumusete ?” ,,Desigur.” ,,Deci indragostitul vrednic de acest nume nu va avea nimic nebunesc in el si nici inrudit cu nestapi- nirea ?” ,,Nu va avea.” „Placerea aceasta /iubirea trupeasca/ deci nu va avea loc si nu va servi la comuniunea dintre indragos- tit §i iubit, care itibeste, respectiv este iubit asa cum trebuie?” „Pe Zeus, — zise el — nuva avea loc, Socrate !” „Se pare, deci, ca vei orindui astfel lucrurile in cetatea pe care o duram : ca indragostitul, daca vrea sa ne asculte, sa-1 sarute pe iubit, sa stea laolalta cu el §i sa-1 atinga doar ca pe un f iu, de dragul lucrurilor frumoase 118 ; in rest, sa aiba de-a face intr-astfel cu eel pe care 1-ar cultiva, incit niciodata sa nu para ca rela- ^ia lor a ajuns mai departe decit in acest punct. Iar daca n-ar face asa, sa fie dojenit pentru lipsa de 180 PLATON educatie in ceie ale Muzelor si lipsa de interes peiitru tot ce-i frumos.” ,,Chiar asa.” 5 A. „Nu ti se pare — am spus eu — ca am ispra- vit de vorbit despre arta Muzelor ? Unde a trebuit sa ajungem, am ajuns. Caci ea trebuie sa. duca. la dragos- tea pentru frumos.” ,,De acord.” ,,Dar tinerii trebuie sa. capete si o educatie inteme- iata pe gimnastica. !1D dupa cea imeineiata. pe arta Muzelor.” ,,Ei bine ?” d ,,Da, ei trebuie si in aeest fel sa. fie educati, itica din copilarie. Lucrurile ar putea sta cam asa, iata. : eu nu cred ca. un corp vrednic ar putea produce, prin puterea sa proprie si un suflet bun ; dimpotriva, cred ca un suflet bun poate produce, prin puterea sa, un trup cit se poate de bun. Tu cum crezi?” ,,Tot asa” — rasputise el. ,,Asadar, daca. aviud grija. de judecatu., i-aia incre- dinta acesteia sa hotarasca. ce-i trebuie trupului, iar noi n-am face dcctt sa indicam ideea generala, ca sa e nu tie intindein cu vorba, n-am prciceda just?” „Cu totul.” „Am spus ca. tinerii trebuie sa. se fereasca de betie. Caci oricui mai degraba. decit unui pazuic ii poate fi permis sa nu stie unde se afla.” ,, Ar f i si de tot risul ca un paznic sa. aiba nevoie de alt paznic !” — facu el. ,,Dar ce spui despre hrana lor? Oanienii nostri iau parte la un apri^ concurs, tin ?” „Da.” 404 a ,,Dar oare conditia atletilor de pe-aici, li s-ar po- trivi?” „Pesemne ca. da.” ,,Insa — am spus eu — aceasta. conditie este somnolenta. si pagubeste sanatatea. Nu vezi cum acesti atleti isi dorm viafa si daca. isi ies, fie si putin, din felul lor de trai. ei se hnbolnavesc zdravan ?'” UhPUBLlCA. PARTEA A It-A IK I ,,Ba vad.” ,,A.sadar cei ce sint atlcti in arta razboittlm au nevoie dc tin cxercitiu mai coniplicat ; c vorba despre cei care trcbuie sa fie precum ciinii de veghe, care sa vada si sa auda ciL se poate de bine, si care, aviud de iiitimpinat, in campanii militare, multe scliimbari in i’eiul apei de baut si al mincarii, cit si arsi$a si b geruri, sa nu aiba de suferit cu sanatatea.” ,,Asa cred.” ,,Dar oare cea mai buna gunnastica nu este sora buna, cu acea arta a Muzelor simpla, pe care am cer- cetat-o putin mai inainte ?” „Cum asa ?” ,,Este \ r orba despre o gimnastica simpla, potrivita si mai ales de cea legata. de razboi.” ,,In ce fel este aceasta?” ,,Ai putea afla si de la Homer. Caci stii ca. \x eroii care, in campania militara, se ospateaza, uu-i hra- neste nici macar cu neste, desi ei se afla linga mare, la c Hellespont, nici cu carne fiarta, ci doar cu came fripta, care prieste eel mai bine ostenilor. Caci, dupa cum se spuae, prieste mai bine sa te slujesti de focul insusi, dec’it sa porti cu tine vase” 120 . ,,Desigur.” ,,Nici de mirodenii, pe cit stiu, nu aminteste Homer. Acest lucru il cunosc atlejii — anume ca cei ce vor un corp in buna forma., trebuie sa se fereasca de toate aeestea.” ,,Pe buna dreptate se fercsc ei.” ,, Atunci, daca ti se pare ca. asa este drept, nu s-ar <J zice ca. lauzi ospajul syracusan si nici varietatea sici- liana a bucatelor.” ,,Nu cred.” ,,Nu primesti ca o fata, din Corint sa. se arate prietenoasa cu barbatii ce vor trebui sa. aiba o buna, condl^ie corporala.” ,,Fara indoiala.” ,,Te impotrivesti si delicateselor patiseriei attice ?” ,,K necesar.” ,,Cred ca, daca am face asemanari, am asemui, pe e butia dreptate, intreaga aceasta gastronomie fi 182 PLATON intreg accst regim de viata cu melodia si cintarea trecute prin toate armoniile si ritmurile.” ,,Cum sa nu !” ,,Or, acolo au aparut nesabuin}:a si diversitatea, aici se naste boala. Simplitatea, dimpotriva, in cazul muzicii, produce in suflete cumpatarea, iar cea din cazul gimnasticii produce in trupuri sanatatea, nu ?” „Nimic mai adevarat” — spuse el. 405 a „Dar daca nesabuinta si boala umplu cetatea, oare nu se vor deschide multe tribunale si cabinete medicale 121 , iar jurisprudents si medicina nu se vor fali, atunci cind multi oameni liberi se vor ingramadi in acele locuri ?” „Cum sa. nu !” ,,Vei gasi alta dovada mai buna pentru reaua si strimba educate dintr-o cetate, decit ca nu numai oamenii de rind si mestesugarii, dar chiar si cei care pretind ca au primit o educate liberala, sa aiba nevoie de medici si de judecatori dintre cei mai buni ? Nu b crezi ca e rusinos si o buna dovada de lipsa de educate, sa fii silit sa te slujesti de un om drept sosit dintre straini, ca din partea unor stapini si judecatori, de- oarece tu insuji esti lipsit de principii morale proprii /in acest scop/?” „Cel mai rusinos dintre toate !” — vorbi el. „lnsa nu ti se pare inca si mai rusinos decit aee^sta — am spus eu — ca cineva, nu numai sa-si cheltu- iasca o mare parte din viata, fugind de invinuiii si acuzind prin tribunale, dar sa se si faleasca cu asa ceva, din pricina lipsei de gust, incredintat ca e gro- c zav la nedreptati si ca stie bine sa. intoarca totul si ca, avind cunostin};a de toate scaparu,e cu putin^a, se indoaie ca o nuia ca sa scape, incit sa nu fie pedep- sit, iar toate acestea pentru lucruri marunte si ne- vrednice, fSra sa. stie cu cit este mai frumos si mai bine sa-ti orinduiesti astfel via£a incit sa nu ai nevoie de un judecator care sa motaie . . . ?” 12a . „Ba da, acest lucru este inca si mai rusinos.” ,,Dar nu \i se pare iarasi rusinos sa ai nevoie de d medicina, nu pentru tamaduirea ranilor sau a unor epidemii, ci, ducind o viaja lenesa, cu regimul pe care 1-am vazut, si, umplindu-te, ca o mlastina im- REPUBLICA. PARTEA A II-A 183 pufita de umori si de miasme, sa-i silesti pe dibacii Asclepiazi sa puna bolilor numele de «f latulante » si (ccatarrhuri » ?” ,,Chiar asa — raspunse el — exista tot felul de deiiumiri de boli, noi si ciudate.” „Astfel de denumiri nu existau pe vremea lui Asclepios, — am zis eu — dovada : fiii sai, la Troia, nu au mustrat-o pe femeia care i-a dat ranitului Eurypylos sa bea vin de Pramnos, cu multa faina de orz presarata si cu brinza. rasa pe deasupra — lea- curi crezute a fi intaritoare — si nici nu 1-au privit 406 cu dispret pe Patrocle care «doftoricea »” 123 . ,,§i totusi — spuse el — cam ciudata bautura asta pentru unul aflat in starea lui /Eurypylos/ !” „Ba deloc, daca te gindesti ca Asclepiazii nu s-au slujit de acest fel ((pedagogic » de acum de a tamadui bolile, fel ce nu exista inainte de Herodicos 124 . Herodi- cos, care era educator de meserie, imbolnavindu-se, a imbinat gimnastica si medicina si s-a sleit maiintii si eel mai mult pe sine insusi, apoi pe mul^i alfii.” •„Cum adica?” — intreba. el. ,Xungindu-si moartea. Caci bagind de seama ca nu se putea tamadui deoarece boala sa era incurabila, a trait tot doftoricindu-se toata via^a, fara o clipa de ragaz ; era sleit, indata. ce iesea cumva din regimul obisnuit, si tot a$a, murind greu, a ajuns prin iscu- sinta la o virsta venerabila.” ..Frumoasa. rasplata. i-a adus arta sa !” 125 — ex- clama. el. ,,Da, sigur, asa cum e probabil sa para celui ce igaora. ca Asclepios, nu din nestiin|;a sau din neprice- pere, n-a lasat urmasilor acest fel de medicina ; ci, §tiind ca oriunde exista o buna, orinduiala, fiecare are de indeplinit o anume treaba in cetate pe care, trebuie sa o indeplineasca si ca nimeni nu are ragaz sa-si petreaca viafa doftoricindu-si suferinfa. O astfel de viaja ni se pare ridicola in cazul mestesugarilor, dar nu si in eel al bogafilor si al celor ce par a fi fericiti.” „Cum asa?” — zise. „Un dulgher, — am spus eu — daca sufera de vreo boala, gindeste ca poate sa se vindece, bind un S84 PLATON leac dat de medic sau ca poate scapa printr-o pur- garc, cauterizare sau operatic Dar daca vreun medic i-ar prescrie un regim indelungat, pumndu-i scufe de Una in jurul capului si tot ce mai urmeaza, i-ar spune degraba medicului ca. nu are timp sa. boleasca si ca nici nu-i foloseste sa. traiasca asti’el, preocupat de e boa! a si neglijindu-si indeletnicirea. Apoi, 1-ar trimite pe acel medic ]a plimbare si, reluindn-si regimul obisnuit de viata si insanatosindu-se, ar trai, facindu-si treaba sa proprie. Iar daca. trupul sau nu ar fi in stare sa indure aceasta, s-ar sfirsi, scapind de toate!” 526 . „Atare medicina pare potrivita unui astfel de om.” 407 a „Dar aceasta deci, fiindca el avea o treaba, pe care daca n-o facea, nu-i slujea sa, traiasca !” ,,E, limpede.” ,,Dar bogatul, zicem, nu are dinaintea sa o atare treaba, pe care, silit fiind sa. o lase, nu ar mai avea din ce sa traiasca.” ,,Zice-se ca nu are !” ,,lnseamna ca nu cunosti verba lui Phocylides 327 , ce zice ca oricine, atita vreme cit arc din ce trai, trebuie sa practice virtutea.” ,,Ba da, — zise — cred ca am mai auzit-o !” ,,Sa. nu ne certam cu el pe acest subiect ! Dar sa. ne lamurim noi insine : Oare bogatul nu trebuie sa se preocupe de cultivarea virtutii ? Oare viata nu tste b de netrait pentru unul care nu o cultiva? San cumva regimul de om bolnav este o piedica pentru dulgberie si alte meserii, fiindca pretinde preocupare, dar nu impiedica deloc indemnul dat de Phocylides ?” ,,0 da, pe Zeus ! — facu el — aceasta grija exce- ^^siva. pentru corp, ce intrece orice preocupare pentru ‘^JP^imilastica, impiedica mai mult decit orice. E impo- varatoare si pentru treburile casei si in campaniile militare sau pentru ocuparea unor slujbe chiar seden- tare in stat”. ,,Cel mai grav este ca. impovarea/.a orice fel de c inva.ta.tura si gindurile si ingrijirea pentru sine. /Omul preocupat de starea trupului sau/ banuie ca. durerile de cap i se trag de la filosofie, incit nu e deloc chip ca, in acest fel, sa cauti si sa ctrct-tozi virtutea. Caci RLI’UBLICA. PARTEA A II-A 185 ajuugi sa ciord ca ea te face mereu sa suferi sj ca. durerile trupului nu se mai astim.pa.ra.” ,,Pescmnc: ca asa este” — zise. ,.A.tunci sa afirmam ca. si Asclepios, cunosciudu-i pe cei sanatosi trupeste, prin fire si regim de viata, dar fintuiti de vreo boala. auumita, le-a aratat celor cu o astfel de constitute arta medicinii. Cu ajutorul d leacurilor si al bisturiului, ol alnnga boala din ei si le prescria un regim de viata. normal, pentru ca nu cumva treburile obstesti sa aiba de suferit din partea lor. Dar el nu cauta ca, prin regim, sa faca. o viafa rea si lunga. acelui om, al carui trup era cu totul bolnav pe dinauntru, tot tragindu-i si tuniindu-i cu putinul cite o umoare, si nu cauta sa-1 faca. sa. aiba. si copii (in mod probabil, asemanatori cu el). El nu credea ca eel ce nu era in stare sa traiasca cit e dat omului sa traiasca, e musai sa fie ingrijit, nefiindu-i « aceasta de folos nici lui insusi, nici cetatii.” ,,Un vajnic cetatean — Asclepios al tau !” — spuse el. ,,Firesc — am spus eu — si la fel erau si feciorii sai, de vreme ce el era astfel. Nu vezi ca la Troia, ei s-au aratat, d^opotriva, buui razboinici, dar s-au 408 a slujit si de medicina, in felul in care spun ? Nu-£i aminte.sti ca. lui Menelaos, ranit de catre Pandaros : Singele lui 1-au supt, presarind ei leacuri dea- supra (II., IV, 2l8) liS . Si de asemenea, nu tii minte ca, dupa acest trata- ment, u-a fost nevoie ca Menelaos sa bea sau sa. ma- ninee altceva decit ceea ce i-au prescris lui Eurypy- los, deoarece acele leacuri erau iudeajuns ca sa. vin- dece barbati ce fusesera. sanatosi inainte de a fi fost raQifi si care dusesera. un regim de viata bine orinduit, chiar daca in acel moment se intimpla sa. bea din b «kykeon » 129 . Dar /mcdicii aceia/ socoteau ca. oamenii boluaviciosi din fire si nesabuiti nu aduc f»los, traind, nici lor, nici altora si ca. medicina nu este pentru unit ca acestia, ce nu trebuie ingrijiti nici daca. ar fi mai bogati ca Midas!” „A1 naibii de iscusiti ii faci pe feciorii lui Ascle- pios !” 186 PLATON ,,E §i cazul — am spus eu — desi autorii de tiage- dii, ca si Pindar nu ne-ar crede. Ei pretind ca Asclepios era fiul lui Apollon si ca aurul 1-a convins sa vindece un muribund, de unde i s-ar fi tras moartea prin tras- c nire 130 . Potrivit celor spuse mai inainte, noi nu le vom crede pe amindoua: daca era fin de zen, mi putea pofti la cistig, iar daca da, atunci nu era fecior de zeu.” B. ,, Perfect, in privin^a acestora — zise el. Dar ce zici de urmatorul lucru, Socrate ? Oare nu trebuie sa avem medici buni in cetate ? Insa acestia ar fi tocmai cei care ar avea de-a face cu cit mai multi d oameni sanatosi, dar si cu cit mai mulji bolnavi. Iar judecatorii /buni/, in chip asemanator, vor fi cei care au de-a face cu firile cele mai deosebite.” ,,Desigur — am spus — ca am in vedere /medici si judecatori/ foarte buni. Dar stii pe care ii scco- tesc astfel?” ,,Daca spui, /voi sti/.” „Am sa incerc. Tu insa ai avut in vedere oameni neasemanatori intre ei, formulind o singura intre- bare.” ,,Cum asa?” ,,Medicii cei mai buni — am zis — ar aparea, daca, incepind sa invete arta aceasta inca din copi- larie, ar avea de-a face cu trupuri cit mai multe si cit mai bolnave si daca chiar ei ar suferi de toate bolile e si nu ar fi prea zdraveni prin firea lor. Fiindca eu nu cred ca ei tamaduiesc trupul cu ajutorul trupului — n-ar fi cu putin^a vreodata ca acesta sa fie sau sa devina bolnav, /daca ar putea vindeca/ — ci il tama- duiesc cu ajutorul sufletului, caruia nu-i este posibil sa devina sau sa fie bolnav si totusi sa vindece bine.” „E drept.” 409 a ,,Dar un judecator conduce sufletul cu ajutorul sufletului, prietene. Or, sufletului nu-i este ingaduit sa fie crescut, de timpuriu, printre suflete rele $j sa fi avut de-a face cu toate nedreptafile si sa-fi fi trecut vremea cu fapte nedrepte, pentfu ca sa poata dovedi repede, pornind de la sine insusi, nedrep- tajile altora, precum ar face-o cu bolile trupului. Mm- potriva, sufletul trebuie sa fie neincercat si nepingarit REPUBLICA. PARTEA A II-A 187 de uriciunea unor firi rele, atita vreme cit este tinar, daca urmeaza. ca, fiind un suflet frumos si bun, sa judece sanatos dreptatea. lata de ce, tinerii cinstifi, ce sint simpli si curati, apar lesne de amagit de catre oamenii nedrepfi, ca unii ce nu au intr-insii pildele pe t> potriva celor nemernici.” ,,lntr-adevar — zise e 1 — asa trebuie ei sa. lie.” ,,Un om in virsta — am spus eu — trebuie sa lie buuul judecator, si nu un tinar, un om care a invafat tirziu ce este nedreptatea pe care uu si-o stie proprie, adapostita. in sufletu-i. Ci, observind-o pe cea straina, din suflete straine, el afla abia dupa multa vreme in ce tel este raul, folosindu-se insa de stiinta, si nu de propria-i experienfa.” ,,Grozav om pare a fi un astfel de judecator !” c ..Si de isprava, adica. ceea ce tu ceri. Caci eel care are un suflet de isprava, este /el insusi/ om de isprava. Dar judecatorul acela teribil si care banuie numai raul, care a facut multe nedreptati el insusi si crede ca e priceput si iscusit cind are de-a face cu unul pe masura lui, se arata. grozav cind ia seama la acela, deoarece vede modelul ce-1 are in sine. In schimb cind s-ar apropia de oameni buni si venerabili, el apare d nerod, fiind lipsit de incredere atunci cind n-ar trebui, nerecunoscind un caracter sanatos, ca unul ce nu poarta /in sine/ uu astfel de model. Insa, cum el are de-a face mai des cu oameni rai decit cu oameni buni, isi apare lui insusi, dar apare si celorlalti a fi mai degraba iscusit decit neghiob.” ,.E intru totul adevarat.” ,.Prin urmare, uu un astfel de judecator trebuie catitat, atunci cind il cauti pe eel bun si priceput, ci pe primul. Caci nu este cu putinta. ca rautatea sa cunoasca si virtutea, cit si pe sine. Virtutea, in schimb, atunci cind timpul educa firea, va lua cunostin- ta. atit de ea insasi, cit si de rautate. lata, de ce omul e acesta ajuuge sa fie priceput si nu eel rau!” ,,De acord” — spuse el. ,,Nu tocmai o astfel de medicina. si de jurispru- dentaL vei orindui in cetate ? Anume, acelea care ii vor ingriji pe cetatenii bine inzestrati trupeste si 188 PLATON 410 a sufleteste ? Pe cei care nu sint astfel, anume pe cei neispraviti trupeste, /medicina/ 5i va lasa sa piara, iar pe cei rau alcatuiti sufleteste si incnrabili /juris- prudenta/ ii va osindi la nioarte.” , , In orice caz, acesta a aparut a ii lucrul eel mai bun atit pentru cei ce an astfel de betesuguri, cit si cetatii.” „Iar tinerii — am spus — e 1 impede ca \ or fi cu luare-aminte fata de folosul jurisprudentei, daca se vor sluji de acca arta. a Muzelor simpla. desprc care am afinuat ca n.’.ste cinnpatarea.” C. ,,Bun, si?” — zise el. b ,,Oare eel cc cunoaste nsemenca arta, nu va ur- niari si o gimnastica intemeiata. pe aeeleasi prindpii, daca ar voi sa. nu aibauevoie de medicina, ai’ara. doar daca nu ar fi absoluta nevoie ‘.” ,,Asa cred.” ,,B1 priveste exercitiile fizice si greutatile in folosul mrlacararii din sufletul sau ; pe aeeasta se va stTfidui el sa. o trezeasea, mai curiud decit forta fizica ; el nu va indura exercitii grele si tin regim alimentar special de dragul puterii trupesti, asa cum fac ceilalti atleti.” ,,Foarte adevarat” — spuse el. ,,Dar, Glaucon, — am zis eu — oare cei ee au c orinduit invatatura prin arta Muzelor si prin gimnas- tica, nu de aceea se crede ca. le-au orinduit, pentru ca una sa. aiba grija de trup si cealalta. de sui’let ?” ,,Ei bine, si ?” ,,Se pare ca pentru folosul sufletnkii mai mult si mai mult au fost orinduite ambele !” „Cum asa?” — intreba el. ,,Nu-{i dai seama — am zis eu — ee se intimpia cu insasi mintea celor care, in cursul vietii, se indeietni- cesc cu gimnastica, dar nu se ating de arta Muzelor ? Sau eu a celor care procedeaza. pe dos ?” ,,Iksprc ce anuuic — zise — verbs, sti?” d ..Dcspre brutalitate si duritate, pe de o parte, si despre moliciune si blindete pe de alta parte.” ,,Aha ! — facu el. Spui ca cei ee se slujesc doar de- gimnastica ajung mai brutali decit trebuie, iar cei ce KEPUBLICA. PARTEA A Il-A se siujese doar de arta Muzelor ajung mai mqlateci decit s-ar cuveni.” ,,Desigur — inflacararea ar da sufletuluibrutali- tate, iar eel crescut ca lumea ar fi plin de barbatie ; dar, daca s-ar adauga prea mult a inflacarare, sufle- tul ar ajunge, probabil, dur si nesufcrit.” „Asa cred si eu” — zise el. „Dar firea filosofica n-ar cuprinde blindetea ? e Insa prea mult a blindete ar produee mai mult a slabiciune decit trebuie, in vreme ce omul crescut cum trebuie, e blind, iar si plin de masura.” ,,Asa este.” ,,Or, noi pretindem ca paznicii sa aiba, in firea lor, ambele insusiri ?” ,,E necesar.” „Nu trebuie atunci ca ele sa lie armonizate intre <?le?” ,,Cum de nu?” — spuse. ,, Sufletul cumpatat si viteaz estc, prin urmare, al 411 a omulni la care ele sint armonizate?” „ Design r.” ,,Cel spcrios si necioplit al celui la care nu shit?” „Chiar asa.” ,,Atunci, cind cineva ar ingadui muzicii sa. toarne si sa faca. sa. curga in sufletul sau, prin urechi, ca prin gura cuptomlui, acele armonii — despre care tocmai am vorbit — dulci, molesitoare, de jaie, si daca. si-ar petrece intreaga viata. tot doinind si lasindu-se sleftrit de cintare, acest om, daca ar avea ccva infla- carare sufletcasca. intr-iusul, mai intii ar muia-o ca pe ficr si ar iacc-o folositoare din nelolositoare si b dura. Dar daca., contimund, nu s-ar opri, ci si-ar fermeca sufletul jcv. acea muzica./, taria sa sufletcasca s-i’.r topi si s-ar scurge, pina. ce el si-ar topi tcata pale- rea sa interioara si ar taia-o ca pe o coarda, din su- flet 131 , facind-o sa fie im <<mcilattc luptator >r.” ,,Criiar asa.” ,,Daca omul nostru — am spus eu — ar 1’i prin firea sa, de la inceput lipsit de tarie, lucrul s-ar sa- virsi repede. Dar daca, ar avea tarie si inflacarare, si-ar faee-o pe aceasta slaba, grabnic piecata, aprin- zindu-se si stingindu-se repede si fara pricini mari. 190 PLATON Iufi la minie si porniti ar fi astfel de oameni, in loc sa c fie plini de forja interioara. ; da, ei ar fi insuportabili !” ..Hotarit ca. da !” ,,Dar ce s-ar intimpla daca omul s-ar trudi mult cu gimnastica §i s-ar ospata /din belsug/, dar nu s-ar atinge de arta Muzelor si de filosofie ? Oare nu cumva, devenind zdravan trupeste, s-ar umple si cu minte sanatoasa. si cu inflacarare, devenind mai viteaz de- cit era?” „Ba da.” d ,,Si ce s-ar intimpla daca., uici pe mai departe, el nu ar avea nimic in comun cu Muzele ? Nu cumva do- rinfa sa de invatatura, chiar daca ar exista in suflet, dar negustind din nici o invatatura sau cerce- tare, nici de vorba neavind parte, nici de oricare alta. arta. muzicala, ar ajunge nevolnica, surda. si oarba, fiindca nu a fost desteptata, nici hranita, simj;amintele sale nefiind purificate?” „Ba da.” ,,Cred ca un astfel de om va ajunge sa. urasca. cuvin- tul ca si Muzele ; el nu se va folosi de grai ca sa con- vinga., ci actioneaza. prin forta. si salbaticie fa};a de e toate, precum o fiara, traind in nestiinta, strimbatate, lipsa de ritm si de har.” ,, Exact asa se petrec lucrurile” — vorbi el. ,,As zice ca vreun zeu a daruit oamenilor pentru acestea doua. — inflacararea si dragostea de in^elep- ciune — cele doua arte — arta Aluzelor si gimnas- tica — si nu pentru suflet si corp (decit in al doilea rind). Pentru inflacarare si iubirea de intelepciune 412 a deci, pentru ca ele sa. se armonizeze iutre ele, urmind sa. fie intinse si relaxate pina la potrivire.” ,,Asa se pare” — zise el. ,,Am spune dar, ca eel ce imbina eel mai bine gim- nastica cu arta Muzelor, acela este, cu adevarat, un de- savirsit muzician, stapin pe armonie, intr-o masura mult mai mare decit eel ce potriveste corzile lirei intre ele” 132 . ,,Pesemne ca da, Socrate !” — spuse el. ,,Atunci, Glaucou, daca este ca statul nostru sa. REPUBLICA. PARTEA A ]I-A 191 ramina in fiinta, avem nevoie de un conducatcu” care sa fie mereu astfel.” „Va trebui sa-1 avem, pe cit este cu putin£a.” 6 A. „Acestea ar fi deci tiparele educatiei si ale cresterii. S-ar putea, oare, deduce de aici si cele a]e dansului, ale vinatorii, jocurilor si intrecerilor ca- lare ? E limpede ca acestea trebuie sa urmeze primelor, iar ele nu mai sint greu de aflat.” „Probabil — zise — ca nu mai e greu.” „Bine, — am spus — dar ce-ar mai fi dupa aceas- ta de stabilit ? Oare nu care dintre /paznici / vor con- duce si care vor fi cei condusi ?” 13S . „Ei bine?” ,,lnsa nu este limpede ca virstnicii trebuie sa fie conducatori, iar tinerii supusi ?” „Desigur.” „Dar nu /e limpede/ si ca /trebuie sa conduca/ cei mai buni dintre ei ?” „§i aceasta.” ,,Oare nu sint cei mai buni dintre agricultori toc- mai cei mai priceputi la agricultura ?” „Ba da.” „Or, de vreme ce ei trebuie sa fie cei mai buni dintre paznici, nu vor fi /conducatorii/ cei mai buni pentru paza cetajii ?” „Ba da.” ,,Asadar, ei trebuie sa fie, pentru acest motiv, chibzui^i, capabili si plini de grija ia\a. de cetate.” ,,A§a este.” „lnsa de lucrul pe care s-ar intimpla sa-1 iubesti, te-ai si ingriji eel mai mult !” ..Necesar.” „Dar un om iubeste eel mai mult acel lucru, al carui folos crede ca s-ar potrivi cu al sau propriu ; cind ar vedea c3|acel lucru prospera, omul s-ar gindi ca £i ; el are vreun folos ; cind nu, dimpotriva.” • ‘ „Asa e” — zise. .’.Trebuie, prin urmare, alesi, dintre paznici, acei baTbafi, care ni s-ar parea noua, cind am cerceta, ca 192 PLATON vor face de-a lungul vietii intregi §i cu toata siliufa, e ceea ce ar socoti ca folose^te cetatii, iar ceea ce n-ar folosi, cu nici un chip nu ar voi sa faca.” ,, Acestia sint vxednici de /conducere/, intr-ade- var !” — spuse el. ,,Cred ca trebuie vegheat ca, la orice virsta, ei sa. pazeasca acest principiu si ca, nici ispititi, nici silifi, sa nu paraseasca, prin uitare, opinia ca trebuie facut ceea ce este eel mai bine pentru cetate.” ,,Despre ce fel de parasire vorbesti?” — intreba. el. ,,Am sa-ti spun — am zis eu. Socot ca. mintea paraseste o opinie fie de bunavoie, fie f ara voie ; de 413 a bunavoie, cind este vorba despre opinia gresita avuta de eel ce inva|:a ceva nou ; dar orice opinie adevarata este parasita fara. voie.” ,,Cazul opiniei parasite de bunavoie — zise — il inteleg ; pe eel ai alt insa as dori sa-1 pricep.” ,,Cum asa ? Oare mi crezi §i tu ca oamenii se lasa. lipsiti fara voie de cele bune, dar ca. lipsa celor rele o accepta de bunavoie ? Pe de alta parte, nu este rau a te insela asupra adevarului si nu este un bine a avea parte de adevar ? 134 In sfirsit, nu ti se pare ca. a opina ceea ce este inseamna. a avea parte de adevar?” ,,Da, ai dreptate — spuse el — sieucredcaoamenii, fara. voie, se lasa lipsiti de opinia cea adevarata.” b „Dar oare nu patesc ei aceasta, fie fura^i, fie vra- jiti, fie siliti ?” ,,Nici acum nu pricep !” — vorbi el. ,,S-ar zice — am spus eu — ca vorbesc ca pe scena, /in enigme/ ! Numesc «furati » pe cei convin^i sa imbra- tiseze o noua. opinie, ca $i pe cei ce o uita. pe cea veche. Pe acestia din urma timpul, pe primii vorba /cuiva/ ii indeparteaza. pe nesimtite de /opinia lor/. Acum intelegi ?” ,,Da.” ,,li numesc «siliti » pe cei care din pricina vreunei dureri sau suferinte ajung sa-si schimbe opinia.” ,,Si pe aceasta am nrfeles-o §i e drept ce spui”. c , ,Cit despre cei «vrajiti », dupa cite cred, ai putea zi.^ ca. acestia sint cei care isi schimba. opinia, fie adeuieniti de vreo placere, fie resimfind vreo teama.” REPUBL1CA. PARTE A. A II-A 193 „S-ar parea — spuse el — ca vrajeste tot ceea ce insala.” ,,Si acum sa supunem cercetarii ceea ce spuneam inainte : care sint cei in stare sa pazeasca eel mai bine acest principiu, anume ca. trebuie sa. faca. ceea ce li se pare a fi eel mai bine pentru cetate. Trebuie vegheat ca, uica. din copilarie, sa li se incredin^eze acele sar- cini, pe care, mai mult ca pe oricare altele, ai voi sa le uiji sau care ar putea sa te induca in eroare. Iar eel care nu uita sau e greu de inselat, trebuie ales, celalalt, nu. Nu-i asa ?” d „Ba da.” ,,Si trebuie sa-i supunem la truda, suferint;a si lupta, iar acolo sa. avem in vedere acelasi lucru.” ,,Asa este.” ,,Nu trebuie sa-i confruntam insa si cu al treilea tip /de proba/, cu «vraja » ? Dupa cum minjii sint dusi unde e zarva si galagie spre a se vedea daca sint speriosi, tot asa tinerii trebuie confrunta^i cu frica, dar si cu placerile, urmind sa fie pusi la incercare mai e abitir decit aurul in foe. Daca. in toate se arata ane- voie de vrajit, stiind sa-si tina cumpatul, daca sint buns, paznici lor insisi dar §i artei Muzelor pe care au inva^at-o, aratindu-se, in orice imprejurare, stapi- ni^i de ritm si de armonie, ei ar fi, in acest fel, si lor .si ceta^ii de eel mai mare folos. Iar eel care, pus la incer- care, copil fiind, apoi tinar si barbat, iese neatins 4l 4 a mereu, trebuie asezat cirmuitor in cetate si paznic si trebuie sa i se dea cinstiri atit in via\.a., cit si dupa. moarte, avind parte mai mult decit toji si de mormint insemnat si de tot restul. Cel care nu este asa, trebuie lasat la o parte. Cam asa vad eu, Glaucon, alegerea si asezarea cirmuitorilor si a paznicilor, ca principiu, si nu cercetata cu de-amanuntul” 135 . ,,Si eu vad lucrurile tot asa” — spuse. ,,I)ar oare nu este corect sa-i numim pe acestia b «paznici desavirsiti » si fata de dusmanii din afara, cit fi faja de prietenii aflati inauntru, astfel incit aces- tia din urma sa nu voiasca, iar primii sa nu poata. face rele ? Iar pe tineri, pe care acum i-am numit «paz- nici », sa-i uumim «ajutoare » si «sprijin » pentru hota- ririle cirmuitorilor?” 194 PLATON „§i eu cred astfel” — zise el. ,,Dar care ar fi oare mijlocul — am spus eu — de a-i face sa creada, dintre acele minciuni necesare c despre care vorbeam, una vredniea. de tot, miutiti fiind, mai intii de toate, chiar eirmtutorii insisi, iar daca. aceasta nu este cu putinta, macar restul ceta- tii?” „La ce te referi ?” „Nu-i ceva nou, ci e un fel de «poveste fenici- ana. » 136 , petrecuta. deja in multe par^i mai inainte, dupa. cum afirma. si ne fac sa. credem poetii. In tim- pul nostru insa. nu s-a intimplat asa ceva si nu stiu daca s-ar putea intimpla ; trebuie multa putere de convingere pentru ca ea sa. izbindeasca.” ,,Parca te temi sa vorbesti !” „Vei vedea dupa. ce voi vorbi ca e firesc sa ma. tem.” ,,Vorbeste fara. frica. !” a ,,Vorbesc — desi nu stiu de unde sa iau eurajul sau de ce fel de vorbe ma voi sluji. Voi incerca mai intii sa-i conving pe cirmuitorii insisi si pe ostasi, apoi restul cetafii, ca toata inva^atura si cresterea pe care noi le-am dat-o, s-ar fi petrecut precum in vis. In fapt, ei ar fi fost pe atunci sub pamint, fiind acolo crescuti si plamaditi atit ei, cit si armele si restul e echipamcntului lor, atunci cind ei au fost in intre- gime alcatuiti. Iar glia, fiindu-le mama, i-a trimis sus la lumina. lata de ce ei trebuie sa. priveasca. si sa. apere tara unde se afla, ca pe o mama, si o doica, daca cineva ar incalca-o, iar la ceilal^i cetafeni trebuie sa se gindeasca intocmai ca la fratii lor si fii ai gliei.” ‘ „Nu fara temei te fereai mai delimit sa spui. min- ciuna!” 415 a ,,Vezi bine. Totusi asculta. si restul mitului : «Voi toti cei din cetate — asa le vom spune, plasmuiiidu-le un mit — sinteti frati, insa zeul care v-a pla.ma.dit a amestecat aur in facerea acelora dintre voi in stare sa. conduca.. De aceea ei merit a. si cea mai mare cinste. Ciji le sint acestora ajutoare, au argint in amestec, iar fier si arama se afla. la agricultori si la ceilalti meseriasi 137 . Fiind voi toti inruditi, ve^i za- misli copii mult asemanatori cu voi insiva ; se poate REPUBLICA. PARTEA A II-A 195 insa. intimpla ca un copil de argint sa se nasca dintr- un parinte de aur si dintr-unul de argint sa. se nasca unul de aur si asa mai departe. Or, zeul poruneeste conducatorilor mai presus de orice, ca uimic sa. nu aiba mai abitir in paza. si nimic sa nu vegheze mai cu strasnicie, decit pe odrasle. Anume : care /dintre mc- tale/ este amestecat in sufletul lor. Si, cliiar daca pro- priul copil s-ar naste cu ceva aramasau fier intr-insul, sa. nu se arate in nici un chip milosi, ci, dindu-i ceea ce merita. firea sa, sa-1 trimita. printre agricultori sau mestesugari. Iar daca., in schimb, printre acestia s-ar naste vreun copil avind in el aur sau argint, sa-1 cinsteasca, urcindu-1 printre paznici, ori printre aju- toare. Aceasta deoarece ar exista o profetie, cum ca. cetatea va fi nimicita. atunci cind vor fi paznici de fier sau cind omul de arama. va sta sa pazeasca. » IJi, ai vreun mijloc ca sa-i facem sa. creada acest mit ?” ,,Ca ei insisi sa-1 creada — in nici un chip nu-i cu putinj:a. Dar s-ar putea sa-1 creada fiii lor si restul oamenilor care vor veni dupa. aceea.” ,,Chiar si asa ar fi bine — am zis eu — pentru ca ei sa aiba. mai multa. grija de cetate, cit si unii de altii. Intcleg cam ce vrei sa. zici : povestea aceasta va avea o inriurire, daca. o va impune traditia. B. Noi insa, inarmindu-i pe acesti fii ai gliei, s.a-i ducem inainte sub cirmuirea mai marilor lor. Mergind, ei sa. priveasca acel loc din cetate unde este eel mai potrivit sa. fie incartiruiti. De acolo ar putea eel mai bine sa-i £ina. in friu pe cei dinauntru, daca vreunul n-ar voi sa asculte de legi, si tot de acolo s-ar putea eel mai bine apara de cei din afara, daca vreun dus- man ar sosi, precum lupul la turma. Odata incarti- ruiti, dupa ce vor fi jertfit zeilor cuveniti, sa-si faca. salas, nu?” ,,Desigur” — raspunse el. ,,Dar nu /astfel sa-1 faca./, incit sa-i adaposteasca iarna si sa. le fie indestulator vara ?” ,,Cum de nu ? Am impresia ca. ai in vedere felul locuintelor.” ,,Da,- — am zis — insa locuin^ele unor osteni, si nu pe cele ale unor oameni^ahtia^i dupa. bani !” 190 PLATON a ,,Prin cc se deosebesc unele de celelalte?” — mtreba el. „Voi incerca sa-‘fi spun. Cel mai cumplit si mai rusinos lucru pentru pastori este sa creasca astfel de ciini drept ajutoare pentru turme, incit, din pricina nelegiuirii, a foamei sati a altui rau fel de a ii, ciinii insisi sa inceree sa faca. rau oilor, semanind cu lupii si nu cu ciinii.” „Cumplit lucru, — facu el — cum de nu !” b ,,Asadar, trebuie vegheat in orice chip ca ajutoa- rele noastre sa nu faca asa ceva fa£a de cetafeni, de vreme ce ei sint mai puternici decit acestia : sa semene cu niste stapini salbatici si nu cu niste aliati bine- voitori.” , .Trebuie vegheat.” ,,Dar oare n-ar fi ei inzestrati cu eel mai mare sirnt al grijii, daca, intr-adevar, ar fi bine educati ?” „Chiar si sint !” — spuse el. Am adaugat : ,,Asupra acestui punct nu mai merita sa insist am. In schimb, merita sa insistam, draga Glaucon, asu- c pra punctului pecare il aminteamadineaori, anume ca ei trebuie sa aiba parte de o dreapta educate — — care ar fi aceea — daca urmeaza. ca ei sa se arate cit e cu putinta de blinzi intre ei cit si fata, de cei pe care ii pazesc.” ,, Drept” — spuse el. ,, Orice om cu minte va zice insa. ca, dupa aceasta. educatie, trebuie sa fie orinduite si locuin^ele si restul condi^iei lor, in asa fel incit nici sa nu-i opreasca de a fi paznici cit de buni, nici sa. nu-i ajije sa faca rau d celorlalti cctajeni.” ,,Omul acela va grai ceva adevarat !” „Exainineaza. deci — am zis — daca cei ce urmea- za sa fie paznici buni e bine sa traiasca si sa locuiasca. in felul urmator : mai intii nici unul sa nu posede avere proprie, afara de strictul necesar. Apoi nimem sa nu aiba vreo inca|Dere sau vreo camara in care sa nu e poata intra eel care voieste. Din partea celorlalti ce- ta^eni (dupace au stabilit /cit e nevoie/) ei sa. primeasea REPUBLIC A. PARTEA A II-A 197 drept simbrie pentru paza cele necesare traiului, cite sint indestulatoare pentru niste barbaji exersati in ale razboiului, cumpataji si viteji, astfel incit nici sa nu le prisoseasca in timpul anului, nici sa nu aiba vreo lipsa. Sa manince la mese comune, precum cei incartiruiti impreuna. Sa. li se spuna ca axrr si argint au, dat de zeu, vesnic in suflet si ca nu mai au ne- voie si de cele pamintesti, precum si ca nu se cuvine sa. pingareasca posesiunea acelui aur /divin/, ameste- cindu-1 cu eel pamintesc. Aceasta, deoarece multe strimbata^i se trag din banul celor mul}i, pe cind al lor este neatins si curat. Si numai lor, dintre ceta£eni, 417 a nu le este ingaduit sa. aiba. de-a face cu aurul si argiu- tul, nici sa stea sub acelasi acoperis /cu ele/, nici sa aiba. podoabe /din aceste metale/, nici sa bea /din cupe/ de aur sau argint, deoarece in felul acesta doar s-ar pastra pe sine si ar pastra si cetatea. Caci atunci cind ei ar dobindi un pamint propriu, locuinte si bani, vor fi preocupa^i de casa si pamint, si nu de paza. Vor ajunge b stapini ^i dusmani celorlalti ceta|:eni, in loc de aliati, urind si fiind uri^i, uneltind §i indurind tmeltiri, si astfel isi vor petrece intreaga via^a.. Ei se vor teme mai mult si mai degraba. de cei din interior decit de dusmanii de afara, napustindu-se in goana. spre pier- zanie — ei si restul ceta^ii. lata de ce, sa. spunem ca asa trebuie sa. fie inzestra];i paznicii in privinta locuin^ei si a celorlalte si ca asemenea norme trebuie sa. legiuim. Nu-i asa ?”i 38 . „lntru totul” — raspunse Glaucon. (Cartea a IV-a) Aici inter veni Adeimantos : 419 a „Ce ai avea de spus in aparare, Socrate, — zise el — daca cineva ar zice ca tu nu ii faci fericiti pe acesti barbati, si aceasta datorita lor insisi, carora, in fapt, cetatea le apar|ine ? Caci ei nu se bucura de nimic din cetate, precum aljii 139 . Ei nu au paminturi, nu-si cladesc case mari si frumoase, nu poseda cele ce se cuvin inzestrarii acestora, nu aduc zeilor jertfe proprii, nu primesc oaspe^i, nu au — ceea ce tu toc- mai ai spus — aur si argint, ca si tot ceea ce se soco- teste ca apar^ine celor ce nazuiesc sa fie fericifi. Ci — ar zice el — exact ca iviste simbriasi de ajutor, PLATON 420 a par ei sa sada in cetate, nefacind altceva decit sa stea de veghe.” ,,Da, — am-ziseu — si inca asta o fac door pentru mincare, caci ei uu primesc simbrie pestc mincare, precum ceilalti, astfel incit nu le va fi cu! putinta sa piece pe cont propriu, daca. ar dori, nici sa plateasca curtezane, nici sa faca cheltuieli in alta parted daca ar voi, pentru ceea ce oamenii, socotiti fericiti, isi cheltuie banii. Astfel de lucruri si altele numeroase de acelasi fel le-ai lasat in afara acuzatiei.” ,,Bine, — zise el — ia atunci si aceste acuzatii in seama!” b ,,Ce vom spune in aparare, intrebi ?” „Da.” ,,Mergihd pe aceeasi cale /ca pina acum/, vom afla ceea ce trebuie raspuns. Vom zice ca n-ar fi de mirare daca, chia’r si acesti barbati, traind astfel, nu ar fi foarte fericifi 140 . Insa noi, intemeind ce- tatea, nu avem in vedere ca un singur grup sa fie, in mod deosebit, fericit, ci ca intreaga cetate sa fie astfel, pe cit este cu putinta de mult. Ne-am gindit ca intr-o astfel de cetate am putea eel mai bine gasi dreptatea, asa cunt, in cea intru totul rau intemeiata, am afla /eel mai bine/ nedreptatea, si ca, uitindu-ne la ele, am putea judeca ceea ce cautam c de multa vreme. Asadar, plamadim acum, credem noi, cetatea fericita si nu putem sa asezam deoparte citiva oameui intr-insa, care sa fie fericifi, ci pe ea intreaga trebuie sa o facem astfel. Apoi o vom cerceta pe cealalta, opusa acesteia. Aceasta este ca si cind cineva ue-ar mustra cind am face o .statuie, spunind ca.nu asternem cele mai frumoase culori pe la partile cele mai frumoase ale fapturii.. Ochii — partea cea mai frumoasa — nu ar fi vopsiti cu purpura, ar zice omul, ci doar cu d negru. Fata, de acestea, cred ca ne-am apara cum se cuvine zicind : «Minunat.om, nu socoti ca noi trebuie sa pictam niste ochi atit de frumosi, incit nici sa nu mai para a fi ochi, nici sa facem la fel in cazul celorlalte parti, ci bag a de seama daca, dind fiecarei parti ceea ce i se cuvine, facem ca intregul sa fie REPUBLICA. PARTEA A II- A 199 frumos. Iar, in cazul nostra, nu ne sili sa. dam paz- nicilor o astfel de fericire care ii va face sa fie orice mai degraba decit paznici. Putem, fireste, sa-i inves- mintam si pe agricultori cu mantia de tragedian si sa le punem aur imprejurul crestetului, cerindu-le sa. lucreze de placere .pamintul. Am sti sa-i asezam si pe olari lungiti la dreapta 141 unde, bind si ospatindu-se inaintea focului, sa se serveasca de roata pusa deoparte, nu mai mult decit le-ar fi pe plac sa olareasca. Puterii pe toti ceilalti sa-i’ facem in acest fel fericiti, incit toata cetatea sa fie ferice. Nu ne mustra, asa cum faci ! Caci daca te-am asculta, nici agricultorul nu’ va fi agricultor, nici olarul olar, nici vreun altul nu va avea vreuna din infatisarile 42 l prin intrunirea carora se naste cetatea. Nu-i chiar asa de gra’v acest lucru in privinfa altora : caci apa- rind niste peticari 142 neispraviti si corupti, ce pretind ca-si fac meseria, fara s-o faca, nu se’ intimpla nimic grozav pentrii cetate. Dar daca apar pa- zitori ai legii si ai cetafii, care nu sint ceea ce par a fi, pofi vedea ca ei prapadesc in intregime cetatea toata si ca doar ei au prilejul sa-si dureze locuinte frumoase si sa fie fericifi. » Daca noi, _pe de o parte, ii facem pe paznici cu adevarat cit mai putin vatamatori pentru cetate, iar acel om, pe de, alta, vorbeste despre niste agricultori de pare a ar vorbi despre niste meseni fericiti ce ar fi ca la o sarbatoare, si nu intr-o cetate, el ar avea in vedere altceva decit o cetate. Trebuie sa cercetam daca vom rindui paznicii, privind /la ce voieste acel om/, pentru ,ca lor sa le soseasca cit mai multa fericire, sau daca, avind in vedere fericirea obstii intregi, trebuie urmarit daca aceasta are parte de ea. Iar pe ajutoare si pe paznici trebuie sa-i silim si sa-i convingem sa faca in asa fel, incit sa devina cit mai buni artizani ai sarcinii ce le revine lor insisi, si pe to^i ceilalri la fel. Astfel, intreaga cetate sporind si fiind bine intemeiata, trebuie ingaduit ca natura lucrurilor sa of ere. fiecarei clase participare la fericire.” 200 PLATON C. ,,lmi pare — zise — ca vorbesti cum trebuie.” „Dar oare o sa-Ji par a vorbi cum trebuie si despre un lucru infrajit cu eel la care ru-am referit ?” „Care anume?” „Cerceteaza daca nu cumva lucrul acesta ii corupe si pe ceilalfi mestesugari, astfel incit ei devin nevred- nici!” „Despre ce anume vorbesti ?” ,, Despre bogatie — am spus eu — si despre sa- racie.” ,,Cum asa?” ,,Uite cum : crezi ca. un olar care s-ar imbogati, ar mai voi sa-si faca meseria ?” „Defel” — spuse. ,,Va ajunge deci mai lenes si mai nepasator decit era?” „Hotarit !” „Va deveni, asadar, un olar mai rau?” ,,Cu mult mai rau.” ,,Dar si eel care nu are unelte ori altceva dintre cele trebuincioase meseriei, din pricina saraciei, va lucra mai rau si, de asemenea, ii va face pe fiii sai sau pe alfii, pe care i-ar inva^a meseria, rai mesteri.” ,,Cum de nu !” ,, Asadar, atit produsele me§tesugarilor, cit si mesterii insisi vor ii mai rai din pricina acestora amindurora — saracia si bogafia.” ,,Asa se pare.” „Deci am aflat inca o categorie de lucruri asupra caxeia paznicii trebuie sa vegheze ca nu cumva sa se strecoare pe ascuns in cetate.” ,,Care anume?” ..Bogafia si saracia — am zis eu. Prima aduce dupa sine moliciunea, trindavia si inovajaile, a doua — meschinaria si incapacitatea de a munci bine, pe linga inovatii.” ,,Desigur — spuse el. Insa priveste si acest aspect, Socrate : cum va fi cetatea noastra. in stare sa se razboiasca, lipsita. fiind de avere, daca \-a trebui sa. se razboiasca cu vreo cetate mare §i bogata?” ,,E vadit — am spus eu — ca, impotriva uneia REPUBLICA. PARTEA A II-A 201 ca aceasta ii va fi mai greu ; impotriva a dou.a insa. — mai usor !” ,,Cum asa?” „Mai intii, daca ar trebui sa. lupte, oare nu se vor bate oamenii nostri incercati in razboi cum sint, impotriva unor oameni bogati ?” „Ba da.” „Ei bine, Adeimantos, nu ti se pare ca tin pugilist antrenat cit e cu putinja de bine s-ar bate lesne cu doi care nu cunosc pugilatul, insi bogati si plini de osinza. ?” ,,Nu-i prea sigur — spuse el — daca ar trebui sa se bata cu amindoi deodata.” ,,Ba da, daca. ar putea ca, fugind putin, sa-1 loveasca pe primul care 1-ar urmari si ar face aceasta de mai multe ori, in soare si arsija. Oare nu ar putea birui un astfel de om pe mai multi de acest iel ?” ,,Desigur, nu ar fi de mirare.” ,,Dar nu crezi ca bogatii se pricep totusi mai bine la pugilat decit la arta militara, prin stiinfa si ex- perienta ce le au ?” „Ba da.” * ,,Atunci oamenii nostri — antrenati cum sint — se vor bate lesne, probabil, cu dusmani de doua si de trei ori mai numerosi.” ,,Sint de acord — zise — si gasesc ca ai dreptate.” ,,Ce-ar fi daca ei ar trimite celeilalte cetati o solie si le-ar spune / celor din ea / cbiar adevarul, anume: «Noi nu folosim nici aur, nici argint si nici nu ne este ingaduit sa-1 avem ; voua insa va este. Alia^i-va. cu noi si veti avea bogatiile altora. » Crezi ca, auzind acestea, ei vor alege sa lupte cu niste ciini plini de tarie si aprigi, mai degraba decit ca, impreuna cu ciinii, sa. atace oile grase si fragede ?” ,,Asta nu cred. Dar daca intr-o singura cetate s-ar aduna averile altora, baga. de seama sa nu rasara. vreo primejdie pentru cetatea cea lipsita de bogatie !” ,,Fericit om esti — am spus eu — daca socoti ca. e cuvenit sa numesti si alta asezare «cetate», in afara de cea pe care noi o injghebam!” „Dar cum altfel?” 202 PLATON „Celelalte trebuie numite cu mai multe nume. Caci fiecare dintre ele reprezinta mai multe cetati si nu doar «o cetate », vorba jucatorilor 143 . Orice s-ar pctrece,/intr-o cetate/ sint, de fapt, doua, dus- 423 a mane intre ele, una a saracilor, cealalta a bogajilor. Dar in fiecare dintre acestea doua sint, iarasi, multe allele si ai gresi cu totul, daca te-ai apropia de ele ca de una singura. Dar daca le-ai trata ca pe multe, oi’erind unora /dintre ceta^eni/ averea, slujbele sau chiar persoanele celorlal£i, te-ai putea folosi mereu de o puzderie de aliafi si ai avea de-a face cu pujini dusmani. Cit timp cetatea ta ar trai in cumpatare, asa cum am rinduit, ea va fi cea mai mare, nu cu numele, ci in adevar cea mai mare, chiar daca cei ce s-ar bate pentru ea n-ar fi decit o mie de oameni. O astfel de cetate, mare si una, nu vei gasi usor nici la greci, nici la barbari, ci vei afla doar multe, care par a fi / astfel / aratind chiar de multe ori b mai mari, decit este a noatstra. Sau vezi lucrurile altfel?” ^,Nu, pe Zeus!” — r&spunse el. D. ,,Atunci — am zis eu — acesta ar fi eel mai bun hotar, la care cirmuitorii nostri trebuie sa ia searaa, anume cit de mare sa faca cetatea noastra si cit pamint sa dea unei asemenea cetati, nesinchi- sindu-se de rest.” ,,Care este hotar ul ?” — intreba el. „Cred ca urmatorul — am spus eu. Cetatea sa poata ‘ creste atit de mare, cit, crescind, sa voiasca totusi a ramine una ; mai mult nu.” c „E bine asa.” ,,Iata insa ca vom prescrie o noua porunca paz- nicilor — sa vegheze ca, in nici un chip, ea sa nu se arate a fi nici prea mica, nici prea mare, ci indes- tulatoare si unica” 144 . ,,Probabil ca le vom prescrie o porunca neinse- mnata!” — zise. ,,Mai exista o porunca inca §i mai neinsemnata decit aceasta, una despre care am amintit §i inainte, anume ca, daca printre paznici s-ar naste vreun copil nevrednic, sa-1 trimita in alta clasa, iar daca printre REPUBLICA. PARTEA A II-A 203 ceilal}i s-ar naste vreunul vrednic, sa-1 aduca in rindul paznicilor. Acest principiu voia sa arate ca §i ceilalji cetateni, fiecare in parte, sa faca un sin- gur lucru si.numai unul, acela pentru care sint da- rui£i de fire, pentrn ca, fiecare facindu-si treaba proprie, sa fie unul singur si nu mai multi, si astfel intreaga cetate sa creasca, ca una singura si nu ca mai multe.” ,,Porunca aceasta este, intr-adevar, inca si mai marunta decit celclalte !” ,,Noi nu le prescriem, bunul meu Adeimantos, — asa cum ar putea crede cineva — reguli multe si mari, ci toate sint marunte, daca ei vegheaza asupra acelui unic principiu pomenit si /intr-adevar/ mare, sau, mai degraba, suficient decit mare.” ,,Care anume ?” — intreba. ,,Educa}ia si cresterea copiilor — am spus eu. Caci daca, fiind bine educa^i, vor deveni barbati masurati, ei vor pazi cu usurinfa aceste reguli, cit si altele pe care acum le lasam deoparte, posesia femeilor, procrea|;ia, casatoriile, de vreme ce trebuie ca toate acestea sa fie puse cit mai mult in acord cu proverbul «comune sint cele ale prietenilor »”. ,,Ar fi si foarte just” — zise. ,,Iar daca injghebarea statului odata s-ar pune bine in miscare, va merge precum un cere, tot crescind : caci cresterea si educajia sanatoase nasc firi bune, si invers : firile vrednice care au primit o astfel de educate, zamislesc firi inca si mai bune decit ele, deoarece atit in alte privin|;e, dar si inceea ce priveste zamislirea, / se intimpla la oameni /, ca la celelalte animale.” ..Verosimil.” ,,Pe scurt cei ce au grija de cetate trebuie sa aiba in vedere ca un lucru anume sa nu o nimiceasca pe ascuns, ci, mai mult decit orice, ei sa vegheze asupra lui : sa nu apara inovatii, in afara rinduielii, in gimnastica si in arta Muzelor, ci 145 sa le pazeasca pe cit este cu putin^a. Sa se teama cind ar auzi pe cineva spunind : …pre \ se pune mai mult pe cintarea 304 PLATON cea care noua. s-aude in a aezilor gura. (Od., I, 352-353). ,,Bi sa se teama ca nu cumva cineva sa-si in- c chipuie ca poetul ar da glas, nu unui cintec nou, ci unui chip nou de a cinta si sa laude aceasta. Caci nu trebuie nici laudat, nici acceptat asa ceva. Ei trebuie sa se fereasca de schimbari, de introducerea unui nou fel de arta. a Muzelor, aceasta fiind intru totul plina de primejdii. Fiindca nicaieri nu se schim- ba canoanele muzicale, fara. schimbarea legilor po- litice celor mai insemnate, dupa cum afirma. si Damon, iar eu cred aceasta.” ,,Socoteste-ma si pe mine — vorbi Adeimantos — printre cei ce o cred.” d ,,Paza fa£a de schimbari politice trebuie, pe cit se vede, sa fie asezata de catre paznici tocmai aici, in arta Muzelor !” ,,E vadit — zise el — ca faradelegea, pe ascuus, cu usurinta se strecoara.” ,,Da, — am zis eu — ea se naste ca in joaca. si pare ca. este nevatamatoare.” ,,Nici nu vatama nimic altceva — spuse — decit ca, putin cite putin cuibarindu-se in om, tot picura. incetisor in caractere si in indeletnicirile oamenilor. Apoi, de aici, rasare mai mare, in rela^iile dintre oameni, iar de la acestea, paseste sfruntata catre e legi si orinduirea statului, pina. ce, intr-un sfirsit, ea ar rasturna totul, atit in via^a fiecaruia, cit si in cea a ob§tii.” ,,Bun, asa e?” — am spus eu. ,,Asa cred” — facu el. ,,Nu stau atunci lucrurile intocmai cum spuneam, anume ca odraslele noastre trebuie sa. aiba parte de o educatie in spiritul legilor 146 Ws fiindca, daca ea le ocoleste si copiii fac la fel, ar fi cu neputinta ca din acesti copii sa iasa barbati cu respectul legilor si vred- 425 a nici?” ,,Cum de nu !” ,,Dar cind copiii, incepind sa se joace frumos, ar primi buna legiuire prin mijlocirea artei Muzelor, REPb’BLICA. PARTEA A II-A 205 toate la ei se vor desfasura si vor spori invers, decit la ceilalji, buna legiuire 148 indreptind ceea ce, mai inainte, in cetate, era prabusit la pamint.” ,,Adevarat” — spuse el. ,,Acestia alia atunci — am spus eu — si acele reguli ce par neinsemnate, pe care cei de dinainte le nimicisera pe toate.” ,,Care anume?” „Urmatoarele : ca tinerii sa pastreze tacerea fata de cei virstnici, apoi cum sa. stea ei culcaji /la mese/, cum sa. se ridice, grija fata, de paring, cum sa se tunda, cum sa. se imbrace si sa se incalte, precum si tot ce tine de aspectul corpului si asa mai departe, nu crezi ?” „Ba da.” ,,N-are rost sa reglementezi astfel de chestiuni, caci ele nu apar si nici nu s-ar putea mentine doar pentru ca ar fi reglementate prin vorba sau scris”. ,,Cum asa?” ,,Sint sorti buni, Adeimantos, — am spus eu — ca ele sa fie urmarea educajiei, orientindu-se dupa orientarea acesteia ; sau nu crezi ca asemanatorul atrage asemanatorul ?” „Ei bine?” „Si as zice ca el ajunge, pina la urma, sa se desavirseasca intr-un lucru complet si viguros, fie bun, fie dimpotriva.” „Cum altfel?” ,,De aceea — am vor bit eu — nu ma voi apuca sa orinduiesc si alte probleme asemanatoare.” ,,E normal.” ,,Pe zei ! Oare trebuie sa. indraznim a legiui vreuna dintre problemele pietei, privitoare la relatiile pe care oamenii le au acolo intre ei, la relatiile meseria- silor, sau la sudalmile, ocarile, plingerile, asezarea judecatorilor, ori daca vreuna dintre taxe, fapte sau invoieli este necesara, fie in pieje, fie in porturi in fine, tot ce mai £ine de piaja., oras sau de port si tot restul ?” 206 PLATO N „Nu se cade sa prescriem asa ceva unor barbati e de isprava. Ei singuri vor gasi cu usurinta majori- tatea acestor legiuiri.” ,,Da, prietene, dar numai daca un zeu le-ar da lor putinta de a-si pastra legile pe care le-am exa- minat mai inainte !” ,,Caci de nu, — vorbi el — tot adaugind mereu legi si indreptindu-le, isi vor petrece via£a inchipuindu-si mereu ca vor pune mina .pe cea mai buna !” ,,Adica — zici tu — astfel de oameni vor trai precum bolnavii aceia care nu vor, din pricina ne- sabuintei, sa-si paraseasca regimul rau de viata.” ,,Hotarit ca da.” a ,,Ei da, ei macar au o via|;a placuta ! Se tot doftoricesc si nu izbutesc nimic, doar ca bolile le sporesc in marime §i varietate. Insa ei pastreaza mereu nadejdea ca, daca cineva le-ar prescrie vreun leac, se vor insanatosi de pe urma lui.” Astfel arata intr-adevar — zise el — reactiile unor asemenea bolnavi.” ,,Dar nu-i nostim sa vezi ca. ei il socotesc cel. mai odios pe omul care le zice adevarul, anume ca pina ce nu vor inceta cu bejia, ghiftuiala, desfriul t> carnii si trindavia, nu le vor folosi nici leacuri, nici cauterizari, nici operatii, nici descintece, nici amulete, nici orice altceva dintre acestea?” ,,Citusi de putin — spuse el. Sa te superi pe eel ce graieste cu miez, nu este deloc nostim !” ,,S-ar parea ca nu prea lauzi astfel de oameni.” ,,Nu, pe Zeus !” — facu el. ,,Deci nu vei lauda nici cetatea intreaga, daca — asa cum spuneam — ar face ceva asema- nator. Sau nu ti se pare ca. cetatile rau cirmuite c procedeaza la fel cu acesti bolnavi ? Ele ii previn pe ceta^eni ca. ii paste moartea, daca ar cuteza sa-i schimbe felul de a fi. Dar eel care s-ar ingriji cu iu- bire de aceste legi, care le-ar face pe plac, le-ar maguli si le-ar anticipa vointa, aratindu-se iscusit in implinirea tuturor acestora, va fi un barbat de isprava, priceput nevoie mare si va fi pre^uit de catre acele ceta|;i.” REPUBLICA. PARTEA A II-A 207 ,,La fel mi se pare ca procedeaza si nu vad nimic de lauda.” ,,Dar ce spui despre cei ce vor si staruie sa aiba grija de aceste cetati ? Nu le admiri curajul si in- deminarea ?” ,,Ba da, — zise — ii admir, dar nu si pe cei amagiji de catre /acele cetati/ si care isi inchipuie ca sint mari politicieni, pentru ca multimea ii lauda.” ,,Ce spui? Nu te araji necru^ator fata de ei? Sau crezi ca este cu putin^a ca un om ce nu stie sa masoare, atunci cind multi alfii la fel cu el ii tot spun ca el are patru coti, sa nu creada aceasta despre sine?” ,,Nu-i cu putin^a.” Atunci nu te supara ! Caci cei mai nostimi din- tre to£i sint acestia, care tot legiuiesc si tot indreapta, asa cum am vazut, inchipuindu-si mereu ca an aflat marginea raului din relatiile oamenilor si din ce- lelalte situa|;ii la care ma refeream, fara sa stie ca, in fapt, ei decapiteaza o Hydra.” ,,fntr-adevar — spuse el — nu altceva fac.” 427 „Eu unul — am zis — as crede ca adevaratul legiuitor nu trebuie sa se ocupe cu atari legiuiri /marunte/ si cu acest aspect al orinduirii nici intr-o cetate rau intocmita, nici intr-una bine intocmita. In prima, fiindca este nefolositor si nu duce la nimic ; in cealalta, fiindca, daca acolo cineva ar afla citeva principii generale, celelalte ar nrma de la sine, de- cur gind din cele de dinainte.” ,,Ce ne-ar mai ramine atunci delegiuit?” — in- treba el. ,,Noua, nimic. Uoar lui Apollon din Delfi i-ar mai ramine cele mai insemnate, primele si cele mai frumoasc dintre legiuiri.” ,,Care anume ?” ,,Savirsirea celor sfinte, jertfele si toate slujbele aduse zeilor, daimonilor si eroilor. Apoi mormintele celor savirsiti din viata si cite sint necesare pentru ca cei de dincolo sa fie determinaji sa se poarte blajin. Astfel de lucruri, noi, cei care duram cetatea, nu le stim si daca vom avea minte, nici nu ne vom fo- 208 PLATO N losi de alta ca.la.uza. decit de cea stramoseasca. Caci zeul acesta, asezat unde-i buricul pamintului, e ca- lauza. sfinta tuturor oamenilor in atari legiuiri — el, calauza din stramosi !” ,,Bine zici si asa sa facem !” — vorbi el. 7 A. ,,Iata.-ti fecior al lui Ariston, cetatea durata ! d — am zis eu. Acum, uita-te inauntrul ci, aducind de pe undeva lumina indeajuns, cheama-ti si iratele si pe Polemarchos si pe toti ceilalti, doar-doar putea-vom cumva sa. vedem pe unde ar fi dreptatea si pe unde nedreptatea, care este deosebirea dintre cele doua. si pe care din doua. trebuie s-o fi dobindit eel ce voieste a fi fericit, pe ascuns ori nu, fata de toti zeii si oamenii !” ,,Ce tot spui ? — grai Glaucon. Tu esti eel care a promis ca va intreprinde cercetarea, zicind ca. nu e se cuvine sa. nu sari, in orice chip si dupa putinta, in ajutorul dreptatii.” ,,E adevarat — am spus eu — ce mi-ai adus aminte si astfel trebuie facut ; totusi e nevoie sa. pu- ne\i si voi umarul.” ,,ll vom j)une.” ,,Nadajduiesc — am zis — ca. vom afla lucrul cautat intr-astfel : cred ca. cetatea noastra, daca. a fost bine durata, este buna, in chip desavirsit.” ,,E necesar.” ,,E limpede atunci ca ea este inteleapta, viteaza, cumpatata. si dreapta.” ,,E limpede.” ,, Atunci, daca. am afla in ea oricare dintre aceste insusiri, restul ar fi ceea ce n-am gasit inca?” 428 a ,,Adica?” ,,Precum, in caz ca am cauta un lucru din alte patru aflate in vreun loc oarecare, daca 1-am afla dintru inceput pe acela, ne-ar fi destul. Insa, daca mai inainte le-am recunoaste pe celelalte trei, eel cautat ar fi si el recunoscut prin chiar acest fapt. Caci e vadit ca. el nu ar putea fi altul decit eel ramas.” ,,Edrept ce spui.” REPUBLICA. PARTEA A Il-A 209 ,,Dar nu trebuie cautat intocmai si aici, de vreme ce se intimpla. sa fie patru insusiri ?” 147 . „E vadit.” ,,Cea dintii, injelepciunea, imi pare a se zari lim- pede aici. Dar iata si ceva curios in privin^a ei.” ,,Ce anume ?” — intreba. el. ,,Cetatea, pe care am ridicat-o, mi-apare a fi cu adevarat injeleapta, caci ea chibzuieste bine, nu?” ” Da -” ,,Or, este limpede ca buna chibzuin^a. inseamna. stiinja. ; caci se chibzuieste bine prin stiin^a si nu prin ignoranta.” „E clar.” ,,Dar in cetate exista stiin^e multe si felurite.” ,,Cum de nu !” ,,Dar oare in temeiul stiinjei dulgherului trebuie numita cetatea in^eleapta si chibzuita?” ,,In nici un caz in temeiul acesteia nu trebuie numita. «inteleapta », ci doar priceputa la dulgherie” 148 . ,,Atunci cetatea n-ar trebui numita (dn^eleapta » din pricina stiinfei de a fabrica obiectele din lemn, atunci cind ea, cetatea, ar sta sa delibereze cum ar putea merge treburile eel mai bine.” „Nu”. ,,Dar oare datorita stiin^ei fierariei sau a altora asemanatoare ?” ,,Deloc” — raspunse el. ,,Nici datorita celei ce urmareste producerea roa- delor din pamint ?” ,,Nu, din aceasta. pricina ar putea fi numita doar buna, la agricultura. !” ,, Exista, totusi, vreo stiinta^in cetatea tocmai durata. de noi, aflata la indemina unora dintre ceta- Jeni, prin care se chibzuieste, nu ceea ce priveste un anumit aspect particular din cetate, ci ceea ce pri- veste cetatea in intregul ei, in ce fel are ea de-a face cu ea insasi, cit si cu celelalte cetati?” ,, Exist a.” ,,Care anume si la care dintre cetateni o aflam?” ,,Este vorba despre insasi stiinta de a pazi si ea 210 PLATON se afla la cirmuitorii aceia pe care i-am numit «paz- nici desavirsiji »” — spuse el. ,,ln temeiul acestei stiinje cum numesti cetatea?” ,,Bine chibzuita si, in adevar, injeleapta.” ,,Dar crezi ca sint mai mulji fierari in cetatea e noastra decit astfel de paznici adevaraji?” ,,Cu mult mai mulji”. ,,Asadar, acesti paznici ar fi cei mai pujini dintre toti ceilalfi, ciji se cheama ca stiu ceva ?” „Mult mai pujini!” ,,ln chip firesc, deci, cetatea ar fi durata. inte- leapta, in intregul ei, datorita clasei si parjii ei celei mai mici si a stiinjei pe care aceasta o poseda — anume, datorita clasei fruntase si diriguitoare. Aceasta este, natural, partea cea mai mica si ei ii e harazit sa posede 429 a acea stiin^a, care, singura dintre toate celelalte, tre- buie numita injelepciune.” ,,Foarte adevarat ce spui” — zise el. ,,Iata ca, nu prea stiu cum, am aflat una dintre cele patru calitafi, atit pe ea, cit si unde in cetate se afla.” ,,$i eu cred — zise el — ca. am aflat ceea ce tre- buie.” ,,Nu este insa dificil de vazut nici vitejia, atit ea insasi, cit si unde se afla ea, pentru ca intreaga cetate sa se numeasca «viteaza».” ,,Cum asa?” b ,,Cine ar privi spre altceva cind ar numi cetatea fie fricoasa, fie viteaza, decit spre acea parte a ei care lupta si se razboieste pentru ea?” 149 . ,,Nimeni n-ar privi intr-alta parte !” — spuse el. ,,Cred ca nu exista al£i oameni in ea — am zis — care, fricosi fiind sau viteji, ar avea in puterea lor s-o faca pe ea sa fie intr-un fel sau in altul.” ,,Nu exista aljii.” ,,Deci si viteaza este cetatea printr-o parte a ei, deoarece acolo se afla o asemenea putere, care va pastra totdeauna reprezentarea privitoare la primcj- c dii — care sint si cum sint ele — reprezentare inscrisa de catre legiuitor / in cugete / in timpul educatiei. Sau nu numesti aceasta vitejie ?” 150 . REPUBLICA. PARTEA A II-A 211 ,,N-ain prea priceput ce zici ; repeta!” — vorbi el. 1 J ‘ ,,Eu afirm ca. vitejia e un fel de «pastrare »” — am zis. ,,Ce fel de pastrare ?” ,,Pa.strarea reprezentarii despre prime] dii, nascuta in urma educajiei, prin lege, reprezentare ce are in vedere care si cum sint aceste prime] dii. Am numit, in general, «pastrarea reprezentarii > faptul ca eel aflat in necaz sa. o pastreze, tot asa si atunci cind este inconjurat de placefi, pofte si temeri, si sa. nu d o piarda.. Daca. voiesti insa., as voi sa-£i infajisez cu ce seamana. ea.” ,,Vreau.” ,,Stii ca. vopsitorii, atunci cind vor sa vopseasca. lina in purpuriu, mai intii aleg dintre multe lini, colorate felurit, una dintre cele albe, apoi o pregatesc, nu cu putina. truda. si grija, pentru ca sa. primeasca cit mai bine stralucirea culorii si asa fac vopsitul. e Iar ce lucru ar fi astfel vopsit, ar pastra bine culoarea, spalatul neputind sa-i rapuna. stralucirea, fie el cu sau fara. sapun. Cind nu s-ar proceda astfel, fie ca s-ar vopsi lina. colorata., fie ca ea, /alba, fiind/, nu ar fi pregatita. — stii ce se intimpla.” ,,§tiu — spuse — culoarea ar iesi la spalat si ar fi de tot risul.” ,,Socoteste ca. si noi facem, dupa. putinfa, ceva asema.na.tor, cind i-am ales pe osteni si i-am educat 430 a cu ajutorul artei Muzelor si al gimnasticii. Sa. nu crezi ca. am avut altceva in vedere decit ca ei, ascultin- du-ne, sa. primeasca cit mai bine legile, ca pe o vopsea, pentru ca gindurile pe care ei le au despre prime] dii si lucrurile cumplite, ca si despre celelalte, sa. nu se stearga., deoarece ei au si firea si cresterea potrivita.. Am facut aceasta pentru ca vopseaua sa. nu se ia cu aceste sapunuri strasnice la curatat — placerea, mai vrednica sa. cure£e decit orice soda, si lesie, ca si mih- b nirea, teama si pofta, si ele, mai grozave decit orice sapun. Eu numesc si socotesc «vitejie » o astfel de putere si o pastrare necurmata. a reprezentarii drepte si legiuite despre cele ce sint, ori nu’sint primejdioase, daca tu nu vezi lucrurile altminteri.” 212 PLATON ,,Deloc — zise el. Imi pare insa ca tu ai alt nume decit «vitejie » pentru reprezentarea corecta despre aceleasi primejdii, nascuta insa fara educatie, acea pornire salbatica si vrednica de un sclav, si cred ca pe aceasta nici nu o socoti legiuita”. ,, Perfect adevarat — am spus eu — ceea ce zici.” , .Accept deci ca /ceea ce ai tu in vedere/ este vi- tejia.” „Accepta numai o vitejie cetateneasca si vei ac- cepta ceea ce trebuie. Dar vom reveni, daca vrei, mai bine asupra acestui subiect. Acum insa, nu cau- tam vitejia, ci dreptatea. Or, pentru cercetarea aces- teia e indestulator cite am spus despre vitejie.” ,,Bine zici.” ,,Doua au mai ramas de cautat in cetate — am zis eu — cumpatarea si lucrul pentru care am iscat toata cautarea : dreptatea”. „Asa e.” „Cum am putea gasi dreptatea, pentru ca sa nu ne mai ocupam cu cumpatarea ?” „Eu unul — spuse — nu stiu si nici n-as dori sa apara dreptatea, inainte de a f i cercetata cumpatarea. Daca vrei sa-mi faci pe plac, cerceteaz-o pe aceasta inaintea dreptajii.” ,,Asta si voiesc, daca nu cumva este in aceasta ceva nedrept !” ,,Ei hai !” ,,Sa cercetam! — am spus eu. Dupa cum se vede acum, cumpatarea seamana, mai mult decit virtu- tile pomenite mai inainte, cu o potrivire de sunete si cu o armonie.” ,,Cum asa ?” ..Cumpatarea este un fel de lume a bunei rinduieli 131 , o instapinire asupra placerilor si poftelor. Se spune, nu prea stiu cam anume «sa fii stapin pe tine insuti » si alte asemenea vorbe care indica urmele cumpa- tarii. Nu?” ,,lntru totul.” ,,Dar acest principiu «sa fii stapin pe tine insuti » nu este ridicol ? Piindca, eel stapin pe sine insusi ar fi, pe de alta parte, si supus lui insusi, iar eel supus REPUBLICA. PARTEA A II-A 213 ar fi si stapin. Caci acelasi individ este numit in toate 431 a aceste situatii.” ,,Cum de nu !” ,,Mie mi se pare — am vorbit — ca. aceasta ex- presie vrea sa spuna ca, in acelasi om, in ceea ce pri- veste sufletul, exista. o parte mai buna, si o parte mai rea. Iar cind partea, ce prin firea sa este mai buna, ar stapini, at unci se spune «stapin pe sine insusi » si omul este laudat. Dar cind din pricina relei cresteri, sau a vreunei rele insotiri, partea cea mai buna, ar fi stapinita, aratindu-se mica, fata de marimea raului, atunci omul astfel alcatuit este certat si dojenit, fiind numit «infrint de catre el insusi » si «nesabuit ».” b ,.Asa se pare” — zise el. „Priveste acum si spre cetatea noastra cea noua si vei afla in ea fiecare dintre aceste doua. parfi. Vei afirma, pe drept, ca. ea poate fi numita «stapina pe ea insasi », daca. este adevarat ca. trebuie numit cum- patat si stapin pe el insusi insul a carui parte mai buna o stapineste pe cea mai rea.” ,,Privesc — spuse el — si ai dreptate.” , , Dorinf ele, placerile, necazurile multe si de tot felul s-ar putea intilni eel mai ades pe la copii, femei, c arga^i, ca si pe la mulji nevrednici dintre cei zisi «oameni liberi ».” ..Hotarit!” ,,Dar pasiunile simple si masurate, care apar iu- sofite de ratiune si de judecata dreptei opinii le vei zari la putini oameni — anume la cei cu firea cea mai aleasa. si eel mai bine educafi.” ,, Adevarat.” ,,Nu vezi atunci cala tine in cetate dorintele celor multi si nevrednici sint dovedite de catre dorintele a si cugetul celor putini si mai de isprava ?” „Ba da.” ,, Atunci, daca trebuie sa socotim vreo cetate sta- piiia peste placeri, dorin^e, cit si peste ea insasi, pe aceasta /a noastra / trebuie sa. o socotim asa.” ,,Intru totul” — zise el. ,,Dar, conform cu toate acestea, nu trebuie s-o numim si cumpatata.?” „Des’igur.” 214 PLATON ,,Atunci, daca exista vreo cetate in care se intil- e neste aceeasi opinie atit la cirmuitori, cit si la supusi in legatura cu cine anume trebuie sa cirmuiasca, aceasta este cetatea !” ,,Si inca cum!” care dintre cele doua categorii de cetateni vei spune ca se afla cumpatarea, atunci cind ei se poarta astfel ? La cirmuitori, sau la supusi ?” ..La ambii.” ,,Vezi ca am ghicit cum se cuvenea, zicind ca sea- mana cumpatarea cu un fel de armonie?” „Adica?” ,,Fiindca, spre deosebire de vitejie si de injelep- ciune, care, salasluind fiecare intr-o parte a /cetajii/, 432 a fac ca intreaga cetate sa fie viteaza — respectiv — in}:eleapta, cumpatarea nu face asa. Ea se intinde prin intreaga cetate si prin toate /parole sale/, facindu-i pe cei mai slabi, pe cei mai tari si pe cei mijlocii sa cinte laolalta aceeasi muzica 152 — mai tari, mai slabi si mijlocii, daca. vrei, in ce priveste judecata, ori ioT^a., ori mul|;imea banilor si a altora asemenea. Incit, pe drept am numi aceasta buna injelegere «cumpatare » — adica concertul opiniilor celui mai slab si celui mai tare din fire, in legatura cu partea care trebuie sa conduca in cetate, cit si in individ.” t> ,,Sint si eu intru totul de acord” — vorbi el. ,,Bine — am zis. Trei’ calitati ale ceta^ii noastre le-am vazut, pe cit se pare. Ultimul aspect, datorita. caruia cetatea ar mai avea parte de inca o virtute, care ar putea fi ? Caci e vadit ca tocmai acesta este dreptatea !” „Asa e.” ,,Noi trebuie acum, Glaucon, precum fac unii vinatori, sa ne asezam roata. in jurul unui tufis, ba- gind de seama ca nu cumva dreptatea sa. fuga. pe undeva si ca, disparind, sa devina nevazuta. Caci e c limpede ca ea se afla pe undeva, pe aici. Uita-te acum si sileste-te sao descoperi! Iar daca cumva o vezi ina- intea mea, arata-mi-o si mie !” ,,Dea Zeul ! Mai degraba insa, daca te-ai folosi de mine ca de cineva care i£i merge pe urme si poate REPUBLIC A. PARTEA A If- A 215 sa vada doar ceea ce tu ii arati, te vei folosi de mine cum trebuie.” ,,Urmeaza-ma — am zis eu — dupa ce te vei fi rugat laolalta cu mine !” ,,Voi face intocmai, dar, hai, ia-o inainte !” „Numai ca — am spus eu — locul pare a fi greu de strabatut si presarat cu umbre. B chiar intuneric aici si-i greu de cercetat. §i totusi trebuie mers mai departe!” „Trebuie.” Cercetind eu, am strigat : ,,Ei, ei, Glaucon, se pare ca avem o urma si cred ca /dreptatea/ n-a prea izbutit sa ne scape !” ,,Buna veste” — zise el. ,,Dar mare prostie din partea noastra!” „Care anume ?” ,,Se pare ca lucrul pe care, fericitule, il cautam, se rostogolea de demult la picioarele noastre, dar nu 1-am bagat in seama si ne-am facut de ris. Dupa cum unii tot cauta in alta parte obiectul ce-1 au in miini, asa si noi nu am privit spre el, ci ne-am indreptat ochii undeva departe, din care pricina, pesemne, ne-a si scapat.” ,,Ce spui?” ,,Astfel, mi se pare ca, desi am vorbit si am auzit despre el inca de demult, nu ne-am dat seama ca, intr-un fel, pe el il numeam.” ,,Lunga introducere — vorbi el — pentru eel ce doreste sa asculte !” ,,Bun, asculta ce spun : acel principiu, pe care, 43 de la inceput, de cind am durat cetatea, 1-am stabilit ca necesar a fi de indeplinit, acela este, pe cit cred, dreptatea — el insusi, ori vreun aspect al sau 153 . Caci am stabilit si am spus de multe ori, daca iti amintesti, ca fiecare ar trebui sa nu faca decit un singur lucru in cetate, lucru fata de care firea sa ar vadi, in mod natural, cea mai mare aplecare.” ,,Asa am spus”. ,,Iar ca principiul «sa faci ce este al tau si sa nu te ocupi cu mai multe » este dreptatea, pe aceasta am auzit-o si de la mulji aljii si noi am spus-o de multe ori.” 216 PLATON ,,Am spus-o.” ,,Asadar, prietene, — am zis — dreptatea are toti sortii sa fie acest principiu, care se impune intr-un fel sau altul : sa faci ceea ce iti apartine. Stii de unde aflu o dovada?” ,,Nu, dar spune !” ,,Eu cred ca virtutea ramasa dintre cele pe care le-am cautat in cetate — vitejia, cumpatarea si in- ^elepciunea — este aceea care face cu putinja ca cele- lalte sa ia fiinta si ca, odata aparute, sa se pastreze, atita vreme cit si ea s-ar afla acolo. Insa am afirmat c ca dreptatea va fi virtutea ramasa, daca pe celelalte trei le-am gasit.” ,,E obligatoriu.” ,,0r — am spus eu — daca ar trebui decis care dintre virtutile aflate in cetate o va face pe ea, in cea mai mare masura, buna, ar fi anevoie de hotarit daca aceea este buna in}:elegere dintre conducatori si condusi, ori pastrarea de catre osteni a unei repre- zentari legiuite privitoare la cele primejdioase sau neprimejdioase, ori in^elepciunea si paza pe care o gasim la cirmuitori ; in sfirsit, daca virtutea cu pri- <1 cina nu este aceasta ultima, ea fiind cea care ar face cetatea in cea mai mare masura buna, virtute intil- nita si la femeie, si la copil, si la om liber, si la sclav, si la mestesugar, si la cirmuitor, si lasupus, anume, ca fiecare, fiind el unul singur, sa nu faca decit ceea ce e al sau propriu si nu mai multe.” „Greu de hotarit, cum de nu !” ,,Atunci, pe cit se pare, putinta fiecaruia din cetate de a nu face decit ceea ce este al sau se intrece si cu intelepciunea si cu cumpatarea si cu vitejia in pro- ducerea valorii cetatii.” ..Desigur.” ,,Dar nu socotesti dreptatea tocmai acea virtute care e se intrece cu celelalte virtuti in producerea valorii cetatii?” ,,De bunaseama” — zise. ,,Mai cerceteaza si in felul urmator, daca vrei : nu vei incredinta cirmuitor ilor sarcina sa tina jude- cata in cetate?” „Ei bine?” REPUBLICA. PARTEA A II-A 217 ,,Oare ei vor judeca avind in vedere altceva .decit ca nimeni sa. nu aiba. ceea ce este al altuia si nici sa lie lipsit de ceea ce ii aparrine?” „Nu, ci acest principiu va fi avut in vedere.” ,,Deoarece acest principiu este drept?” D ■ ,. a ; ,,Si in acest chip, deci, s-ar putea dovedi ca drep- tatea este sa. nu posezi si sa. nu faci dccit ceea ce e al tau si iti este propriu” 134 . ,,Asa este.” „Vezi atunci, daca esti de-o parero cu mine : sa. zicem ca un dulgher se apuca sa. i’aca treaba unui cizmar, sau un cizmar pe cea a unui dulgher, ori ca ei isi schimba intre dinsii sculcle sau cinstirile cuve- nite fiecaruia, ori ca. acelasi om se apuca sa. se indelet- niceasca. cu ambele meserii, totul fiind schimbat ; crezi oare ca cetatea ar fi mult vatamata?” ,,Nu cine stie ce” — raspunse el. ,,Dar sa presupunem ca. vreun mestesugar ori vreun altul care ia bani pentru munca sa, ce este astfel prin firea lui, s-ar apuca sa. intre in clasa raz- boinicilor — inal£at fie de bani, de catre mulrime, de forja., ori de altceva asemanator ; sau sa. presu- punem ca. vreun razboinic este nevrednic sa. fie sfet- nic si paznic, dar ca. sfetnicul si razboinicul isi schimba intre ei sculele si cinstirile cuvenite ; sau ca. acelasi om s-ar apuca sa. faca. toate acestea laolalta. ; cred ca. si tu socotesti ca schimbarea /meseriilor si ocupa- tiilor intre ele/ ca si infaptuirea a mai multe lucruri deodata. este nimicitoare pentru cetate.” * ,,Intru totul” — vorbi el. ,,ln situatia cind /in cetate/ exista. trei clase, a face mai multe lucruri deodata si a schimba intre ele conditiile fiecarei clase reprezinta. cea mai mare va.ta.mare pentru cetate si pe drept asa ceva ar putea fi numit cea mai mare faradelege.” ..Hotarit!” „Dar tu nu numesti nedreptate cea mai mare fara- delege pentru cetatea ta?” ,,Cum sa. nu ?” ,,Aceasta este deci nedreptatea. Acum sa. vorbim iarasi asa : nu este wikeiopragia » clasei mercantile 218 PLATON a clasei auxiliarilor si a celei a paznicilor — aceasta inseamna ca fiecare face in cetate ceea ce ii aparjine — ceva contrar situajiei examinate inainte ? N-ar fi ea, wikciopragia », dreptatea si n-ar produce ea o cetate dreapta ?” d ,,Luerurile nu mi se par a sedea ‘altminteri decit asa” — spuse el. B. ,,Sa nu fim inca cu totul siguri, ci, daca aceasta imagine a drepta^ii s-ar verifica si in cazul individu- lui, vom cadea atunci de acord asupra sa, caci ce altceva am mai avea de spus ? Daca nu, vom cerceta atunci intr-alt fel. Acum insa sa ducem la capat cer- cetarea la care ne-am gindit, anume ca, daca ne-am apuca sa privim dreptatea mai intii intr-unul din lucrurile mai mari care o conjin, ar fi mai lesne de e vazut in ce fel este ea si intr-un individ. Ni s-a parut ca acel «lucru mai mare » este o cetate si am durat-o cit am putut de buna, stiind ca doar intr-una buna s-ar afla dreptatea. Ceea ce s-a si intimplat. Sa ne intoarcem privirile si spre individ, iar daca. vom putea face verificarea, va fi bine. Dar daca in cazul indivi- dului situajia va fi diferita, vom reveni la- cetate pen- tru un nou examen. Cercetind astfel comparativ cele 435 a doua aspecte si «frecindu-le » unul de celalalt, am putea degraba sa facem sa straluceasca dreptatea, de parca. ar izbucni focul, din doua lemne frecate intre ele. Iar odata devenita evidenta, ovompune si in noi insine sa stea cu nadejde.” ,,!? buna calea ce o propui si asa sa facem!” — spuse el. ,,Oare un acelasi lucru — ant zis eu — numit cind «mai mare », cind «mai mic » ar fi la fel, sau nu, in privin^a in care el este numit in acelasi fel?” „La fel va fi.” b ,, Atunci omul drept, intrucit avem in vedere ideea de dreptate, nu se va deosebi cu nimic de cetatea dreapta, ci va fi la fel.” ,,La fel va fi” — spuse. ,,lnsa cetatea a aparut a fi dreapta cind cele trei categorii de firi existerite intr-insa si-ar face fiecare ceea ce-i este propriu ; ea este de asemenea cumpa- REPUBLICA. PARTEA A II-A 219 tata, viteaza. si inteleapta datorita altor reac^ii si comportari ale acelorasi clase.” ,,Adeva.rat” — zise. ,,La fel, prietene, il vom vedea si pe individ : el are aceleasi aspecte in suflet 155 /precum cetatea/ si e cuvenit sa. ne folosim de aceleasi nume, precum in cazul cetajii, datorita unor reacjii identice /ale acestor aspecte/ cu reacjiile /partilor cetajii/.” ,,Neapa.rat.” ,,Nenorocita cercetare a sufletului in care am picat, minunat om, fie ca. el are cele trei parji, fie ca nu !” ,,Nu mi se pare nenorocita. — spuse. Dealtfel, Socrate, probabil ca. e adevarat ce se spune ca. «e greu ce are pre \ ».” ,,Pare-se — am spus eu. Credinja mea, insa., Glau- con, este ca. nu vom ajunge la un rezultat precis por- nind de la metodele de care ne slujim acum in argu- mentarile noastre. Exista. insa un alt drum, mai lung §i care ia mai mult timp, ce poarta. intr-acolo — si totusi el e pe masura celor spuse si cercetate mai inainte.” ,,Oare un astfel de drum — zise el — este chiar asa de dorit ? Mie unul imi ajunge ceea ce avem in momentul de fa£a.” ,,Si mie imi va ajunge din belsug !” ,,Atunci nu te lasa — spuse el — ci cerceteaza.!” ,,E cu totul necesar, deci, sa. cadem la invoiala. ca. aceleasi aspecte si aceleasi caractere exista in fiecare dintre noi, ca si in cetate ? Caci ele nu au venit aici, in cetate, din alta. parte. Ar fi, intr-adevar, de tot risul omul care s-ar gindi ca. inflacararea ar aparea in ceta^i, fara sa provina. de la indivizii caxora li se atri- buie aceasta. insusire, precum sint cei din Tracia, Scitia, si, in general, cei dinspre miazanoapte. Dra- gostea de invajatura. ar putea fi, eel mai bine, pusa. pe seama meleagurilor noastre, cit despre iubirea 436 de arginti, aceasta s-ar potrivi eel mai bine cu feni- cienii sau egiptenii.” ,, Chiar asa \” ,,Asta asa este — am spus eu — si nu este deloc greu de stiut.” „Defel.” 2?0 PLATON ,,lnsaiata ce este greu : oare posedam fiecare dintre aceste insusiri printr-o aceeasi /parte a snfletului/, san le posedam pe fiecare printr-o alta dintre cele trei parji ? Inva^am oare printr-o parte, ne inflaca- ram prin alta dintre cele aflate in noi sipoftim, printr-o a treia, hrana si placerile procreatiei si cite b se inrudesc cu acestea ? Ori cu intreg sufletul le sa- virsim pe fiecare dintre acestea, cind ar fi sa le savir- sim. lata ce va fi gren de determinat in felul in care trebuie.” ,,Si eu cred” — spuse el. ,,Uite cum vom incerca sa decidem daca aceleasi parti au coresponden}:e intre ele, sau daca ele sint distiucte.” „Cum?” ,,E limpede ca aceeasi entitate nu va admite sa faca sau sa iudure in acelasi timp acjiuni, care, vazute sub acelasi aspect si privinta, apar contrarii. Iucit, daca am descoperi in suflete aparind contrariile amin- tite, vom sti ca nu era vorba /in cazul fiecaruia/ c despre ceva unic, ci despre o pluralitate” 156 . „Bun !” ..Cerceteaza ce voi zice !” „Vorbeste !” ,,Oare este posibil ca acelasi obiect — am spus — sub acelasi aspect, sa stea si sa se miste deodata?” ,,Citusi de pu^in nu-i posibil.” ,,Sa ajungem la un acord inca si mai precis, pentru ca nu cumva, mergind inainte, sa cadem in nesigu- ranta.: daca cineva ar zice ca acelasi om sta, dar si se misca, deoarece, pe de o parte, el sta locului, dar, pe de alta parte, isi misca miinile si capul, cred ca am socoti ca nu asa trebuie vorbit. Ar trebui spns ca d o parte a omului sta, iar alta se misca. Nu-i asa?” „Ba da.” ,,Insa, daca eel care le spune pe acestea, voind sa faca pe desteptul, ar zice, cam in gluma, ca sfirlezele, in intregul lor, deopotriva stau si se misca, atunci cind, avind ele centrul fixat in acelasi pnnct, se invirtesc, sau ca acelasi lucru se petrece cu orice obiect care, miscindu-se in cere, face aceasta stind pe loc, nu vom accepta acest punct de vedere. Acele REPUBLICA. PARTEA A II-A •221 obiecte nu stau loculni si se misca potrivit cu aqelasi aspect al lor. Am spune ca ele au intr-insele atit rec- tiliniaritatea, cit si circularitatea ; or, din punctul dc vedere al celei dintii, ele stau, caci in nici un fel nu se deplaseaza — dar din punctul de vedere al celeilalte, ele se misca in cere. Iar cind obiectul si-ar deplasa pozijia sa dreapta, fie la stinga, fie la dreapta, fie inainte, fie inapoi, totodata invirtindu-se, atunci, sub nici un aspect, el nu ar sta” 157 . ,,Just” — vorbi el. ,,Asadar, nici una dintre aceste spuse nu ne va pune in incurcatura si nici nu ne va incredin^a ca identicul, raminind identic sub acelasi aspect si in aceeasi privinta, poate indura acjiuni contrare, poate fi in situa^ii contrare, sau poate face asemenea ac- fiuni.” 437 ,,Nici eu n-as putea da crezare unor astfel de spuse.” ,,Totusi — am spus eu — ca sa. nu fim silrji sa. ne lungim, strabatind toate aceste chestiuni controver- sate, incredinfafi fiind ca. obiectiile nu sint adevarate, sa. purcedem inainte admifind ca lucrurile stau asa si sa. cadem de acord ca daca. ele s-ar arata altfel decit asa tot ceea ce decurge se va narui.” ,,Chiar asa trebuie facut !” ,,Dar — am zis — a spune da, fata de a spune nu, a dori sa iei ceva, fata de a refuza, a te servi de ceva, fata de a respinge — pe toate acestea le-ai putea socoti drept actiuni contrare una alteia, fie ca sint facute ori indurate de cineva. Caci sub aceasta pri- vinta /a caracterului lor activ sau pasiv/ nu incape nici o deosebire.” ,,Da, ele sint actiuni contrare.” ,,Insa, a fi insetat, a fi flamind, si, in general, do- rintele, ca si a voi si a nazui — nu le-ai socoti pe toate acestea legate de actiunile amintite mai inainte? Adica, nu ai spune ca. sufletul celui ce doreste, fie ca tinde mereu spre acel lucru pe care 1-ar dori, fie ca isi procura. lucrul pe care doreste sa-1 aiba, fie, iarasi, ca intrucit vrea ca ceva sa-i fie adus, si-1 in- cuviin^eaza. siesi, dorindu-i aparitia, de parca cineva 1-ar intreba daca il vrea?” „Ba da.” 222 PLATON ,,Ei bine, a nu dori, a nu voi, nu le vei aseza in rindul respingerii si al alungarii de la sine, cit si in rindul tuturor celor contrarii primelor?” ,,Cum de nu?” — zise. ,,Fiind dorinjele in acest fel, putem afirma ca exista un tip general al dorintelor si ca cele mai ca- racteristice dintre ele sint cele pe care le numim sete si foame?” ,,Asa vom spune.” ,,Dar nu este setea dorinta de bautura, iar foamea — dorinfa de hrana?” „Da.” ,,lntrucit o dorinta este sete, este ea dorinta, in suflet, de mai mult decit de ceea ce spuneam, adicir. este setea sete de bautura calda, sau rece, sau multa, sau pufma, sau, intr-un cuvint, de vreo bautura anume? Ori cumva, daca vreo calduras-ar adauga setei, ea ar aduce pe deasupra dorinta de rece, iar daca s-ar adauga raceala, /ea ar aduce/ dorinta de cald ? Iar daca, din pricina prezenjei cantitatii, setea ar fi mare /atunci/ ar aparea dorinja de mult, daca ar fi mica — dorinta de pufin ? Insa setea insasi poate deveni dorinja de altceva decit de ceea ce este ea in chip firesc, de bautura insasi, iar foamea — dorinta de hrana?” ,,Asa este — zise el. Fiecare dorinta doreste numai acel lucru caruia ea ii este, in chip firesc, menita. Calitatea lucrului dorit aparfine insa unor adaugiri.” ,,Dar sa nu ne tulbure cineva — am spus eu — ca pe niste oameni ce n-au reflectat indeajuns, afir- mind ca nimeni nu doreste bautura, ci bautura buna., si nu hrana, ci hrana buna. Caci to£i doresc lucrurile bune. Iar daca setea este o dorinta, ea ar fi neapaxat o dorinta de bautixra buna, ori de orice altceva bun pe care ea 1-ar dori, si la fel si cu celelalte doriute” 158 . ,,Probabil ca ar ^•orbi cu miez eel care le-ar spune pe acestea.” ,,Dar — am zis eu — luind in considerate cnti- tajile care au de-a face cu alta eutitate, atributele lor au de-a face cu un atribut, pe cit cred, in timp ce eutitajile insele au de-a face, fiecare, doar cu enti- tatea insasi” 159 . REPUBLICA. PARTEA A II-A 223 „N-am infeles.” „N-ai infeles ca. mai marele este astfel incit sa fie mai mare decit altceva ?” „Ba da.” ,,Dar nu mai mare decit eel mai mic?” „Ba da.” „Cel mult mai mare, decit eel mult mai mic?” „Da.” „Dar si eel cindva mai mare este mai mare decit eel cindva mai mic, si eel ce va fi mai mare, decit eel ce va fi mai mic ?” „Bun, si?” „Nu stau la fel lucrurile si cu cele mai numeroase fata, de cele mai putin numeroase, cu cele duble fafa de jumatati, la fel cu cele mai grele fafa de cele mai usoare, cu cele mai iu£i faja de cele mai incete si iarasi cu cele calde fafa de cele reci si cu toate cite seamana cu acestea?” ,,Ba da, la fel stau intru totul.”‘. ,,Dar ce ai de spus in legatura cu stiin^ele ? Nu e la fel ? §tiinta insasi doreste invajatura sau obiec- tul pentru care o definim ca stiinja, dar o anumita stiinja, cu o anumita calitate, doreste o anumita invaj:atura, ce poseda o calitate anume. Depilda: oare nu, dupa ce a aparut stiin^a ridicarii de case, ea s-a deosebit de celelalte stiin|:e, incit sa fie numita arhitectura?” „Bun, si?” „Dar oare ea nu este, prin aceasta particularitate, intr-un anumit fel, in care nu mai exista vreo alta, intre celelalte stiin|:e?” „Ba da.” ,,Curriva, fiindca. ea are de-a face cu- o ac|:iune determinata. calitativ, a aparut ea avind o anumita calitate si la fel sa. se fi intimplat- oare si cu celelalte arte si stiinj;e?” „Tot asa.” „Socoteste atunci — am zis eu — ca. aceasta am voit mai inainte sa spun : daca. ai inteles ca cele ce sint astfel incit sa aiba. de-a face cu vreun lucru, ele singure au de-a face doar cu lucrul singur, in timp ce calitajile lor au de-a face cu niste calitati ale lucru- 224 PLATON lui respectiv. Nu ai’irm ca daca. ceva anume are de-a face cu lucruri avind anumite calitaji, el ar fi la fel ca ele ; spre pilda, ca stiinfa celor sanatoase si bolnave este sanatoasa. si bolnava., iar a celor rele si bune este rea si buna. Ci, de vreme ce ea a ajuns stiinfa uu a lucrului insusi, pentru care ea este stiin}:a, ci a unui lucru cu o anumita calitate — sanatatea si boala — de aceea ea a ajuns sa aiba, si ea, o calitate si sa. nu se numeasca, simplu, stiin£a, ci medicina, ca avind de-a face cu un obiect determinat calitativ.” „Am priceput si cred ca. asa este.” ,,Dar nu vei socoti oare ca. setea, in masura in care ea este ceea ce este, face parte dintre aceste en- titaji ce au de-a face cu vreun lucru /in felul aratat mai inainte/? Setea este deci sete de — ” ,,Da, — zise — e sete de bautura.” ,,Atunci o sete determinata calitativ are de-a face cu o bautura determinata. calitativ ; insa setea insasi nu are de-a face nici cu bautura mult a., nici cu putina, nici cu una rea, nici cu una buna, nici, intr-un cuvint, cu vreo bautura determinata, ci setea insasi are de-a face doar cu bautura insasi.” ,,Intru totul.” ,,Asadar, sufletul celui insetat, in masura in care este /doar/ insetat, nu vrea altceva decit sa bea ; spre aceasta tinde si catre aceasta se indreapta.” „E limpede.” „insa daca cineva ar trage in alta. direcjie su- fletul omului insetat, nu inseamna ca. ar mai exista in el si altceva decit acel ceva insetat si care, precum o fiara, se napusteste sa. bea ? Caci afirmam ca. iden- ticul n-ar putea sa. l’aca., deodata, acfiuni contrarc prin aceeasi parte a sa si sub acela.si aspect.” „N-ar putea !” „Dupa cum cred ca nu se graieste cum trebuie, zicindu-se ca miinile arcasului departeaza. si apropie in acelasi timp arcul 160 , ci trebuie spus ca o mina dc- parteaza /arcul/, in timp ce cealalta. apropie /coarda/.” „Absolut.” „Dar putem sustine ca. exista situa£ii cindunii oameni inseta];i nu vor sa. bea ?” ,,.Sint destui acestia si in destule situajii !” REPUBLIC A. PARTEA A II- A 225 „Ce s-ar putea spune atunci in legatura cu asta t ? — am zis eu. Nu cumva ca. in sufletul lor exista ceva care le cere sa. bea, dar si ceva care ii opreste, acesta din urma fiind altceva decit cealalta. entitate si mai puternic decit ea?” ,,Asa cred” — zise el. ,,Dar oare partea /din suflet/ care impiedica sa- virsirea unor astfel de acfiuni nu apare — cind e sa apara — de pe urma judecajii ? Iar fortele care mina. d si trag nu rasar ele din patimi si boli ?” ,,Asa se pare.” „Nu fara temei — am spus eu — vora socoti ca aceste aspecte sint doua, distincte si deosebite unul de celalalt. Partea prin care se judeca o numim partea rationala. a sufletului ; partea prin care el iubeste, flaminzeste, e insetat si cunoaste si celelalte pot’te, o numim irationala. si apetenta, insotitoare a indes- tularii si a placerilor.” „Nu-i deloc fara temei, ci am judeca intr-un mod e verosimil” — zise. ,,Fie sufletul, asadar, divizat in aceste doua. parti ! Dar ceea ce tine de aspectul pasional, de capacitatea de a ne mitiia — oare nu reprezinta. o a treia parte, sau ea ar fi de aceeasi natura cu .vreuna dintre cele- lalte doua. si cu care anume?” ,,Poate ca este de aceeasi natura cu partea ape- tenta.” ,,Iata o poveste care ma face sa cred asa ceva ! 161 — am spus eu : Leontios, fiul lui Aglaion, suind dinspre Pireu si aflindu-se dincolo de zidul de nord, zari mai multi morfi zacind in jurul calaului. El dorea sa-i vada, dar era, totodata., si minios pe sine si se tot tragea indarat. Muita. vreme a tot luptat si si-a fc- rit ochii, in sfirsit insa, biruit de dorinta., si-a ridicat 44 0 a privirea si a dat fuga spre cadavre. «Priviti-ma, nenorocitilor, — zise — satura^i-va de vederea aceasta frumoasa ! »” ,,Si eu am auzit povestea.” ,,Ea arata ca. minia se lupta uneori cu dorin^ele, ca o entitate distincta. cu o alta.” ,,lntr-adevar.” 226 PLATON ,,lnsa si in multe alte cazuri — am spus eu — b cind dorinj;ele silesc pe cineva sa se abata de la ra- fiune, il vedem ca se ocaraste pe sine si se minie pe acel lucru aflat in sine, de care este silit, iar partea pasionala devine aliata rajiunii, de parca ar ramine /doar/ doua tabere puse pe sfada. In schimb, cred ca nu ai putea afirma nici in cazul tau, nici al altuia, ca, daca rajiunea alege sa nu i te opui, partea pasio- nala s-ar inso^i cu poftele” 162 . ,,Nu, pe Zeus !” c ,,Iata, cind cineva socoteste ca face o nedreptate : oare nu cu cit ar fi mai ales la suflet, cu atit mai pu£in poate sa se supere, fie ca e flamind, sau ii e frig, sau ca indura orice asemanator de pe urma aceluia pe care il vede indrepta^it sa faca aceasta si, cum zic, inima sa nu vrea sa-si destepte supararea impotriva acelui om ?” ,,Adevarat.” ,,Dar cind cineva crede ca i se face o nedreptate? Oare nu traieste el intru aceasta, nu se minie si nu se inso|;este in lupta cu ceea ce el crede ca. este drept, d nu indura si biruie el foamea, frigul si orice alta su- ferinta asemanatoare, fara sa inceteze de a mai avea uobile pasiuni, pina ce, fie ar izbuti, fie ar pieri, sau, precum pajesc ciinii din partea pastorilor, ar fi che- mat si imblinzit de catre propria-i ra|iune?” ,,E cu totul verosimil ceea ce spui — raspunse el. Iar noi, in cetate, i-am asezat pe auxiliari in rolul unor «ciini » supusi cirmuitorilor, ca unor pastori ai cetatii” 163 . ,,Pricepi bine ce vreau sa spun — am zis. Insa observi ce urmeaza?” e ,,Ce anume?” ,,Ca inflacararea inimii ne apare invers decit adi- neaori. Atunci ne-am gindit ca ea ^ine cumva de la- tura apetenta, dar acum zicem ca prea pu^in stau astfel lucrurile, ci ca, dimpotriva, mai curind ea ia armele, in lupta dusa in suflet, de partea ra^iunii.” ,,Asa este.” ,,Dar oare acest principiu /partea pasionala/ este diferit de rajiune, sau este un aspect al acesteia, incit in suflet ar fi doua si nu trei parti — partea ra^iouala REPUBLICA. PARTEA A II-A 227 si partea apetenta ? Sau dupa cum in cetate txista. 441 trei clase — aducatorii de venituri, auxiliarii si cei ce iau decizii, asa si in suflet, partea pasionala este o a treia entitate, ce slujeste, prin firea sa, parjii ratio- nale, in cazul ca ea nu ar fi cumva stricata de vreo proasta. crestere?” ,,B necesar ca ea sa fie o a treia parte !” — zise. „Da, — am spus — dar numai daca ea’ ar aparea distincta ia\a de sufletul rational, dupa. cum a aparut distincta ia.\a. de eel apetent.” „Nu-i greu — spuse — sa apara asa : putem vedea si la copii, ca ei se arata de indata. plini de minie ; insa. unii par sa. nu ajunga niciodata partasi la rajiune, iar, majoritatea, doar intr-un tirziu” 164 . ,,Pe Zeus, — am exclamat j— e bine ce spui ! S-ar mai putea vedea acelasi lucru si la animale. In plus, sa adaugam si marturia lui Homer, pe care am mai amintit-o inainte : Pieptul el si-1 izbi si inimii-i dete dojana. (Od., XX, 17). Aici Homer a aratat limpede ca. principiul ce cin- tareste rational binele si raul il dojeneste pe eel ce se minie fara judecata, ca o entitate distincta pe o alta.” ,,E cu totul adevarat ceea ce spui” — zise. C. ,,Prin urmare — am zis eu — ne-am dat cu greu consim^amintul si am acceptat ca aceleasi parti sint in cetate si aceleasi si in sufletul individual si ca. ele sint egale la numar.” „Asa e.” ,,Acum, nu e insa necesar ca individul sa. fie inte- leut in felul cum era si cetatea si prin aceeasi parte a’sa?” „Bun si?” ,,Iar prin partea prin care individul tste viteaz, prin aceea va fi si cetatea si cum e unul, asa va fi si celalalt si tot asa in tot ceea ce priveste virtutea respectiva ?” ,, Necesar.” 228 PL A TON ,,lnsa, Glaucon, nu vom spune ca el este si drept in acelasi fel in care este si cetatea dreapta?” ,,Si aceasta e cu totul necesar” — vorbi el. ,,N-am uitat insa ca cetatea era dreapta prin i’aptul ca fiecare parte din ea, dintre cele trei, isi facea propria-i treaba.” ,,Nu cred ca am uitat” — zise. , .Trebuie sa tinem minte atunci ca fiecare dintre noi va fi om drept si isi va face lucrul ce-i revine, daca partile sufletului sau si-ar face, fiecare, treaba pro- prie” 165 . . ,,Sigur ca trebuie sa tinem minte !” ,,Dar nu se cuvine ca partea rationale sa conduca, ca una ce e infeleapta si are putinta previziunii in folosul intregului suflet ? Iar partea pasionala nu se cade sa se supuna ea partii rationale si sa-i fie aliata ?” „Pe deplin.” ,,Dar oare, cum spuneam, imbinarea dintre arta Muzelor si gimnastica nu le va darui acestor parti voci acordate intre ele, pe cea rationala, intinzind-o §i hranind-o cu vorbe alese si cu invatatura, pe cea pasionala destinzind-o, linistind-o si imblinzind-o prin ritm si armonie ?” ,,Hotarit — zise — asa se intimpla.” ,,Iar aceste doua parti, astfel crescute, invatate si educate sa-si cunoasca cu adevarat propria treaba, trebuie sa conduca partea apetenta 166 , care ocupa cea mai mare parte din sufletul fiecaruia si care, prin firea sa, nu are niciodata indeajuns. Aceasta parte trebuie pazita ca nu cumva, umplindu-se de placerile zise trupesti, sporind si intarindu-se, sa nu-si inai faca treaba proprie, ci sa caute sa inrobeasca si sa stapineasca celelalte parti, fapt pentru care este lipsita, prin nastere, de indrepta^ire, si sa ras- toarne intreaga viata a tuturor.” ,,Asa e” — spuse. ,,Insa cele doua parti ar asigura eel mai bine paza in folosul intregului suflet si al trupului, fata de dus- manii din afara, una dintre ele chibzuind, cealalta luptind, dind urmare cirmuitorului si implinind, prin vitejie, ceea ce s-a chibzuit.” ,,Intocmai.” REPUBLICA. PAF.TEA A II-A 229 ,,§i cred ca numim individul viteaz tocmai .dato- rita acestei par£i a sa, in momentul cind par tea pasio- nala pastreaza atit in dureri cit §i in placed, ceea ce < ratiunea indica drept primejdios au ba.” ,,Adevarat.” ,,Iar in^elept /il numim/ datorita acelei mici parti, prin care se exercita comanda intr-insul si care arata prime] dia ; ea poseda cunoasterea a ceea ce este de folos fiecarei parti, ca §i intregului celor trei.” ,,Intru totul adevarat.” ,,lnsa nu numim individul cumpatat datorita prieteniei si intelegerii acestor parti intre ele, cind cea care conduce precum §i cele doua care sint conduse, ar fi de acord ca principiul rational trebuie sa guver- neze, iar celelalte doua par£i nu s-ar sfadi cu partea rational a ?” ,,Cumpatarea — zise el — nu este, prin urmare, decit aceasta, atit la individ, cit si la cetate.” ,,Iar in virtutea principiului aratat de mai multe ori, individul va fi drept in felul acela.” ,,Neaparat.” ,,Ei bine, — am zis — e vreo teama ca ar putea interveni ceva, astfel incit dreptatea sa para a fi altceva decit ea a aparut a fi in cetate ?” ,,Nu mi se pare” — raspunse el. ,,Daca. mai avem vreo indoiala. — am spus eu — in felul urmator am putea sa ne asiguram : punindu-1 pe omul drept in niste situa|:ii comune.” ,,Care anume?” ,,Spre pilda, am putea sa cadem de acord in lega- tura cu acea cetate si cu omul asemanator prin lire si educatie cu ea, daca e verosimil ca un asemenea om, primind in pastrare aur si argint, sa-1 poata lipsi de ele pe proprietar ? Cine crezi ca s-ar gindi ca omul acela ar putea faptui ceva ran, mai degraba. decit 443 cei ce nu sint ca el ?” ,,Nimeni.” ,,Asadar, omul nostru nu va avea de-a face cu pradarea celor sfinte, cu furtisaguri, cutradarea, in viaja privata, a asociatilor, iar in public, cu cea a cetatii?” ,,Nu va avea de-a face cu acestea !” 230 PLATON ,,Si nu se va dovedi citusi de putin sperjur in jura- minte si perfid in restul relatiilor cu al£ii.” ,,Cum ar putea fi astfel?” ,,Adulterul, neglijarea parintilor, lipsa de grija fa£a de zei se vor potrivi oricui altcuiva mai bine decit unui astfel de om.” ,,Da, oricui altuia.” b ,,Iar pricina tuturor acestor calitaji ale sale nu este oare faptul ca fiecare parte din el isi face propria-i treaba, sub aspectul rolului ce-1 are — de conducator sau de condus ?” ..Aceasta este si nici una alta.” ,,Mai cauji atunci altceva, ca fiind dreptatea, in afara acestei puteri care produce astfel de oameni si astfel de cetaji ?” ,,Pe Zeus, — facu el — eu unul, nu !” ,,Implinitu-ni-s-a visul ce-1 aveam, care ne-a facut sa banuim ca, de indata ce vom incepe sa duram cetatea, ne va fi dat prilejul sa ajungem, prin puterea c vreunui zeu, la principiul si la o forma a dreptatii !” ,,Pe deplin.” ,,Ideea de la care am pornit, Glaucon, era un fel de icoana a dreptatii — anume ca este potrivit ca cizmarul, prin fire, sa se indeletniceasca cu cizmaria si cu nimic altceva, dulgherul cu dulgheria si asa mai departe — si de aceea am avut folos.” ,,Se vede ca da.” ,,Cit despre dreptatea insasi, autentica 167 , ea ar fi d — se pare — ceva asemanator : doar ca ea nu se refera la fapta indreptata in afara, ci la cea indreptata iulauntru, privind, cu adevarat, sinele si ceea ce are de-a face cu acesta. Anume, ca fiecare om sa aiba grija ca partile sufletului sau sa nu faca ceea ce nu le re’/iue, nici ca aceste par£i sa aiba mai multe ocupatii luate una de la alta. Ci, stabilindu-si bine omul treaba sa proprie, stapin pe sine, bine orinduit si pricten siesi, sa-si potriveasca cele trei par^i ale sufletului intre elc, precum ar fi cele trei canoane ale acordajului /unci lire/ — e vorba despre coarda superioara, cea e medic si cea inferioara (chiar daca mai sint si altele intermediare) 168 ; legindu-le astfel pe toate laolalta si, iu general, devenind unul din mai multi, cumpatat REPUBLICA. PARTEA A II-A si pus in armonie, tot asa el sa si actioneze. Iar.daca ar face ceva legat de dobindirea unor bunuri, sau s-ar ingriji de corp, ori ar avea vreo indeletnicire obsteasca sau o relatie privata, in toate aceste situatii, el soco- teste dreapta si frumoasa. fapta care ar pastra si produce aceasta dispozitie si numeste intelepciune stiin£a care comanda aceasta fapta. Dar numeste lu- cru nedrept fapta care ar narui acea dispozitie, iar 444 nestiinja — opinia ce i-ar porunci s-o faca.” „E cu totul adevarata. spusa . ta, Socrate” — zise el. ,,Bun. Daca am spune ca am aflat omul drept, cetatea dreapta si dreptatea — adica ceea ce exista in ei /facindu-i sa fie drep£i/, nu cred ca. ar parea ca mintim.” ,,Pe Zeus, n-ar parea!” ,,Sa spunem, deci, ca am aflat?” ,,Sa spunem.” D. ,,Fie ;acum trebuie cercetata, cred, nedreptatea.” ,,Limpede.” ,,Dar nu trebuie sa fie ea o dezbinare a celor trei parti, un fel de a faptui mai multe deodata, cit si a unora ce nu ne sint proprii, o razmerita a vreu- nei parji impotriva intregului, pentru ca sa cirmuiasca in suflet cine nu se cade, deoarece aceasta entitate este menita, prin fire, sa slujeasca, in timp ce par- tii-neam de cirmuitor nu i se cuvine sa slujeasca? Asa ceva, cit si tulburarea si ratacirea acelor parti, sa spunem, cred, ca reprezinta nedreptatea, dar si nesabuinta, Hpsa de curaj, nestiinta si, intr-un cuvint, tot ce-i rau.” ,,Da, acelea o reprezinta” — zise el. ,,Asadar, a face nedrepta^i, a fi nedrept, ca si a savirsi lucruri drepte — toate acestea apar a fi cit se poate de limpezi, daca asa stau lucrurile cu nedreptatea si dreptatea.” ,,Cum asa?” ‘,,Fiindca — am zis eu — se intimpla. sa nu existe nici o deosebire intre acestea si agentii sana- ta^ii si ai bolii, doar ca unii apar in corp, ceilalti in suflet.” PLATON „ln ce fel?” ,,AgenJii sauatajii produc sanatatea, cei ai bolii – boala?” „Da.” ,,Insa a face lucruri drepte produce dreptatea, a face lucruri nedrepte — nedreptatea.” d ,,Neaparat.” „A produce sanatatea inseamua ca element ele trupului sa se aseze potrivit naturii si ca, tot potrivit naturii, sa domneasca si sa se lase dominate ? Iar a savirsi nedreptati nu inseamna ca ele sa domneasca si sa se lase dominate impotriva naturii ,,lntru totul” — zise el. ,,Virtutea, pe cit se pare, ar fi un fel de sanatate, e frumusete si bunastare a sufletului, iar viciul — o boala, o uriciune si o slabiciune a acestuia.” ,,Asa este.” ,,Dar oare indeletnicirile frumoase nu due la virtute, pe cind cele urite — la viciu?” ,,Necesar !” — zise. ,,Mai ne ramine, pe cit se pare, sa cercetam daca 445 a e de folos sa faci lucruri frumoase, sa ai indelet- niciri frumoase si sa fii drept, fie ca lumea ar baga sau nu de seama, ori daca e de folos sa faci ne- dreptati si sa fii nedrept, in cazul cind n-ai fi pedep- sit si nici n-ai ajunge mai bun in urma pedepsei.” ,,Dar, Socrate, — vorbi el — cercetarea mi- a pare deja ca fiind de tot risul ! Caci, pe de o parte, se crede ca nu mai incape viata, atunci cind firea trupului este nimicita, nici cu toate mincarurile si bauturile, nici cu toata boga^ia si puterea. S-ar putea atunci, pe de alta parte, crede ca. e totusi cu putin^a sa traiesti, atunci cind natura chiar a prin- b cipiului prin care vie|;uim, este tulburata si nimicita ? Aceasta se intimpla atunci cind omul face orice, in afara de a se indeparta de viciu si nedreptate si de a dobindi dreptatea si virtutea, daca fiecare dintre acestea ne-a aparut a fi precum le-am cercetat.” ,,E de ris cercetarea, desigur, — am spus — si totusi, fiindca am ajuns aici, nu trebuie sa ne lasam pagubasi, ci trebuie sa staruim atit cit sa pu- REPUBLICA. PARTEA A JI-A 233 l tem vedea, in felul eel mai limpede, ca lucrurile asa stau.” ,,Pe Zeus, — zise — deloc nu trebuie sa ne lasam pagubasi !” ,,Haide, atunci — am spus eu — priveste, ca c sa vezi cite chipuri are viciul — vrednice, pe cit cred, de a fi privite !” ,,Te urmez, ci numai vorbeste !” „Dupa ce am suit in acest punct al demonstratiei, privind ca dintr-un turn de observajie, mi se pare ca exista un singur chip al virtutii, dar nenumarate cele ale viciului. Insa printre ele sint vreo patru despre care merita sa amintim.” „Ce spui?” ,,S-ar putea sa fie tot atitea feluri de suflet, cite chipuri de alcatuiri politice.” „Cite?” ,, Cinci feluri de alcatuiri si cinci de suflete.” d ,,Spune — zise el — care anume !” „Afirm — am spus eu — ca acel sistem de guvernare pe care 1-am descris este unic, dar el ar putea fi numit in doua feluri : daca printre cirmuitori unul singur ar avea o pozi^ie aparte, sistemul s-ar numi regat, daca ar fi mai multi — aristocratie” 170 . ,,Adevarat.” ,, Despre acestea doua afirm ca reprezinta un singur fel /de guvernamint/. Caci daca cirmuitorii e — unul sau mai murji — s-ar sluji de cresterea si de educatia despre care am vorbit, ei nu ar putea clinti legile vrednice de pomenit ale cetatii.” ,,Nu e probabil sa poata” — vorbi el. (Cartea a V-a) ,,Numesc deci o astfel de cetate 449 a si un astfel de sistem de guvernare bune si drepte si la fel pe omul ce le seamana. Numesc insa rele si gresite pe celelalte — de vreme ce aceasta, prima, este dreapta — ele vadindu-se, in ceea ce priveste alcatuirea ceta^ilor si constituirea caracterului su- fletului indivizilor, distribuite dupa. patru forme de rau.” „Care sint acestea?” — intreba el 171 . PARTEA A III-A 1 Tocmai voiam sa continui, aratind felul in care 449 b — credeam eu — regimurile politice se schimba unul intr-altul, cind Polemarchos — el sedea aproape de Adeimantos — 151 intinse mina si, prinzindu-1 pe acesta de susul hainei, de linga umar, il facu sa se apropie de sine. Apoi aplecindu-se ii zise ceva, din care n-am in^eles altceva nimic, decit : ,,ll lasam sa ne scape, sau ce vom face?” ,,Citusi de pu£in !” — vorbi Adeimantos, cu voce tare acum. Am zis : ,,Ce anume nu lasaji sa va scape?” ,,Pe tine” — raspunse el. c ,,Si de ce?” ,,Tu ne pari — vorbi el — cam indolent si dai impresia ca ne pradezi nu de cea mai mica parte a discursului, pe care nu vrei sa-1 parcurgi. l£i in- chipui ca nu vei fi bagat in seama cind vorbesti atit de nemulfumitor despre problema femeilor si a copiilor, cum ca oricui ii este limpede ca «cele ale prietenilor sint comune ».” „Si nu e corect, Adeimantos?” — am intrebat eu. ,,Ba da — spuse acesta. Dar acest «corect », ca si altele, pretinde oarecare lamurire, spre a se sti care este felul acestei proprietaji comune. Caci ar putea exista mai multe feluri. Nu-1 lasa, deci, deoparte pe eel avut in vedere, mai ales ca noi am tot a§- d teptat, gindindu-ne ca vei aminti despre procreate, anume in ce condifii oamenii nostri vor avea copii si cum ii vor creste, odata nascu^i, §i, in general, ca ne vei spune cum arata aceasta posesie comuna a femeilor si a copiilor, pe care o pomenesti. Caci socotim ca are foarte mare insemnatate pentru buna alcatuire a statului — o insemnatate decisiva chiar REPUBLICA. PARTEA A I1I-A 235 — daca posesia comuna este justificata, sau nu. Insa. de vreme ce acum te preocupi de alta forma de stat, inainte de a cerceta indestulator aceste as- pecte, ne-am exprimat parerea pe care tu ai auzit-o, sa. nu-Ji dam drumul, pina ce nu ai dezvolta si acest 45 0 a subiect, la fel ca pe celelalte.” ,,SocotiJi-ma si pe mine, — vorbi Glaucou — partas la votul vostru !” ,,Ce mai, — zise Thrasymachos — ai in vedere, Socrate, ca aceste pareri aparjin tuturora !” ,,Vai, ce mi-ati facut, punind mina pe mine ! — am zis eu. Cita vorba iarasi, de parca. am fi la inceput, a£i stirnit in legatura cu orinduirea statului ! Si eu care ma. bucuram ca deja am sfirsit analiza, muljumit fiind daca s-ar lasa deoparte aceste probleme si ar f i acceptate doar’ in forma afirmajiei de dinainte. Or, rechemind voi acum toate acestea, nici nu stiti b cit de multe vorbe faceti sa. roiasca. Dindu-mi seama de aceasta, am lasat atunci discutia deo- parte, ca nu cumva sa ne aduca. un noian decuvin- te.” ,,Dar ce — facu Thrasymachos — crezi ca cei de aici s-au strins sa ude gradina 172 sau sa. asculte o discutie ?” ,,Da, mimai ca. o discutie cu masura. !” „Ma.sura ascultarii unei astfel de discu^ii, Socrate — vorbi Glaucon — este, pentru oamenii cu minte, viaja intreaga.. Tu insa. nu te da inapoi dinaintea intrebarilor noastre, ci arata-ne cum vezi comunitatea femeilor si a copiilor la paznicii nostri, cresterea c comuna a celor inca. tineri, ce trebuie data, intre momentui nasterii si eel al educatiei propriu-zise, crestere care pare a fi si cea mai trudnica.. Incearca deci sa. ara^i in ce fel trebuie sa fie ea.” ,,Nu-i usor, preafericitule, — am spus eu — de strabatut acest subiect. Caci el cuprinde inca mai multe lucruri anevoie de crezut decit ceea ce s-a spus inainte. Mai intii, nu se va crede ca spun lucruri cu putinta de savirsit, iar apoi, chiar de ar fi astfel, nu se va crede ca. ele ar fi si cele mai bune. De aceea ma cuprinde teama de a ma. atinge PLATON de atari chestiuni, ca nucumva discursul meu sa para d a fi doar o desarta. dorinta, dragul meu prieten !” 173 . ,,Nu te teme — zise el. Caci cei ce te vor asculta nu sint nici lipsiti de judecata, nici lipsiti de incredere, nici rauvoitori.” ,,Preabunul meu, — am spus — vorbesti asa ca sa-mi dai curaj ?” „Da.” ,,Faci insa exact pe dos ! Caci daca as avea incredere in mine, in sensul ca. stiu ceea ce spun, incurajarea ta ar fi buna : eel care stie sa spuna. ade- varul despre chestiunile cele mai importante si cele e mai pretioase, se afla. in siguranfa si are de ce sa. aiba. curaj, cind este printre oameni cu judecata si prieteni. Dar eel lipsit de incredere si care, pe masura. ce vorbeste, tot atunci abia cauta. cum sa lege discursul — cazul meu — se gaseste in plina. teama si nesiguranfa. Nu mi-e, desigur, teama. ca. 451 a as putea provoca risul, — aceasta ar fi o copilarie — ci ca, picind alaturi de adevar acolo unde eel mai putin trebuie sa. pa^esti asa ceva, nu numai ca. eu insumi ma. voi prabusi, dar ca. ii voi trage si pe prieteni impreuna. cu mine. Ingenunchez inaintea Adrasteii 174 , Glaucon, cerindu-i iertare pentru ce voi spune. Caci banui ca este o faradelege mai mica, sa ucizi pe cineva fara de voie, decit sa. in§eli in privin];a unor legiuiri frumoase, bune si drepte. B, atunci, mai bine sa-^i iei acest rise printre dusmani, decit printre b prieteni, incit — /n-am ce spune/— bine ma. mai incurajezi !” 175 . Rise Glaucon : ,,Daca am pa.fi ceva rau de pe urma vorbelor tale, Socrate, ifi vom da dezlegare, socotindu-te, dupa cum spalat de omor, tot asa si lipsit de insela- ciune fafa de noi. Haide, prinde curaj si vorbeste !” ,,Cum spune legea — am zis eu — eel dezlegat de omor e si curafat. Probabil ci., daca. in acel caz asa stau lucrurile, la fel vor sta si in privinta /dez- legarii de inselaciune/.” ,, Vorbeste atunci, in temeiul acestora !” REPUBLICA. PARTEA A III-A 237 2 A. ,,Trebuie spus acum din nou — am zis eu — ceea ce, probabil, ca trebuia spus in continuare atunci. Ar fi totusi si asa bine, daca, dupa ce am strabatut complet piesa jucata de barba^i, am stra- bate-o si pe cea jucata de femei 176 , cu atit mai mult cu cit si tu imi ceri asa ceva. Nu exista, dupa parerea mea, pentru un om cu firea si educatia pe care le-am vazut, alta dreapta posesie si folos ale femeilor si copiilor, decit cea proprie unora ce merg pe calea pe care noi am apucat-o la inceput: i-am asezat cu mintea, pe barbaji, drept paznici ai unei turme.” ..Da.” ,,Sa fim consecven£i, dindu-le o nastere si o cres- tere care sa-si semene si sa privim daca ne convine sau nu.” „In ce fel?” ,,Iata cum : oare socotim ca e cazul ca femelele ciinilor sa pazeasca si ele ceea ce pazesc masculii, sa vineze impreuna si sa faca totul laolalta ? Sau ele trebuie sa ramina acasa, ca fiind neputincioase din pricina f atatului ca^eilor si al hranitului acestora, iar masculii sa aiba toata truda si grija turmei ?” Impreuna sa faca totul. Doar ca ne vom folosi de femele ca fiind mai slabe, in timp ce de masculi — ca de unii mai puternici.” ,,Dar e cu putinfa — am spus eu — sa te fo- losesti de un animal in acelasi scop in care te folo- sesti de un altul, daca nu i-ai da aceeasi crestere si educate ?” ,,Nu-i cu putinfa.” ,,Daca, deci, vom folosi femeile pentru aceleasi treburi ca si pe barbaj;i, trebuie sa le invaj;am la fel ?” „Da.” ,,Dar barbatilor li s-a dat arta Muzelor si gimnas- tica.” „Da.” ,, Atunci trebuie date si femeilor aceste doua arte, ca si tot ceea ce are de-a face cu arta militara si ele trebuie folosite la fel.” 238 PLATON ,,Asa se pare — zise — din cele ce spui.” ,,Probabil, insa — am spus — ca multe din cele rostite acum ar stirni un ris iesit din comun, daca. ar fi puse in practica in felul pomenit.” ,,Si inca ce !” ,,Ce vezi eel mai de ris in aceste spuse? Ori faptul vadit ca. femeile, goale, ar face gimnastica in pales- b tre laolalta cu barba^ii si inca nu doar cele tinere, dar si cele deja virstnice, dupa cum si batrinii, desi zbirciti si neplacu£i la vedere, practica totusi gimnastica ?” „Pe Zeus, — spuse — ar fi intr-adevar de ris, macar in situafia de acum!” „lnsa, de vreme ce ne-am pornit sa vorbim, sa. nu ne temem de ironiile unor persoane puse pe gluma. 177 , indiferent cite si in ce fel ar fi aceste glume, adresate unei astfel de schimbari in gimnas- c tica si arta Muzelor, si, nu mai putin, in portul armelor si in echita}ie.” „Adevarat ce spui” „Si, de vreme ce am inceput a le zice, sa ne ducem unde este legea mai aspra: sa cerem acestor persoane puse pe gluma sa nu-si faca mendrele, ci sa. fie serioase. Sa le amintim, de asemenea, ca nu-i multa. vreme de cind grecilor li se parea rusinos si ridicol (asa cum multora dintre barbari li se pare d si acum), ca barbajii sa fie vazufi goi ; iar cind cretanii mai intii, si lacedemonienii, apoi 178 , au inceput sa practice exerci^iile gimnastice, to\i oamenii subtiri de atunci isi ingaduiau sa-i ia in ris. Sau nu crezi ?” „Ba da.” ,,lnsa dupa ce s-a vazut ca este mai bine pentru cei ce se exerseaza sa se dezbrace decit sa ramina imbracaji, ridicolul din ochi a fost alungat de catre binele din judecata. S-a vadit si ca e neghiob acela care socoteste de ris altceva in afar a de rau ; si ca. eel ce se apuca sa rida, luind drept ridicola infaj;isarea e altui lucru in afar a de eel necugetat si rau, tot omul acela, cind e serios, se indreapta spre un alt tel decit eel bun.” ,,E intru totul astfel !” — zise. REPUBLICA. PARTCA A IJI-A 239 ,,Dar oare n-ar trebui, mai inainte, sa cadem de acord daca toate acestea sint sau nu posibife ? §i ar, trebui aratat celor ce au indoieli, fie ei glumeji sau seriosi, daca firea omeneasca de parte femeiasca este in stare sa fie partasa cu cea barbateasca la toate 453 eele, sau la nici una, ori daca nu cumva, poate par- ticipa la unele si la altele nu, si careia dintre aceste doua categorii ii apar^ine arta militara. Oare nu este probabil ca. cineva, incepind discutia astfel, in chipul eel mai bun, o va si incheia tot in chipul eel mai bun ?” ,,Ba da, hotarit !” ,,Vrei insa ea noi sa ne aratam dezacordul fata de noi insine in numele altora, pentru ea nu cumva cetatuia argumentului nostru sa fie asediata fara sa aiba pe nimeni inauntru ?” ,,Nici o piedica !” ,,Sa spunem atunci. in numele acelora, urmatoare- le: «0 Socrate si Glaucon, nu-i deloc nevoie ca arfii sa fie in dezaeord cu voi. Caci voi insiva aj;i fost de acord, la inceputul durarii cetafii pe care a^i durat-o, ca fiecare, potrivit cu firea sa, trebuie sa faca un singur lucru, anume eel care ii este propriu. »” „Am fost de aeord, cum de nu.” ,,Dar nu se deosebeste cu totul, la fire, iemeia de bar bat ?” » ,,Cum sa nu se deosebeasca ?” ,, «Atunci fiecaruia i se cuvine sa i se incredinteze o alta. sarcina, cea potrivita firii sale. »” „Ei, bine?” ,, «Nu e limpede ca. gresi^i acum afirmind lucruri contrare voua. insiva, cind sus^inej;i ca barbatii si femeile trebuie sa aiba aceeasi indeletnicire, de vreme ce naturile lor sint, in cea mai mare masura., deosebite ? » Ce am avea de spus in aparare, minunat om, in fa£a unor astfel de afirma^ii?” ,,Asa deodata. — raspunse el — nu-i prea lesne de gasit ceva. Te voi ruga insa staruitor pe tine sa exprimi ceea ce ar trebui noi sa spunem.” ,,Iata problemele, Glaucon, — si mai sint inca multe altele — am spus, pe care eu, vazindu-le inainte, inca de mult, m-am temut si am sovait 240 PLATON sa ma ating de legiuirea privitoare la posesia femeilor si cresterea copiilor.” ,,Pe Zeus, — zise — nu se arata deloc a i’i o legiuire la indemina !” ,,Nici nu este — am spus. Situajia este cam asa : fie ca cineva ar pica intr-un bazin sau in mijlocul marii, oricum trebuie sa inoate.” ,,Desigur.” ,,§i noi trebuie deci sa inotam si sa cautam a ne salva dinaintea argumentului ce ne sta. impotriva, fie ca am putea nadajdui sa suim pe un delfin 179 , fie ca. am afla vreo alt a. mintuire putin la indemina.” ,,Pare-se.” ,,Haide sa. vedem daca vom afla iesirea. Am fost de acord ca fiecare natura trebuie sa. aiba o alta indeletnicire si ca naturile femeii si ale barbatului sint diferite. Iar acum afirmam ca naturi diferite trebuie sa aiba aceleasi indeletniciri. Aceasta ni se reproseaza?’ „Intru totul.” ,,Strasnica e, Glaucon, puterea artei de a discuta in contradictoriu !”i8o_ „Adica?” ..Fiindca. mi se pare ca. multi cad, chiar fara voie, in ea, crezind ca practica. dialectica si nu ca. se sfadesc. Aceasta, deoarece ei nu pot sa examineze spusa, facind distinctii ce tin de idee, ci urmaresc opozitia fata de ceea ce s-a spus, legindu-se doar de nume. Ei se sfadesc si nu discuta unii cu ceilalti” ,,Intilnesti la multi petrecindu-se asa ceva. Dar oare si noi ne aflam, acum, intr-o astfel de situatie i” ,, Absolut — am zis eu. Sintem in primejdie ca, fara voie, sa avem de-a face cu o discutie in con- tradictoriu.” ,,Cum asa?” „Urmarim, viteji nevoie mare si cu dun de sfada, faptul ca firi neidentice nu trebuie sa aiba de-a face cu aceleasi ocupa^ii ; privim insa doar la nume. Caci nu am cercetat in nici un fel ce inseamna, ca idee, «natura identica » si matura. diferita » si la ce se refera. aceasta idee, atunci cind stabilim ca firi di- REPUBLICA. PARTEA A III-A 241 ferite practica ocupajii diferite, iar firi identice — a- ceeasi ocupatie.” ,,lntr-adevar, n-am cercetat.” ,,ln acest cat — am zis — sintem in drept sa ne intrebam pe noi inline, daca. cei plesuvi si cei pletosi au aceeasi natura si nu naturi contrare. Iar, dupa ce am cadea de acord ca ele sint contrare, atunci, in cazul cind cei plesuvi practica cizmaria, nu le-am ingadui aceasta meserie celor pletosi, iar daca. ar practica-o pletosii, n-am ingadui-o plesuvilor.” „Ar fi de tot hazul !” ,,Dar s-ar refer i hazul la altceva, decit la aceea ca, mai intii, nu am stabilit ce este natura identica si natura diferita sub toate privin£ele, ci am avut grija. doar de acel aspect al diferentei si al asema- narii care priveste ocupa^iile ? De exemplu, am afir- mat ca orice medic si orice suflet cu aptitudini medi- cale au aceeasi fire. Nu crezi?” „Ba da.” ,,Dar medicul si dulgherul au firi diferite ?” „intru totul.” ,,Insa — am spus eu — daca genul barbatesc si eel femeiesc apar a se deosebi in raport cu vreo arta sau o alta ocupatie, vom afirma ca aceasta ocupatie trebuie incredintata unuia sau altuia dintre ei. Dar daca ele apar a se deosebi doar prin aceea ca femeia naste, in timp ce barbatul fecundeaza, vom zice ca. deloc nu s-a aratat inca daca femeia se deosebeste de barbat in raport cu ceea ce ne intereseaza, ci vom socoti mai departe ca paznicii si sotiile lor trebuie sa aiba. aceleasi indeletniciri.” „E just” — vorbi el. „Nu-i vom cere apoi celui ce afirma contrariul sa. ne invete in raport cu care arta sau ocupatie legata 455 de orinduirea cetatii, naturile femeii si barbatului nu sint la fel, ci diferite ?” ,,E §i cazul sa-i cerem !” ,,Cum spuneai tu, pu^in mai inainte, s-ar putea zice ca. nu-i usor de dat un raspuns bun pe loc, dar ca. nu e greu sa-1 dai dupa. o cercetare.” ,,Asa s-ar spune !” 242 PLATON ,,Vrei sa-i cerem celui ce ne contrazice sa ne b urmeze, daca. i-am putea cumva arata ca. nu exista ocupajie legata. de administrarea cetajii, proprie doar femeii?” „Desigur.” ,,li vom spune atunci : «Raspunde ! Oare nu in felul acesta in^elegi ca. unul este bun la o anumita ocupajie, iar celalalt nu, prin aceca ca primul inva}:a usor, iar celalalt greu ? Si ca. primul e plin de in- ventivitate acolo unde a inva}:at, fie si pu£in timp, in vreme ce celalalt, invajind mult si trudnic, uu ar putea totusi £ine minte nici -ceea ce a aflat ? Sau c ca. membrele primului se supun cum trebuie judeca^ii, in timp ce ale celuilalt i se impotrivesc ? Oare exista alte trasaturi in afara acestora, prin care 1-ai distinge pe eel facut pentru un anumit lucru, de eel ce nu este astfel ? »” ,,Nimeni nu va spune ca. ar exista alte trasaturi!” — raspunse el. ,,lnsa — am spus eu — cunosti oare ocupa^ie prac- tical de oameni, in care genul ba.rba.tesc sa nu posede aceste trasaturi in masura mai mare decit eel femeiesc ? Sau sa. mai lungim vorba, amintind despre Jesatorie, facutul prajiturilor si gatit, ocupa- £ii in care neamul femeiesc pare a avea o anumita intiietate si unde este de ris, nevoie mare, sa. fie d infrint?” ,,E adevarat ce spui — vorbi el. Ca sa zicem asa, un neam il intrece pe celalalt pretutindeni. Totusi, in multe privin^e, exista destule femei su- perioare multor barba£i, in general ins a, e cum spui.” ,,Nu exista, prietene, — am zis — nici o in- deletnicire privitoare la ocirmuirea statului, proprie femeii, ca femeie, nici vreuna proprie barbatului, ca barbat. Ci, fiind naturile sadite in acelasi fel in ambele sexe, femeia participa., potrivit cu firea ei, la toate indeletnicirile, si la fel si barbatul, doar e ca. in toate femeia este mai slaba. decit barbatul.” ,,Asa este.” ,,Vom incredin^a atunci barbajilor toate ocupa- tiile, si femeii — nici una ?’ ,,Cum asa?” REPUBLICA. PARTEA A I!I-A 243 ,,Vom spune astfel : exista atit femeie buna la medicina, cit si femeie care nu-i buna, exista femeie cu duh muzical, dar si femeie lipsita. de acesta.” „Bun, si?” ,,Dar nu exista si femeie buna la gimnastica 456 sau la razboi, dar si femeie nepotrivita pentru razboi si fara iubire fata de gimnastica?” „Cred ca da.” „Dar exista si femeie care sa iubeasca in^elep- ciunea, sau care s-o urasca, una care sa aiba o fire inflacarata, sau nu?” ,,Si aceasta” , .Exista atunci, pe de o parte, si femeie-paznic, dar exista, pe de alta, si femeie nepotrivita cu aceasta treaba. Sau nu am ales o natura asemanatoare si pentru barbatii-paznici ?” ,,Ba asemanatoare.” ,,Deci, pentru paza cetatii, aceeasi natura va fi proprie atit femeii, cit si barbatului, doar ca intr-un caz ea este mai slaba., in celalalt — mai puternica” 181 . ,,Asa se pare.” ,,Trebuie, prin urmare, alese sotii asemanatoare acelor barbati, ca sa locuiasca si sa faca de paza laolalta, de vreme ce ele sint in stare de aceasta si au o fire asemanatoare cu cea a lor.” „ Intra totul!” ,,Dar nu trebuie incredintate acelorasi naturi ace- leasi ocuparii?” „Ba da.” ,,Tot invirtindu-ne, ajungem de unde am plecat si cadem de acord ca nu este impotriva naturii sa dam soriilor de paznici arta Muzelor si gimnastica.” ,, Absolut.” ,,Nu dam deci legiuiri imposibile si asemanatoare unor vise desarte, de vreme ce stabilim o lege conforma. cu natura. Dimpotriva, legile de astazi, care ocolesc aceasta legiuire, ocolesc, pare-se, natura.” ,,Asa se pare.” ,,lnsa nu cercetam noi daca putem numi legiuirile noastre, nu numai posibile, dar si cele mai bune?” „Ba da.” ,,Ca sint posibile, s-a cazut la invoiala. …” 244 PLATON „Da.” ,,Dar trebuie sa. cadem la invoiala ca. ele sint si cele mai bune.” ,,E limpede.” ,,Asadar, ca sa. obtinem o femeie-paznic, vom avea oare nevoie de o educate care sa. faca. ba.rba£i-paznici d si de o alta care sa. faca. femei-paznici, cind e vadit ca. femeia a primit aceeasi natura?” ,,Nu va fi alta. educatie.” ,,Ce parere ai despre urmatorul lucru ?” „Care anume ?” „Daca. putem admite faptul ca un barbat este mai bun — altul ‘mai rau. Sau ii socote$ti pe to£i la fel ?” ,,Deloc” — zise. ,,Oare crezi ca in cetatea pe care am durat-o, paznicii ii reprezinta. pe barbatii cei mai buni, oameni care au avut parte de educa^ia pe care am vazut-o, sau cizmarii, educaji cu ajutorul cizmariei ?” „lntrebi ceva de tot hazul !” „Pricep — am spus. Nu ace^tia — paznicii — sint e cei mai buni dintre ceilal];i ceta|;eni ?” ,,Cu mult cei mai buni !” ,,Dar pare nu tocmai aceste femei-paznic vor fi cele mai bune dintre celelalte femei ?” ,,Asa e, intru totul.” „Exista dar ceva mai bun pentru cetate decit ca in ea sa. fie cei mai buni barbati, cit si cele mai bune femei ?” ,,Nu exista.” ,,Or arta Muzelor §i gimnastica, asa cum am 457 a vazut, produc, prin prezenta lor, acest rezultat.” „Cum de nu !” ,,Am stabilit, deci, nu doar o legiuire posibila in cetate, ci si una buna !” „Asa e.” ,,Sa. se dezbrace, asadar, femeile paznicilor, de vreme ce ele vor imbraca virtutea in locul vestmin- telor, si sa. ia parte la razboi si la restul pazei cetaj;ii si nu altminterea sa. faca. Sa. Ii se incredin^eze femeilor sarcini mai usoare decit cele ale barbatilor, privitoare la acele indatoriri, din pricina slabiciunii sexului lor. REPUBLICA. PARTEA A III-A 245 Iar barbatul ce ride la vederea femeilor goale, care se antreneaza pentru atingerea celui mai frumos’ scop, acel barbat taind necopt fructul unei stiinte ridicole 182 , nu stie, pe cit se pare, de ce ride si ce face. Caci e buna, vorba si buna va fi ea, /cind va fi fost rostita/, cum ca frumos e folositorul — urit e vatamatorul.” „Hotarit.” B. ,,Sa spunem ca am scapat, in ce priveste le- giuirea pentru femei, de o problema, ca de un val ; el nu ne-a inghrjit pe de-a intregul cind am stabilit ca paznicii si paznicele trebuie sa faca totul in comun ; ratiunea acestei orinduieli s-a aratat in acord cu ea insasi, afirmind atit posibilul, cit si folositorul.” „Oho, n-ai scapat de un val micuj !” — zise el. ,,Vei spune totusi ca nu e prea mare cind il vei vedea pe eel care il urmeaza.” ,,Vorbeste !” „Iata legea care o urmeaza pe aceasta, cit si pe celelalte de dinainte” ,,Care anume?” ,,Ca aceste femei sa apartina, toate, in comun, acestor barbati, iar nimeni sa nu traiasca separat cu vreuna ; si nici ca parintele sa nu-si cunoasca copilul sau, nici copilul — parintele.” ,,1/egiuirea aceasta trezeste mult mai multa nein- credere decit cealalta, atit in privinta posibilitatii, dar si a utilitatii ei.” „Nu cred — am zis — ca ar fi cazul sa ne indoim de utilitatea ei, cum ca nu ar fi eel mai mare bine ca femeile sa fie comune si la fel si copiii, daca lucrul ar fi cu putinta. Cred insa ca cea mai mare indoiala s-ar ridica in legatura cu posibilitatea sau imposibili- tatea legiuirii.” ,,Ba, ar fi destul loc de indoiala pentru amindoua problemele !” ,,Ai in vedere — am spus eu — deci o imbinare a acestora ! Bu unul ma gindeam ca voi fugi de una dintre ele, daca legiuirea ti-ar putea aparea utila si ca imi va ramine doar chestiunea posibilului si a imposibilului.” 246 PLAT ON „Nu mi-a scapat fuga ta — vorbi el. Asa ca da seama despre amindoua problemele ! ” 458 a ,,Trebuie sa dau seama. Fa-mi doar o mgaduin^a : lasa-ma sa am parte de un rasfa£, pe care cei cu ju- decata lenesa si-1 iau pe seama lor insisi, atunci cind pleaca la drum singuri. Caci ei, inainte de a afla in ce fel vor avea ceea ce doresc, lasa deoparte aceste pro- bleme, ca sa nu se chinuie chibzuind asupra posibi- lului si a imposibilului. Ei presupun ca ceea ce vor exist a deja si orinduiesc doar ce urmeaza, bucurin- du-se cind strabat cu gindul ce vor face. Isi fac astfel sufletul, si asa lenes, inca si mai lenes. Iata-ma si b pe mine lenes si doritor sa las la o parte problema po- sibilului, pe care mai tirziu o voi cerceta. Acum, presupunind legiuirea posibila, voi cerceta, daca imi ingadui, cum vor fi reglementate de catre cirmuitori asemenea dispozi{:ii. Voi arata ca, odata facute, ele se vor arata de eel mai mare folos cetajii si paznicilor. Pe acestea, deci, voi incerca sa le privesc mai intii, laolalta cu tine, apoi pe celelalte, daca incuviin^ezi.” ,,Incuviin|;ez — zise. Cerceteaza !” ,,Cred — am spus eu — ca daca cirmuitorii vor fi vrednici de acest nume, iar ajutoarele lor la fel, c acestia din urma vor voi sa indeplineasca poruncile, ceilal^i vor voi sa le orinduiasca. Pe de o parte, vor asculta de legi, pe de alta vor imita dispozi^iile pe care le-am incredinj;at cirmuitorilor.” ,,Pesemne ca da.” ,,Tu, asadar, legiuitorul lor, dupa cum i-ai ales pe barba^i, tot asa, alegindu-le si pe femei, le vei da bar- baJ;ilor femei, pe cit este cu putin^a de asemanatoare la fire. Ei insa, de vreme ce in comun au locuin^a si hrana, nimeni neposedind nimic privat, deoarece ei d vor trai laolalta, amestecafi unii cu alfii si in gimnazii si in restul locurilor unde primesc cresterea, cred ca vor fi condusi de o necesitate organica spre impreu- narea intre ei. Sau nu crezi ca pomenesc de o necesi- tate ?*’ 183 . * ,,Vor fi mina|;i, nu chiar de necesita^i «geometrice », ci erotice — spuse el. Dar acestea risca sa fie inCa si mai ascu|;ite decit celelalte, cind e vorba sa con- vinga si sa traga dupa sine mul^imea.” REPUBLIC A PARTEA A III-A 247 „Si inca ce ! Insa, dupa aceasta, Glaucon, nu este cuvenit, in cetatea oamenilor fericiri, si nici nu va fi ingaduit de catre cirmuitori, ca ei sa se imperecheze in neorinduiala unii cu altii ori sa faca orice altceva /in acelasi fel/.” < „N-ar fi drept” — zise. ,,E limpede atunci ca, in cea mai mare masura posibila, vom orindui casatorii sacre. Deoarece casa- toriile cele mai folositoare ar fi cele sacre” 184 . „Pe deplin.” ,,Dar cum vor fi ele cit mai folositoare ? Spune-mi, 459 Glaucon! Caci vad ca ai in gospodaria ta si ciini de vinatoare si numeroase pasari de rasa. Pe Zeus, oare ai dat atentie imperecherilor si reproducerii acestora ?” „ln ce fel?” „Mai intii, desi acele animale sint de rasa, oare nu sint si nu apar unele mai bune decit celelalte ?” „Ba da.” „Dar le reproduci in acelasi chip, prin imperecherea tuturor, sau ai grija sa le reproduci, in cea mai mare masura, doar prin imperecherea celor mai bune exem- plare ?” ,,Prin a celor mai bune.” ,,Prin a celor mai tinere, a celor mai batrine, ori a celor mature, in cea mai mare masura?” ,,Prin imperecherea celor mature” — zise. „Iar daca reproducerea nu s-ar face asa, nu soco- testi ca. rasa pasarilor si a ciinilor se va strica ?” ,,Asa socotesc.” ,,Dar cum stau lucrurile cu caii si cu restul ani- malelor ? Sau crezi ca altfel ?” ,,Ar fi absurd sa sada. altfel !” — raspunse el. ,,Vai, prietene, — am exclamat eu — tare de isprava cirmuitori ne trebuie, daca lucrurile merg la fel si cu neamul omenesc !” ,,Merg la fel — spuse. Dar de ce trebuie astfel de cirmuitori ?” ,,Fiindca e nevoie ca ei sa se foloseasca de multe leacuri. Socotim ca e destul si un medic mai rau pen- tru cei care nu au nevoie, in privinj;a trupului, de leacuri, ci vor sa ia in seama. o diet a. Dar cind trebuie 248 PLAT ON sa fie tratati cu leacuri, stim ca este nevoie de un me- dic mai vajnic.” ,,Adevarat, dar ce vrei sa spui cu aceasta?” ,,Iata ce : cirmuitorii vor trebui sa se foloseasca d des de minciuni si inselaciuni in interesul celor con- dusi. Am afirmat undeva ca toate acestea folosesc in chipul unor medicamente.” ,,E just” — zise. ,,Or, tocmai in cazul casatoriilor si al procreajiei s-ar dovedi cea mai mare valoarea acestui «just »”. „Cum anume?” ,,E necesar, in temeiul principiilor asupra carora am cazut de acord, sa imperechem pe cei mai buni barbati cu cele mai bune femei cit se poate de des, si dimpotriva, cit mai rar pe cei mai rai cu femeile cele mai rele. Copiii primelor cupluri trebuie crescuji, e ceilalti — nu, daca este vorba ca turma sa fie cit se poate de valoroasa. Toate acestea insa, trebuie sa se faca in ascuns faja de toti, in afara conducatorilor insisi, pentru ca turma paznicilor sa fie cit se poate de neinvrajbita.” „E drept.” ..Trebuie legiuite serbari, in timpul carora ii vom uni pe mirese si pe miri, trebuie orinduite jertfe si 460 a trebuie compuse, de catre poetii nostri, imnuri potri- vite cu nun^ile acestea. Iar numarul casatoriilor il vom lasa in seama conducatorilor, pentru ca, in masura posibilului, ei sa pastreze neschimbat numarul bar- batilor, avindu-se in vedere razboaiele, bolile si toate cele asemenea, astfel incit cetatea noastra, pe cit posibil, sa nu ajunga nici mare, nici mica.” , .Perfect” — spuse el. , .Trebuie, socot, trase lozurile cu iscusinta, pentru ca eel prea putin vrednic sa acuze, pentru fiecare casatorie, soarta, si nu pe magistrate. ” ,,Chiar asa.” b ,,Iar tinerilor valorosi in razboaie sau aiurea tre- buie sa li se dea drept cinstire nu numai alte daruri, dar si o mai frecventa ocazie de a avea relajii cu femei, indicindu-se ca motiv faptul ca, astfel, cei mai mulfi copii se vor naste din saminja acestor tineri.” „Asa e.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 249 ,,Iar pe copiii ce se tot nasc, ii preiau anumite magistraturi destinate lor — alcatuite fie din barba^i, fie din femei, fie mixte, caci magistraturile sint co- mmie barbatilor si femeilor — ” — pe copiii unor parinti valorosi ii vor lua intr-o cresa, ducindu-i la niste dadace care locuiesc izolat, intr-o anumita parte a cetajii. Pe cei iesiti din paring nevrednici, sau din paring vrednici, dar nascuti cu defecte, ii vor ascunde, cum se si cade, intr-un loc tainic si nestiut” 185 . ,,Da, daca e vorba ca neamul paznicilor sa ramina curat” — zise. ,,Acesti magistrate se vor ingriji si de hrana, aducind mamele la cresa cind alapteaza, facind tot ce e cu putinta pentru ca nici una sa nu-si cunoasca. copilul propriu. Vor aduce si alte femei ce au lapte, daca mamele nu sint de ajuns. Se vor ingriji de toate acestea, pentru ca copiii sa. suga cit timp trebuie, iar veghea si celelalte osteneli le vor lasa in seama dadacelor si a doicilor.” ,,Usor le mai e cu copiii femeilor de paznici !” — zise el. , ,,E §i normal — am spus eu. Sa parcurgem insa punctul urmator pe care 1-am stabilit. Am afirmat ca e necesar ca copiii sa. se nasca din parinti maturi.” ..Adevarat.” ,,Oare nu ti se pare ca douazeci de ani pentru femeie si treizeci de ani pentru barbat reprezinta. timpul potrivit al maturitaf ii ? ” ,,ln ce fel?” — intreba el. ,,Femeia sa nasca. pentru cetate incepind cu virsta de douazeci de ani, pina la cea de patruzeci. Barbatul sa inceapa. a zamisli pentru cetate dupa. ce ar depasi virsta iutelii celei mai mari la fuga si sa continue pina la cincizeci si cinci de ani” 186 . ,,Amindoi au — spuse el — la aceasta virsta, cea 461 mai mare putere a trupului, ca si a min£ii.” „Asadar daca., fie unul mai tinar, fie unul mai in virsta s-ar pune sa zamisleasca pentru obste, vom spune ca. grese.jte impotriva preceptelor sfinte si a dreptatii, ca el odrasleste un copil pentru cetate, care, 250 PLATON daca ar aparea pe ascuns, nu se va naste prin puterea jertfelor si a rugaciunilor pe care preotesele, preotii si intreaga cetate le vor rosti la fiece casatorie, ca sa se nasca mereu din paring buni copii mai buni, si din paring folositori copii inea mai folositori. Ci vom b spune ca pruncul este nascut din bezna. si oarba nestapinire.” „E drept.” ,,Aceeasi legiuire si pentru eel ce este inca la virsta zamislirii, dar care, fara o nunta ineuviintata de cirmuitor, s-ar atinge de femeile aflate la virsta nascutului. Vom spune ca el face cetatii tin copii bastard, nelegitim si necurat.” „Cu totul drept.” ,,lnsa, cred, cind femeile si barbatii depasesc virsta zamislirii, le vom ingadui sa traiasca libericu c cine ar pofti, in afara — barbafilor — de fiica., mama, fiicele fiicelor si bunicilor din partea mamei — iar femeilor — in afara de fiu, tata, ascendentii si des- cendentii acestuia. Dar le vom cere sa bage bine de seama sa nu aduca la lumina nici o odrasla, daca s-ar intimpla sa rodeasca, iar daca totusi ar avea lec vreo nastere forjata, sa aiba in vedere ca nu exista hrana pentru un astfel de copii.” • ,,Si acestea sint spuse cum se cuvine. Dar cum isi d vor recunoaste tatii fiicele si rudele pe care acum le-ai pomenit ?” ,,ln nici un fel — am spus eu. Insa. toti copiii nascuji in luna a zecea si a opta incepind cu ziua in care cineva se insoara, sa fie pentru acesta «fii » — daca sint de sex masculin — si «fiice » — daca sint de sex feminin — iar copiii sa-1 numeasca. «tata ». La fel si copiii acestora sa fie numi£i copiii copiilor primilor, iar acestia sa le fie acelora bunici si bunice. Cit despre cei nascu£i in timpul cind mamele si tatii lor au zamislit, ei sa le fie fra£i si surori, astfel incit, cum am spus inainte, sa nu aiba raporturi sexuale unii cu aljii. Pe de alt a parte, legea va ingadui ca e fra^ii si surorile sa coabiteze, daca sortii ar cadea astfel si Pythia ar incuviin|:a.” ,,Cu totul just.” REPUBUCA. PARTE A A III-A 251 „Iata-Ji, o Glaucon, comunitatea femeilor, si a copiilor de paznici in cetatea ta ! Trebuie insa ca acum sa fim incredin^a^i, pornind de la rafiunea lucrului, ca ea merge pe urmele restului constitufiei politice si ca este cu mult cea mai buna /organizare/. Sau ce altceva sa facem?” „Doar astfel, pe Zeus \” — vorbi el. 462 ,,Dar uu acesta a lost principiul convenfiei, sa ne iutrebam pe noi insine care este eel mai mare bine ce-1 putem spune in legatura cu cetatea, un bine in baza caruia legiuitorul va rindui legile ? De asemenea, sa ne intrebam care este eel mai mare rau. Iar apoi sa. cercetam faptele tocmai infajisate si sa vedem daca ele sint in acord cu urma Binelui si in dezacord cu cea a Raului?” ,,Asa sa. facem.” „Avem insa. vreun rau mai mare pentru cetate decit acel lucru care ar dezbina-o si ar face, din ea, mai multe in loc de una ? 187 Ori vreun bine mai mare decit eel care ar lega-o laolalta. si ar face-o una ?” ,,Nu avem.” ,,Or, nu t»cmai comunitatea placerii si a durerii leaga eel mai mult atunci cind to£i cetafenii se bucura. si se intristeaza in chip asemanator la ivirea si la dispari^ia acelorasi lucruri?” ,,Chiar asa” — vorbi el. ,,Dar oare nu tocmai individualizarea placerii si a durerii destrama cetatea, atunci cind unii ajung prea fericifi, iar alfii prea nenorocifi in legatura cu aceleasi intimplari din cetate si cu aceleasi probleme ale ei ?” ,,Cum de nu ?” ,,Nu apare asa ceva din aceea ca nu deopotriva se rostesc in cetate cuvintele «al meu » si <cnu al meu»? vSi la fel si cu ceea ce este al altuia?” ,,Ba da, intru totul.” ,,Oricare cetate, in care cei mai mulj;i vor spune «al meu » si «nu al meu » faja. de acelasi lucru, va fi eel mai bine durata.?” „Intr-adevar.” ,,Care cetate este mai aproape de felul de a fi al unui individ ? Spre pilda, cind ne-ar fi lovit un 252 PLATON deget, o solidaritate desavir§ita se intinde intre trup si suflet si simtim printr-o unitate perfect a, cea pro- d dusa. de principiul conducator din suflet ; iar toata. aceasta unitate sufera laolalta, desi doar o parte este lovita si, astfel, spunem ca. «omul are dureri la deget)) 188 . I,a fel se petrec lucrurile cu oricare parte a omului si cu orice durere, cind partea sufera si cu orice pla- cere, cind ei ii merge bine.” ,,La fel, desigur — zise. Iar cea mai bine guver- nata. dintre cetati se afla eel mai aproape de unitatea pe care o ceri.” ,,Cind unul dintre cetafeni pa];este ceva, fie bine, e fie rau, tocmai o atare cetate va zice ca binele sau raul ii apartin si, intreaga., se va bucura sau se va mihni.” ,,E necesar ca cea bine legiuita. sa. faca astfel” — zise. ,,E momentul — am spus eu — sa ne intoarcem la cetatea noastra si sa privim in ea ceea ce a fost acceptat de catre ratiune, ca sa vedem daca. ea este cea mai buna, sau daca. exista vreo alta mai buna.” ,,Trebuie sa ne intoarcem.” 463 a ,,Ui bine, dupa cum si in alte cetati exista magis- tral si popor, exista acestea si in cetatea noastra?” , .Exista.” „Toti se numesc unii pe altii cetateni ?” ,,Cum de nu !” ,,Dar, pe linga «cetaj;eni» cum ii mai numeste poporul pe magistral in celelalte ceta.fi?” ,,ln cele mai multe le spune «stapini », in cele democratice le da exact aceste nume, de ♦magis- tral ».” ,,Cum ii va numi poporul in cetatea noastra? In afara dt: «ceta.teni » ce va zice ca mai sint magistratii ?” b ,,Mintuitori si ajutoare” — spuse el. ,,Dar cum vor numi acestia poporul?” ,,Aduca.tori de cistig §i datatori de hrana.” ,,Dar cum numesc poporul magistrafii celorlalte cetafi 1′” ,,Sclavi !” — zise el. ,,Dar magistratii intre ei ?” ,,Bartasi la magistratura. ” REPUBLICA. PARTE A A III-A 253 ,,Iar la noi?” ,,Partasi la paza..” „Cunosti cazul vreunui magistrat din celelalte cetati, care sa. poata numi pe vreunui dintre partasii sai la magistratura «ruda>> iar pe altul «strain»?” ,,Sint crfi volenti !” ,,lnsa. pe ruda o considera si vorbeste despre ea ca apartinindu-i, in timp ce la strain serefera cane- aparjinindu-i.” ,,Chiar asa.” ,,Dar ce fac paznicii tai ? E cu putinfa. ca vreunui dintre ei sa numeasca. sau sa. socoteasca pe vreunui dintre partasii la paza drept strain?” ,,Deloc — spuse. Caci cu oricine ar avea el de-a face, va socoti ca. este vorba, fie de un frate, fie de o sora, fie de un tata, mama., fiu sau fiica., ori cu des- cenden^ii sau ascendentii acestora.” ..Minunat graiesti — am zis — ci mai spune : oare vei legiui doar denumirile indicind rudenia, sau si faptele ce trebuie implinite potrivit cu aceste denu- miri ? De exemplu, in legatura cu tafii, nu vei cere tot ceea ce se cuvine tajilor : sfiala, ingrijirea, supu- nerea fata de parinti, caci altfel omului nu-i va fi bine nici din partea zeilor, nici a oamenilor, ca unul ce nu face nici ce-i sfint, nici ce-i drept ? Astfel de cuvinte, pornite de la to$i cetajenii, vor rasuna in urechile copiilor, in legatura cu cei declarati paring ai lor si in legatura cu celelalte rude?” ,,Da, astfel de cuvinte — zise — caci ar fi de tot hazul, daca denumirile de rudenie ar rasuna goale, lipsite de inso^irea faptelor !” , .Dintre toate cetajile, deci, cu deosebire in ce- tatea aceasta oamenii vor declara intr-un glas — atunci cind ceva merge bine ori rau — acea vorba pe care noi o pomeneam, anume ca «ce-i al meu » merge bine sau <ce-i al meu » merge rau.” Perfect adevarat.” ,,lnsa. afirmam ca, dupa. o atare paxere si vorba., 464 urmeaza. bucurii si triste^i comune?” ..Afirmam.” ,,Oare nu vor avea ei parte laolalta, in cea mai mare parte, de acelasi lucru, pe care il vor numi «al meu » ? 254 PLATON Or, avind parte laolalta de acel lucru, nu vor impar- tasi ei, in cea mai mare masura, tristefea si bucuria ?” ,,Hotarit ca da !” ,,Dar cauza acestor simfaminte nu este, in afara de restul alcatuirii viefii lor, si comunitatea, la paznici, a femeilor si a copiilor?” „Ba da.” b ,,Am cazut la invoiala. cu eel mai mare bine pentru cetate, asemuind o cetate bine durata cu un trup, dupa felul in care ea se comport a fata de o parte a sa, la tristefe sau la bucurie.” ,,E bine cum am cazut la invoiala !” ,,Deci cauza celui mai mare bine pentru cetate ne-a aparut a ii comunitatea, la ajutoare, a copiilor si a femeilor.” „Asa e.” a ,,Sintem in acord si cu cele spuse mai inainte. Caci am afirmat undeva ca. ei nu trebuie sa. aiba nici c case proprii, nici pamint sau alta. avere, ci primind de la alfii mincarea drept simbrie pentru paza, sa consume totul in comun, daca urmeaza sa fie cu ade- varat paznici.” ,,E adevarat.” ,,Dar — cum zic — cele spuse mai inainte, ca si cele acum afirmate nu-i vor face pe ei inca si mai mult paznici adevaraji si nu-i vor determina sa nu sfisie cetatea, numind «al meu » nu un acelasi lucru, ci fiecare un altul ? Altfel ar fi daca. unul ar duce in casa lui, cit ar putea el singur, fara al£ii, sa dobin- deasca. Sau daca altul ar face la fel in casa sa, fiecare d avind propria sa soj;ie, propriii copii, bucurii si tris- tefi proprii. Ei bine, dimpotriva, in cazul uostru, n-ar avea ei, paznicii, o singura parere despre ceea ce le aparjine, tinzind tofi catre acelasi fel, fiind, pe cit posibil, la fel la tristefe si la bucurie ?” ,,lntru totul” — raspunse. ,,Dar oare uu vor pieri de la ei, ca sa spunem asa, j>rocesele si pricinile de judecata. intre ei, pentru ca acesti oameni nu poseda nimic in afara de trup, iar restul il au in comun ? De unde, apare cu putinf a ca ei sa fie nedezbinafi de harfa ce dezbina oamenii e din pricina posesiei banilor, a copiilor si a rudelor.” REPUDLICA. PARTEA A III-A 255 ,,E cu totul necesar sa piara dezbinarea dintre ei.” ,,Nu ar putea exista, pe la ei, proeese de ultragiu intentate celor violenfi. Caci vom deelara ca este frumos si drept ca fiecare sa. se apere impotriva ca- marazilor de-o virsta, impunind neeesitatea /acestei legi/ in temeiul grijii pentru fiinta lor trupeasca” 189 . ,,Adevarat.” ,,Iar legea aceasta ar mai confine si alt punet 465 just, anume ea daca cineva s-ar minia pe un altul, capatind minia sa o implinire in aeel eaz, mai pujin s-ar deda el la vrajbe mai extinse.” ,,Chiar asa.” ,,Dar va fi stabilit ca virstnicul sa conduca si sa poata ■ pedepsi pe toti tinerii …” .Ximpede.” ” … si de asemenea, ca nici un tinar (afara doar daca ar porunci magistrafii) sa nu incerce a fi violent fa£a de un batrin si nici sa-1 loveasca — e de infeles. Socot ca nici in alt fel nu-1 va lipsi de cinstea cuvenita. Caci il opresc indeajuns doi paznici : teama si rusinea. Rusinea — oprindu-1 sa se atinga de «parin^i » ; tea- ma — nu cumva ccl lovit sa fie ajutat de unii, ca de catre fii, de al£ii, ca de catre frati ori parinfi.” ,,Asa se pare” — zise el. ,,Datorita legilor /noastre/, barbafii acestia isi vor da pace unii altora pretutindeni ?” ..Desigur.” ,,Ei insisi, necertindu-se intre ei, nu e nici o pri- mejdie ca restul ceta£ii sa fie dezbinata fa£a de ei sau fafa de ea insasi.” ,,Nu e.” ,,Iar acele rele marunte, de care ei vor scapa, sovai, din pricina nevrednicieijor, sa le mai pomenesc : lingusirea celor boga£i, incurcaturile saraciei, suferin- tele intimpinate de oameni in cresterea copiilor si in afaceri din pricina problemei asigurarii hranei necesare familiei : ei mai imprumuta cu dobinda, mai refuza, in general aduna lucruri .si le dau femeilor si slujitorilor sa le pastreze. Cite si ce fel de suferin£e indura oamenii in aceste privinfe, e limpede si ele sint netrebnice si n-are rost sa fie spuse.” 256 PLATON d ,,B limpede si pentru un orb !” — facu el. „Scapa{;i de toate acestea, paznicii vor duce o viata. mai fericita decit cea mai fericita viaja dusa de in- vingatorii de la Olimpiade !” 190 . ,,Cum asa ?” ,,lnvingatorii ob£in doar o mica parte din fericirea paznicilor. Caci biruinj;a acestora din urma e mai frumoasa, iar ingrijirea ce-o capata din partea popo- rului — mai desavirsita. Fiindca biruin};a ce-o cis- tiga ei este mintuirea intregii ceta|;i. Sint daruiti, de aceea, ei si copiii lor, cu hrana si cu tot ce au ne- e voie, au parte de cinstire de la cetatea lor, cit traiesc, iar dupa ce au murit — de un mormint demn.” ..Minunat !” ,,t\.i amintesti — am zis eu — ca. mai inainte ne-au buimacit pufin cuvintele nu stiu cui, cum ca noi nu i-am face fericiji pe paznici si ca, desi lor le este cu putin^a sa aiba tot ceea ce au cetatenii, ei nu ar avea 466 a nimic ? Nu am spus noi atunci ca daca s-ar intimpla asa ceva, am reveni cu cercetarea, dar ca, in momentul respectiv, ii facem pe paznici paznici, iar cetatea, cit putem de fericita, plamadind aceasta fericire fara sa privim catre o singura clasa din ea ?” ,,lmi amintesc.” ,,Ei bine si acum ? Daca via{;a ajutoarelor de paz- nici apare mult mai frumoasa si mai buna decit a celor ce au invins la Olimpiade, oare incape vreo b masura comuna intre ea si fericirea vie^ii cizmarilor, a altor mestesugari sau a plugarilor ?” „Nu cred.” ,,lnsa e cuvenit sa spunem si aici ceea ce spuneam dincolo : daca paznicul va incerca sa fie altfel fericit, asa incit sa nu mai fie paznic si daca nu-i va mai fi de ajuns viata masurata, sigura. si, cum spunem, via£a cea mai buna, ci, cazind asupra sa o opinie neroada. si copilareasca asupra fericirii, ea il va in- c demna ca, uzind de forfa, sa-si insuseasca tot ceea ce exista in cetate, atunci el va afla ca. Hesiod era intr-adevar in^elept cind spunea ca, intr-un fel ju- matatea e mai mare decit intre gid.” ,,Ia-ma. si pe mine — zise — partas la aceasta parere a ta si ramii la acest fel de via£a. !” REPUBLICA. PAR TEA A III-A 257 ..Admifi deci — am spus eu — ca femeile sa im- parts, in comun cu barbajii felul de educate, po’sesia copiilor si paza celorlalti cetafeni, admrji ca ele, ra- minind in cetate sau mergind la razboi, sa asigure paza si sa vineze laolalta cu ci, precum fac ciinii, avind cu ei totul in comun, in masura posibilului ? Aprobi iarasi ca, facind ele acestea, vor savirsi tot ce este mai bine si nu vor incalca natura sexului lor feminin in raport cu cea a sexului masculin, fiind vorba despre caracterele pe care, prin fire, cele doua sexe le au in comun ?” „Aprob.” ,,Nu mai ramine decit un lucru de lamurit : daca o astfel de comunitate este posibila la oameni, dupa cum este posibila la alte animale, si in ce fel este po- sibila.” ,,Mi-ai luat-o inainte, zicind ceea ce eu voiam sa spun.” ,,ln ceea ce priveste razboiul, e clar in ce fel il vor purta” 191 . ,,In ce fel?” — intreba el. ,,E clar ca vor merge la ostire laolalta si ca, in plus, ii vor lua cu ei pe copiii mai mari, pentru ca, precum copiii celorlalti mestesugari, ei sa priveasca lucrurile pe care, odata mari, vor trebui sa le savir- seasca. Pe linga aceasta, ei trebuie sa faca tot felul de munci auxiliare, legate de razboi si sa aiba grija 467 tatilor si a mamelor. Ori nu stii cum stau lucrurile cu meseriile celelalte, ca, spre pilda, copiii olarilor fac munci auxiliare si stau sa priveasca cit mai mult timp, inainte de a se apuca de olarit ?” 19 -. ,,Ba da, stiu.” ,,Dar trebuie ca olarii sa-si invefe feciorii prin experienj;a si prin observatie cu mai mult a grija decit paznicii ?” „Ar fi de tot hazul !” ,,Pe de alta parte, orice vietate se lupta mai abi- tir, cind odraslele-i sint de fata. !” 193 . ,,Asa este — spuse el. Numai ca, Socrate, e destul de primejdios pentru cei ce ar face vreo greseala, de felul carora se fac obisnuit in razboi, ca nu cumva sa 253 FLATON se nimiceasca nu numai pe sine, ci si pe copii si sa lase cetatea neputincioasa.” „E adevarat ce sptii — am zis eu. Dar crezi ca. trebuie asigurata dinainte lipsa a chiar oricarui peri- col ?” „Deloc.” ,,Atunei, daca trebuie sa apara vreun rise, nu e mai bine sa orinduim ca el sa apara. acolo undo copiii ar putea deveni mai buni ?” ,,E clar ca da.” ,, Crezi ca, intre situatia ca cei ce vor deveni raz- boinici ar privi peripetiile razboiului si situatia ca. nu ar face-o, deosebirea este mica si uevrednica. de vreun rise?” ,. Deosebirea nu e mica, daca avem in vedere ce spui.” ,,Iata deci ce ne trebuie : sa-i facem pe copii sa priveasca razboiul, dar sa le asiguram securitatea si va fi bine. Nu ?” „Da.” ,,Caci, mai intii — am spus eu — tatii lor nu suit nestiutori, ci cunoscatori — eit pot oameuii sa. fie — ai campaniilor militare primejdioase, cit si a celor neprimejdioase.” ,,E verosimil.” ,,lntr-unele ii vor lua pe copii, dar in celelalte se vor comporta cu prudenta.” ,Just.” ,,Iar drept capetenii, nu ii vor aseza pc cei mai neispraviti, ci pe cei ce pot comanda cum trebuie si ii pot condvice bine pe copii, datorita experientei si virstei.” ,,Desigur.” ,,lnsa, vom spuue ca multora li s-au intimplat /la razboi/ lucruri ce nu fusesera prevazute.” „Oho !” ,,Fa£a de aceste situatii, prietene, trebuie ca copiii sa poat;I zbura, pentru ca, daca ar fi cazul, ei sa fugS. in zbor.” ,,Ce^spui ?” — vorbi el. REPUBUCA. PARTEA A III-A 259 ,,Eji trebuie sa incaleee pe cai de la cea inai frageda virsta, si fiiud inva]:ati sa calareasca, sa vina calare sa priveasea, desigur, nu pe cai iiifiacarafi si dornici de iupta, ci pe caii cei mai iuti si mai bliuzi. In feiul acesta, ei vor privi eel mai bine ceea ce este important pentru ei, dar se si vor salva cu cea mai mare siguran£a, daca e cazul, urmindu-si conducatorii mai virstnici.” ,,iixii pare ca graiesti cu dreptate” — zise. ,,Ce aitceva sa mai spnnein despre problemele 468 azboiuiui ? Cum trebuie sa se poarte osteuii i’aja 4.Q camarazi si lata de dusmaui ? Ia uita-te, oare vad eu lucrarile bine sau nu?” ,,Zi, care anume !” ,,Oare uu trebuie pus in conditia de mestesugar sau de agricultor eel care si-ar parasi locul, si-ar zvirli armele sau ar face, din pricina lasita^ii, ceva asemauator ?” ,,Cu totul !” ,,Oare nu trebuie lasat in dar cei cazut de viu in niina dusmanilor, pentru ca aceia sa se foloseasca de prada cum le-ar fi pe plac?” Absolut.” ,,Dar eel ce se distinge si e viteaz, nu crezi ca tre- buie incununat chiar in timpul campaniei de catre tinem ce participa impreuna la cainpanie si de catre copii, anume, de catre i’iecare, la rind? Sau nu?” „Ba cred.” „Nu trebuie insa si aclamat?” „Ba da.” ,,Totusi, cred canu aprobi deloc urmatoarea fapta.” ,,Care anume ?” .,Sa sarute si sa fie sarutat de catre fiecare in parte” 194 . ,,Ba, dintrc toate, pe aceasta o aprob eel mai mult ! Si chiar adaug la legiuire ca, atita vreme cit ei s-ar gasi in acea campauie, nimanui sa nu-i iie ingaduit sa-1 refuze pe acela care ar voi sa-1 sarute, pen- tru ca, daca s-ar intimpla sa fie indragostit de vreun barbat sau de vreo femeie, sa se arate inca mai zelos in a face ispravi frumoase.” ,,Bun — am spus eu. Dealtfel, am aratat deja ca celui vrednic ii vor sta la dispozi^ie mai multe 260 PLATON casatorii decit celorlalji si ca va fi ales mire de mai multe ori decit ceilal$i, pentru ca dintr-un astfel de tinar sa se nasca cit mai mulji copii.” ,,Am aratat, intr-adevar.” d ,,Si dupa Homer este drept ca cei vrednici, dititre tineri, sa. primeasca cinstiri. Caci, zice Homer : spe- tele late ale boului datu-le-a-n cinstea lui Aias (II., VII, 321), cinstire potrivita unui tinar viteaz, de pe urma careia va spori, impreuna. cu cinstea, si forta.” „Perfect.” ,,Vom da ascultare, asadar, aici lui Homer. Iar noi ii vom cinsti pe cei vrednici, in masura in care s-ar arata vrednici, atit in jertfe, cit si in toate de acest fel, ca si in imnuri, sau prin cinstirile despre care am vorbit ; in plus, ei vor avea jilturi, mincaruri e si cupe mai multe, pentru ca nu numai sa-i cinstim, dar sa-i si intarim pe barbatii si pe femeile de isprava.” ,,E perfect ce spui.” ,,Bine. Dar nu vom zice oare ca, intre cei morfi in timpul campaniei, eel care ar muri vitejeste este din neamul de aur ?” ,,Ba, intru totul !” ,,Si nu-i vom da crezare lui Hesiod, cind spune ca, 469 a dupa ce au murit, oamenii neamului de aur daimoni sint preacurati si sfinti traind p-astd lumejvredmci, de rdu feritori, ei stiii sd-i pdzeasca pe oameni”. vom da crezare, deci”. ,,Apoi, cercetindu-1 pe zeu in ce fel trebuie iugro- pati oamenii «daimonici », ca si cei divini si prin ce semn distinctiv, ii vom ingropa, asa cum ne va lamuri zeul” 195 . ,,Cum sa nu !” ,,Iar, de-a lungul timpului, nu le vom acorda grija b cuvenita unor «daimoni » si nu ne vom pleca dinaintea mormintelor lor ? §i nu vom socoti la fel cind cineva, facind parte dintre cei deosebit de vrednici in viata, ar muri de batrineje, sau in orice alt fel ?” ,,Asa este intr-adevar drept.” ,,lnsa cum se vor purta ostenii nostri cu dusmanii ?” „Adica?” ,,Mai intii in privinta sclaviei : ^;i se pare drept ca grecii sa inrobeasca cetati grecesti, sau e mai bine REPUBLIC V FARTEA A III-A ca ei sa nu ingaduie uici macar altor cetilti sa faca asa ceva, in masura posibilului, si sa se obisriuiasca sa cru|;e neamul grecesc, bagind insa de seama sa nu c fie inrobit de catre barbari ,, Aceasta crujare trebuie sa aiba, intru totul, precumpanirea !” — spuse. ,,Asadar, /cetafenii nostri/ sa nu posede vreun sclav grec si sa-i sfatuiasca aceasta si pe ceilalti greci ?” „ Intru totul, — vorbi el — caci astfel grecii s-ar putea mai lesne impotrivi barbarilor si s-ar lasa unii pe altii in pace.” ,,lnsa — am zis eu — oare e frumos sa prade mor$ii (cu exeepfia armelor) dupa biruiuta ? Sau nu inseamna aceasta pradare tin pretext pentru cei fri- cosi de a nu intra in lupta, pe motiv ca ei tot ar face cite ceva din ceea ce este necesar, atunci cind ar umbla dupa morji? Multe armate au pierit din pricina aces- tui fel de jaf !” „Asa este.” ,,Nu \i se pare demn doar de un om neliber siiubi- tor de argin^i sa jefuiasca mortii ? Si e propriu unei minti muieresti si inguste sa iei drept dusman cada- vrul celui mort, cind vrajmasul a pierit si a ramas doar lucrul cu ajutorul caruia el s-a luptat ? Sau crezi ca fac altceva decit catelele care se supara pe pietrele ce le lovesc, dar nu se ating de eel care le-a e azvirlit ?” ,,Nici o diferenta !” Trebuie alungate /dintre noi/, deci, pradarea mor- Jilor, ca §i interdictiile de ridicare a cadavrelor” 197 . „Trebuie lasate deoparte !” ,,Si nu vom aduce la temple armele, drept ofrande, in special pe cele ale grecilor, daca ne sinchisim sa 470 a fim binevoitori fata de ceilalti greci. Mai mult, ne vom teme ca nu cumva sa fie o pingarire a templului a aduce aceste arme de la oameni inruditi /cu noi/, desigur, aceasta daca zeul n-ar zice cumva altceva.” ..Perfect.” ,,Dar ce spui despre pustiirea pamintului grecesc si despre aprinderea caselor ? Vor face asa ceva ostenii tai fata de dusmani ‘.” 262 PLATON ,,Daca iti vei arata tu parerea — zise — tc-as asculta cu placer e.” b ,,Eu cred — am spus — ca mi vor face nimic din toate acestea, ci ca. vor lua doar roadcle anului. Vrei sa-ti spun de ce ?” ‘..Desigur.” ,,Dupa cum avem doua cuvintc «razboi » 51 «dez- binare », tot asa cred ca. exista. doua. realitati, ce se refera la o dubla diferenta : aceste doua realitati sint, pe de o parte, familia si neamui, pe de alta, ceea ce e strain si de alt neam. Or, dusmauiei fa£a de eel din familie i se spune «dezbinare », in timp ce dnsma- niei fata de strain — «razboi ».” ,,Nimic neverosimil in ceea ce spui.” c ,,Urmareste daca si acum vorbesc in limitele vero- similului : ai’irm ca. neamui grecesc isi cste siesi ruda si apartine aceleiasi familii ; dar ca ei este strain si de alt neam fata, de barbar.” ,,T v inipede” — spuse. ,,Vom afirma ca grecii care se lupta. cu baTbarii si barbarii care se lupta cu grecii «se razboiesc » si ca ei sint dusmani prin lirea .lucrurilor ; iar aceasta. vrajba. trebuie numita «razboi ». Insa atunci cind gre- cii isi fac ceva unii altora, vom spune ca ei isi sint prieteni prin fire, dar ca. Grecia este in acel caz bol- d nay a. si dezbinata, iar acea dusmauie trebuie numita. «dfzbinare ».” ,,Primesc — spuse el — sa. vedem lucrurile astfel.” ,,Kxamincaza acum: daca. avem de-a face cu dez- binarea asupra careia am cazut de acord in cazul unei ceta|;i, si daca fiecare partida ar devasta cirnpu- rile celeilalte si i-ar pirjoli casele, ticaloasa. ar aparea a fi dezbinarea si nici una dintre partide nu ar aparea ca iubindu-si cetatea ! Caci atunci n-ar fi indrazuit sa-si prade maica hranitoare ! 198 Insa. se cuvine ca invingatorii sa-i lipseasca. pe invinsi de roade si sa e cugete ca astfel aceia vor renunta la lupta si nu se vor mai bate vesnic.” ,,E mult mai bliuda o astfel de atitudine decit cea contrara!” — spuse el. ,,Dar oare cetatea pe care o durezi — am zis eu — nu va fi greceasca ?” 199 . REPUBLICA. PARTEA A III-A 2C.3 ,,Trebuie sa fie” — raspunse el. ,,Dar oare cetatenii nu vor fi atit oameni’de is- prava, cit si blinzi ?” „Ba da’.” ,,Nu vor fi ei iubitori de greci ? Nu vor socoti Giecia patria lor, nu vor avea in comun cu ceilalti greci cultele zeilor?” ,,Ba da.” ,,Atunci ei vor privi harta cu grecii preeum cea cu rudele, drept o dezbinare si nu o vor numi «raz- boi».” ,,Nu o vor numi.” ,,Se vor certa ca unii ce urmeaza sa se impace?” ,,Desigur.” ,,Vor fi cumpataji, cu bunavointa, pedepsind nu pentru a inrobi sau a nimici, nu vor fi dusmani, ci ii vor inva};a si pe ceilalti cumpatarea.” ,,Asa vor fi.” ,,Fiind ei greci, nu vor pustii Grecia, nici nu vor aprinde casele, nici nu vor pretinde ca, in fiece cetate, to\i le sint dusmani — si Mrbajii, si femeile, si co- piii, ci doar ca, intotdeauna, dusmani le sint pufini — cei vinovati de vrajba. Din toate aceste pricini, nici nu vor voi sa le devasteze pamintul, cei multi fiin- du-le prieteni, nici sa le surpe caselq, ci vor duce vrajba doar pina in acel punct, cind cei vinovati vor fi siliti de catre cei ce sufera. fara vina, sa dea soco- teala.” ,,Sint de acord — vorbi el — ca astfel trebuie ca cetatenii nostri sa. se poarte cu potrivnicii. Iar fata de barbari sa. se poarte precum fac grecii acum unii fa£a de ceilalti/’ ,,Sa dam si aceasta. legiuire paznicilor, sa nu pus- tiasca pamintul si sa nu aprinda. casele?” ,,Pe acestea — spuse el — ca si legiuirile de di- nainte, sa le socotim bune.” 3 A. ,,Mi se pare insa, vSocrate, — vorbi el in cou- titiuare — ca, daca cineva te-ar lasa sa. vorbesti desjjre astfel de probleine, nu-Ji vei arjinti niciodata. clics- 264 PLATON tiunea pe care ai lasat-o inainte deoparte, ca sa poji arata toate acestea : anume, ca orinduirea de fa£a e posibil sa existe si in ce fel este posibil. Fiindca, daca ar exista, toate ar fi bune in cetatea in care ele ar aparea. Mai pot sa adaug chiar si ceea ce tu ai lasat la o parte, anume ca se vor lupta cu dusmanii d foarte bine, prin aceea ca nu se vor parasi deloc unii pe altii, cuno.scindu-se si chemindu-se intre ei cu acele nume de «frati », «tati », «fii ». Iar daca si femeile ar lupta alaturi, fie asezate in aceeasi linie de bataie, lie ca ele ar sta mai inapoi, de teama dusmanilor sau fiindca s-ar putea ivi necesitatea vreunui ajutor — stiu ca in acest fel ei ar fi cu totul de neirivins. Iar treburile de acasa, le vad si pe acestea bune, pe cite e le-ar avea. Insa, de vreme ce eu sint de acord ca toate acestea ar putea exista, cit si altele nenumarate, daca aceasta orinduire ar putea aparea, nu mai lungi vorba in legatura cu ele, ci sa. incercam sa. ne convin- gem pe noi insine ca lucrul este cu putinta si sa. vedem cum anume, iar pe celelalte sa. le la.sa.rn deoparte.” -172 a ,,Asa deodata — am exclamat eu — ai dat buzna peste vorba mea si nu te ara.fi ingaduitor cu un om care se codeste ! Nu stii, pesemne, ca. stirnesti acuma, inaintea mea, care de-abia am scapat de doua valuri, pe eel mai mare si mai cumplit dintre ele. Dar du- pa ce il vei vedea si il vei auzi, ma vei ierta, fiindca era firesc sa-mi fie frica. si teama sa invoc si sa vreau a cerceta o chestiune atit de iesita. din comun.” ,,Cu cit pretinzi ca chestiunea ‘ aceasta este mai b insemnata — zise el — cu atit mai pu£in te vom lasa sa nu spui in ce fel este cu putinta. aceasta orinduire politica.. Hai, vorbeste si nu pierde vremea !” ,,Mai intii — am spus — trebuie reamintit urma- torul aspect: noi am ajuns in acest punct, cautind in ce fel este dreptatea si nedreptatea.” „Trebuie sa ne amintim, dar ce-i cu asta ?” ,,Nimic. Dar, daca. am afla in ce fel este dreptatea, oare nu vom socoti ca. omul drept nu trebuie deloc sa se deosebeasca de ea, ci ca, in toate privin£ele, el c trebuie sa fie intocmai ca dreptatea ? Nu-1 vom pre^ui oare cind el va fi cit cu putinta mai aproape de ea si cind eel mai mult dintre toti se va impa.rta.si din ea?” REPUBLICA. PARTEA A III-A 265 „Ba da — zise — asa ll vom pre^ui.” ,,Ca sa avem un model, asadar, am cercetat in ce fel este dreptatea, cit si daca. ar putca exista un om cu desavirsire drept si in ce fel ar fi el, daca ar exista; la fel si cu nedreptatea si cu omul uedrept. Toate acestea, peutru ca, indreptindu-ne privirea catre ei si vazindu-i cum apar in raport cu f ericirea si nefericirea, sa. fim siliti sa cadem de acord si asupra noastra. insine, recunoscind ca acela care s-ar asemana mai mult cu ei, ar avea si o soarta cit mai asemanatoare cu a lor. Asadar, nu am intreprins toate ca sa. dcmon- stram ca toate acestea sint cu putinta” 200 . ,,Aici ai dreptate.” „Crezi ca. este un pictor mai rau eel care, reprezen- tind intr-un model in ce fel ar fi omul eel mai frumos si care, punind in pictura sa totul asa cum se cuvine, nu ar putea totusi da seama. ca. ivirea unui astfel de om este si cu putinta.?” 201 . „Pe Zeus! — vorbi el — nu cred.” ,,Ei bine, nu am alcatuit si noi, cu mintea, un mo- del al ceta|;ii bune ?” „Ba da.” ,,Crezi deci ca noi vorbim mai rau, avind in vedere acest scop, chiar daca nu am fi in masura sa demon- stram ca o astfel de cetate poate fi intemeiata, asa cum s-a spus ?” „Nu.” ,,Acesta e, asadar, adevarul. Dar daca, de dragul tau, trebuie atacata si aceasta problema, daca. trebuie aratat in ce fel si sub ce privinta ar exista cei mai multi sorti de aparitie a unci astfel de ceta^i, invoies- te-te cu mine, pentru aceasta demonstratie, asupra acelorasi principii.” ,,Care anume?” ,,Oare este cu putinta ca ceva sa fie pus in practica chiar asa cum este enuntat prin vorba. ? Sau cumva, firesc, se intimpla ca fapta sa. aiba mai putin de-a face cu adevarul decit vorba, chiar daca nu pare asa ? Esti de acord cu aceasta, sau nu?”- 02 . ,,Sint de acord.” ,,Nu ma sili, deci, la asa ceva, sa. aratam ca. cele infa|isate cu mintea sint intocmai si in fapta.. Ci, daca. PLATON am fi m stare sa aratam cum s-ar putea dura o eetate civ. mai inrudita. cu cea din vorbele noastre, sa spunem b ca am aflat posibilitatea celor cerute de tine. Nu ai privi cu bucurie, daca am obtine asa ceva ? Eu unul m as bucura !” ,,Si cu” — spuse el. IS. ,,Dupa. aceasta sa iucercam sa cautam si sa. aratam ce anume este ran in cetatile noastre, din care pri cina cle nu shit iutemeiatc precum /cetatea model/. Si sa. vedem care este acel maruut lucru, care, odata schimbat, ar face ca cetatea sa se indrepte catre un atare fel ban de guveruare ; eel mai bine ar i’i sa fie vorba despre un singtir element, daca nu — de dcua, iar daca. nu — macar de cit mai putine si mai mici cu putinfa.” c ,, Perfect” — zise el. ,,Putem arata, cred, ca situatia s-ar indrepta daca. un sitigur element s-ar schimba, nu tottisi neinsemnat, nici usor /de indeplinit/, dar posibii.” ,,Care? ; ‘ ,,Am ajuns exact la problerna pe care o asemuiam cu valul eel mai mare. Voi vorbi totusi, chiar daca acest val va trezi hi urma-i un ris nemasurat si ne va inunda cu cea mai proasta reputatie. Urmareste ce voi spune !” ,,Vorbeste !” ,,Daca ori iilosofii nu vor, domni in cetati, ori cei ii cc si nt numiti acum regi si stapini nu vor filosofa autentic si adecvat, si daca acestea doua — puterea politica si filosofia — n-ar ajunge sa. coincida., si daca. numeroasele firi care acum se indreapta. spre \*reuua din ele, dar nu si spre cealalta, nu vor fi oprite /sa procedczc astfel/, nu va incapea conteni- rea relelor, draga. Glaucon, pentru cetati si neamul e omenesc, si nici aceasta orinduire pe care am parcurs-o cu mintea nu va deveni vreodata. posibila, spre a vedea lumina soarelui. lata ce nii-a iscat inca de mult teama de a vorbi, vazind eu ca. aceasta parere a mea va aparea cu totul potrivnica opiniei comune. E cumplit sa ve/.i ca. nici o alta cetate nu ar putea fi fericita, nici la m\d particular, nici la ecl public!” REPUBLICA. PARTFA A HI-A ,,Oho, Socrate, — exclama. el — ce vorbe* si ce idei mari arunci ! Sa ai in vedere, spunindu-le, ca mulfi oameni, $i nu chiar atit de nevrednici, vor- ft impotriva-^i, de parca, aruncindu-si vesmintele si goi, apucind fiecare ce arma intilneste, vor da fuga ati- ^i 203 , sa faca. minuni, nu alta ! Iar daca nu te vei apara si feri de ei cu vorbe, vei da seama, batjocorit cu adevarat !” „Dar nu esti tu de vina pentru asta?” ,,Am facut bine ce am facut. Totusi, mi te voi trada, ci te voi apara cum voi putea. Pot sa tc apar prin bunavoin^a, ca si prin incurajari si, probabil, fi-as putea raspunde mai bine decit vrcuu altul. Avind un atare ajutor, incearca. sa. arati celor ce nu cred, ca lucrurile stau asa cum spui.” ..Trebuie incercat — am zis — de vremc ce si tu imi oferi o alianta atit de prefioasa ! Mi se pare necesar, daca. urmeaza sa scapam de cei pe care ii pomenesti, sa. precizam in privinfa filosofilor pe care anume /dintre ei/ put em sa indraznim a-i declara buni sa fie conducatori ; odata ce acestia ar aparca cu limpezime, ne-am putea apara; aratind ca unor anumi^i oameni li se cuvine, prin firea lor, si sa se apuce de filosofie si sa. conduca. in cetate, in timp ce celorlal^i nu li se cuvine sa se atinga. de filosofie si ca, tutodata., ei trebuie sa dea ascultare cirmuitorului.” ,,Ar fi momentul — spuse el — sa. arati toate acestea.” ,,Haide, urmeaza-ma, poate am putea sa lamu- rim indestulator chestiunea \” ,,Da-i drumul !” .,Va trebui sa-|i amintesti — am zis — sau iti amiutesti ca, atitnci ciud ciueva iubeste in adevara- tul sens al cuvintului ceva, trebuie spus ca cl nu iubeste lucrul respectiv doar in parte, ueglijind res- tul, ci il indrageste in intregime.” ,,Ar trebui, pesemne, sa-mi amintesc, dar nu prea imi dau seama !” ,,Ei. Glaucon, altuia i-ar sedea bine sa. spuna asa ceva ! Insa. unui barbat priceput in ale iubirii nu i se cuvine s;i uite ca toti cei in floare ii stirnesc si ii .ati^a cumva pe indragostiti si pe cei cu experienta PL<\TON iubirii, aparind drept vrednici de atentie si de pre- £uire. Ori nu asa facefi fata de dragutii vostri ? Uuul, fiindca e cirn, e numit «plin de gra£ie» si ii aduceti laude. Despre eel eu nasul coroiat, afirmati ca este ca «un rege », despre eel aflat intre cei doi, ziceti ca e are <cea mai aleasa. proportie » ; despre cei negrieiosi spuneti ca. arata «barbatosi », pe cei balani ii deela- ra{;i «feciori de zei ». Crezi ca cei numiti «aurii ca mierea », adica. acest nume, sint invenjia altuia, decit a indragostitului care alinta si indura cu placere paloarea, in cazul ca. baiatul ar fi in floare ? Intr-un cuvint, va slujiti de orice pretext si da|;i drumul <„/5 a oricaror vorbe, doar sa. nu lasafi deoparte pe nici unul dintre cei aflati in floare.” ,,Daca. vrei sa-mi pui si mie in circa, ceea ce fac indragostitii, bine, sint de acord, de dragul discu- tiei !” ,,Dar pe amatorii de vin nu-i vezi facind acelasi lucru ? — am zis eu. Privesc cu placere orice vin, sub orice pretext posibil”. „Asa e.” ,,Iata-i si pe indragostitii de glorie : daca. nu pot sa. fie generali, accepta sa fie macar caporali 20 * ; daca nu primesc cinstiri din partea unor persoane insemnate b si serioase, le indragesc si pe celesosite din partea unora neinsemnate si nevrednice, de vreme ce doresc numai sa primeasca cinstiri.” ,,lntr-adevar.” „Spune acum daca asa este sau nu : despre omul pe care il nuniim doritor de ceva, vom spune ca el doreste intregul aspect al lucrului respectiv si nu ca el doreste un anumit aspect, iar ca pe altul nu-1 doreste.” ,, Doreste intregul aspect.” ,,Vom spune, asadar, si despre filosof — iubitorul de intelepciune — ca el doreste intelepciunea in intregul ei, si nu ca, in parte, o doreste, in parte — nu?” ,,Adevarat.” ,,Atunci vom tagadui ca. eel ce indura cu greutate c inva^atura, in special ciud e tinar si nu stie sa judece ce e bine si ce c rau, ar fi iubitor de in\’atatura si de in- REPUBLICA. PARTEA A HI-A 269 ■Jelepciune ; dupa cum, despre eel ce suport,a greu mincarea, afirmam ca nu e flamind, ca nu doreste raincarea, nu o iubeste, ci e un rau mincator.” ,,E just ce vQm afirma.” ,,Dar pe eel ce cu pricepere vrea sa guste din orice eunostinja, care se indreapta cu bucurie spre invaja- tura si nu se indestuleaza /niciodata/, pe acesta, cu dreptate, il vom numi filosof. Nu-i asa ?” Vorbi Glaucon : ,,Vei afla mulfi si ciudati oameni de acest fel : caci si amatorii de spectacole mi se par a fi oameni bucu- rosi de invajatura si, de asemenea, cei mai ciudati spre a ii pusi printre filosofi ar fi cei iubitori sa asculte. Acestia n-ar veni de bunavoie — Doamne fereste — sa. asiste la discursuri si lao asemenea discutie, ci, de parca §i-ar f i inchiriat urechile, tree in revista toate corurile, de Dionisii 205 , nescapindu-le nici pe cele din oras, nici pe cele de la £ara. li vom numi filosofi pe acestia to£i, cit 5i pe altii, care urmaresc cu sirg asemenea pro- bleme sau pe amatorii artelor minore?” ,,Deloc, — am zis — ii vom numi doar «asema- natori cu filosofii ».” ,,Dar pe care ii numesti <adevarati » ?” ,,Pe cei ce iubesc sa priveasca adevarul.” ,,Si asta e bine — spuse el. Dar ce sens dai acestei afirmajii ?” „Nu-i deloc usor de explicat altuia 206 . Tu insa vei fideacord cu mine, cred, asupra urmatorului punct.” ,,Care anume ?” ,,Dat fiind ca frumosul este contrariul uritului, ele sint doua entitati.” „Cum sa nu !” 476 ,,lnsa, daca sint doua, nu este, fiecare in parte, unul?” „Ba da.” ,,Acelasi lucru se poate spune si despre drept si uedrept, despre frumos si urit si despre toate Ideile ; fiecare este unica, dar datorita infa^isarii sale in comu- uiune cu faptele, corpurile, cit si a unora cu celelalte, fiind reprezentata in toate felurile, fiecare apare mul- tipla.” ,,E just ceea ce spui.” 270 PLATON ,,ln acest fel — am zis eu — disting intre cei pe care ii mimesc «inbitori de spectacole », «amatori de arta » 2,7 si •ameni practici, pe de o parte, si cei des- pre care este, in fapt, vorba, pe de alta parte. Doar pe acestia din urma. i-ai numi, pe drept, filosofi.” ,,Cum asa ?” ,,Cei iubitori sa asculte si sa priveasca. indragesc sunetele frumoase, culorile, formele si toate cele reali- zate din acestea, dar mintea lor este incapabila, prin firea ei, sa vada si sa indrageasca frumosul insusi.” ,,Este cum spui.” ,,Dar nu se intilnesc arareori cei in stare sa. se in- drepte si sa priveasca frumosul insusi?” „Ba da.” ,,Or, ccl care surprinde lncrurile frumoase, dar nu si frumosul insusi, care nici nu este in stare sa calce pe urmele celui care 1-ar calauzi catre cunoasterea aceluia, un asemenea om ti se pare ca traieste in vis, ori aievea ? Ccrceteaza : nu inseamna a visa, situatia cind cineva, fie in somn, fie treaz, socote^te ca un lucru asemanator cu altul nu e doar ascmanator, ci este chiar lucrul cu care seamana?” ,,Ba da, as zice ca un asemenea om viseaza !” ,,Dar ce spui despre ce] care in^elege lucrurile intr-alt fel ? E vorba despre eel care poate vedea si frumosul insusi, dar si ceea ce participa .la acesta, omul care nici nu ia ceea ce participa drept frumo.siil insusi, nici pe acesta nu-1 ia drept ceea ce doar par- ticipa la el, ti se pare ca acesta traieste visind, ori ca traieste in realitate ?” ,,ln realitate” — raspunse el. „Asadar, pe drept vom numi ratiunea acestuia, ca a unuia ce stie, «stiiuj;a», iar a cehulalt «opinie », ca a unuia ce-si da doar cu parerea ?” „Desigur.” ,,De ce s-ar minia pe noi omul acesta 208 , despre care afirmam ca isi da cu parerea, nestiind, si s-ar indoi ca. graim adevarul ? Vom putea oare sa.-l potolim si sa-1 incredintam in liniste, ascunzindu-i insa boala de care sufera?” ,,Trebuie s-o facem !” REPUBLICA. PARTE A A UlA 271 ,,Iata ce-i vom spune : poate vrei sa-1 iscodim ast- fel, zicindu-i ca, daca stie ceva, e totul hi regula §i ca bucurosi am privi un om care stie ceva. «lnsa. — vom zice — spune-ne lucrul urmator : eel care $tie, stie ceva, sau nimic ? » Raspunde tu in locul luii” ,,Raspund — vorbi el — ca stie ceva.” ,,Oare stie un lucru care este, sau unul care nu este ?” ,,Care este. Cum ar putea ii cunoscut ceva care *Tt * nu este?” ,,Este deci corect s a spunem, chiar daca. am cerceta in numeroase feluri, ca lucrul care este intru totul poate fi intru totul cunoscut, iar eel care nu este •deloc e cu totul de necunoscut V ,,Pe deplin corect.” ,,Bine. Dar daca. ar exista ceva intr-astfel incit, totodata., si sa. fie si sa. nu fie, nu s-ar afla lucrul acela nitre existenta pura si inexisten^a absoluta.?” „Ba da.” ,,Dar nu se refera. cunoasterea la ceea-ce-este, iar necunoasterea in mod necesar, la ceea-ce-nu-este ? 209 Iar pentru ceea ce exista intre acestea, nu trebuie cautat un intermediar, daca s-ar afla asaceva?” h ‘ „Ba da.” ,, Spunem oare ca. opinia este ceva ?” ,,Cum de nu !” ,,Oare are ea alta. putere decit stiinj;a, sau aceeasi?” „Alta.” ,,Deci opinia are un domcniu, iar stiinta un altul, fiecare potrivit cu puterea proprie.” ,,Asa este.” „lnsa. stiinta nu se refera la ceea-ce-este, prin ■cunoasterea faptului ca ceea-ce-este este ? . . . Mi se pare ca. e mai bine sa. analizam in felul urmator.” „Cum?” ,,Capacitatile, vom spune, sint un gen de entita£i c prin care noi putem ceea ce putem si prin care orice altceva, deopotriva, poate. De exemplu, spun ca. ve- derea si auzul fac parte dintre capacitafi, daca inj:e- .legi ideea pe care vreau s-o spun.” „lnt-eleg.” 272 PLATON ,,Asculta, deci, ce creel despre acestea : eu nu vad la capacitate nici vreo culoare proprie, nici vreo forma, nici orice asemenea, asa cum au multe lucruri, culoa- re sau forma spre care, privind, sa. deosebesc, in cuge- tul meu, ca unele lucruri sint ceva, iar altele altceva. d In cazul capacitatii privesc doar catre un singur as- pect : fata de ce anume este ea capacitate si ce anu- me produce ea. in acest fel am numit-o pe fiecare dintre ele «capacitate » si ma refer la «aceeasi capa- citate » cind ea are in vedere acelasi lucru, dar numesc «alta. capacitate » cind ea are in vedere si produce altceva. Dar tu cum faci ?” ,,Tot asa” — raspunse el. „Acum inapoi, prietene ! Stiinta o socoti ca fiind capacitate, ori in ce gen o asezi?” ,,tn acest gen si ea este cea mai puternica dintre toate.” e ,,Dar oare opinia o vom socoti capacitate, sau o vom trimite la alt gen?” ,,Deloc — raspunse — caci lucrul prin care pu- tem sb. opinam, nu e altul decit opinia !” ,,Dar pujin mai inainte ai fost de acord ca. stiinta si opinia nu sint identice.” ,,Cum ar putea socoti cineva inzestrat cu minte ca identice infailibilul si ceea ce-i supus erorii ?” — vorbi el. ,,Bun — am zis eu — si e clar ca vedem opinia 478 a ca fii n d altceva decit stiinta.” ,, Altceva.” ,,Asadar, fiecare dintre ele are alt obiect, putind altceva ?” ,,Necesar.” ,, Stiinta are ca obiect ceea-ce-este, adica. a cunoaste ceea-ce-este in felul in care este?” „Da.” „Opinia, spuneam, are ca obiect opinarea ?” „Da.” ,,Oare ea cunoaste acelasi lucru cu §tiinta ? Vor ft cognoscibilul §i opinabilul identice? Sau e cu nepu- tinta?” ,,E cu neputinfa — vorbi el — in temeiul celor de mai inainte : caci daca. fiecare capacitate are alt REPUBLICA. PARTEA A III-A 273 obiect si daca amindoua — stiinj:a si opinia — sint capacitati, dar fiecare distincta de cealalta, precum spuneam, rezulta de aici ca. nu este posibil ca opi- nabilul si cognoscibilul sa fie identice.” „Deci, daca ceea-ce-este e cognoscibil, altceva ar fi opinabilul decit ceea ce este ?” „ Altceva.” „Dar este oare opinabilul ceea-ce-nu-este ? Sau este imposibil sa fie chiar si opinabil ceea-ce-nu-este ? Judeca. : oare eel ce opineaza nu-si poarta opinia asupra unei realitati ? Ori este posibil sa se opineze far a de obiect ?” Imposibil !” „Atunci eel ce opineaza opineaza asupra a ceva ?” ,.Da.” ,,lnsa ceea-ce-nu-este ar trebui, pe drept, numit nu «ceva », ci «nimic »”. „Asa e.” „Necunoasterea, deci, o vom raporta la ceea-ce-nu- este in chip necesar, iar la ceea-ce-este vom raporta cunoasterea ?” „Just.” ,,Atunci nici ceea-ce-este, nici ceea-ce-nu-este nu sint opinabile ?” „Nu sint.” „ Opinia n-ar fi, deci, nici necunoastere, nici cunoas- tere?” „Se pare ca nu.” „Dar oare ea este in afara acestora, depasind, fie cunoasterea prin claritate, fie necunoastere’a prin neclaritate?” 210 . „Deloc.” ,,Asadar, — am spus eu — opinia ti se pare a fi mai intunecata. decit cunoasterea, dar mai luminoasa decit necunoasterea ? ” ,, Chiar asa.” ,,Atunci ea se afla in intervalul cuprins de cele doua?” „Da.” ,,lntre ele ar fi, deci, opinia?” „Desigur.” 27-1 PLATON ,,Dar n-am spus mai Snainte ca daca ar aparea ceva care, deopotriva, ar fi si n-ar fi, o asemenea rea- litate s-ar afla intre ceea-ce-este intru totul si ceea- ce-nu-este deloc si ca nu va fi, in cazul sau, nici loc de stiinja, nici de nestiinta, ci de ceva intermediar, situat intre stiinta si nestiinta?” „Tust.” ,,lnsa acum s-a dovedit ca ceea ce numim opinie se afla intre acestea doua.” ,,Asa a aparut.” e ,,Ar mai ramine de cautat acel domeniu — pare-se — care participa la ambele — si la ceea-ce-este si la ceea-ce-nu-este, domeniu ce, pe drept, n-ar putea fi n umit pur ; daca el s-ar ivi, 1-am putea numi, cu indreptatire, «opinabil », dind astfel extremelor ter- menii extremi si mediilor termenii medii. Nu-i asa ?” „Asa.” ,,Voi zice atunci: stind lucrurile astfel, sa-mi dea 479 a raspuns si sa graiasca omul acela grozav, care nu cageta frumosul-insu§i si nici vreun aspect al frumo- su’mi insusi — aspect ce ramine vesnic la fel — ins a care are in minte multe lucruri frumoase, omul care se da in vint dupa priveiisti si care nu admite ca ciueva sa ai’irme ca frumosul e unul, dreptatca una si celelalte la fel ! Vom zice noi : «Dintre toate aceste lucruri frumoase, om prea minunat, exista oare vre- unul care sa. nu poata aparea urit? §i dintre cele drepte, e oare vreunul care sa nu poata aparea ne- drept ? Si dintre cele sfinte — lipsit de sfinjenie ?»” b , ,,Nu — raspunse el. E necesar ca lucrurile fru- moase sa. apara. cumva si urite si la jrel si celtlalte despre care intrebi.” ,,Dar ce spui despre numeroasele marimi duble ? Apar ele cumva in mai mica mastira jumatati, de- cit apar duble ?” „Deloc.” ,,Dar se poate ca cele mari, mici, usoare, grele, oricare altele le-am pomeni, sa se numeasca mai cu- rind asa, decit in fel contrar?” ,,Nu, caci fiecare lucru are parte de ambele con- trarii.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 275 ,,Asadar, fiecare lucru clintre cele multe, despre care cineva ar afirma ca exista, mai curind este, sau nu este ?” ,,Povestea asta — zise — seamana cu ghieito- rile care se spun pe la ospe£e, sau cu cea a copiilor despre cunuc si lovirea liliacului : «ghici, cum si unde el il loveste ! » Lucrurile acestea sint ambivalente si nu e posibil sa gindesti, cu constants, nici ca. ele sint, nici ca. nu sint, nici ambele ipoteze laolalta. nu merg, dar nici nu poti renunta la ambele” 211 . ,,Po£i atunci, — am spus eu — sa. ai de-a face cu astfel de lucruri ori ai vreun loc unde sa le asezi mai bine decit in eel situat intre existenta si inexis- tenta ? Caci aceasta pozi£ie nu va aparea mai intune- cata decit ceea-ce-nu-este, ca nu cumva sa fie inca. si mai putin decit acesta, nici nu va aparea mai lim- pede decit ceea-ce-este, ca sa fie cumva in mai mare masura decit acesta din urma.” ,, Per feet adevarat.” „Am aflat asadar, pe cit se pare, faptul ca repreztu- tarile mul^imii in legatura. cu frumosul si cu celelalte se invirtesc undeva, in intervalul situat intre ceea-ce-nu- este si desavirsita existenta.” „Am aflat.” ,,Dar am convenit mai inainte ca, daca. ar aparea asa ceva, ar trebui numit opinabil si nu cognoscibil — e vorba despre lucrul ce rataceste in spa];iul inter- mediar, asupra caruia se instapineste capacitatea in- termediara.” ,,Am convenit.” ,,Vom afirma, deci, ca. cei ce privesc multe lucruri irumoase, dar nu vad frumosul insusi si nici nu sint in stare sa-1 urmeze pe eel ce i-ar indrepta catre el, ca, deopotriva, cei care privesc multimea faptelor dreptc, dar nu si dreptatea insasi si la fel cu toate, vom afirma, deci, ca acesti oameni opineaza asupra tuturor lucrurilor, dar ca nu stiu nimic legat de obiec- tul opiniilor lor.” ,,Neaparat !” — spuse el. ,,Dar ce spui despre cei care privesc fiecare din- tre acele entita^i care ramin mereu la fel ? Oare nu acestia sint cei care stiu si nu opineaza?” PLATON ,,Si aceasta-i necesar !” — vorbi. ,,Atunci vom spune ca unii prefuiesc si iubesc ceea 480 a C e tine de cunoastere, iar ceilalji — ceea ce £ine de opinie ? Nu ne amintim spusa noastra, cum ca acestia din urma iubesc si privesc vocile si culorile frumoase, ca si celelalte asemenea, dar ca nu admit frumosul insusi drept ceva care este ?” ,,Ba ne amintim.” ,,Te temi ca am scapa ceva din vedere, daca i-am numi pe ei iubitori de opinie mai curind decit iubi- tori de intelepciune ? Oare se vor supara rau pe noi, daca vom vorbi astfel?” ,,Nu, daca mi-ar da ascultare — spuse el. Caci nu-i ingaduit sa te superi pe adevar !” ,,Iar cei ce indragesc fiecare din ceea-ce-este tre- buie numiti iubitori de intelepciune si nu iubitori de opinie ?” „ Absolut !” 484 a (Cartea a VI -a) C. ,,S-a vadit, Glaucon, — am spus — curava destul de anevoie, si dupa. o lunga dis- cufie, cine sint filosofii si cine nu” 212 . ,,Probabil — zise — ca nu sint lesne d-e vazut acestea in scurt timp.” ,,Asa se pare — am spus. Insa cred ca deosebirea ar fi aparut mai usor, daca ar fi trebuit vorbit doar despre acest singur aspect si nu ar fi trebuit ana- lizate o groaza de alte probleme de catre eel ce voieste a vedea prin ce se deosebeste viaj;a omului drept b de cea a omului nedrept.” „Buri, §i ce urmeaza acum?” — intreba. el. ,,Ce altceva — am spus eu — decit consecin|:a ? Deoarece filosofii sint in stare sa perceapa ceea ce ramine la fel, egal cu sine, iar cei ce nu pot asa ceva, ci isi arata puterea minfii doar in cazul lucrurilor multiple, sint fara constan^a si ratacitori, care dintre aceste doua categorii trebuie sa conduca in cetate ?” „Cum am putea exprima aceasta, vorbind cu o buna masura ?” ,,Aceia dintre ei — am zis eu — care ar aparea in stare sa pazeasca legile si indeletnicirile cetafii, c aceia trebuie pusi paznici.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 277 ,,Desigur.” ,,Pe de alta parte, urmatorul punct este clar : ca uu paznic, fie el orb, fie cu vederea buna, trebuie sa pazeasca ceva.” ,,Cum sa nu fie clar?” „Oare \i se pare ca se deosebesc de orbi aceia care sint cu adevarat lipsi^i de cunoasterea fiecarui lucru- care-este ? Acesti oameni nu au nici un model lumi- nos in suflet, ei fiind incapabili ca, precum pictorii, cind si-ar a£inti ochii catre modelul intru totul adeva- rat si s-ar duce intr-acolo si s-ar uita la el cit se poate de exact, sa intocmeasca legiuirile de aici /din cetate/, d ce privesc frumosul, dreptul si binele, daca. ele trebuie iutocmite, iar pe cele existente deja, pazindu-le, sa le pastreze.” „Nu, pe Zeus, — vorbi el — nu se deosebesc mult!” ,,Pe acestia deci ii vom pune paznici mai degraba, pe cei ce cunosc fiecare lucru-care-este, dar care nici nu au mai pufina experienfa decit ceilalji, nici nu le sint mai prejos in nici o parte a vreunei virtufi?” ,,Ar fi si absurd sa alegi pe alfii, daca, desigur, ei, in celelalte privinfe /cele practice/ n-ar avea vreun cnsur. Caci superioritatea lor ar trebui sa apara toc- mai in acest aspect, care este cumva eel mai impor- tant.” ,,Sa spunem, asadar, in ce fel vor fi in stare 485 a aceiasi oameni sa posede si primele si celelalte in- susiri ?” ,, Exact.” ,,lncepind aceasta discu|;ie, spuneam ca, mai in- tii, trebuie cunoscuta firea acestor oameni. Si cred ca daca. asupra acesteia vom cadea de acord indea- juns, vom cadea de acord si cu faptul ca aceiasi oa- meni sint in stare sa aiba acele calita^i si ca nu tre- buie asezati cirmuitori ai cetajii aljii decit acestia.” „ln ce fel?” ,, Aceasta sa ramina. acceptat in privinfa firilor filosofice, cum ca ele iubesc statornic invatatura, ce b le-ar face vadita. acea esenta permanenta si neschim- batoare prin nastere ori pieire …” ,,Sa ramina acceptat!” 278 PLATON . pe ea, in intregul ei, §i ca. ei nn lasa de o parte nimic, nici mare, nici mic, nici de pre J:, nici de mai putin pret, dupa. cum am aratat §i inai inainte cu cei ce iubesc gloria sau cu cei indragostiti.” „E drept ce spui.” „Cerceteaza, dupa aceasta, daca. peste aceasta tra- satura, cei care urmeaza sa lie in i’elul in care am spus, nuau in mod necesar, in firea lor, inca. o tra- c satura.” ,,Care anume?” „Fereala de minciuna si faptul ca, de bunavoie, nn accepta. minciuna niciodata, ci o urasc, pe eft a vreme adevarul il iubesc.” „E probabil.” ,,Nu doar probabil, prietene, ci este obligatorin ca eel ce se arata. indragostit, prin firea lucrurilor, de cineva, sa iubeasca. tot ceea ce este inrudit si asemanator cu iubitul.” „Drept.” ,,Dar ai putea afla ceva mai inrudit cu intelepu’u- nea decit adevarul?” ,,Cum oare ?” „Si este cu putinta ca aceeasi fire sa fie si iubitoare d de in^elepciune, dar si iubitoare de minciuna?” ,,tn nici un chip !” „Deci eel cu adevarat iubitor de invalatura trebuif., inca din copilarie, sa tinda catre adevar.” „Da.” ,,L)ar pe omul pe care dorintele il aplcaca. tare intr-o directie, il stim purtat in alte directii de dorinti mai slabe, precum se intimpla cu un riu abatut in alt a. directie /decit cea a cursuhii sau obismiit/.” ,,Ei bine?” ,,Omul, caruia dorintele i-au curs in direcfia stiin- ^ei ?i a tot ce-i este asemenea, ar dori sa aiba. de-a face cu placerea legata de sufletul insu§i, in sine, parasind placerile trupului, d^ca ar fi un filosof autentic si e nu inchipuit.” ,,lntru totul necesar.” ,,Un astfel de om este cumpatat si in nici un chip avar. Caci se cuvine altuia mai degraba. decit aces– REPUBLTCA. PARTHA A III-A 279 tiria sa so preocupe de acele lucruri, pentru care.oame- nii, ca multa cheltuiala, se preocupa.” ,,Asa cste.” ,,Dar ai in vedcre si aspectul urmator, cind vei 488 judeca firea filosofica si pe cea nefilosofica ?” ,,Pe care anume?” „Nu cumva ca ea, fara sa-ti dai seama, sa aiba. parte de meschinarie ! Caci ingustimea sufletului si a rninfii este cu totul potrivnica celui ce va nazui raqren spre intregul omencsc si divin.” ,,Cu totul adevarat.” ,,Dp.r acea inteligeuta larga, ctiprinzatoare, care <:ontempla orice timp si orice existenfa, poate oare sa creada ca viata omului este ceva important?” „Cu neputinta.” „Atunci va socoti uu astfel de om moartea ceva cuniplit ?” „Deloc.” ,,0 natura tematoare si meschina. riu ar putea, ]);:re-se, avea parte de adevarata filosofie.” ,,Nu mi se pare.” ,,Dar oare omul masurat,’ lipsit de avaritie, de meschinarie si de laudarosuair ar putea fi nesociabil siiu nedrept?” ,,Nu se poate.” ,,Dar, cercetind sufletul filosofie si eel nefilosofic, cbserva-1 din tinerete, daca este drept si blind, ori nesociabil si salbatic.” ,,Desigur, este drept si blind!” ,,Si nici urmatorul punct nu-1 vei uita.” „Care anume ?” ,,Daca /sufletul filosofie/ invaj;a usor sau greu. < )ri te astepfi ca cineva sa iubeasca mult ceva, pe care cu chiu si vai 1-ar face, reu’sind anevoie si ob- tinind putin?” ,,Nu s-ar putea.” ,,Iar daca. el n-ar putea refine nimic, fiindu-i cugetul plin de uitare, ar fi oare cu putinta sa nu fie go! de stiinfa.?” „Cum altfel ar fi?” ,,Nu crezi ca. until care trudeste zadarnic, ajunge 280 PLATON plna la urma, in chip necesar, sa se urasca si pe sine si sa. urasca si o atare isprava.?” ,,Cum de nu \” d ,,Nu vom aseza printre sufletele apte pentru filoso- fie pe cineva care uita usor, ci vom cauta ca el sa. aiba. buna tinere de minte.” „Asa e.” „Pe de alta parte, nu am putea zice ca ceea ce fine de o natura lipsita. de har muzical si diforma tinde catre altceva decit catre lipsa de masura.” ,,Bun, si ?” „Crezi ca. adevarul este inrudit cu lipsa de ma- sura sau cu buna masura ?” „Cu buna masura” 213 . ,,ln plus, deci, sa cautam o inteligenta unde apsr. in chip firesc, masura si gratia, inteligenta pe care, propria sa fire sa o faca in stare a sui lesne catre ideea, fiecarei realitaji-care-este.” ,,Cum sa. nu !” e ,,Bi bine, nu ti se pare ca am parcurs calitati nece- sare ce decurg reciproc — anume ce e necesar su- fletului care urmeaza sa se impartaseasca, in chip* adecvat si desavirsit, din ceea-ce este?” 487 a ,,Tot ce este mai necesar !” ,,Este cu putin|:a, atunci, sa. aduci vreo dojana unei atari indeletniciri, pe care nimeni n-ar putea-o indestulator practica, fara sa fie, prin firea sa, cu buna tinere de minte, fara sa. invete usor si sa. aiba o inteligenta larga. si plina de har, prieten fiind si in- rudit cu adevarul, cu dreptatea, cu vitejia si cu cum- patarea ?” „Nici Dojana in persoana — vorbi el — n-tu mai avea nimic de spus !” ,,Dar nu ai incredin^a cetatea tocmai unor astfeS de oameni, dupa. ce ei au lost desavirsi|:i prin edu- catie si virsta ?” 4 b A. Dar atunci interveni Adeimantos : „Nimeni n-ar putea, Socrate, sa. obiecteze ceva. acestor spuse. Numai ca cei ce iti asculta. de fiecarev REPUBUCA. PARTEA A III-A 281 data ideile afirmate de tine acum, pa£esc ceva, ^ain in felul urmator : ei cred ca datorita nepriceperii de a intreba si a raspunde, ajung sa fie, pu£in cite puj;in, abatuti de logica discursului, la fiecare intrebare. Or, adaugindu-se aceste «pu};inuri », ele fac sa apara la sfirsitul conversatiei o mare eroare si o contradic^ie fata de premisele avute in vedere la inceput. Dupa cum, la jocul cu jetoane, cei nepricepufi sint, la sfir- sit, blocati de catre cei iscusiti si nu mai au ce sa mute, astfel, si ascultatorii tai, la sfirsit, se cred blocaji c si nu mai au ce sa. spuna, in jocul cestalalt, nu cu piese, ci cu vorbe.Dar adevarul — cred ei — nu e deloc mai limpede in acest fel. Vorbesc, avind in vedere situatia de fata : caci cineva ar putea spune acum ca nu poate, in vorbe, sa se impotriveasca fiecarei intrebari, dar ca, in fapt, el vede ca, din ci\i se indreapta catre filosofie, nu doar in vederea educatiei in anii tinerej;ii, pentru a se indeparta apoi d de ea, ci ocupindu-se de ea un timp mai indelungat, unii — cei mai numerosi — ajung ciudafi de-a bine- lea, ca sa nu zicem, cu totul detestabili 214 . Iar cei ce par de isprava, totusi, din pricina indeletnicirii pe care tu o lauzi, omul nostru ii vede devenind nefolo- sitori pentru cetati.” Auzind eu acestea, am spus : „Tu crezi ca cei ce vorbesc astfel nu graiesc adeva- rul ?” „Nu stiu — spuse el — dar as asculta cu placere parerea ta.” ,,Ascult-o, rogu-te, atunci si afla ca ei — cred eu — spun adevarul !” „ Atunci — zise el — cum se poate pretinde ca e cetatile nu vor scapa de rele, inainte ca in ele sa domneasca filosofii, despre care sintem de acord ca le sint nefolositori ?” „Pui o intrebare care cere un raspuns printr-o imagine.” „Tu unul nu prea obisnuiesti, pe cit cred, sa vor- besti in imagini !” 213 . ,,Bi bine, — am spus — ma iei peste picior dupa ce m-ai virit intr-o chestiune atit de dificil demonstra- bila? Asculta asadar parabola, ca sa vezi inca si mai 488 a 282 PLATGN bine cum se lipesc de mine imaginile ! Atit de amarnic este ceea ce indura oamenii cei mai vrednici in cetati, ineit nu mai exista vreun caz unic asema.na.tor. De aceea, trebuie alcatuita o imagine din inulte alte cazuri, trebuie vorbit spre a le justifica, dupa cum fac pictorii cind reprezinta. ceva, combinind t.raghelafi si alte dihanii asemanatoare. inchipuie-ti intinipla- rea urmatoare, aparuta. fie in cazul multor nave, fie intr-al uueia singure : exista un proprietar care ii depaseste pe toti cei din nava prin marime si forfa, b dar care e putin surd, nu vede prea bine si m; e stapin pe stiinfa navigafiei. Marinarii se sfadesc intre ei in legatura. cu cirmuirea, fiecare socotind ca el trebuie sa cirmuiasca, fara insa sa fi invafat vreodata mese- ria /de cirmaci/, fara sa-1 poata numi pe inva^atorul sau, ori rastimpul cind a inva.J;at-o 216 . In plus, ei afirma ca. arta cirmuirii nici nu se inva|;a, iar pe eel ce sus- £ine contrariul, sint gata sa-1 taie in buca.fi. Ei il inconjoara mereu pe proprietar, staruind si facind c orice, pentru ca el sa le incredinj;eze cirma ; iar cind s-ar intimpla ca. nu ei, ci alfii sa-1 induplece, ori ii ucid pe acestia, ori ii zvirle de pe nava. Pe vredni- cul proprietar il opresc cu. rmitraguna sau cu bautura. multa sau cu altceva sa conduca. nava si, slujindu-se- de oamenii pe care ii au, bind si ospatindu-se, navi- gheaza asa cum e de crezut ca astfel de oameni pot naviga. Pe deasupra, il lauda pe eel iscusit in a-i ajuta sa conduca fie prin convingerea, fie prin silirea proprietarului, numindu-1 navigator, cirmaci si stiu- d tor al artei naviga|iei. Iar pe eel ce nu-i astfel, il oearasc ca pe unul nefolositor si nici nu vor sa dea ascultare adevaratului cirmaci, nici nu vor sa inte- leaga. ca. lui ii este necesar sa se preocupe de an, ano- timp, ccr, stele, vinturi si tot ceea ce este trebuincios meseriei, daca, intr-adevar, urmeaza ca nava sa aiba o cirmuire. §i mai socotesc ca, pentru ca cineva sa cirmuiasca, nu este cu putinta ca el sa posede, deo- potriva, stiinfa si zelul studios al /adevaratului cir- maci/, laolalta cu experienta practica a navigafiei 217 , e indiferent daca unii oameni ar voi, sau nu, sa. le posede /laolalta/. Cind asa ceva se intimpla, nu crezi ca adevaratul cirmaci este numit «cu capul in nori REPUBLICA. PARTEA A III-A 233 (dimbut » si (dnutil » 218 de catre cei ce navigheaza. in 489 uavele astfel rinduite?” ,,§i inca. cum!” — vorbi Adeimantos. ,,Nu cred — am spus eu — ca. tu ai nevoie sa vezi imaginea deslusita. fiind, aratindu-se ca ea sea- mftna la aspect cu cetafile, in ceea ce ii priveste pe adevaratii filosofi, ci cred ca. intelegi ce spun.” ,,Pe deplin” — zise. ,,Mai intii, invafa-l in|;elesul imaginii pe eel ce se inira. ca filosofii nu au parte de cinste prin cetati si mcearca. sa-1 incredinjezi ca. ar fi cu mult mai de mi- rare daca ei ar aVea parte de cinstire.” ,,Il voi invata.” „§i arata-i adevarul spuselor tale, anume ca cei mai de isprava in filosofie sint inutili muljimii. Dar cere-i sa invinovateasca. pentru inutilitatea lor pe cei ce nu-i foiosesc, si nu pe ei, oamenii de isprava. Caci nu este firesc ca un cirmaci sa ceara marinarilor sa se lase condusi de el, nici ca in|;eleptii sa mearga pe la portile bogatilor ; eel ce pretindea aceasta se insela, facind pe subtilul 219 . Adevarul este ca, indiferent daca. esti bogat sau sarac, cind suferi, alergi tu pe la por- tile medicilor, iar oricine are nevoie sa. fie condus, alearga el insusi pe la portile celui ce. poate sa-1 con- duca. Deci nu conducatorul cere de la cei condusi sa se lase condusi, in situatia in care, iutr-adevar, ;u:easta le aduce folos. Nu vei gresi, asemuindu-i pe o;imenii nostri politici cu marinarii despre care tocmai am vor bit, iar pe cei socotifi de catre acestia inutili si cu capul in nori — cu cirmuitorii adevara^i.” ,, Perfect” — zise. ,,Nu este tisor din aceste pricini si in atari situatii, ca cea mai buna, indeletnicire sa capete un nume Iruinos din partea celor ce se indeletnicesc cu lu- cruri contrare. Iar calomnia, cu mult cea mai mare si mai puternica, vine asupra filosofiei din pricina celor ce pretind ca se ocupa cu ceva asemanator /cu tilosoi’ia/. Despre acestia — zici tu — acuzato- rul filosofiei r.firma. ca cei mai multi dintre cei care se indreapta catre ea suit cu totul detestabili, pe cita vreme cei mai vrednici — inutili. Iar eu am 1’ost de acord ca tu ai dreptate. Asa e?” 284 PLATON „Da.” ,,Deci am vazut pricina inutilitafii celor vrednici ?” „Am vazut-o.” „Vrei, ca dupa aceasta, sa vedem si necesitatea ca cei mai mulfi sa aiba un caracter detestabil si sa incercam sa aratam ca nici aici vina nu e este a filosofiei?” „De acord.” ,,Sa fim cu luare-aminte si sa vorbim amintin- du-ne sub ce fel de principii e necesar sa creasca. eel care va fi, prin firea sa, un om de isprava. Daca fii minte, il conducea pe el, mai intii adevarul, pe 490 a care el trebuie, cu totul si pretutindeni, sa-1 urmeze, ori, altminterea, ca un laudaros ce ar fi fost, necu- venindu-i-se sa aiba parte de filosofia adevarata.” ,,Asa se afirma.” „Dar nu este acest fapt cu totul straniu in lumina opiniilor obisnuite despre filosof?” „Ba da.” ,,Nu-l vom apara oare cum trebuie, zicind ca el, eel cu adevarat iubitor de invatatura, ar fi nueiiit din fire a-si croi un drum catre ceea-ce-este si ca el b nu poate ramine acolo unde lucrurile apar, din pers- pectiva opiniei, multiple, fiecare in parte ? Ci am zice ca el ar merge inainte si nici n-ar slabi si nici n-ar conteni cu iubirea sa, inainte de a atinge natu- ra fiecaxui lucru-care-este, in felul in care se cuvine sufletului sa se atinga de asa ceva, — se cuvine celui inrudit — natura de care apropiindu-se si unin- du-se, in fapt, cu ceea-ce-este’, zamislind spirit si adevar, ar cunoaste, ar trai cu adevarat, ar fi hranit si astfel ar inceta sa mai sufere durerile facerii, dar mai inainte — nu” 220 . ,,ll vom apara asa cit se poate de bine !” „Dar soarta unui astfel de om va fi ca el sa iubeasca minciuna, ori ca dimpotriva, s-o urasca?” c ,,S-o urasca” — spuse. ,,Dar cind adevarul este in frunte, nu 1-ar putea urma, cred, corul relelor…” ,,Cum ar putea ?” „. . .ci caracter ul sanatos si drept, in urma caruia epunem ca soseste cumpatarea.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 285 ,,Just” — zise. ,,De ce trebuie sa. ne silim iarasi a lua de la inceput corul /calitajilor/ ce insotesc natura filosofica ? Caci rji amintesti ca. unor astfel de oameni le este menita vitejia, largimea de spirit, usurinja de a in- vafa, buna memorie. Tu baga. de seama ca oricine va fi nevoit sa cada. de acord cu spusele noastre ; lasind de-o parte insa teoriile si privind catre aceia despre care este vorba, /potrivnicul/ nostru ar spune ca. unii dintre /filosofi/ se arata a fi inutili, al£ii, multi, plini de toate cusururile. Iar cercetind motivul calomniei, am ajuns in acest punct, intrebindu-ne de ce anume cei mai mul^i au cusururi. Din aceasta pricina. am reluat discujia despre firea filosofilor si am analizat-o in temeiul unei necesita$i.” „Asa-i.” ,, Trebuie privita. corupfia naturii filosofice, felul in care la mulfi ea piere si cum doar un mic numar, cei- pe care oamenii nu-i socot detestabili, ci doar inutili, scapa corup^iei. Apoi trebuie exa- minate firile care imita. firea filosofica. Sint firi 491 ce-si propun sa. se ocupe cu ce se ocupa. ea, dar ele ajung la o indeletnicire ce le depaseste prin vrednicie si marime. Adesea, asadar, gresind, ele atirna. de filosofie, pretutindeni si in ochii tuturor, proasta reputajie despre care vorbesti.” , .Despre ce fel de corupjie pomenesti?” ,,Daca. voi fi in stare — am zis — voi incerca sa explic : cred ca oricine va fi de acord cu noi asu- pra urmatorului punct : anume ca o astfel de natura, care sa. fie tnzestrata cu tot ce i-am cerut acum, daca. urmeaza sa devina in chip desavirsit filosofica, va aparea rar si la pu|;ini oameni. Nu crezi?” „Absolut.” ,,A§a pu^ini cum sint acestia, observa insa ce multe si mari sint pierzaniile !” ,,Care anume sint ele?” ,,Cel mai uimitor dintre toate este ca fiecare din- tre acele insusiri ale sufletului pe care le-am laudat, nimicesc sufletul ce le poseda si il smulg de la exer- ci£iul filosofiei. Vorbesc despre vitejie, cumpatare si toate virtufile infajisate.” PLATON ,,Uimitor fapt !” c ,,Si pe deasupra, toate zisele «bunuri », toate nimicesc si indeparteaza — irumusefea.; bogajia, forfa trupeasca, rude suspuse in cetete si tot co este ase- menea 221 . Infelegi la ce iel de «bunuri » ma. refer !” ‘■ ,,Infeleg — zise. Cu placere, insa, as voi sa aflu mai precis ceea ce ai in vedere.” ,,Priveste atunci aceasta categorie de «bunuri» in intregul ei, asa cum trebuie si iti’ vor fi limpezi si deloc stranii spusele mele in legatura cu aceste calita.fi.” ,,Cum vrei sa. fac ?” d ,,Stim, in legatura cu orice saminta, ori vlastar, apartinind, fie plantelor, fie animal elor, ca. cea care nu are parte de hrana eorespunzatoare, ori de ano- timpul sau locul potrivit, cu cit este mai puternica, cu atit va duce lipsa. mai mult de insusirile cuvenite. Caci raul este mai degraba opus binelui decit non-bi- nelui.” „Cum sa nu !” ,,Este deci logic ca natura cea mai buna, liranita insa alterat, sa. se altereze mai rail decit natura mai bicisnica.” 2 ‘ 22 . „Este.” e ,,Nu vom vorbi la fel, Adeimantos, si dcspre sufletele cele mai daruite de fire, cuni ca, daca. ele au parte de o crestere proasta, ajung deosebit de rele ? Sau crezi ca marile rautati si faradelegea cea mai curata iau nastere la o natura bicisnica. si nu la una robusta, dar corupta prin. educate ? Caci o fire slaba nu va putea fi pricina de nimic maref, fie in bine, fie in rau.” ,,Asa este.” a ,,E obligatoriu ca firea pe care am atribuit-o filosofului, daca ar intilni invatatura cuvenita, sa se ridice pina la intreaga virtute, dar daca ea nu ar fi semanata si sadita in invatatura aceasta, va sfirsi exact la extrema cealalta, daca nu s-ar in- timpla ca cineva sa-i sara intr-ajuLor. Ori- crezi si tu, precum mulfimea ca merita sa fie. luata. in serios opinia ce pretinde ca. unii tineri sint corupfi de catrc sofisti si ca. sofistii, simpli particulari, sint REPUBLICA. PARTEA A III-A 287 corupatorii ? Nu observi ca exact cei care spun acestea sint cei mai mari sofisti, ei fiind cei care si ii mode- leaza pe tineri, ca si pe batrini, pe barbati, ca si pe femei, in felul in care vor ei ca aceia sa fie.” ,,Cind fac ei asa ceva ?” — intreba el. „Atunci cind, asezindu-se laolalta, multi la numar, in adunarile populare, ori la tribunale, in teatre, in campanii militare, sau in alta adunare obsteasca, oamenii critica, cu zarva mare, unele din cele spuse, ori le lauda, dar ambele — atit lauda, cit si critica — le fac in chip exagerat. Ei striga si aplauda ; iar, odata. cu ei, stincile si locul in care se afla, rasuna si fac ca larma ocarii si a laudei sa se auda de doua ori mai puternic. Intr-un atare loc, care tinar crezi ca, vorba aceea, isi va tine cumpdtul? Ori, ce fel de educatie primita. acasa ii va tine piept ? Caci, dupa. ce aceasta. educate este inundata de potopul criticilor si al laudelor, crezi oare ca. el nu o va inla- tura, ajungind ea purtata. pe unde ar trage-o curentul, crezi oare ca el nu va afirma ca sint frumoase si urite ceea ce si multimea socoteste frumos si urit, ca. nu va face ceea ce si aceea va face si nu va fi el pe potriva lor?” 223 . „E> cu totul necesar, Socrate, sa. se iutimple asa ceva \” „Si inca. nu am spus care este cea mai insemnata. cauza /a corupjiei/ !” „Care?” ,, Aceea pe ‘care acesti educatori o adauga cu fapta, atunci cind nu pot sa convinga. cu vorba : sau nu stii ca il pedepsesc pe eel ce nu e convins- si nu asculta, deposedindu-1 de drepturile cetafe- nesti 224 , de avere sau chiar ucigindu-1 ?” „$i inca cum !” ,,Care alt sofist, ori ce fel de discursuri intocmite de catre simpli particulari si potrivnice ideilor mul- timii ar putea invinge?” ,,Cred ca nici unele.” ,,Nu doar ca nu pot invinge — am spus eu — dar e si o neghiobie sa. o incerci ! Caci nu a existat, nu exista. si nu poate exista un caracter educat intru virtute si care sa ocoleasca educatia muljimii — un 288 PLA.TON caracter omenesc, prietene, caci pe unul divin, vorba proverbului, il excludem din spusa noastra. Fiindca., trebuie bine stiut ca orice caracter care s-ar mintui 493 a si ar deveni, intr-o astfel de cetate in felul cuvenit, a fost mmtuit de catre pronia cereasca.” ,,Nici eu — spuse el — nu vad lucrurile intr-altfel”. ,,Pe deasupra — am spus eu — mai ai in vedere §i urmatorul aspect.” „Care anume?” ,,Fiecare dintre acei particulari care lua simbrie si pe care multimea ii numeste ,,sofisti” si ii socoteste concuren^i, nu-i inva^a pe tineri altceva decit exact opiniile muljimii, pe care aceasta le are atunci cind se stringe laolalta, iar ei, sofi§tii, numesc aceasta educafie «in};elepciune ». La fel se intimpla. cu ci- b neva care ar studia pornirile si poftele unei creaturi ajunsa mare si tare : anume, cum trebuie s-o in- timpini si cum sa te atingi de ea cind este mai furioasa §i cum, cind este mai blinda, ca si de unde izvoraste minia ei. Iarasi, daca ar invafa la ce anume corespund, de obicei, sunetele pe care le emite, ca si sunetele emise de un altul pe care, auzindu-le, ea se imblin- zeste sau se minie. Invatind deci toate acestea prin contact si cheltuiala. de timp, omul ar numi cunoas- terea sa «in£elepciune », si compunind-o ca pe o «arta », s-ar apuca s-o predea, fara sa cunoasca, c in fapt, ce este frumos sau urit din aceste pareri si dorinfe, ori bun sau ran, drept sau nedrept, ci pe toate acestea le-ar numi luindu-se dupa parerile dihaniei celei mari : pe acelea care o bucura, le-ar numi «bune », celor care o supara, le-ar zice «rele » neavind nici o alta. idee despre ele. El ar numi ne- cesarul «drept » si «frumos », fara sa f i vazut sau sa. poata arata altuia, intrucit, in fapt, se deosebesc intre ele natura necesarului si cea a binelui. Pe Zeus, nu £i s-ar parea oare un astfel de om a fi un ciudat educator?” 225 . „Ba da.” ,,Dar ^i se pare ca se deosebeste cumva de acest d om eel care socoteste «infelepciune » cunoasterea pornirilor si placerilor celor mul^i si felurifi, cind sint adunaji laolalta, fie ca este vorba despre pictura, muzi- REPUBLICA. PARTEA A III- A 289 ca ori politica ? Ei bine, daca. cineva ar avea de-a ( face cu multimea, aratindu-i fie un poem sau alta. lucrare, fie vreun serviciu adus cetatii, subjugindu-se pe sine cetatii, e mai mult decit necesar atunci,|e o «necesi- tatc diomedica. » 226 ca el sa faca ceea ce ei lauda. Dar n-ai auzit pe cite unul declarind, in chip ridicol, ca /lucrurile pe care multimea le lauda/ sint, chiar in realitate, frumoase si bune?” ,,Sper ca, macar in viitor, nu voi mai auzi asa ceva !” — zise el. ,,Gindindu-te la toate acestea, amiuteste-^i de urmatorul lucru : este cu putinfa. ca multimea sa indure sau sa accepte existenta frumosului insusi si nu a multimii lucrurilor frumoase, ori a indivi- duahtatii ce exista in sine, si nu doar a unei mul- tiplicity de indivizi ?” 494 ,,Foarte greu” — raspunse el. ,..Este deci imposibil ca multimea sa. aiba spirit filosofic.” ,, Imposibil.” „Si iarasi, cste necesar ca cei care filosofeaza sa fie ocariti de catre ea . . . ” ,, Necesar.” cit si de catre acele persoane care, intova.- rasite fiind cu multimea, doresc sa-i faca. acesteia pe plac.” ,,Limp«ie.” ,,Din aceste pricini, ce scapare intrezaresti pentru firea filosofica., pentru ca, staruind in aceasta indelet- nicire, sa se indrepte catre desavirsire ? Porneste de la cele discutate mai inainte : ne-am invoit ca usurinta de a invata, memoria, vitejia, largimea de spirit tin de aceasta fire.” ,.Da.” ,,Dar nu va fi un astfel de om, inca din copilarie, primul dintre toti, cu atit mai mult daca. si trupul sau s-ar asemana cu sufletul?” ,,De ce n-ar fi?” — zise. „Cred ca rudele si cetatenii se vor gindi sa-1 foloseasca, indata ce va ajunge mai virstnic, pentru propriile lor interese.” ,,Cum de nu !” 290 PLATON c ,,Vor fi toji la picioarele lui, rugindu-1 si cinstindu-1, acaparindu-1 si lingusindu-i din timp viitoarea sa putere.” ,,Asa se intimpla. de obicei.” ,,Ce crezi ca va face un astfel de tinar printre atari oameni, mai ales daca s-ar intimpla sa traiasca intr-o cetate mare, daca aici el ar fi bogat si nobil, in plus, frumos la chip si impunator la stat ? Oare nu se va umple el de o speranta necuprinsa, so- cotind ca va fi in stare sa-i conduca si pe greci si pe barbari, iar pentru aceasta se va aseza pe sine d sus de tot, plin de pretenjii si de ginduri desarte si fara de minte ?” 227 . „Ba da.” ,,Dar daca cineva, intimpinindu-1 in liniste pe tinarul ce se poarta astfel, i-ar spune adevarul, anume ca e lipsit de minte, desi ar avea nevoie de ea si ca /ceea ce doreste/ nu poate fi dobindit de catre eel ce nu e inrobit dobindirii ei, oare crezi ca ar fi inclinat sa dea ascultare /acelui om/, traind el printre atitea rele ?” ,,Greu ar fi !” — spuse el. „Dar daca — am spus eu — din pricina firii e sale bune si a inrudirii /acestei firi/ cu vorbele auzite, tinarul ar in^elege, s-ar pleca si s-ar trage spre fi- losofie, ce socotesti ca vor face aceia care cred ca se prapadeste folosul tinarului si legatura sa cu ei ? Nu vor face si vor spune orice in jurul lui, doar nu va asculta tinarul si doar nu va putea celalalt. sa-1 convinga, /oprit/ prin uneltiri fie private, fie publice, cit si tirit pe la judecaji?” 495 a ,,E cu totr.l necesar.” ,,E cu putinfa ca acest tinar sa devina filosof?” ,,Nu prea.” „Vezi deci ca. nu-i rau ce-am spus ca. insasi par- ole naturii filosof ice, odita ce ar fi prost hranite, devin cauzele parasirii iudeletnicirii de filosof. La aceste cauze se adauga si zisele «bunuri » — bogatia si toate resursele de acelasi fel.” ,,Nu am vor bit rau, ci corect.” ,,Acesta este, miuunat om, felul cum piere si b este^corupta cea mai buna fire, cum ziceam, atit REPUDLICA. PARTEA A III-A 291 de rar intilnita, felul cum ea este pierduta pentru cea mai buna indeletnicire ! Din rindul unor astfel de oameni ies si cei ce fac cetatilor si particularilor cele mai ma.i rele, dar si binele cind se intimpla sa fie purtafi de ape de partea filosofiei. 0 natura bicisnica, insa im va face niciodata ceva maref, nici pentru o pcrsoana particular a, nici pentru o cetnte.” Voarte adev rat” — spuse el. ,,Acesti tineri, caro^a mai mult decit oricare altora le revine sa se indeletniceasca cu filosoi’ia, dar care o para.se.sc in acest fel, lasind-o pustie si nedcsavirsita, traiesc o viafa necuvenita lor si nea- dcvarata. Alfii insa, oameni nevrednici, o primesc ca pe o orfana lipsita de rude, o fac de rusine si atrag asupra-i dojenile despre care si tu spui ca sint rostite de catre cei care o dojenesc, cum ca, dintre cei ce au de-a face cu ea, unii nu sint in stare de nimic, altii, cei mai multi, de multe rele.” ,,Acestea se zic, intr-adevar.” ,,K §i firesc sa se zica. — am spus eu. Caci alfi oameni marunfi vazind locul acesta ajuns gol, dar plin de uume frumoase si de aparen^e fermecatoare, ■-‘.upa cum puscariasii dau fuga la temple, tot asa si acestia, bucurosi, pleaca de la practica unor arte r -|,re filosofie — e vorba despre cei mai dibaci in mica -lor meserie. Caci chiar asa /rau/ stind filosofia, ea lasa in urma-i, fafa de celelalte arte, o considerate mai msemnata. Spre aceasta tind cei mai mulfi, nc ispravit 1 la fire, iar, dupa cum din cauza ocupafii- lor si a iuesvrnilor lor au trupurile deformate, tot asa sufletele 101 sint frinte si inmuiate datorita. indeletnicirii lor ordinare 228 . Nu e necesar?” „Ba da.”j ..fi se pare ca. se deosebesc acesti oameni, la in- fatisare, de un fierar plesuv si scund, care a dobindit multi bani, de curind dezlegat din lanfuri, imbaiat si !inbracit cu un vesmint nou, gatit ca un mire si urmmd sa ia de nevasta pe fiica stapinului din pricina saxaciei si singuratafii acesteia ?” „Nu prea se deosebesc.” 496 292 PLATON ,,Ce fel de odrasle e de crezut ca vor zamisli acestia ? Nu bastarzi si de proasta conditie ?” ,,E necesar.” ,,Or, ce fel de ginduri si pareri sa spunem ca vor zamisli oamenii nevrednici de o educatie libera, atunci cind, apropiindu-se de filosofie se vor insoti cu ca, necinstind-o ? Oare nu dibacii verbale nevrednice de a fi ascultate si nimic autentic sau care sa apar- fina unei cugetari adevarate ?” ,,Ba chiar asa” — zise. ,,Tare putini mai ramin — am spus eu — Adci- *> mantos, cei care au de-a face cu filosofia asa cum se cuvine ! E vorba, fie despre un caracter nobil si bine educat, pastrat cumva datorita exilului, lipsind factorii corupatori, ce persevereaza. intra filosofie potrivit cu firea /sa/, fie se mai intimpla ca, intr-o cetate mica sa creasca vreun suflet ce dispre- £uieste afacerile cetajii si nu le ia in seama. Cifiva ar putea sosi si de la alta. indeletnicire, pe care intr- adevar ar dispre£ui-o si, fiind inzestrati de natura, s-ar putea indrepta catre filosofie. Ar putea exista drept stavila. si friul prietenului nostru, Theages. Caci totul era pregatit pentru Theages 229 ca sa-1 abata. c de la filosofie, numai ca proasta sa.na.tate a trupulni sau il impiedica de la afacerile obstesti. Cazul meu nu e de pomenit — anume, scmnul daimonic ! Caci cred ca. nimanui, mai inainte, nu i s-a ivit asa ceva. Dintre acestia putini, cei care ajung si care gusta. ce lucru placut si incintator au dobindit, care vad bine sminteala multimii si ca. nimeni, ca sa spunem asa, nu face ceva sanatos in cetate, care vad ca nu au vreun aliat, cu care, mergind, sa apere dreptatea, d s-ar putea mintui ; bagind ei de seama. ca filosoful e ca un om cazut printre fiare, care nu vrea sa fie partas la rau, dar nici nu este in stare, singur, sa se impotriveasca tuturor salbaticiunilor si ca, pierind el inainte de a putea da sprijin cetatii sau prietenilor, ar fi uefolositor siesi, cit si celorlalti ; ei bine, inteleglnd ei toate acestea, pastreaza. tacerea si isi \kd de ale lor, precum un om care, in timp de furtuna, se ada- posteste sub un zid micut. Iar vazindu-i pe ceilalti mustind de faradelegi, filosoful se bucnra daca ar HEPUBLICA. PART^A A Kl-A putea trai curava viata de aici in eura’icrir. fara nedreptate si fapte nelegiuite si daca, blind si’ bine- voitor, va pleca de pe acest meleag inso^it dc o preafrumoasa nadejde.” ,,N-ar pleca de aici — vorbi el — siivirsind iapte dintre cele mai neinsemuate !” ,,Dar nici dintre cele mai inseumate, alar a doar daca n-ar intilni orinduirea de stat. polrivita. Cfici in a- ceasta, si el va creste mai mult, dar si va adnce salvarea obstii laolalta cn cea a afaec-rilor private. Insa cred ea am atializat indestulatcr motivul peutrii care filosofia este calomniata si f apt til ca aceasta nu se face pe drept — afar a doar daca. nu cumva mai ai si tu aitceva de zis.” B. „Nu mai am nimic de zis despre acest subiect — vorbi el. Dar care forma de stat, dintre cele existen- te actim, i se potriveste ?” ,,Nici una — am raspuns ej. De aceea ma si pling, ca. nici o forma, de stat dintre cele exist ente acum nu e demna de natura filosofului. lata de ce, ea se fringe si se altereaza. Dupa cum o saminta straina, semanata. insa in alt pamint, dcgenereaza de obicei si, infrinta fiind, ia calitatile bastinase, tot astfel si neamul acesta nu-si stapineste acum pro- pria-i virtute, ci decade, lnind deprinderi straine. Dar daca. el va avea pa.rte de orinduirea politica cea mai buna, dat fiind ca §i el este eel mai bun, atunci se va vadi ca, in realitate, el era divin, iar celelalte neamuri si indeletniciri erau doar omenesti. Este deci limpede ca. dupa aceasta vei intreba care este aceasta orinduire.” ,,N-ai ghicit ! — zise el — ci voi intreba daca /orinduirea despre care vorbesti/ este aceea pe care, cladind cetatea, am analizat-o, sau • alta.” ,,Iu toate privintele — am zis eu — aceasta este. Numai ca si mai inainte s-a spus ca. ar trebui in cetate, sa existe vesnic ceva care sa posede o idee neschimbatoare despre stat, aceea pe care tu si legiuitorul ai avut-o, cind ai orinduit legile”. „S-a spus.” 294 PLATON ,,Nu insa indestulator a fost limpezita chestiunea, din teama. in fata problemelor de care voi v-ati preo- cupat, dovedind lungimea si greutatea demonstrafiei. Mai ales ca nici ce a mai ramas nu c deloc eel mai lesnicios punct de demonstrat !” ,,Care anume ?” ,,In ce fel o cetate, punind in joc filosofia, nu va pieri. Caci toate marile intreprinderi sint alune- coase, iar verba proverbului, cele frumoase sint grele.” e „Totusi — zise el — fie ca demonstratia sa aiba un sfirsit, prin lamurirea si a acestui punct!” „Daca ne va impiedica ceva — am spus eu — nu este reaua vointa, ci neputinfa. Tu, insa, care esti de fata, vei cunoaste zelul meu. Uita-te si acum, cit de zelos si de temerar am de gind sa spun ca o cetate trebuie sa intre in contact cu aceasta indelet- nicire intr-un fel opus celui practicat acum.” ,,Cum anume ?” „Acum — am zis eu — cei care au contact cu 493 a ea, tinerci fiind, de abia iesiti din copilarie, dupa ce s-au apropiat, in ragazul dintre grijile casei si afaceri, de partea ei cea mai dificila, o abandoneaza. socotindu-se a fi cei mai filosofi dintre filosofi. — Chid spun «partea cea mai dificila » ma gindesc la dialectica. — Mai departe, chiar daca doresc sa-i asculte pe altii practicind-o, lasindu-se invita^i, se cred cu aceasta grozavi, socotind ca filosofia tre- buie practicata ca o ocupatie secundara. Catre ba- trinete, in afara de citiva, putini, ei «se sting » pentru b filosofie, mai deplin decit soarele lui Heraclit 230 , deoarece ei nu se aprind iarasi !” ,,Si cum ar trebui sa. stea lucrurile?” ,, Exact de-a-ndoaselea : tinerii si adolescenfii sa aiba parte de o educatie si de o filosofie potrivita. pentru tineri, sa aiba multa grija si de trupuri, in timpul cind ei cresc si devin barbati, dobindind astfel, in folosul filosofiei, un slujitor. Inaintind in virsta, atunci cind sufletul incepe sa se desavir- seasca, ei sa. acorde mai multa aten^ie exercitiilor filosofice. Dar atunci cind forfa trupeasca ar conteni, c parasind activitatea politica si indatoririle ostasesti. KEPUBLICA. PARTEA A III-A 295 atunci ei sa pasca, lasa£i in voia lor, si sa nu faca nimic decit aceasta. «ocupatie secundara », urmind sa traiasca. fericiti si sa obtina dincolo, dupii ce au muxit, o soarta cuvenita vietii pe care vor fi trait-o” 231 . ,,Cu adevarat plin de zel imi pare ca. vorbesti, Socrate — grai el. Cred totusi ca niajoritatea ascul- tatorilor vor fi inca. si mai zelosi in a £i se impotrivi si deloc nu-ji vor da ascultare, incepind cu Thrasy- machos.” ,,Nu ne vorbi de rau, pe mine si pe Thrasymachos, de-abia ajunsi prieteni, desi nici inainte nu am fost dusmani ! Dar nu vom lasa de o parte nici o incercare, pin a ce, sau il vom convinge si pe el si pe ceilalti, sau vom face ceva util pentru viata cea noua, cind nascindu-se din nou, vor intilni aceleasi ptobleme” 232 . ,,Scurt rastimp, eel la care te referi !” intr-adevar, un nimic fa^a de intreaga ves- nicie ! Insa. nu e nici o mirare ca multimea nu crede in cele spuse. Caci nu a vazut vreodata petrecindu-se situa];ia despre care vorbesc ; mai degraba a auzit niscaiva vorbe de acest fel, intentionat facute sa se potriveasca unele cu altele si nu potrivindu-se de la sine, ca. acum 233 . Dar ei n-au vazut nicicind un barbat devenit pur si simplu egal cu virtutea, asemanator cu ea, desa\drsit, cit e cu putin^a in fapta si gind, avind puterea intr-o cetate ca a noastra, nu, asa ceva nu au vazut — nid until, nici mai multi ! Ce 499 crezi ?” ,,Citusi de putin.” ,,Nici nu au stat sa. asculte indeajuns, o fericit om, vorbele unor oameni vrednici, liberi, care se bucura. sa caute, cu incordare, adevarul, in orice fel, de dragul cunoasterii, dar care sint departe de a avea vreo placere din participarea la dispute subtile si care nu due altundeva decit spre aparenta, sfada, atit in tribunale, cit si in cazul unor intruniri pri- vate.” ,,Nu, n-au ascultat” — spuse. „Iata de ce — am zis eu — deoarece am avut in vedere, dinainte, aceste aspecte, m-am temut intii. Totusi am vorbit, siliti de catre adevar, fiindca. nu va exista nici cetate, nici alcatuire politica nesavirs-‘te. I’LATON nici barbat asema.iia.tor, inainte ca vreo necesitate sa lase, dintr-o intimplare, asupra accstor putini filosoi’i, nu rai, ci vrednici, numiti acum inutiii, sar- cina de a se ocupa de treburile cetatii, fie ca ar voi sau nu, iar asupra cetatii, sarcina de a li se supune. Sau — inainte ca, dintr-o inspiratie divina, sa cada asupra iiilor celor ce acum stapinesc si donmesc, ori c asupra lor insisi, o iubire adevarata pentru filosofia cea adevarata. Iar a pretinde ca sau prima, sau a doua, sau ambele alternative sint imposibile — so- cot — e i’ara temei. Altminteri, ar fi indreptatit sa fim lua’fr in ris, ca unii ce inchipuie vise desarte. Nu-i as:v?” ,,lJa asa-i.” ,,Fie, deci, ca necesitatea pentru virfurile cetatii de a se ocupa de filosofie s-a aratat in decursul ne- marginit al timpului, fie ca ea se arata acum, undeva, intr-un loc barbar, departe si in afara cuprinderii d vedcrii noastre, fie ca. ea se va ivi in viitor, da, pentru aceasta sintem gata sa ne razboim cu vorba, afirmind ca. pomenita alcatuire statala ori a existat, ori exista, ori, macar, va exista, atunci cind Muza insasi va ajunge stipina peste cetate’ 234 . Caci nu este o imposi- bilitate ca ea, cetatea, sa existe, nici nu graim lucruri imposibile. Ca sint ancvoie de infaptuit — cu aceasta ne-am invoit.” ,,Asa cred si cu.” ,,Dar vei spune — am zis eu — ca multimea nu vede lucruriie astfel.” ,,Probabil” — raspunse. ,,Nu acuza, feric.it om, intr-atit multimea! Ea e va impartasi o opinie diferita, daca, fara sa caufi cu orice pre£ victoria, ci, scliimbindu-i incetisor parerea si infringind caiomnia adresata dragostei de inva|;a- tura, le vei arata oamenii pe care ii numesti filosofi si daca vei analiza, precum am facut adineaori, si a firea si indeletnicirea lor, pentru ca multimea sa nu aiba impresia ca te referi la aceiasi oameni la care se gindeste si ea. [Sau, daca totusi ei vad lucruriie in felul acesLa, vei afirma ca ci se refera la altceva si ca raspund, gindindu-se la altceva]. Sau crezi ca. cineva lipsit de invidie si blajin poate fi dusmanos cu un REPUBLICA. PARTEA A 1II-A 297 altul ce nu e dusmanos sau poate invidia pe ce! lipsit, la rindul lui, de invidie ? Eu until, anticipind,’ afirm ca o natura. atit de rea apare la pntini oameni si nu la majoritatea lor.” ,,Sint intru totnl de acord !” ,,Vei fi de acord si cu faptul ca vinovati de atitu- dinea dusmanoasa a multimii fata de filosol’ie sint cei care dau buzna din aiara, nechemati inauntru, ocarindu-se intre ei, ca oameni artagosi ce sint si care vorbesc mereu cu duh de sfada despre altii, facind astfel eel mai putin din ceea ce se cuvine filosofiei ?” ,,Cu to tul de acord !” ,,Cel cu mintea indreptata spre ecle-ce-smt cu adevarat, Adeimantos, nu are ragaz sa priveasca in jos, la preocuparile omcnesti, nici ca, luptiudu-se €u all^ii, sa se umple de ura si de rea-\’ointa ; caci lilosofii, privind si conteniplind realitatile care sint asezate sa ramina egalc cu sine, care nici nu prici- uuiesc, nici nu indura reciproc nedreptati, care ramiu in buna ordine si potrivit cu rathmea, 1c imila si cauta sa se asemene cit pot cu ele. Sau crezi ca este cu putinta ca cineva sa nu imite ceea ce el admira, atunci cind are de-a face cu acel lucru ?” ,,Cu ueputinta.” ,,Or, filosoful, avind de-a face cu ceea ce este divin §i supus ordinii, devine si el o fiinta supusa ordinii si divina, in masura in care aceasta este posibil pentru un oni. Dar calomnia apare irnpotriva-i, din belsug, pretutindeni.” ,, Intru to tul.” „Dar daca — am zis — devine necesar ]K:ntru filosof ca el sa se preocupe a implinta acele tipuri, pe care le vede dincolo, in caracterele oamenilor, atit in viata privata, cit si in cea publica, si nu doar pe sine, singur, sa se plamadeasca, oare crezi ca c! va li un rau izvoditor al cumpatarii, al dreptatii si al vir- tuj;ii poporului, in intregul ei ?” „Deloc.” ,,Dar daca multimea si-ar da scama ca. spunem adevarul despre filosof, se va minia oare ea pe acesti oameni si va fi neinerezatoare in noi, care spunem ca. 298 PLATON o cetate nu ar putea fi fericita, daca. pe ea nu ar «schi- ta-o » pictorii ce se folosesc de un model divin ?” ,,Nu se va minia daca isi va da seama. Dar in ce fel este schita despre care vorbesti?” ,,Preluind filosofii cetatea si caracterele oamenilor, ca pe o pinza., mai intii ei le vor curata, ceea ce nu este deloc lesne. Insa sa stii ca tocmai prin aceasta ei s-ar deosebi de altii, prin aceea ca nu ar voi sa. se atinga. de un particular sau de o cetate, ori sa. le pre- scrie legi, inainte ca, fie sa-i preia curati, fie ca ei insisi sa-i curete.” „E si just.” ,,Dupa aceasta, crezi ca. ar putea sa. schiteze forma constitufiei Statului?” „Adica?” ,,Punind «culoarea », filosofii vor trebui, apoi, sa. priveasca des in ambele directii, atit la dreptatea, frumosul si cumpatarea aflate in firea lucrurilor si la toate pe potriva lor, cit si catre /imaginea/ pe care ar obtine-o in oameni, realizind prin amestec si imbi- nari de ocupatii ceva care seamana, intr-adevar, cu un adevarat barbat si avind drept calauza. acel prin- cipiu existent in oameni pe care Homer 1-a numit «chipul si asemanarea » divinului” 235-236 . „Asa e.” ,,Si cred ca vor sterge unele aspecte, pe altele le vor picta iarasi, pina ce ar obtine caractere umane, pe cit posibil, asemanatoare cu zeii” 287 . ..Minunata. pictura. ar fi !” — exclama. el. ,,Oare ii vom convinge pe aceia despre care ai spns ca vin indirjiti impotriva noastra ca un astfel de om /divin/ este pictorul constitutiilor, eel pe care 1-am elogiat mai inainte in fata lor ; ii vom convinge ca. asa este omul din pricina caruia s-au suparat, fiindca. i-am incredintat ceta^ile ? Oare auzind ei aceste vorbe, se mai imblinzesc un pic?” ,,Si chiar mult, daca, au minte !” „Ce motiv ar mai avea sa. se indoiasca ? Oare ca. filosofii nu iubesc ceea-ce-este si adevarul?” „Ar fi chiar ciudat !” ,,Ca firea lor, pe care noi am descris-o, nu este inrudita. cu binele eel mai bine?” REPUBLICA. PARTEA A I1I-A 299 „Nici aceasta nu pot tagadui.” ,,Dar ce ? Oare se pot indoi ca o astfel de fire, avind de-a face cu indeletnicirile cuvenite, nu va fi desavirsit de buna si filosofica, daca e cu putinta sa fie a§a vreuna ? Sau vei spune ca, mai degraba, aceia pe care i-am inlaturat sint vrednici ?” „Deloc.” ,,lnsa se vor mai supara pe noi cind am spune ca, inainte ca filosofii sa ia puterea in cetate, nu va exista niei pentru cetate, nici pentru ceta^eni o contenire a relelor si ca. nici orinduirea pe care, cu vorba, o urzim printr-un «mit » 238 , nu se va desavirsi prin fapta?” „Probabil ca. mai pujin.” ,,Vrei sa spui, nu doar ca. ei se supara mai putin, ci ca. au devenit cu totul imblinzi£i si convinsi, pentru 502 ea, daca nu din alt motiv, macar din sfiala, ei sa cada la invoiala ?” „lntru totul.” „Iata-i deci pe acestia convinsi ! Dar oare se va indoi cineva ca. nasterea unor copii de regi sau de cirmuitori cu fire filosofica ar putea sa. nu aiba loc?” ,,Nimeni nu s-ar putea indoi de asa –eva !” — spuse el. ,,Dar poate spune cineva ca, odata astfel de odrasle nascute, e neaparat necesar ca ele sa. fie corupte ? Ca e greu sa. fie salvate, cu aceasta sintem si noi de acord. Dar este posibil ca cineva sa pretinda ca nici unul dintre to^i, in toata eternitatea, n-ar putea fi vreo- data. salvat ?” ,,Cum ar putea pretinde asa ceva !” ,,lnsa — am spus eu — e destul ca unul singur sa. apara, avind o cetate ascultatoare §i s-ar realiza toate aceste fapte greu acum de crezut.” „Unul singur este, intr-adevar, indestulator” — zise. „Iar cind un cirmuitor ar rindui legile si indelet- nicirile pe care le-am infa£isat, nu e cu neputin£a ca cetajenii sa vrea sa faca /ceea ce el le cere/.” „A§a e.” ,,Dar ar fi ceva uimitor si imposibil ca opiniile noastre sa apara si la al^ii ?” PLATON c „Nu cred.” ,,i.nsa, pe de alta parte, am aratat suficient, cred, ca aceste principii, daca. sint posibile, shit si cele mai bune.” ,, Suficient.” ,,Or, legiuirea noastra se intimpla sa. fie cea mai buna, daca ar putea sa. existe. E, desigur, greu sa existe, nu totusi cu neputinta.” ,,/isa estc.” 5 A. ,,Ei, daca acest punct si-a aflat, cu greu, un sfirsit, trebuie infatisate cele ce a.u ramas, auumc in ce fel, si pornind de la ce fel de cunostinte si ocupatii, d vor aparea miutuitorii orinduirii politice si la cc virsta se vor ocupa ei cu fiecare diseiplina. in parte.” ,, Trebuie spits” — zise el. ,,I,a nimic nu mi-a slujit — am spus eu — inarea mea dibacie de a lasa deoparte, mai inaiute, diiicila problema. a posesiei femeilor, a zamislirii copiilor si a stabilirii cirmuitorilor, stiind eu ca punerea pro- blemci, in tot adevarul ei, e suparatoare §i aduce vrajba. Pina la urma tot a trebuit sa. tratez aceste problenie, fara. sa pot scadea nimic. ^i iata : cele pri- e vitoare la femei si copii au fost stra.ba.tute si incheiate, dar chestiunile legate de cirmuitori trebuie luate din 11011, ca de la inceput. Spuneam, daca iti amintesti, 503 a ca. ei trebuie sa se arate iubitori de cetate, dupa ce vor fi fost pusi la incercare in placeri si dureri ; iar afectiunea peutru cetate sa. n-o piarda. nici in mijlocul greutatilor, nici la teama., nici in vreo alta incercare ; sau, altrninteri, eel iucapabil sa fie respins. Iar eel ce iese din aceste incercari pretutindeni neintinat, precum aural incercat in foe, trebuie asezat cirmaitor si lui trebuie sa-i fie date cinstiri si rasplati, atit cit traieste, cit si dupa ce moare. Acestea iini erau spu- sele, iscate de un giud care se abatea si se ascundea, b temmdu-se sa. uu stirneasca. pov r estea dc fata.” ,,Foarte adevarat ce zici. itui amintesc.” Mi-era teama., prieteue, sa. span ceea ce am indraz- nit acum. Deci sa. nicarga indrazneala astfel, pina la REPUBLICA. PARTEA A III-A 301 capat, afirmindu-se ca filosofii siut cei care trebuie pusi drept paznicii cei mai autentici.” ,,Sa se spuria aceasta !” ,,Gindeste-te ca, fireste, vei avea pufini /de acest :fel/. Caci firea pe care am cercetat-o, afirmind ca ei trebuie s-o aiba, vrea arareori ca parfile sale sa creasca laolalta in acelasi timp ; eel mai adesea insa, ele cresc xaspindite.” ,,Cum asa ?” ,,vjStii ca cei ce invafa. usor, cu buna £inere de minte, Isteti si ageii si cite urmeaza acestor calita^i, nu vor totusi sa aiba, deopotriva si cutezanta, cit si un ca- racter plin de maretie, incit sa. traiasca supusi bunei rinduieli, in calm si cu fermitate. Astf el de oameni sint purtat-i de agerimea mintii pe unde s-ar nimeri, iar iermitatea lor piere cu totul.” ,,Adevarat vorbesti” — zise el. ,,Pe de alta parte, caracterele astea ferme si care nu se schimba lesne, pe care te poti mai degraba bi- zui drept caractere de incredere, fiind ele de neclin- tit la razboi fafa de teama, se comporta insa in acelasi lei si fata de invajatura : sint de neclintit, pricep greu, de parca ar motai, iar cind un astf el de om trebuie sa-si bata capul cu vreo problema, el cade in visare si ramine cu gnra cascata.” ,,Asa este.” ,,Noi afirmam ca este nevoie de o buna si i’rumoasa paiticipare la ambele tipuri, ori altmintered, tinarul sa nu primeasca partea cea mai desavirsita a cduca]:iei, nici cinstiri, nici putere.” ,, Drept” — spuse. ,,Dar nu va fi rar acest caracter?” ,,Cum de nu ?” ,,E1 tr?buie pus la incc-rcare, atit prin greutatik’ despre care am vorbit cindva — osteneli, spaime si placeri — dar si prin probe pe care atunci le-am lasat deoparte, dar pe care acum le insiram : ei, tinerii, trebuie sa se antreneze cu ajutorul multor cunostintc, •cercetindu-se daca firea lor este in stare sa poarte in ea si cunoasterea suprema, sau se inspaiminta de «ea, pvecum cei ce se inspaiminta in competitii.” 504 302 PLATON ,,Se cade — zise el — sa-i cercetam astfel. Darce anume numesti «cunoasterea suprema»?” amintesti cumva — am spus eu — ca, sta- bilind existenfa a trei aspecte ale sufletului, am cer- cetat, prin comparatie, dreptatea, cumpatarea, vi- tejia si infelepciunea, ce anume este fiecare.” ,,Daca nu mi-as aminti, ar fi cuvenit sa nu mai ascult cele ce urmeaza. !” „Dar /i£i amintesti/ si ceea ce preceda aceste con- siderate ?” ,,Ce anume ?” „Am spus undeva ca ar exista §i o alta cale, mai b lunga, care sa. faea cu putinja a vedea virtu];ile in eel mai bun chip si ca. ele ar deveni evidente, odata ce s-ar strabate aceasta. cale. Voi a$i declarat, insa., ca. metoda cealalta va. ajunge, si astfel s-au spus cele de atunci, lasind totusi de dorit in privinja preciziei, pe cit cred. Daca. iusa. ele v-ar fi multumit, ati fi spus-o I” 239 . ,,Dar mie — zise el — mi s-a parut cu totul nor- mal spus, si la fel a aparut si celorlarfi !” c ,,Numai ca., o prietene, atunci cind norma unor astfel de lucruri neglijeaza. fie si ceva din adevar, ea nu e prea «normala » ! Caci nedesavir^itul nu este in nici o situate normal. Doar pare astfel, citeodata, unora ca. ar fi indestulator si ca. nu mai trebuie cer- cetat mai depart e.” ,,Oho, — exclama el — mulji pa|;esc, din pricina delasarii asa ceva !” ,,Dar aceasta nu se euvine deloc paznicului cetafii si al legilor.” „E §i firesc sa. nu i se cuvina !” ,,Un astfel de om /paznicul/ trebuie, deci, sa. par- d curga drumul mai lung, prietene, iar eel ce invaj;a. nu trebuie sa trudeasca. mai pu^in decit cind se antre- neaza, ori altfel, nicicind nu va ajunge la capat, la cea mai mareaj:a si mai potrivita. cunoastere !” ,,Dar nu acelea /despre care a mai fost vorba/ sint cele mai mari? Exista ceva mai mare decit drep- tatea si celelalte virtu^i pe care le-am cercetat?”‘ , .Exista. §i ceva mai mare — am vorbit eu. §i apoi trebuie privita nu doar schi^a acestor virtuti,. REPUBLICA. PARTE A A III-A 303 asa cum am facut noi, ci trebuie sa nu ne abatem de la zugravirea lor completa. Nu este ridicol ca oamenii, in cazurile de mica, insemnatate, sa faca cu incordare orice, ca sa obtina rezultate cit e cu putinta de per- e fecte si de curate, dar sa nu creada ca lucrurilor celor mai mari li se cuvine si perfecjiunea cea mai’ mare ?” ,,Ba da” — raspunse. Crezi insa ca cineva te-ar lasa in pace fara sa te intrebe ce este «cunoasterea suprema» si la ce anume te referi?” B. ,,Nu prea cred — am zis eu.Ci intreaba-ma, haide ! Nu arareori, dealtfel, ai aflat de aceasta opi- nie, acum, insa, fie ca. nu te gindesti la ea, fie ca i£i pui in cap sa ma prinzi pe picior gresit. Cred mai probabila aceasta ultima ipoteza. Fiindca de multe 505 « ori ai auzit /de la mine/ ca ideea Binelui este cunoas- terea suprema, ideea prin care si cele drepte si toate celelalte bunuri devin utile si de folos. Or, acum iji dai seama ca despre aceasta voi vorbi si ca, in plus, noi nu o cunoastem suficient. Iar daca n-o cunoas- tem, chiar daca am sti tot restul cit se poate de bine, iarasi intelegi ca, in absenta ei, nu ne este cunoasterea /tuturor celorlalte/ de nici un folos, dupa. cum nu am putea poseda ceva cu adevarat in absenfa Binelui. San crezi ca e de vreun prej; a poseda totul, cind nu b posezi Binele ? Ori a avea idei despre toate cele, lip- sind Binele, deci a nu gindi nimic frumos si bun p” 240 . ,,Pe Zeus, — raspunse el — , nu cred !” ,,Dar pe aceasta o stii : ca mul|;imea vede in pla.- cere Binele, iar cei mai subtili — in gind?” 241 . ,,Cum sa. n-o stiu?” „Dar mai stii si ca oamenii care vad lucrurile in ultimul fel nu pot arata la ce gindire anume se refera ; ei sint siliji, pina la urma, sa. declare ca. se refera la gindirea Binelui.” ,,E cu totul ridicol !” ,,§i cum de n-ar fi, daca ei, dojenindu-ne ca nu c cunoastem Binele, se poarta. ca si cind ar vorbi cu oameni care il cunosc : caci ei declara ca Binele este gindirea Binelui, ca si cind noi ar trebui sa pricepem •ce spun cind pronunJ;a cuvintul «bine » !” , .Perfect adevarat.” 304 PLAT ON ,,Dar ce sa mai spunem despre cei care defiucsc Binele drept placerea ? Ratacesc ei cumva mai pu- Jin decit primii ? Sau nu smt nevoiti si acestia sa accepte ca exista si placed rele?” „Ba da.” ,,Li se intimpla, cred, acestora, sa admita atuuci ca aceeafi entitate este si buna si rea. Nu?” A „Ei bine?” „Nu este limpede ca discutiile in legatura cu Bine- le stmt numeroase si lungi?” „Cum de nu ?” ,,Dar nu este limpede si lucrul urmator ■ -.uunie ca multi oameni ar alege cele ce par drepte si fru- moase, chiar daca ele nu ar fi, si totusi ar vc! sa le savirseasca, sa le posede si sa le opineze, insa u”i nimanui nu-i ajunge sa dobindeasca ceea ce pare a ii bun, ci toti le cauta pe cele-ce-sint bune, iiecare J?s- pretuind, in accst caz, simpla parere?” „Ba da.” ,,Asadar, iata cevr pe care orice suflet il urmareste e §i pentru care el face _oate, banuind ca e ceva impor- tant ; e insa. in mcurcatura si nu poate sa. priceapa indeajuns ce anume este, nici sa se slujeasca de o credin^a stabila in privin|;a lui, precum o face in celelalte cazuri ; din aceasta pricina esueaza si in alte situatii, cind ar putea fi vorba despre vreun a f”los. Oare sa afirmam ca cei mai buni din cetate, carora le vom incredinta totul, trebuie sa ramina. in bezna. in legatura cu un subiect atit de insemnat ?” ,,Citusi de putin” — raspunse. ,,Cred — am zis — ca cele drepte si frumoase, despre care insa nu se stie in ce fel ele sint si bune, nu ar putea fi prea bine pazite de catre eel ce ignora. acest aspect. Presupun ca nici unele dintre acestea nu vor fi cunoscute indestulator inainte /de cunoas- terea Binelui/.” ,,E corecta presupunerca ta.” …\sadar, orinduirea noastra politica. va fi fost desavirsit pusa in ordine, dour cind un astfel de paz- nic, stiutor al Binelui, se va ocupa de ca?” RKPUBLICA. PARTEA A !1I-A 305 ,,Necesar — spuse el. Dar dupa. parerea ta, So- crate, Binele e stiinta, placere, ori ce altceva in .afara acestora ?” 242 . ,,Un barbat adevarat esti si de mult ai faeut lim- pede ca. fie nu-ti va ajunge sa afli parerea eelorlalti despre aceste chestiuni !” ,,Insa nu mi se pare drept, Socrate, sa pofi re- lata opiniile celorlalfi, dar pe a ta proprie — nu, cind te ocupi de atita vreme cu aceasta problema.” c ,,Dar ce ? Ti se pare drept sa vorbesti ca unul ce stie despre un subiect pe care il ignori?” ,,Citusi de pufin — spuse — ca unul ce stie. Dar mi se pare drept sa vorbesti ca unul ce-si spune pare- rea asupra lucrului pe care si-1 pune in gind sa-1 spuria.” ,,Dar nu ai vazut ca opiniile lipsite de stiinfa sint, toate, rele ? Iar dintre acestea cele mai bune ramin, totusi, oarbe. Sau ti se par a se deosebi de ofbii ce merg drept la drum aceia care opineaza ceva ade- varat, fara intelegere ?” ,,Deloc” — spuse. ,,Vrei atunci sa privesti ceea ce e urit, orb si strimb, cind iti este cu putinfa sa auzi de la alfii ceea d ce-i limpede si frumos?” ,,Pe Zeus, Socrate, — facu Glaucon — nu te mai tot trage la o parte, de parca. ai fi ajuns la capat ! Noua. ue ajunge daca, asa cum ai vorbit despre dfep- tate, cumpatare si celelalte, la fel ai vorbi si despre Bine.” ,,Si mie, prietene, mi-ar ajunge si inca grozav ! Dar ma. tern ca nu voi fi in stare si ca, insufletit de o strimba ardoare, am sa. dau prilej de ris. Insa, fericiti prieteni, haide sa. lasam acum problema de a sti ce este Binele — ea este prea insemnata in raport cu actualul mers al discujiei, pentru a ajunge, eel putin e in momentul de fafa, la opinia mea despre el — vreau insa sa va spun care imi pare a fi odrasla Binelui si lucrul eel mai asemanator cu el, daca va este si voua. pe plac. De nu, gata, dati-mi drumul !” ,,Bine, spune ! Alta data, ifi vei plati datoria si cu povestea despre parinte.” 306 PLATON 507 a ,,As vrea eu sa v-o pot plati si ca voi s-o putefi incasa si nu ca acum, sa luam si sa dam doar puii facuti de datorie. A§adar, primiti acum ,,puiul” si odrasla Binelui insu§i. Insa fi£i aten^i sa nu va insel cumva fara de voie, oferindu-va un discurs fals despre odrasla !” 242 bis . ,,Vom baga de seama, dupa puterea noastra — zise. Dar vorbeste !” „Vorbesc cerindu-va sa fifi de acord si sa va rea- minti}i atit cele rostite mai inainte, cit si cele zise de multe ori, in alte locuri.” b „Care anume?” — zise el. , r Afirmam si definim, cu ra^iunea, ca exista o mul- titudine de lucruri frumoase, o multitudine de lucruri bune, ce sint, ca atare, distincte.” ,,Afirmam, intr-adevar.” ,,§i vorbim si despre frumosul insusi §i despre bine- le instisi §i la f el in legatura cu toate socotite multiple, si numim fiecare lucru-care-este, a§ezindu-l in raport cu o singura idee, luata ca una singura.” ,,Chiar asa.” „§i afirmam ca lucrurile multiple sint vazute, dar nu si gindite ; ideile sint gindite, dar nu si vazute.” „c ,,Prin care dintre sim^urile care ne apar^in perce- V pern lucrurile vizibile ?” ,,Prin vaz” — zise. ,,Dar lucrurile de auzit nu sint percepute prin auz si tot ceea ce este sensibil nu este perceput prin celelalte sinrfuri?” „Bun, si?” ,,Oare £i-ai dat seama cu cit mai desavir§ita a facut creatorul sim£urilor puterea de a vedea §i cea de a fi vazut ?” ,,Nu tocmai” — spuse el. ,,Uita-te : exista situa^ii. cind auzul si vocea pre- tind un alt element pentru ca prima sa auda, iar cea- d lalta sa fie auzita, un element care, daca n-ar fi pre- zent ca un al treilea, auzul nu va auzi, iar vocea nu se va face auzita?” „Deloc, /nu exista/.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 307 ,,Eu cred — am zis — ca nici celelalte simjuri, ca sa nu zic nici until, nu are nevoie de un astfel de element. Sau po\i tu sa indici vreunul ?” „Nu pot.” ,,Dar nu-fi dai seama ca puterea vederii si a lucru- lui de vazut reclama existen^a unui astfel de ele- ment ?” „ln ce fel?” ,,Existind in ochi putinfa vederii si cautind eel ce o are sa se slujeasca de ea, existind, pe de alta parte, si culoarea in corpuri, daca totusi nu ar fi de fa£a si un al treilea element, in mod expres destinat acestui scop, stii bine ca vederea nu va vedea nimic, iar e culorile vor ramine nevazute.” „Despre ce anume vorbesti?” — zise el. „Despre ceea ce tu numesti lumina” — am spus. ..Adevarat.” „Nu printr-un aspect neinsemnat e, deci, mai nobila nunta dintre senzafia vazului si putinj;a de a fi vazut, decit celelalte prilejuite de simturi, daca este 508 a adevarat ca lumina nu-i ceva lipsit de noble£e !” ,,Nu-i deloc lipsita de noble|;e !” ,,Pe care insa dintre zeii din cer po£i sa-1 araji ca fiind stapinul luminii, un zeu a carui lumina face ca vederea noastra sa vada cit se poate de bine si ca lucrurile vizibile sa fie vazute?” ,,Pe acela pe care atit tu, cit si toata lumea il arata : e vadit ca intrebi de soare.” ,,Dar oare vederea este, in raport cu soarele, in felul urmator?” „tn ce fel?” „Nici vederea nu este soarele, nici lacasul in care ea se afla, numit ochi.” b „Nu.” „Dar cred ca el, dintre toate organele senzoriale, seamana eel mai mult cu soarele.” „Chiar mult !” ,,Dar nu este distribuita de catre soare §i puterea pe care ochiul o are, de parci ar fi dobindit un fel de fluid din afara?” „lntru totul.” 308 PLATOM ,,Soarele nu este, desigur, vederea, fiind insa cauza ei, este vazut de catre aceasta?” „Asa.” „Ai atunci in aten£ie — am spus eu — ca cu il uumesc pe soare odrasla Binelui, odrasla pe care Bincle a zamislit-o asemanatoare cu el insusi. Caci c ceea ce Binele este in locul inteligibil, in raport atit cu inteligenta, cit si cu inteligibilele, acelasi lucru este soarele fata de vedere si de lucrurile vizibile.” ,,Cum asa? — zise. Mai explica-mi !” ,,§tii ca ochii, atunci cind cineva nu i-ar indrepta spre obiectele scaldate in lumina zilei, ci spre cele luminate doar de lucirile noptii, isi pierd din puterea \ r ederii si par a fi aproape orbi, ca si cind ar fi lip- siti de autentica vedere ?” ,, Desigur.” ,,Dar cind ochii s-ar indrepta asupra obiectelor d luminate de soare, ei vad plini de siguranta si, in aceiasi ochi, apare existind vederea cea adevarata.” „Ei bine?” ,,Gindeste-te in acelasi chip si in privinfa ochiului sufletesc : Cind ar straluci adevarul si ceea-ce-este, el se va bizui pe acestea ; el gindeste si le cunoastc §i e vadit ca are inteligenta. Dar cind ar privi catre lumina amestecata cu intuneric, catre ceea ce naste si piere, atunci el va opina si va pierde din puterea vazului, plimbindu-si de sus in jos parerile, si aparind lipsit de inteligenfa.” ,,Asa apare, intr-adevar.” e ,,Admite ca. aceasta entitate, ce ofera adevarul pentru obiectele de cunoscut si putin^a de a cunoaste pentru cunoscator este ideea Binelui. Gindeste-te la ea ca fiind cauza cunoasterii si a adevarului, intck-s ca obiect al cunoasterii. Astfel, ambele, si cunoas- terea si adevarul sint frumoase ; dar daca. ai avea in vedere ceva inca mai frumos decit ele, ai judeca cum trebuie. Caci, dupa. cum, dincolo, lumina si vederea, 509 a chiar daca. e drept sa. fie privite ca asemanatoare soa- relui, nu trebuie socotite a fi soarele, tot asa si aici, este drept ca acestea doua. — adevarul si cunoaste- rea — sa. fie socotite asemanatoare Binelui, nefiind REPUBLICA. PARTE A A III-A 309 drept ca una sau alta sa. fie socotite Binele, cirangul Binelui trebuie socotit vrednic de o cinste mai inalta.” ,,0 frumusete de nespus — zise el — ai in vedere, daca Binele ofera cunoastere si adevar, dar le depa- scste pe aeeslea prin frumusete. E vadit ca nu mi- me sti o placere ca fiind Binele !” ,,Ssst, ai grija cum vorbesti ! — am spus eu. Mai degraba insa, cerceteaza inca. imaginea Binelui si in fekil urmator.” „Cum?” b ,,Vei afirma ca. soarele nu ofera lucrurilor vizibile doar putinta de a fi vazute, ci si devenirea, cre^terea si lirana, fara. ca el sa. fie devenire.” ,,Cum ar putea fi ?” „Atunci afirma ca. obiectelor cognoscibile le vine din partea Binelui nu doar capacitatea de a fi cunos- cute, ci si cea de a fi, ca si fiinta lor ; acestea pureed tot de la el, dar Binele nu este fiinta. ci o depaseste pe a -.casta prin virsta., rang si putere” 243 . Rise Glaucon spunind : ..Apollon, asta depasire uluitoare !” c ,,Tu esti de vina — am zis — pentru ca m-ai siiit sa-mi spun opinia despre Bine” 2 ‘* 4 . ,,Si nu te opri — mai spuse el — daca nu-i vreo pi-.-dica, ci explica analog! a cu soarele, daca. e, pe undeva, neindestulatoare !” ,,E in multe parti” — am zis. „Nu o trece cu vederea nici macar pe cea mai mica ! ,,Ba inca. cum! Totusi, pe cit imi este cu putinta acum, nu voi trece cu vederea nimic de bunavoie.” ,,Sa 11-0 faci !” C. ,,Cugeta asadar — am spus eu — ca., dupa * cum ziceam, exista doua. principii si unul domneste peste ordinul si domeniul inteligibil, celalalt peste eel vizibil, ca sa nu-fi par ca fac jocuri dibace de cuvinte, zicind «peste cer d 245 . Ai, asadar, in minte aceste doua ordine : vizibilul si inteligibilul ?” „Le am.” „Dupa cum, luiud o iinie divizata in doua. parfi egale 24 *, daca imparti iarasi fiecare parte conform 310 PLATON aceleiasi proportii, obfii, o data, ordinul vizibilului, si apoi pe eel al inteligibilului. Iar in sinul ordinuhri vizibilului vei avea, raportindu-se reciproc, in baza, e claritajii si a neclaritajii dintre ele, o prima, parte reprezentind iinaginile — numesc imagini mai intii 510 a umbrele, apoi reflexiile din apa si in obiectele cu supra – fa£a compacts, neteda si stralucitoare, si tot ce-i astfel, daca pricepi.” „Pricep.” ,,Cealalta subdiviziune socoteste-o a fi domeniul cu care acest domeniu al reflexiilor seamana : ani- malele din jurul nostra, plantele si toate obiectele.” ,,Asa o socotesc.” „Ai putea afirma ca. ordinul /vizibilului/ se divide- in raport cu ceea ce e adevarat si ce nu e ; ca, precum se comporta opinabilul fa£a de cognoscibil, la fel si asemanatorul fata, de lucrul cu care seamana.” b „Afirm.” ,,Cerceteaza acum si diviziunea inteligibilului, in felul in care trebuie ea sa fie subdivizata.” „Cum ?” ,,Iata: pe una dintre subdiviziuni sufletul este ne- voit sa. o cerceteze folosindu-se de obiectele mai ina- inte imitate /de catre reflexii si umbre/ drept imagini ; el porneste de la anumite postulate 247 si nu se indreapta spre principiu, ci spre capat. Dar el cerceteaza cea- lalta diviziune — este vorba despre ceea ce, nefiind postulat, are valoare de principiu — pornind de la un postulat, fara sa. se slujeasca de imagini ca in cela- lalt caz, ci croindu-si drurnul prin ideile insele.” ,,N-am infeles destul ce vrei sa zici.” c „Bun, reiau : vei pricepe degraba cele spuse ina- inte. Cred ca tu stii ca geometrii, aritmeticienii si cei ce se indeletnicesc cu astfel de lucruri, dupa. ce pos- tuleaza. imparul si parul, formele si cele trei feluri de unghiuri, cit si celelalte inrudite cu acestea, potrivit cu fiecare dintre metode, le considers, pe acestea «postulate », presupunindu-le cunoscute si nu cred de cuviin^a. sa le explice nici lor insisi, nici celorlalti, d socotindu-le cu totul evidente. Pornind de la acestea, parcurg tot restul si sfwsesc prin a cadea de acord asupra chestiunii pe care inten^ioneaza s-o cerceteze.” REPUBLICA. PARTE A A III-A 311 ,,Asta cunosc bine” — zise. ,,Atunci stii si ca ei se folosesc de figuri vizibjle si ca. discuta despre ele, fara. insa a rafiona asupra lor, ci /in fapt/ asupra acelor entitati cu care figurile doar seamana. : in vederea patratului insusi si a diagonalei lui discuta si nu in vederea figurii pe care o deseneaza ; si la fel procedeaza. si in celelalte cazuri. Ei se folosesc de figurile pe care le alcatuiesc si le deseneaza. 248 — figuri ce au imagini in apa. si umbre — dar se folosesc /de aceste figuri/ in calitate de imagini la rindul lor, eautind sa. vada. acele realitati ele insele, care nu ar putea fi altfel vazute decit prin intermediul rafiunii”. 51 1 „Adevarat.” ,,Am spus ca. sufletul este nevoit sa. cerceteze in •aceasta. diviziune a inteligibilului, cu ajutorul «postu- latelor ». El nu se indreapta catre principiu, deoarece nu ixiate sa. se inalfe dincolo de postulate ; el utili- .zeaza drept imagini chiar obiectele imitate de catre allele inferioare lor, folosindu-se de aceste imagini drept entita.fi ce se impun opiniei cu claritate si greu- tate, pentru cunoasterea celorlalte realitati /supra- ordonate/.” „Inteleg — spuse — ca. vorbesti de ceea ce cade sub incidenfa geometriei si a artelor inrudite.” ..Intelege atunci si ceea ce spun in legatura cu cealalta diviziune a inteligibilului, cu care rafiunea insasi are contact prin puterea dialecticii ; ea nu soco- teste «postulatele » drept principii, ci drept ceea ce, in realitate, sint : mijloace de a ataca, de a aborda ceva, pentru ca, mergind pina. la ceea ce nu este postulat, la prinoipiul tuturor, intrind in contact cu acesta si apoi, avind de-a face, din nou, cu acele entitati ce tin de acesta, sa. coboare astfel catre capat, fa.ra.sase slujea.-.ca de vreun obiect sensibil, ci doar de Ideile ca atare, p ^ntru ele insele si prin ele si sa. incheie, indrep- tindu-sc 5pre Idei.” „tuU ‘eg — vorbi el — nu complet, caci mi se pare ca v in vedere o opera, lunga. de tot. Vrei sa afirmi ca v.eea ce este contemplat de catre stiinfa dia- lecticii, cu ‘eferire la ceea-ce-este si la inteligibil ra.- mine mai sigur, mai clar 249 decit orice-i contemplat de catre numitele «arte ». Pentru acestea, «postulatele » 312 PLATON reprezinta principiile, iar cei ce contempla sint siliti sa priveasca ajutindu-se de inteligenta anaiitica si mi de simturi ; numai ca, deoarece ei nu privesc inalta’ci d la nivelul principiului, ci pornind de la «postulate », i}i apar tie a nu dispune de intelectul pur, fata in fata cu acele realitati, desi acestea, fiind inteligibile, se afla. laolalta cu principiul /lor/. Mi se pare ca tu numesti inteligenta anaiitica facultatea geometriior si a altora asemenea lor si nu intelect pur, aflindu-se aceasta inteligenta anaiitica intre opinie si intelectul pur. ,,Ai prezentat lucrurile in chipul eel mai adeevat. Mai socoteste, in raport cu cele patru diviziuni, patru reflectari in suflet, intelectul pur corespunde divizi- unii snperioare, inteligenta anaiitica celei de-adoua, e acorda. credinja celei de-a treia si reprezentarea ulti- mei si aseaza-le conform proportiei amintite 2r, °. In felul in care participa la adevar realita}ile asupra caro- ra ele se indreapta, in acelasi fel socoteste ca si aceste reflectari interioare au parte de certitudine.” ,,lnteleg — zise — si sint de acord sa le ase?. in felul in care spui” 251 . 514 a D. (Cartea a VH-a) ,,Mai departe — am zis — asemuieste firea noastra. in privin|;a educatiei si a lip- sei de educatie cu urmatoarea intimplare : iata mai multi oameni aflati intr-o incapere subpaminteaua, ca intr-o pestera, al carei drum de intrare da spre lumina, drum lung fata de /lungimea/ intregului pes- terii 252 . In aceasta incapere ei se gasesc, inca. din copi- larie, cu picioarele si grumazurile legate, astfel incit b trebuie sa stea locului si sa priveasca doar inairte. fara. sa poata sa-si roteasca capetele din pricina legatu- rilor. Lumina le vine de sus si de departe, de la un foe aprins inapoia lor ; iar intre foe si oamenii legati, este un drum asezat mai sus, de-a lungul carnia, iata, e zidit un mic perete, asa cum este paravanul scani:t- torilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra caruia isi arata ei scamatoriile …” ,,Vad” — spuse el. mai incearca. sa vezi si ca, de-a lungul acestui c perete, niste oameni poarta felurite obiecte care depa- r.EPUBUCA. PARTHA A III-A 313 sesc in inal^ime zidul, mai poarta si statui de oarneni, 515 ca si alte fapturi de piatra sau lemn, lucrate in chipul eel mai divers. Iar dintre cei ca’re le poarta, unii, cum e si firesc, scot sunete, al^ii pastreaza tacerea.” ,,Ciudata imagine si ciudafi sint oamenii legati !” ,,Sint asemanatori noua — am spus. Caci crezi ca astfel de oameni au vazut, mai intii, din ei insisi, cit si din sofii ior, altceva decit umbrele care cad, arun- c.ite de foe, pe zidul de dinaintea lor?” ,,Cum ar putea vedea altceva — spuse el — daca intitiaga viafa sint silifi sa-si £ina capetele nemi§- cate?” ,,Dar ce ar putea vedea din obiectele purtate ? Oare nu tot acelasi lucru?” „Bun, si?” ,,Iar daca. ei ar fi in stare sa. stea de vorba unii cu alfii, nu crezi ca. oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea?” ,,Necesar.” „§i ce-ar face daca. zidul de dinainte al incliisorii ar avea un ecou ? Cind vreunul dintre cei ce tree ar enrite vreun sunet, crezi ca ei ar socoti emisiunea sune- tului iscata fiind de altceva, in afara umbrei ce le trece pe dinainte ?” ,,Pe Zeus, — raspunse el — nu cred !” ,,ln general, deci — am spus eu — asemenea o.vaieni nu ar putea lua drept adevar decit umbrele lucrurilor.” „E cu totul obligatoriu.” „Prive^te acum in ce fel ar putea fi dezlegarea lor din lanturi si vindecarea de lipsa lor de minte, daca. asa ceva le-ar sta in fire : atunci cind vreunul dintre ei s-ar pomeni dezlegat si silit, deodata, sa. se ridice, sa-si roteasca. grumazul, sa umble si sa. priveasca spre lumina, facind el toate acestea, ar resimti tot felul de dureri, iar din pricina stralucirii focului n-ar putea privi accle obiecte, ale caxor umbre le vazuse mai inainte. Ce crezi ca ar zice, daca. cineva i-ar spune ca ceea ce vazuse mai inainte erau desertaciuni, dar ca acum se afla. mai aproape de ceea-ce-este si ca, intors catre ceea-ce-este in mai mare masura, vede mai conform cu adevarul ? In plus, daca, ara.tindu-i-1 314 PLATON pe fiecare dintre obiectele purtate, 1-ar sili, prin intre- bari, sa raspunda ce anume este lucrul respectiv? Nu crezi ca el s-ar putea afla in incurcatura. si ca ar putea socoti ca. cele vazute mai inainte erau mai ade- varate decit cele aratate acum ?” „Ba da.” e „Iar daca 1-ar sili sa priveasca spre lumina insasi, nu crezi ca. 1-ar durea ochii si ca. ar da fuga indarat,. intorcindu-se spre acele lucruri pe care poate sa. le vada. si le-ar socoti pe acestea, in fapt, mai sigure decit cele aratate ?”253 ,,Chiar asa !” ,,Dar daca cineva 1-ar smulge cu for£a din locuinta aceasta, ducindu-1 pe un suis greu si pieptis, nedindu-i drumul pin a ce nu 1-ar fi tras la lumina soarelui, oare nu ar suferi si nu s-ar minia ca. e tras ? Iar cind ar iesi la soare, nu i s-ar umple ochii de stralucire, astfel incit 516 a nu ar putea vedea nimic din lucrurile socotite acum adevarate ?” „N-ar putea, eel pu£in indata, sa le vada !” — grai el. ,,Cred ca ar avea nevoie de obisnuin£a, daca ar fi ca el sa vada lumea cea de sus. Iar mai intii, el ar vedea mai lesne umbrele, dupa. aceea oglindirile oame- nilor si ale celorlalte lucruri, apoi lucrurile ele insele. In continuare, i-ar fi mai usor sa priveasca in timpul noptii ceea ce e pe cer si cerul insusi, privind deci b lumina stelelor si a lunii mai curind decit, in timpul zilei, soarele si lumina sa.” ,,Cum de nu !” ,,1/a urma, el va privi soarele, nu in apa, nici re- flexiile sale in vreun loc strain, ci 1-ar putea vedea si contempla, asa cum este, pe el insusi, in locul sau propriu.” ..Necesar.” ,,Dupa aceasta, ar cugeta in legatura. cu soarele, cum ca acesta determina. anotimpurile si anii, ca el cirmuieste totul in lumea vizibila, fiind cumva ras- punzator si pentru toate imaginile acelea, vazute de- c ei /in pestera/” 253 bis . ,,B clar ca aici ar ajunge, dupa. va fi strabatut. toate celelalte etape.” REPUBLICA. PARTEA A III-A 315 „Ei, §i nu crezi ca daca omul acesta si-ar aminti de prima sa locuinja, de intelepciunea de acolo, -ca §i de partasii sai la lan£uri, el s-ar socoti pe sine fericit de pe urma schimbarii, iar de ceilalti i-ar fi mila. ?” „Cu totul.” ,,Iar daca. la ei ar exista laude si cinstiri si s-ar da rasplata. celui mai ager in a vedea umbrele ce tree alaturi si care isi aminteste eel mai bine cele ce, de obicei, se preeed, se succed, sau tree laolalta, si care, in temeiul acestor observatii, ar putea eel mai bine sa prezica 254 ce urmeaza. in viitor sa se mai intimple, \i se pare oare ca. omul nostra ar putea sa. pofteasca. rasplafile acelea si sa-i invidieze pe cei onorari la ei si aflati la putere ? Sau ar simti ce spune Homer, voind nespus mai degraba argat sa fie pe pdmint la cineva neinsemnat, sarman si faro, de stare 255 , con- simtind sa pata. orisice mai degraba decit sa. aiba. parerile de acolo si sa. traiasca in acel chip?” ,,Asa cred — zise el. Ar voi sa. pateasca. orice mai curind decit sa traiasca iu acel chip.” ,,Mai gindeste-te si la urmatorul aspect : daca, iarasi, acel om, coborind, s-ar aseza in acelasi scaun de unde a plecat, oare nu ar avea ochii plini de intu- necime, sosind deodata dinspre lumea insorita.?” ,,Ba da” — zise. ,.Iar daca el ar trebui din nou ca, interpretind umbrele acelea, sa. se ia la intrecere cu oamenii ce au ramas totdeauna legari si daca ar trebui s-o faca. chiar in clipa cind nu vede bine, inainte de a-si obisnui ochii, iar daca. acest timp cerut de reobisnuire 517 nu ar fi cu totul scurt, oare mi ar da el prilej de ris ? Si nu s-ar spune despre el ca, dupa. ce s-a urcat, a revenit cu vederea corupta si ca, deci, nici nu merita. sa. incerci a sui ? Iar pe eel ce incearca. sa-i dezlege si sa-i conduca. pe drum in sus, in caz ca. ei ar putea sa. puna, miinile peel si sa-1 ucida, oare nu 1-ar ucide ?” 256 . ,,Ba chiar asa.” ,,Iata, draga. Glaucon, — am spus eu — ima- ginea care trebuie, in intregime pusa. in legatura. cu cele zise mai inainte : domeniul deschis vederii e asemanator cu locuinta-incliisoare, lumina focului din ea — cu puterea soarelui. Iar daca ai socoti urcusul 316 PLATON .-i coutemplarea lumii de sus ca reprezentind suisul v.ifletului catre locul inteligibilului, ai intelege bine i-cea ce eu nadajduiam sa spun, de vreme ce asa ceva a dorit sa asculti. Daca nadejdea aceasta e indrepta- jita, Zeul o stie 257 . „);)iniile mele insa accstea sint, anume cain dome- c n’ul nteligibilului, mai presns de toate este ideea Bine- lui, ca ea este anevoie de vazut, dar ca, odata va- luta, ea trebuie conceputa ca fiind pricina pentru tot ce-i drept si frumos ; ea zamisleste in domeniul vizi- bil lumina si pe domnul accsteia, iar in domeniul inteligibil, chiar ea domneste, producind adevar si intelect : si iarasi cred ca eel ce voieste sa faca ceva cugetat in via}a privata sau in cea public^, trebuie s-o contemple.” ,,»Sint de aceeasi par ere — spuse el — in felul in care pot.” ,,Atunci fii dc acord si cu lucrul ce urmeaza si mi te mira ca cci care ajung aici nu vor sa se indeletni- ceasca cu ai’acerile ornenesti, ci, mereu, sufletele lor cata in sus, fapt firesc daca aceasta se intimpla du- d pa chipul iinaginii infajisate mai inainte.” ,,E firesc.” ,,Dar crezi ca e de mirare, daca cineva, sosind de la coutemplarea divinului la cea a lucrurilor ornenesti, se poarta cum nu trebuie si sc face de ris, avind vederea inca slaba ? Ti se pare de mirare ca, inainte de a se obisnui indestulator cu bezna din lumea de aici, este silit, pe la tribunal sau pe aiurea, sa se confrunte cu umbrele drepta^ii, sau ai statuile de la care provin umbrele si sa se ia ia intrecere cu altii in legatura cu e^acest subiect si in felul in care sint intelese toatc- acestea de catre oameni ce n-au vaztit niciodata drejjtatea insasi?” ,,Nu este deloc de mirare.” a ,,Dar daca lumea ar avea minte, si-ar aminti ca. exista doua. feluri de slabire a vederii, provenind de la doua. feluri de pricini : o data, a celor ce vin de la lumina la intuneric, apoi, ale ecler ce vin de la iiitu- neric la lumina. Ar putea atunci gindi ca. acelasi lucru se petrece si cu sufletul, atunci cind 1-ar vedea tulburat si incapabil sa. vada. ceva ;f_n-ar trebui sa. REPUBLICA. PARTEA A ll.’-A 317 rida. necugetat, ci s-ar cadea sa cerceteze dac£ nu cumva, venind sufletul de la o viata. mai luminoasa, nu e patruns de intuneric datorita. neobisnuinfei ; sau daca., dimpotriva, sosind de la mai multa. nesti- inta. inspre o via£a mai luminoasa, nu s-a umplut de o mai mare stralucire. Astfel, pe eel dintii 1-ar socoti fericit pentru ceea ce i s-a intimplat si pentru ceea ce a trait, in timp ce pe celalalt 1-ar socoti vrednic de mila. Iar daca totusi ar voi sa. rida de acesta din urnia, ar fi mai putin ridicol sa rida de el, decit de eel care soseste de sus, de la lumina.” ,,Foarte corect ceea ce spui.” „A§a ceva trebuie sa cugetam despre aceste su- flete, daca ideile noastre sint adevarate. Si sa. nu socotiin ca. educatia este ceea ce unii pretind ca. ea este : intr-adevar, ei sustin ca pot aseza stiinta intr-un suflet in care ea nu se afla, ca si cind ar da vedere ochilor orbi” 258 . ,,Da, ei sustin asa ceva.” ,,Discu}:ia noastra arata. insa — am spus eu — ca, dupa. cum ochiul nu e in stare sa. se intoarca spre stralucire dinspre intuneric, decit laolalta cu intreg corpul, la fel aceasta capacitate prezenta. in sufletul i’iecaruia, ca si organul prin care fiecare cunoaste, trebuie sa. se rasuceasca impreuna. cu intreg sufletul dinspre tarimul devenirii, pina. ce ar ajunge sa priveas- ca. la ceea-ce-este si la mareata lui stralucire. Binele pe aceasta o numim, nu ?” 259 . „Da.” ,,Iata deci arta <<rasucirii » ! 260 Se pune problema in ce fel se va ob^ine transf ormarea cea mai rapida si mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sadi sim- ^ul «vazului », ci de a-1 face sa. «vada » pe eel ce are acest simt, dar nu a fost crescut cum trebuie si nici nu priveste unde ar trebui.” ,,Asa se rjare” — spuse. ,,Celelalte asa-zise virtuti ale sufletului par sa fie cumva apropiate de virtutile trupului — de fapt, ele nu exista. in el mai inainte, ci doar mai tirziu apar < in obiceiuri §i in ocupatiile omului. Insa. capacitatea de a cugeta are, mai degraba decit orice altceva, parte de ceva divin, pare-se, ceva care face ca ea sa nu-si 318 PLATON piarda puterea niciodata. Numai ca eapoate deveni, dind urmare «rasucirii » ceva folositor si util, sau 519 a nefolositor si vatamator. Ori n-ai observat la cei socotiti ticalosi dar iscusifi, ca maruntul lor suflet e ager la vedere §i priveste cu ascutime scopurile spre care s-a indreptat, ca unul ce nu are o vedere slaba, dar e silit sa slujeasca raului, incit, cu cit ar fi mai ager la vedere, cu atit ar savirsi mai multe rautati ?” „Ba da.” ,,Daca atunci s-ar taia inca din copilarie aceasta parte /rea/ a sufletului, i s-ar taia atunci legaturile b de rudenie cu devenirea, precum cu un plumb nevred- nic, legaturi care, inclinind spre mincaruri $i placed de acest fel, spre bucuriile ospefelor, intorc in jos privirea sufletului. Or, daca s-ar indeparta de ele si s-ar intoarce catre adevar, aceeasi putere aparti- nind acelorasi oameni, 1-ar vedea atunci cu multa agerime, la fel cum vede si lucrurile asupra carora este acum indreptata.” ,,E verosimil.” „Dar nu e verosimil si urmatorul lucru : nu este necesar, in temeiul celor de dinainte ca nici cei needu- cati si lipsiti de experienj;a adevarului sa uu poata vreo- c data cirmui ca lumea cetatea, dar nici cei lasati sa-§i consume pma la capat via^a in invatatura ? Primii, deoarece due lipsa unui principiu unic, pe care avin- du-1 in vedere, sa faca tot ceea ce fac, in viata pri- vate si in public ; ceilalti, fiindca de bunavoie nu vor acdona, socotind ca au si ajuns sa viej;uiasca in Insu- lele Fericitilor.” ,,Adevarat.” ,,Este, prin urmare, sarcina noastra — am spus eu — a celor ce duram cetatea, sa silim sufletele cele mai bune sa ajunga la invatatura pe care mai inainte am numit-o «suprema », anume sa vada Binele si sa intreprinda acel urcus, iar dupa ce, fiind sus, vor fi d privit indeajuns, sa nu li se ingaduie ceea ce acum li se ingaduie.” ,,Ce anume?” ,,Sa ramina pe loc si sa nu mai vrea sa coboare indarat la acei oameni inlantuiti 261 , nici sa ia parte REPUBLICA. PARTEA A III-A 319 la greutatile si cinstirile lor, fie ca sint mai mult sau mai pufin vrednice.” „Dar — spuse el — nu le vom face o nedreptate si nu ii vom face sa traiasca mai rau, cind lor le este cu putin^a sa. traiasca mai bine ?” ,,Iarasi ai uitat, prietene 262 , ca legea nu se sinchi- e seste ca o singura clasa sa. o duca. deosebit de bine in cetate, ci ea orinduieste ca in intreaga cetate sa existe fericirea, punindu-i in acord pe ceta£eni prin convin- gere si constringere, facindu-i sa-si faca parte unul altuia din folosul pe care fiecare poate sa-1 aduca. 520 a obstii. Legea face sa. fie in cetate astfel de oameni, nu ca sa-1 lase pe fiecare sa. se indrepte pe unde ar vrea, ci ca ea sa-i foloseasca. pentru a intari coeziunea cetatii.” „Adevarat, am uitat” — spuse el. ,,Cugeta, deci, Glaucon, si vezi ca. nu le vom face o nedreptate celor care devin la noi filosofi, ci le vom prescrie un principiu drept, determinindu-i sa poarte de grija celorlalti si sa vegheze asupra-le. Le vom spune ca filosofii apaxuji in alte cetati nu iau b parte in chip firesc la problemele acelor cetati : caci ei apar acolo de la sine putere, in pofida constitu- tiei fiecarei cetati ; si este drept ca ceea ce creste de la sine, nedatorind nimanui hrana, nici sa nu aiba. in vedere sa. o asigure vreunuia. «Noi insa — vom zice — v-am nascut pe voi domni si regi peste voi insiva si peste restul cetatii, ca intr-un stup 263 . Voi sinte^i mai bine si mai desavirsit educa^i decit filosofii din alte cetati si mai potriviji sa participati la ambele — /la filosofie si la cirmuire/. Prin urmare, fiecare, c la rindul sau, trebuie sa coboare catre locuinta co- muna a celorlalti si trebuie sa. se obisnuiasca a privi obscuritatea. Caci de indata ce va vefi fi obisnuit cu ea, o veti vedea de nenumarate ori mai bine decit cei de acolo si veti sti ce este fiecare dintre umbre si a cui umbra este, fiindca voi ati contemplat adevarul despre cele frumoase, drepte si bune. In acest fel, voi (ca si noi) ve£i dura cetatea in stare de trezie, iar nu de vis, asa cum sint durate azi majoritatea ceta^i- lor, de catre cei ce se lupta unii cu altii pentru niste d umbre si se sfadesc pentru dreptul de a cirmui, ca si 320 PLATON cind acesta ar fi ceva insemnat. Adevarul este ca. cetatea in care cei meniti sa conduca doresc eel mai putin sa conduca, este, in chip necesar, eel mai bine si mai neinvrajbit durata. ; iar cea in care cirmuitorii se poarta. pe dos, arata si pe dos decit prima” 204 . „ Absolut.” ,,Atunci, oare crezi ca. nu ne vor da ascultare odras- lele noastre, dupa ce vor auzi toate acestea si nu vor voi sa. poarte partea lor de povara. in cetate, fiecare cind ii soseste rindul, ci vor voi doar sa. locuiasca toata viata unii impreuna. cu ceilalti, intr-un loc al purita^ii ?” e ,,E cu neputinta — spuse el. Caci le vom prescrie ceva drept unor oameni drepti. Iar fiecare dintre ei se va indrepta catre conducere ca spre ceva silnic mai curind decit spre orice altceva, invers decit fac conducatorii de acum, din fiecare dintre cetati.” ,,Astfel stau lucrurile, prietene — am spus eu. Daca. celor meniti sa conduca le vei afla o viata mai 521 a buna, decit cea de conducator, este cu putinfa sa ai o cetate bine orinduita. Caci numai in ea vor domni cei cu adevarat bogaji, nu in bani, ci in ceea ce tre- buie sa fie bogat omul fericit : intr-o viata. buna, si rationala. Dar daca vor veni in viata publica. cei care, acasa, sint cersetori si flaminzi, socotind ca de aici — din domeniul public — le va fi dat sa puna mina pe bine, nu e cu putinta. sa ai o cetate bine orinduita. Fiindca odata ce cirmuirea ajungc un obiect de dis- puta, riizboiul patrunzind in casa si in interior, el ii nimiceste si pe cirmuitori si restul cetatii.” ,,Cu totul adevarat” — spuse el. b ,,Dar cunosti vreo alta viata, in afara de cea pro- prie adevaratei filosofii, care sa dispretuiasca demuita- tile politice?” „Nu, pe Zeus !” — raspunse el. ,,Asadar este necesar ca spre cirmuire sa nu se indrc-nte cei ce o indragesc. Caci altminterea cirmui- torii devin rivali in iubirc si so lupta. unii cu altii.” ,,Cum sa. nu !” ,,Pe care altii, deci, ii vei determina sa se iudrepte spre paza cetatii, decit pe cei care, mai intii, sint. cei mai buni cunoscatori ai conditiilor ce fac o cetate REPUBLICA. PARTEA A III-A 321 sa. fie eel mai bine alcatuita, dar care, in plus, mai au si alte cinstiri /decit cele politice/, ca si o viata. mai buna decit cea politica.?” ,,Pe nimeni altii” — spuse. E. „Vrei sa. cercetam si acest punct : in ce fel astfel de oameni vor aparea in cetate si in ce fel vor putea fi condusi ei catre lumina precum se spune ca sint cei ce suie de la Hades catre zei ?” 265 . „Cum sa. nu vreau !” ,,Aceasta n-ar fi doar o rasturnare a scoicii ! 266 Ci o «rasucire » a sufletului de la o zi intunecata ca noaptea catre ziua cea adevarata, o ascensiune si o revenire catre ceea-ce-este. Aceasta afirmam ca este filosol’ia cea adevarata.” ,,Cu totul.” ,,Nu trebuie cercetat care invatatura. anume poseda o astfel de putere?” ,,Cum de nu !” ,,Care ar fi acea invatatura sortita, Glaucon, sa traga sufletul dinspre devenire catre ceea-ce-este ? lata la ce ma. gindesc : n-am afirmat ca e necesar ca tinerii nostri sa. fie pregatiti in arta razboiului ?” „Ba da.” ,, Trebuie deci sa legam si aceasta invatatura pe care o cautam de acel principiu …” ,,Care anume?” „Cel de a nu fi inutila unor barbati razboinici.” , .Trebuie — zise — daca. e cu putinta.” ,,Pe ei i-am educat mai inainte prin gimnastica si muzica.” ,,Asa a fost” — spuse. ,, Gimnastica a fost pusa sa aiba in vedere ceea ce apare si piere. Caci ea privegheaza cresterea si des- cresterea trupului.” ,,Pare-se.” ,,Deci n-ar putea fi ea invatatura pe care o cau- tam!” „Nu.” 522 ,,Dar oare este ea muzica, toata cita am analizat-o mai inainte?” 322 PLATON „Aceea — spuse el — era pandantul gimnasticii, daca tyi amintesti. Ea ii educa pe paznici cu ajutorul bunelor deprinderi si le oferea prin armonie, o buna armonie interioara, iar prin ritm, un ritm interior, dar nu oferea o stiinta. Ea stapinea, in domeniul discursurilor, si alte deprinderi inrudite cu acestea si stapinea, de asemenea, intre discursuri, pe cele cu un caracter mitologic, cit si pe acelea mai apropiate de b adevar. Dar in ea nu exista vreo invatatura care sa conduca spre ceva asemanator cu ceea ce tu cauti acum.” ,,Mi-ai amintit perfect — am spus eu. Intr-ade- var, ea nu avea nimic asemanator. Dar, minuirat Glaucon, care ar putea fi aceasta invatatura? Caci meseriile, toate, au aparut a fi servile …” ,,Cum sa nu fie ? Atunci ce invatatura mai ramine, in afara gimnasticii, a muzicii si a meseriilor?” ,,Ei bine, — am zis eu — daca nu putem alia nimic in afara acestora, sa luam vreuna dintre inva- .taturile care se extind asupra tuturor ocupatiilor.” ,,Care anume ?” c ,,Acel lucru comnn — am spus eu — pe care toate meseriile, cugetarile si stiintele trebuie sa-1 invete in primul rind.” „Care?” ,,Acel marunt lucru, — am spus eu — faptul de a deosebi pe unu, doi si trei. Vorbesc, in principiu, despre numarul insusi si despre calcul. Sau nu e adevarat ca orice meserie si stiinta este obligata sa se impartaseasca din acestea?” ,,Ba da” — spuse. ,, Atunci si arta razboiului?” ,,E necesar din plin.” d ,,Ridicol general ne apare, de fiecare data, in tragedii, Agamemnon datorita lui Palamedes ! Caci acesta afirma despre sine ca, descoiserind numarul, a stabilit apoi rinduirea ostirii la Troia si ca a numarat corabiile si toate celelalte, ca si cind, mai inainte, ele nu fusesera numarate sau Agamemnon n-ar fi stiut nici cite picioare are, de vreme ce nu stia sa nu- mere. Asadar, ce fel de general crezi ca era el ?” 287 . ,,Uimitor general, daca. acestea ar fi adevarate !” REPUBLICA. PARTEA A III-A 323 ,,Deci vom socoti ca putin^a de a calcula si de a numara este inca o invatatura necesara unui raz- boiatc ?” ,,Mai mult ca orice — zise el — daca urmeaza. sa in^eleaga ceva din rinduirea trupelor si, inca. mai mult, daca e sa fie om.” ,,Dar oare ai ideea pe care o am si eu despre aceasta invatatura. ? ” „Anume?” „Exista. sansa ca ea sa. £ina de acele invafaturi pe care noi le ca.uta.rn, ce conduc, prin firea lor, catre intelectul pur, dar ca nimeni sa. nu se slujeasca cum trebuie de ea, cea care poarta spre esenta.” ,.Cum asa ?” „Voi incerca sa. fac limpede parerea mea. Insa priveste si tu acele inva.}:aturi pe care le definesc ca inalfind — ori nu — incotro ne intereseaza si incu- viinfeaza. sau neaga ca. aceasta invatatura ar f i precum banui.” „Arata !” ,,Ara.t, daca tu observi ca. unele lucruri sensibile nu atrag intelectul spre a le cerceta, fiind ele indestu- lator judecate de catre senzatii ; altele insa. cer din partea intelectului o cercetare deoarece senzatia nu face nimic trainic.” „E clar ca te referi la lucrurile aflate la departare sau la desenele in clar-obscur.” ,,Nu in^elegi intru totul ceea ce spun.” ,,Ce spui atunci?” ,,Cele ce nu atrag intelectul — am zis eu — sint cele care nu cad in acela§i timp sub incidenfa unei senzatii contrare. Pe cele care fac asa ceva le soco- tesc ca solicitind intelectul, deoarece senzatia nu arata cu nimic mai mult un contrariu decit pe cela.- lalt, fie ca. aceste senzatii sosesc de aproape sau de departe. lata., astfel va fi mai clar ceea ce susfin : spunem ca. acestea sint trei degete — eel mare, arata.- torul §i mijlociul.” ,,Desigur.” ,,Ia seama ca eu vorbesc despre obiecte vazute de aproape. Insa. cerceteaza. in legatura. cu ele urma- torul aspect.” 324 PLATON ,,Care anume ?” ,,Fiecare dintre ele apare a fi in aceeasi masura «deget » si sub acest aspect nu se deosebeste deloc de celelalte, fie ca este vazut a fi in centru, ori la capat, fie ca e alb, ori negru, gros sau subtire si asa mai departe. In toate aceste cazuri, sufletul majoritajii oamenilor nu este condus catre gindire, incit sa. se intrebe ce este un deget. Caci nicaieri vederea nu-i arata ca, in acelasi timp, un deget ar fi contraiiul unui deget.” „Nici nu-i contrar.” ,,E verosimil, deci, ca. o astfel de senzatie nu poate atrage si trezi intelectul.” ,, Verosimil.” ,,Dar ia priveste : marimea degetelor si micimea lor sint oare indestulator vazute de catre vedere, incit sa nu fie nici o deosebire pentru ea a se aseza pe eel aflat la mijloc sau la capat ? Si asemanator in ceea ce priveste grosimea si subtirimea, moliciunea si duritatea, cind sint percepute de catre pipait ? Dar oare astfel de aspecte nu sint insuficient aratate si de celelalte sinvfuri ? Sau fiecare dintre simturi face vtrr matorul lucru : mai intii simtul aplicat pe ceva tare, este silit sa. inregistreze apoi si ceva moale, comunicind sufletului ca aceeasi entitate este resimfita si ca tare si ca moale?” ,,Da, astfel se intimpla.” ,,Nu e, deci, necesar ca, in astfel de situatii eel putin, sufletul sa ajunga in incurcatura, intrebindu-se ce anume indica senzatia in raport cu tarele, daca pe acelasi lucru il declara si moale, ca si senzatia uso- rului, a greului, intrebindu-se ce este usorul si greul, de vreme ce senzatia il arata si pe greu ca fiind usor si pe usor ca fiind greu ?” ,,Asemenea interpret ari /ale simturi lor/ apar ab- surde sufletului si ele pretind o cercetare” — spuse el. ,,E verosimil — am zis eu — ca. sufletul face in atare cazuri, pentru prima oara, experienta socotitu- lui si apeleaza la intelect, spre a vedea daca obiectelc propuse /sim|;urilor/ sint unul sau doua” 1168 . ,,Cum sa nu !” REPUBLICA. PARTEA A III-A 325 „Dar daca. obiectele apar a fi doua, fiecare apare a fi diferit, dar este, la rindul sau, unul.” „Da.” ,,Daea fiecare este unu, dar ambele sint doua, vei gindi cele doua ca distincte. Caci indistinctele nu le-ai putea gindi ca doua, ci ca pe unul singur !” „Adevarat.” ,,Or, vederea, — spuneam noi — percepea ma- rele si micul, dar nu ca pe ceva distinct, ci amestecat.” „Asa e.” ,,Insa tocmai pentru limpezirea acestei situajii, este nevoit intelectul sa vada si el marele si micul, dar nu amestecate, ci distincte, invers decit vederea.” ,,Adevarat.” ,,Dar nu tocmai din acest moment incepem sa ne intrebam ce sint marele si micul?” „Ba da.” ,,t?i astfel, am denumit un aspect inteligibil, pe celalalt — vizibil.” ,, Exact” — zise. ,,Aceasta incercasem adineaori sa spun, anunie ca unele lucruri atrag gindirea, altele — nu. Pe cele ca- re ajung obiect al senzatiei laolalta cu contrariile lor le definesc ca atragind-o, pe cele care nu fac asa, nu le socotesc in stare sa o trezeasca.” ,,lnteleg acum si vad si eu lucrurile la fel.” ,,Ei bine, numarul si Unul din care categorie fac parte?” 269 . ,,Nu-mi dau seama.” ,,Ci, calauzeste-te dupa cele spuse’mai inainte : daca Unul in el insusi este indeajuns vazut sau perce- put prin vreo alta senzatie, el nu ar putea conduce catre esenta, asa cum am aratat in cazul degetului. Dar daca, in ceea ce-1 priveste, apare mereu o contra- dictie, astfel incit el sa nu apar a cu nimic mai mult Unu decit non-Unu, sufletul ar avea nevoie de un judecator si ar ajunge in incurcatura, fiind silit sa caute si sa-si puna in miscare gindirea dintr-insul. S-ar intreba ce anume este, in sine, Unul si astfel, invatatura despre Unu ar apartine acelora care con- duc si indreapta catre contemplarea a ceea-ce-este.” 326 PLATON ,,Da, contemplarea Unului poseda din belsug acest caracter. Caci vedem deopotriva acelasi lucru si ca unu si ca o nesfirsita. murfime.” ..Atunci, daca. aceasta este situafia Unului — am zis eu — nu la fel se va intimpla cu orice numar ?” „Cum de nu ?” „Dar calculul si aritmetica sint, in intregime, legate de numar.” ,,lntru totul.” b ,,Deci aceste discipline apar in stare sft conduca spre adevar” 270 . ,,Chiar deosebit de mult.” ,,Ar putea apar^ine deci aritmetica inva^aturilor pe care le cautam. Caci pentru un razboinic este necesa- ra cunoasterea ei, din pricina nevoii de a rindui ostile, iar pentru un filosof, deoarece acel ce leapada. haina de- venirii trebuie sa se atinga de esenta, caci altminteri el nu va ajunge niciodata un om care sa chibzuiasca.” ,,Asa e.” ,,Dar paznicul nostru se intimpla sa fie si razboi- nic si filosof.” „Bun, si?” ,,0 invatatura potrivita, deci, vei legifera, Glau- con, si ii vei convinge pe cei care, in cetate, vor fi siliti sa aiba sarcinile cele mai importante, sa se in- c drepte spre calcul si sa. se ocupe cu el, dar nu in chip prolan, ci astfel incit sa ajunga la contemplarea naturii numerelor cu ajutorul intelectului, ocupindu-se de acestea mi in vederea vinzarii sau cumpararii, pre- cum negustorii sau precupefii, ci pentru razboi si pentru a face sufletul insusi pregatit sa se intoarca lesne dinspre devenire catre adevar si fiinta.” ,,Preafrumos graiesti !” — zise. ,,Ma mai gindesc, — am spus — dupa ce s-a d vorbit despre arta calculului, la subtilitatea ei si ca ea este de folos in multe feluri scopului nostra, daca va fi practicata in vederea cunoasterii si nu a negus- toriei.” , , In ce fel va fi de folos?” „Ma refer la ceea ce aveam in vedere adineaori, anume ca. ea indreapta. cu putere sufletul inspre inalt, silindu-1 sa discute despre numerele insele, nepri- REPUBLICA. PARTEA A 1II-A 327 mind cu nici un chip ca cineva sa vorbeasea.. despre ele, aratind sufletului numere eontinute in corpuri vizibile sau palpabile. Stii doar ca cei pricepufi la calcul ar ride si n-ar f i de acord, daca cineva ar incerca, cu mintea, sa divida unitatea. Ci, daca tu ai «imbuca- ta^i-o », ei ar inmulti-o, bagind de seama ca niciodata Unul sanupara. a fi non-Unu — adica multe parti” 271 . ,,Adevarat ce spui” — vorbi el. ,,Si daca, Glaucon, cineva i-ar intreba : «0, mi- 526 nunap oameni, ce fel de numere sint cele despre care vorbrji, in rindul carora Unul este asa cum este soeo- tit de catre voi — fieeare unitate intreaga. iiind egala cu alta, neadmitind nici o diferenta fa^a de ea si fara sa aiba, in sine, vreo parte ? » Ce crezi ca. ar ras- punde ei ?” ,,Ar raspunde, cred, ca despre aceste numere vor- besc, care nu pot fi decit gindite ; altminterea fiind im- posibil sa fie cumva percepute.” ,,Vezi, asadar, — am zis — prietene, ca. sint intr-adevar sorfi buni ca inva^atura aceasta sa ne fie necesara, de vreme ce ea sileste sufletul sa. se foloseasca. de gindire in ea insasi, spre a ajunge la adevar, in el insusi?” ,,Da, strasnic face ea asta !” ,,Ei bine, dar ai observat lucrul urmator ? Ca cei prin fire buni la calcul au o fireasca agerime a mintii, ca sa. spunem asa, pentru toate invajaturile. Iar cei inceti, daca primesc inva.J:atura calculului si se exer- seaza, chiar daca nu au vreun alt folos, ajung to- tusi mai ageri decit erau si fac cu totii progrese” 272 . ,,Asa este.” ,,Si apoi, cautind invataturi care sa pretinda mai multa osteneala. de la eel care invata si studiaza, n-ai putea afla, in afara acesteia, nici multe si nici nu le-ai putea gasi cu usurinta.” ,,Defel nu le-ai gasi !” ,,Din pricina tuturor acestora deci, calculul nu trebuie lasat deoparte, ci trebuie ca cei mai buni .prin fire sa fie invatafi sa-1 cunoasca..” ,,De acord !” — zise. ,,Cu asta, una la mina ! Sa cercetam, insa, o cunos- 328 PLATON tinj:a inrudita cu calculul, daca cumva ni se potri- veste.” ..La ce te referi ? — intreba. el. La geometrie?” ,, Exact.” d ,,Pe cit are ea de-a face cu arta militara, e limpede ca ni se potriveste : caci in privinta campaniilor -mili- tare, a ocuparii unor teritorii, a stringerii si desfasu- rarii oastei, cit si a tuturor situatiilor in care arma- tele sint dispuse /intr-o anumita ordine/, fie chiar in timpul luptei, fie in timpul marsurilor, un comandant ar fi mai bun sau mai rau, in masura in care ar fi priceput sau nu la geometrie.” ,,Dar pentru acestea — am spus eu — ar ajunge chiar si o mica parte a geometriei si a calculului. Tre- buie insa cercetata partea ei cea mai insemnata si care duce mai departe, anume, daca cumva ea te e poarta spre a vedea mai usor ideea Binelui. Or, — afirmam — intr-acolo poarta toate cite silesc su- fletul sa se intoarca spre acel loc, unde se afla cea mai de presus fericire a ceea-ce-este 273 , pe care el, sufletul, neaparat are, cu orice pret, a o vedea.” ,,Adevarat” — zise. ,,Asadar, daca /geometria/ sileste sa. se contemple esenta, ni se potriveste, daca insa isi da silinta doar in vederea devenirii, nu se potriveste.” ,,Asa sa zicem.” 527 a n Nu ne vor face sa. cadem in indoiala cei putin priceputi la geometrie, fiindca stiinta insasi este total contrarie aspectului rezultat din vorbele spuse, in ceea ce o priveste, de catre cei ce o practica.” ,,Cum asa ?” ,,Bi vorbesc in chip ridicol si insuficient : caci toate discutiile le poarta ca oameni practici care au in ve- dere actiunea. Spun ca «fac patrate », ca (dntind », «adauga » si tot asa glasuiesc, cu toate ca aceasta. b invatatura, in intregul ei, se practica in vederea cu- noasterii” 274 . ,,Intru totul.” ,,Sa. mai cadem de acord asupra unui punct ?” ,,Care anume ?” ,,Ca este vorba despre stiinta a ceea-ce-vesnic-este si nu a ceea ce cind apare, cind piere.” REP0BL1CA. PARTEA A JII-A 329 ,,De acord. Geometria este stiinta a ceea-ee-vesnic- este.” ,,Ea reprezinta, deci, preavrednic barbat, un mij- loc de a trage sui’letul spre adevar si de a pregati inte- ligenta filosofului sa indrepte in sus facidtatile pe care, in chip nepotrivit, le indreptam in jos.” ,,Cit e cu putinta” — zise. ,,Cit e cu putinta sa prescriem deci ca cei aflati in cetatea cea frumoasa. 275 sa nu ocoleasca in nici un chip geometria. Dealtfel nu sint mici nici utilizarile secun- dare ale acestei invataturi.” „Care?” ,,Cele pe care tu le-ai pomenit : cele legate de raz- boi, ca si cele legate de intregul activita^ii de invatare, pentru ca sa o primim mai bine. Caci stim ca un om ce se bizuie pe geometrie este intru totul difcrit de unul care nu se bizuie pe ea.” ,,lntru totul, pe Zeus!” — spuse. ,,Sa dam tinerilor, deci, aceasta a doua invata- tura ?” ,,Sa le-o dam.” ,,Dar sa nu le dam astronomia ca pe cea de-a treia ? Sau nu crezi ?” • ,,Ba da — vorbi el. Caci a injelege mai bine mer- sul anotimpurilor, al lunilor si al anilor este o cunostinta. potrivita. nu doar cu agricultura si navigatia, ci si, deloc mai putin, cu arta militara.” ,,Dragutule ! Parca te temi de multime, sa nu se spuna ca prescrii invataturi inutile ! Nu e deloc nein- semnat ceea ce spui, desigur, dar e dificil de crezut ca, prin intermediul acelor cunostinte, un anumit organ, propriu sufletului fiecaruia, se curata si se reaprinde, dupa ce el a fost nimicit si orbit de catre celelalte in- deletniciri. E de preferat insa ca el sa fie pastrat, mai degraba decit zece mii de ochi. Caci doar cu aju- torul sau e vazut adevarul. Iar cei ce sint de acord cu asa ceva, negresit vor socoti ca opinezi just. Cei insa. care n-au cunoscut niciodata lucrul acesta, vor spune ca spui prostii. Caci ei nu vad aici vreun alt folos, vrednic de a fi amintit. Cerceteaza asadar cu care dintre acesti oameni stai de vorba. Sau cumva 528 nu vorbesti nici macar cu cei dintii, ci diseufi in 330 PLATON principal pentru tine insuti, fara ca totusi sa te superi daca vreun altul ar voi sa aiba folos de pe urma vor- belor tale.” ,,Asa si vreau — spuse — sa vorbesc, sa intreb si sa^ raspund in principal pentru mine insumi.” ,,Intoarce-te insa inapoi — am zis eu — caci nu am asezat acum corect stiiufa care urmeaza geome- triei!” ,,Dar cum sa facem?” ,,Dupa figura plana, am luat corpul aflat deja b intr-o miscare de revolutie, inainte de a-1 lua pe el, in sine. Se cuvine ca, in continuarea celei de-a doua dimensiuni, sa o luam pe cea de-a treia. E vorba despre dimensiunea proprie cuburilor si a obiectelor ce au parte de adincime.” ,,Asa este. Insa, Socrate, se pare ca aceasta stiiuta inca n-a fost inventata !”” 6 . ,, Aceasta are doua pricini — am zis eu. Mai intii fiindca nici o cetate nu pretuieste astfel de cuno- stinte, iar ele sint cercetate fara energie, fiind extrem de dificile. Apoi, fiindca cercetatorii au nevoie de un organizator, fara de care nu ar putea face descope- riri. Or, acesta e greu sa apara ; iar daca ar aparea, c dupa cum stau lucrurile acum, cercetatorii nu i-ar da ascultare, din pricina prea marii lor infumurari. Dar daca cetatea, in intregul ei, ar organiza aceasta munca, pretuind-o, ei ar da ascultare, iar problemele, cercetate cu continuitate si energie, s-ar lamuri in ce fel sint. Caci chiar si acum, dispretuite cum sint de catre multime care le pune piedici, stirbite si de catre cercetatori care nu pot spune intrucit ele serVesc la ceva, totusi, in pofida tuturor acestora, ele cresc cu forta ce o au de la frumusetea lor proprie si nu este deloc de mirare ca au aparut.” d ,,Intr-adevar — zise el — aceste cercetari sint minunate si deosebite ! Dar explica-mi mai clar ce ai spus acum : ai atribuit geometriei preocuparea pentru figura plana ?” „Da” — am spus eu. ,,Mai intii, ai pus dupa aceasta astronomia, apoi insa. ai dat inapoi.” REPUBLIC A. PARTEA A JII-A 331 „Grabindu-nia. sa parcurg cu repeziciune totul, ajung mai degraba sa ramin in urma ! Fiindea cerce- tarea sa se arata ridicola, am trecut de metoda care urma in continuare, cea legata. de corpuri si am vorbit despre astronomie dupa geometrie, astronomia fiind miscarea eorpurilor” 277 . e ,,Adevarat ce spui.” ,,Saasezam deci astronomia drept cea de-a patra invaj&tura, luind stiinta lasata aeum deoparte — geometria in spatiu — drept existenta, daca. cetatea ar voi s-o aiba.” „Verosimil — zise. Insa, Socrate, adineaori m-ai buimacit putin, spunindu-mi ca laud astronomia ca un badaran. Acum aprob insa calea pe care ai luat-o. Caci mi se pare pentru oricine clar ca astronomia si- leste sufletul sa priveasca in sus si ne poarta din 529 a lumea terestra catre cea celesta.” ,,Probabil ca aceasta e clar pentru oricine in afara mea. Caci eu nu vad lucrurile asa.” ,,Dar cum?” — intreba el. „ln felul in care o abordeaza acum cei ce o inal^a catre filosofie, imi pare ca ea te face, intru totul, sa privesti in jos !” „Ce spui?” ,,Eu cred ca n-ai fost lipsit de idei nobile in felul cum in^elegi inva^atura despre cele de sus : caci, daca cineva, dind capul pe spate si vazind pe plafon citeva b picturi frumoase, ar invata ceva, e probabil, ai socoti tu, ca el a privit nu cu ochii, ci cu mintea. Poate ca tu vezi lucrurile cum trebuie, iar eu sint neghiobul. Caci nu pot sa cred ca determina sufletul sa priveasca in sus alta inva^atura decit cea care s-ar referi la ceea- ce-este si la ceea ce nu e vizibil. Iar daca cineva. hoi- * * bind ochii la cer, ori stringindu-i cind vede pamin- tul, ar incerca sa inve^e ceva de pe urma lucrurilor sensibile, afirm ca. el nu ar putea, in fapt, invafa ceva — caci nimic dintre asemenea lucruri nu poseda, in sine, stiinta — si afirm ca sufletul sau pfiveste in jos c si nu in sus, chiar daca el ar voi sa. invete, aflat fiind in pluta pe spate, pe uscat sau pe mare \” „Sint pedepsit — spuse el. Mi-ai dat o lovitura si pe buna dreptate ! Dar cum sustii ca. trebuie invatata 332 PLATON astronomia in raport cu felul in care este ea acum invatata, daca /tinerii nostri/ urmeaza sa aiba vreun folos din invatatura in felul in care ne intereseaza ?” ,,In felul urmator — am zis. Toate podoabele de pe cer, de vreme ce ele sint podoabe ale vizibilului, sa fie socotite cele mai frumoase si mai precise dintre d cele din lumea vizibilului, dar cu mult sub frumusefile autentice si miscarile pe care Repeziciunea reala si Incetineala reala le stirnesc in numarul adevarat si in formele adevarate, intre ele ea si in miscarile formelor continute, toate acestea fiind perceptibile cu mintea’ si cugetul, dar nu cu vederea. Sau crezi ca da p” 278 . ,,Deloc” — raspunse el. ,,Asadar — am zis eu — trebuie sa vedem fru- musetea cerului drept un model in vederea celeilalte invataturi, la lei cum s-ar intimpla cind ai da peste picturi minunat incondeiate si lucrate de catre e Dedal sau alt mester ori pictor : da, caci un specia- list in geometrie ar socoti, vazindu-le, ca sint mi- nunat intocmite, dar ca ar fi ridicol sa se creada, cu seriozitate, ca cineva va intelege, privindu-le, 530 a adevarul despre egalitate, dublu, ori alt raport.” ,,Cum de n-ar fi ridicol?” ,,Nu crezi ca adevaratul astronom va avea aceeasi reaetie privind miscarile astrelor ? El va socoti ca acestea au fost intocmite in chipul eel mai frumos cu putinta. si ca in acest fel creatorul cerului a alca- tuit cerul si ceea ce el cuprinde. Examinind insa raportul armonios al zilei cu noaptea, al acestora fata de I,una, al Lunii fata, de an, al celorlalte astre fata, de Soare si I,una, ca si raportul unora cu celelalte, nu crezi ca i se va parea ciudat omul care socoteste ca evenimentele ceresti decurg mereu la fel, intru l> nimic schimbate, desi sint corporale si vizibile si nu i se va parea la fel de ciudat sa vrei cu orice pref sa surprinzi adevarul lor ?” 279 . ,,Cred ca da, acum cind te aud pe tine.” ,,Punind probleme, deci, vom aborda astrono- mia, la fel ca si geometria. Si sa lasam deoparte cele din cer, daca urmeaza, ca, avind de-a face cu autentica astronomie, sa transformam partea prin REPUBLICA. PARTEA A III-A 333 fire cugetatoare din suflet, din nefolositoare, in folo- sitoare.” * „Prescrii astronomiei o sarcina de mufte ori mai mare decit cea pe care o are acum.” ,,Cred ca vom prescrie si celelalte sarcini in acelasi chip, daca, in calitate de legiuitori, ar fi sa slujim la ceva. Dar poti sa-ti amintesti de vreuna din inva- faturile potrivite?” „Nu-mi vine acum in minte.” ,,Miscarea — am spus eu — of era nu un singur aspect, ci mai multe, pe cit cred. Probabil ca eel intelept va putea sa vorbeasca despre toate. Noua, insa, doua ne sint evidente.” ,,Care ariume ?” ,,]?esemne ca asa cum ochii nostri se fixeaza asupra astronomiei, astfel si urechile sint fixate asu- pra miscarii armonice, si ca aceste doua stiinj:e sint surori 280 , dupa cum afirma pythagoricii, iar noi aprobam, Glaucon. Sau cum altfel?” „Asa.” , .Asadar, deoarece problema este vasta, sa aflam de la ei cum vad aceste aspecte si daca mai exista. ceva in plus. Cit despre noi, sa. ne ocupam, dincolo de toate acestea, de treaba noastra.” ,,Care anume ?” ,,Cn nu cumva cei pe care ii vom creste, sa. se apuce sa. invete din aceste stiinte ceva nedesavirsit si care nu duce intotdeauna intr-acolo unde trebuie ca toate sa se indrepte, asa cum spuneam adineaori in legatura. cu astronomia. Ori nu stii ca si in privinja armoniei se face ceva asemanator ? Caci tot masurind rela^iile vocilor si sunetelor in concertul lor sonor, unele ia\a. de celelalte, ei lucreaza fara desavirsire, intocmai ca si astronomii.” ,,Pe zei, — vorbi el — ei fac si ceva de tot risul ! Dind nume anumitor intervale mici si atintindu-si asupra-le urechile, de parca ar voi sa. traga cu urechea la vecini, unii afirma ca se mai aude o rezonanja. intermediara si ca ea este eel mai mic interval cu care trebuie masurat, in timp ce aljii, punind aceasta la indoiala, afirma ca sunetele respective au aceeasi 334 PLATON b inaljime 281 . Si unii si ceilal^i pun insa. urechile inaintea intelectului.” „Tu vorbesti de acei insi pricepuji care prezinta faptele cu ajutorul corzilor, pe care le tortureaza si le intind pe chei. Dar ca sa nu lungim imaginea aceasta, cu plectrul care primeste lovituri, cu corzile puse sub acuzare, socotite a fi, ori laudaroase, ori indaratnice, ma opresc aici si spun ca nu la ace§tia ma refer, ci doar la aceia pe care i-am pomenit mai inainte. Ei procedeaza intocmai ca astronomii : cauta. c in acest (concert audibil » numerele, insa, totusi, nusuie.pina intr-acolo incit sa-si puna probleme si nu cauta sa cerceteze care anume numere se acorda intre ele, care nu, si din ce pricina unele da si altele – nu.” ,,Teribil lucru spui !” „Folositor insa, in vederea cercetarii Frumosului si Binelui, dar, daca este urmarit in alt scop — e nefolositor.” ,,Verosimil.” F. ,,Eu cred — am spus — ca metoda ce se bizuie d pe toate invataturile pe care le-am parcurs, daca ar putea ajunge la comuniunea si la inrudirea aces- tora intre ele si daca ar cugeta prin ce anume sint. ele apropiate unele de celelalte, ar purta cu sine ceva din principiul in vederea caruia am pornit la drum, si atunci nu ne-am f i trudit nesabuit. Daca nu — atunci — nesabuit.” ,,Si eu banui — spuse el — ca lucrurile stau astfel. Ai insa in vedere o intinsa. opera, Socrate !” ,,Te referi la preludiu sau la ce altceva? Nu stim oare ca toate acestea sint doar preludiile legii 282 pe care trebuie s-o invatam ? Caci nu cred ca cei pricepu^i in aceste discipline ti se par a f i si dialec- e ticieni !” ,,Nu, pe Zeus, in afara de ci}:iva, putini, pe care i-am intilnit !” „lnsa — am zis eu — cei ce nu sint in stare sa obiecteze si sa. raspunda obiec|;iilor vor sti vreodata. ceva din cele despre care afirmam ca. trebuie sa le stie?” REPUBLIC A. PARTE A A III-A .135 „Deloc.” ,,Dar nu aceasta, Glaucon, este legea pe care dia- 532 lectica o duce la bun sfirsit ? Pe- ea, care apartine inteligibilului, ar putea-o imita puterea vederii, despre care spuneam ca incearca sa. priveasca spre animalele insele, catre astrele insele, si, la urma, catre soarele insusi. I,a fel, atunci cind cineva, cu ajutorul dialecticii, s-ar indrepta, in afara oricaror senzajii si doar cu ajutorul ratiunii sa cerceteze ce anume este fiecare lucru si n-ar da inapoi pina ce n-ar in^elege Binele insusi prin iutelectul pur, doar atunci va ajunge el la capatul /cercetarii/ domeniului inteligibil, asa cum omul acela ajunsese la capatul domeniului vi- zibil.” ,,Iiitru totul” — spuse el. ,,Insa nu numesti dialectica aceasta calatorie ?” ,,Da, si?” ,,Or, ea inseamna desfacerea din lanturi si intoarce- rea de la umbre catre simulacre si lumina, inseamna apoi urcusul din pestera inspre soare ; inseamna neputinta noastra momentana de a privi direct ani- malele, plantele si lumina soarelui, dar putinta de a privi catre reflexiile divine in apa si catre umbrele lucrurilor /reale/ si nu catre umbrele unor simulacre, lasate de o lumina si ea un simulacru al luminii solare. Toata aceasta practica a artelor pe care le-am parcurs define puterea si capacitatea de a inalta partea cea mai buna a sufletului catre contemplarea supremului bine din cele-ce-sint, asa cum dincolo se intimpla cu partea cea mai clara a trupului, condusa sa. vada. ceea ce-i mai stralucitor din locul corporal si vizibil” 283 . ,,Eu unul accept toate acestea. Desi mi se par dificil de acceptat, pe de alta parte, e dificil si a nu le accepta. Totusi, nu trebuie acum doar ascultat, ci si revenit de multe ori asupra subiectului. Accep- tiad deci acum ca lucrurile stau asa cum s-a spus, sa. mergem catre legea insasi si s-o strabatem, dupa cum am strabatut si preludiul. Arata, acum, in ce fel este puterea dialecticii, sub ce fel de infatisari apare ea si care ii sint caile. Caci aceste cai ar fi, pe cit se pare, cele care ar conduce intr-acolo, unde, 336 PLATON pentru eel ajuns, ar fi, deopotriva, limanul de la capatul drumului, cit $i sfirsitul calatoriei.” 533 a ,,Draga Glaucon, — am spus eu — nu vei mai fi in stare sa mergi mai departe — chiar daca mie unuia nu-mi lipseste bunavointa. Nici nu vei mai putea privi o imagine a lucrului despre care vorbim, ci va trebui sa vezi adevarul insusi — acela care imi apare mie eel putin. Or, nu merita sa ne straduim pentru a lamuri daca aceasta-i realitatea ori nu. Dar ca sa vedem ceva, da, pentru aceasta merita sa ne straduim !” „Ei bine, si?” ,,Dar nu trebuie sa ne silim sa aratam si ca. doar puterea dialecticii ar putea face evident acest «ceva » pentru omul priceput in materie, dar ca in alt fel nu este cu putinta?” , .Merita, aceasta toata. silinta noastra. !” b ,,Nimeni — am spus eu — nu va contesta spusele noastre, cind afirmam ca nu exista o alta metoda care sa imbra^iseze fiecare aspect al realita|;ii in masura in care el este, in mod metodic. Caci celelalte arte, cu toatele, fie au de-a face cu opiniile si dorinjele oamenilor, fie sint intoarse spre producerea unor lucruri naturale sau artificiale, ori spre ingrijirea fiinfelor si a productelor. Restul artelor — despre care am afirmat ca prind ceva din ceea-ce-este — geo- metria si cele ce o urmeaza pe aceasta — vedem ca parca intrevad in vis ceea-ce-este, dar ca aievea le este cu neputinta -sa-1 vada, atita vreme cit, slu- c jindu-se de postulate, le lasa pe acestea in pace, incapabile deci sa dea socoteala. despre ele. Or, pentru acela care are drept izvor al cunoasterii ceea ce nu cunoaste, iar sfirsitul si mijlocul /demersului sau/ provin, prin combinari, de la principiul pe care nu-1 cunoaste, ce mijloc exista ca aceasta potrivire de propozitii sa devina. vreodata. o stiin^a ?” ,,Nici unul.” ,,Asadar, — am spus eu — doar metoda dia- lectica merge pe aceasta cale catre principiul insusi, suprimind postulatele, pentru ca acestea sa iasa intarite. In fapt, ea poarta si ridica in liniste ochiul d sufletesc, scufundat pina atunci intr-un mil barbar. REPUBLICA. PARTEA A III-A 337 Ea se foloseste de artele pe care le-am cercetat, ca de elemente auxiliare. Pe acestea noi le-am numit «stiin£e », spre a respecta obisnuinta, dar ele au ne- voie de alt imme, mai kiminos decit eel de «opinie », dar mai intunecat decit eel de «stiinj:a ». Am definit, mai inainte, drept «iuteligenta analitica » aceasta facultate, dar nu este cazul, cred, ca niste oameni aflati, ca noi, dinaintea unei cercetari atit de vaste, sa-si faca. probleme de nume” 214 . ,,Nu, desigur” — spuse. ,,Ci e bun cuvintul care lamureste gradul de claritate a gindirii” 285 . „Da.” „Ei bine, atunci — am zis eu — ca, asa cum am facut mai inainte, sa numim prima parte stiinta., a doua inteligenta analitica, a treia credinta si a patra reprezentare. Ultimele doua. sint in domeniul 534 opiniei, primele doua. — in eel al intelectului. Opi- nia se refera. la ceea-ce-devine, intelectul — la ceea- ce-este. Iar raportul acestuia din urma fata de celalalt este raportul intelectului fata, de- opinie ; si ce este intelectul fata, de opinie este stiinta fata, de credinta si inteligenta analitica fata, de reprezentare. Sa. lasam insa. deoparte, Glaucon, analogia si diviziunea fie- carei parti — a opiuabilului si a inteligibilului — in alte doua. diviziuni, ])entru ca sa. nu trebuiasca. sa. vorbim mult mai mult decit pina acum” 286 ., ,,Eu unul sint de acord si te urmez, pe cit pot.” „Dialectician — am zis — il nnmesti pe eel care percepe ratiunea esentei fiecarui lucru ? Iar despre eel ce nu poate face aceasta, atita vreme cit nu poa- te da seama. uici siesi, nici altuia, nu vei afirma ca, in acea privinta., intelege ceva !’■’ ,,Cum as putea afirma ?” — zise. ,,3va fel si despre Bine : eel care nu 1-ar putea distinge cu ajutorul ratiunii, extragindu-i ideea din toate celelalte si care nu ar trece, parca. luptind, prin toate obiectiile, silindu-se sa. obiecteze la rindul sau, conform cu esenta si nu cu opinia, eel care n-ar trece prin toate acestea fara. gres si cu ratiunea, acela nu va putea fi numit de catre tine cunosca.- tor al Binelui insusi ; ci, daca. va fi atins cumva 338 PLATON vreun simulacru al Binelui, vei spune ca prin opinie si nu prin stiin£a a facut-o si ca viata de aici si-o petrece visind si dormitind si ca, inainte de a se destepta aici, in lumea noastra, va fi ajuns la Hades, d pentru a adormi acolo cu desavirsire.” ,,Pe Zeus, — zise el — chiar asa voi zice !” ,,Dar nu vei putea accepta sa-i lasi irafionali, precum unele linii /in geometrie/, pe copiii tai 287 , pe care ii cresti si ii educi cu gindul (in cazul cind i-ai creste in fapt), atunci cind ei ajung sa domneasca in cetate si sa aiba mai mare putere.” ,,Nu, vezi bine !” ,,Vei legiui asadar, ca ei sa aiba parte de acea educate, in temeiul careia sa fie in stare, in chipul eel mai patruns de stiinja, sa intrebe si sa raspunda.” e ,,Voi legiui — zise — impreuna cu tine.” ,,lnsa nu ti se pare — am spus — ca dialectica se asaza deasupra invataturilor precum un acoperis si ca, in mod justificat, nu s-ar putea aseza deasupra ei vreo alta invatatura, ci ca aici se afla punctul 535 a final al invataturilor?” „Ba da.”‘ G. ,,Iti r amine atunci sa vezi care anume vor fi cei pe care ii vom face sa se impartaseasca din aceasta cunoastere si in ce chip.” ,,Limpede.” ,,Iti amintesti de selectia anterioara a cirmui- torilor, anume in ce fel erau cei pe care i-am ales ?” ,,Cum de nu !” ,,Ai in vedere ca firile acelea trebuie alese in raport si;cu restul criteriilor : caci trebuie preferati cei mai de nadejde, mai curajosi si, pe cit se poate, b mai mindri la infatisare. Dar in plus fata de aceste conditii, mai trebuie cautat nu doar ca ei sa aiba un caracter nobil si impunator, ci sa posede si cali- tatile potrivite cu educatia pe care o avem acum in vedere.” ,,La care anume te referi?” ,,Ei trebuie sa aiba mintea ascu^ita, fericit om, in vederea cunoasterii si sa. nu inve^e cu greutate. Caci sufletul se codeste mult mai mult cind e vorba REPUBLICA. PAKTBA A IH-A 339 sa invefe ceva dificil, decit in exercijii fizice. Intr-ade- var, truda /mintii/ le este sufletelor mai apropiata prin fire, le este proprie si nu o pot pune in comun cu trupul.”. ,,Adevarat” — zise. „Trebuie cautat un om cu buna memorie, ferm si care iubeste truda in orice privinfa. Sau cum altfel crezi ca. va voi cineva deopotriva. sa. trudeasca. fa- cind exercitii fizice si, totodata, sa duca la bun sfirsit o astfel de inva^atura si un astfel de studiu?” ,,Nimeni n-ar putea asa ceva, fara sa fie bine in- zestrat in orice privinfa !” ,,Din aceasta pricina a cazut filosofia in greseala de acum, dar si in discredit — am spus-o si mai inainte — pentru ca oamenii nu au de-a face cu ea cum se cuvine ; caci n-ar fi trebuit sa. aiba. de-a face cu ea bastarzi, ci copii legitimi.” „Adica?” ,,Mai intii — am spus eu — e nevoie ca eel ce are de-a face /cu ea/ sa nu fie sovaitor in dragostea sa pentru truda : pe jumatate s-o iubeasea., pe jumatate — nu. Aceasta se intimpla. cind unuia ii plac exerci- tiile fizice si iubeste vinatoarea si toate ostenelile trupului, dar e lipsit de dragoste pentru invafatura., nici nu-i place sa. asculte sau sa cerceteze, ci in toate acestea se fereste de osteneala. E sovaitor insa. si eel ce se comporta, in iubirea sa pentru efort, invers decit acesta.” ,,Adevarat.” ,,Dar vom socoti, deopotriva, schilod in raport cu adevarul acel suflet care ar uri minciuna facuta cu buna stiinta, n-ar indura-o si s-ar minia peste poate cind alfii ar minfi, dar care, totodata, ar primi lesne minciuna fara % de stiinta si care, in chip prosteste, lasindu-se cumva prins de ea, nu s-ar minia, ci s-ar lasa minjit in nestiinta, precum un dobitoc din neamul porcesc.” ,,Hotarit !” — zise el. ,,Iar bastardul si copilul legitim in ce priveste cumpatarea, vitejia, marinimia si toate parjile virtu^ii, trebuie bine deosebiti. Caci daca. nu s-ar sti sa se priveasca aceste aspecte — particular ori cetate, fiind 340 PLATON privitorul — atunci, fara sa se bage de seama, ar fi folo- siti oameni schilozi si bastarzi la orisice treaba la care ar trebui folositi fie prietenii, fie, in alt caz, cirmuitorii.” ,,Chiar asa.” ,,E treaba noastra, deci, sa bagam bine de seama la aceste aspecte : caci daca. supunindu-i unei inva- b Jaturi si unui antrenament atit de serioase, vom educa tineri bine proportionate si cu spiritul bine pro- portionat, atunci nici Dreptatea insasi nu ne va putea reprosa ceva si vom pastra nestirbite cetatea si orin- duirea ei. Insa. daca vom duce spre atare sarcini altfel de caractere, vom face pe dos si vom da prilej de mult ris pentru filosofie.” ,,Ar fi intr-adevar urit !” — vorbi el. ,,Cu totul ! Dar am patit chiar si acum — cred — ceva de ris.” ,,Ce anume?” c ,,Am uitat — am zis eu — ca toata. discujia e o joaca. si am vorbit prea infla.ca.rat. Caci vorbind, priveam catre filosofie si, vazind-o acoperita. cu no- roi, m-am miniat, cred, peste cuviinta. ; fiind astfel plin de pornire impotriva vinovatilor, am grait, cred, ceea ce am gra.it, prea serios !” 288 . ,,Nu, pe Zeus, — spuse el — eel putin nu mi s-a parut mie asa, celui care a ascultat !” ,,Dar mi s-a parut mie, celui care a vorbit ! Sa nu uitam insa. lucrul urmator : in alegerea’ facuta. mai inainte, am ales oameni in virsta. ; in cea de d fata, aceasta nu e insa cu putinta.. Nu trebuie sa-1 ascultam pe Solon, cum ca, imbatrinind, poti sa invefi multe. Omul in virsta e mai putin in stare sa. inve£e, chiar decit sa. alerge, iar marile si multele osteneli cad in seama tinerilor.” ..Neaparat” — zise el. ,,Asadar, copiilor sa. le punem dinainte ceea ce tine de calcul, geometrie si de intreaga educa-tie prealabila. — care trebuie predata. inaintea dialec- ticii, cu grija. ca ei sa. nu o invete ca niste robi.” ..Adica?” e ,,Fiindca. omul liber nu trebuie sa invete nimic cu de-a sila. Ostenelile trupesti, venite cu de-a sila, REPUBLICA. PARTEA A III-A 341 nu fac nici un rau trupului, dar nici o invatatura silnica nu ramine in suflet.” ..Adevarat” — spuse. ,,Asadar, preabunule, nu-i creste cu dc-a sila pe copii in invatatura, ci invata-i prin joaca, pentru 537 ca sa fii in stare mai degraba sa vezi firea fiecaruia.” ,,Are noima. ce spui !” ,,lnsa iti amintesti spusa noastra. ca. trebuie sa. ducem copiii sa. vada. razboiul, calari, iar daca. ar exista siguranta, ei trebuie sa se apropie si sa «guste singe » precum cat.elandrii ?” ,,Imi amintesc.” ,,Iar acela trebuie luat in socoteala, care s-ar arata mai dibaci in toate aceste osteneli, invatatura si spaime.” ,,Iya ce virsta?” ,,Atunci cind ei tree de virsta exercitiilor de gimnastica obligatorii. Caci in acel rastimp, fie ca acestea dureaza doi, ori trei ani, nu se poate face nimic altceva 289 . Fiindca truda grea si somnul nu se impaca cu invatatura. Pe de alta parte, ei sint pusi atunci la o incercare deloc neinsemnata : se vede cum se poarta. fiecare in cadrul exercitiilor fizice.” ,,Cum de nu !” ,,Dupa aceasta. perioada de timp — am spus eu — cei selectionati, care vor fi implinit douazeci de ani, vor primi cinstiri mai mari decit ceilalti. Iar cunostintele amestecate pe care le aveau tofi copiii in timpul educatiei lor, trebuie puse acum in uni- tate spre binele celor selectionati, pentru a realiza o vi- ziune sintetica. asupra inrudirii lor reciproce dar §i a inrudirii lor cu natura a ceea-ce-este.” ,,Doar o astfel de invatatura va fi trainica. in mintile unde ea ajunge !” „Ea reprezinta. si cea mai buna, incercare pentru firea de dialectician si pentru cea care nu este. Caci eel ce are o viziune sintetica este dialectician, eel ce nu o are — nu este.” ,,De acord” — spuse el. ,,Ai in vedere aceste aspecte, privind la cei care au asemenea trasaturi in ei insisi, care sint constant! in invatatura, constant! in razboi si in restul ocupafiilor 342 PLATON legiuite ; dupa treizeci de ani, selecjionindu-i iprasi pe cei care au fost o data, selectionafi, as»2a-i in cinstiri inca mai mari si cerceteaza verificind cu a- jutorul puterii dialecticii, care este 111 stare sa. puna deoparte ochii si celelalte simturi si sa. se indrepte catre ceea-ce-este si adevar. Aici insa, prietene, trebuie sa bagi bine de seama!” „La ce anume ?” e ,,Nu cunosti ce mare este raul pe care, acum, il aduce dialectica?” ,,Care anume?” ,,Cei care o practica se umplu de nelegiuire !” ,,§i inca ce !” ,,Crezi ca lor li se intimpla ceva de mirare ? Nu ai in£elegere pentru ei?” „ln ce fel?” „Se intimpla — am zis eu — precum cu iin co- 538 a pil gasit ce ar fi crescut intr-o familie bogata, aobila si puternica., fiind inconjurat de mulji lingusitori ; sa zicem ca, ajungind el barbat, ar infelege ca parinfii sai nu sint cei care pretind a fi, dar nu i-ar putea gasi pe cei care 1-au adus pe lume. Poti sa. prezici cum s-ar purta acesta fata de lingusitori si fata de cei ce 1-au adus in acea familie, atit in vremea cind nu stia nimic despre adopfiune, cit si atunci cind a aflat despre ea, sau vrei sa ma. auzi pe mine pre- zicind ?” ,,Vreau sa. te aud pe tine.” ,,Prezic ca, in timpul cind n-ar cunoaste adevaml, b el i-ar cinsti mai mult pe tata. si mama, si pe celelalte presupuse rude decit pe lingusitori, ar trece mai pu^in cu vederea daca. ar duce lipsa de ceva, mai pujin ar face sau ar spune vreo nelegiuire fafa de ei, i-ar asculta mai mult pe ei decit pe lingusitori.” ,,Pesemne ca da.” ,,Prezic insa mai departe ca, dupa. ce va afla ade- varul, zelul sau in cinstirea si ingrijarea pentru pa- rinfi se va domoli, dar ca, in schimb, va deveni tot mai zelos in cultivarea lingusitorilor, le va da lor crezare cu totul altfel decit inainte, va trai asa c cum vor aceia, insofindu-se cu ei fara sa se ascunda ; si ca, afara doar daca. n-ar avear o fire cu totul bla- REPUBLICA. PARTEA A Ill-A 343 jiaa, lui nu i-ar mai pasa deloc de acel parinte si de presupusele rude.” ,,Tot ceea ce spui este cum nu se poate mai adevarat. Dar in ce fel se raporteaza. imaginea aceasta la cei ce au de-a face cu conversatiile dialectice?” ,,Iata in ce fel : noi avem, din copilarie, anumite •opinii despre drept si frumos, opinii in care am fost crescufi, dindu-le ascultare si cinstindu-le ca pe niste parinti” 290 . ,,Asa este.” ,,Or, cei cit de cit masurafi nu dau ascultare opi- niilor contrare acestora, opinii ce presupun placeri care lingusesc sufletul si il trag catre ele ; ei cinstesc celelalte opinii, pe cele parintesti si asculta de ele.” ,,Asa e.” ,,Ei bine, iata. ca. un astfel de tinar se intreaba. : ce este frumosul ? I,egiuitorul ii raspunde, dar el aude ratiunea ridicind obiectii. Iar cind aceasta se intimpla in multe cazuri si de multe ori, el ajunge la parerea ca frumosul nu este cu nimic mai degraba frumos decit urit. Si la fel cind s-ar intimpla si cu dreptul si cu binele si cu tot ceea ce el tinea in cinste, ce socoti ca va face tinarul cu aceste principii? Iye va mai da ascultare oare si le va mai cinsti ?”- 91 . ,,E necesar — zise el — ca nici sa nu le mai cinsteasca la fel, nici sa. le dea ascultare.” „Dar in clipa cind el nu mai socoteste acele prin- cipii vrednice de cinste si inrudite cu firea sa si nici nu le afla. pe cele adevarate, este oare cu putinta ca el, in mod plauzibil, sa se indrepte spre alt fel de viafa., decit eel apartinind lingusitorilor ?” 539 ,,Nu-i cu putinta” — zise el. ,,Cred ca el, dintr-un om cu frica legilor, va deveni un. nelegiuit.” ,,E necesar.” ,,In acest caz — am spus eu — pafania celor ce au de-a face cu discu£iile dialectice de felul acesta este fireasca si merita intelegere.” ,,Dar si compatimire” — spuse el. ,,Atunci, pentru ca sa. n-ai nevoie sa-i compati- mesti pe cei din jurul virstei de treizeci de ani, tre- 344 PLATON buie sa aiba. de-a face cu dialectica doar eel supus in tot felul atentiei?” „Desigur.”‘ b ,,Dar nu este principala atenfie grija ca cei tineri sa nu guste din dialectica ? Cred ca nu ti-a scapat ca. cei prea tineri, atunci cind pentru prima oara gust a din discutiile in contradictoriu, se folosesc de tie ca de un joc ; ei le utilizeaza mereu pentru a contrazice si, imitindu-i pe cei ce obiecteaza, aduc si ei altora obiecjii, bucurindu-se precum catelandrii sa muste si sa sfisie mereu cu vorba, pe interlocutor.” ,,§i inca ce se bucura. !” „Dar atunci cind aduc obiecfii multora, cind pri- c mesc obiecfii din partea multora, ei cad statornic si degraba in parerea ca nimic nu e la fel cum credeau mai inainte. Iar din aceasta pricina, ei si intreaga filosofie ajung, in gura altora, sa fie vorbiti de rau.” ,,Foarte adevarat.” ,,Cel mai virstnic insa — am spus eu — nu va voi sa ia parte la o atare nebunie si 31 va imita mai curind pe eel ce voieste sa practice dialectica si sa. cerceteze adevarul, decit pe eel ce se joaca.de dragul jocului si contrazice. El insusi va fi un om mai cu ma- sura, si va face ca indeletnicirea lui sa. apara. mai vred- d nica. de cinste, din mai putin vrednica., cum era.” „Drept.” ,,Asadar, tot ceea ce s-a spus mai inainte, s-a spus sub cau^iunea ca naturile /tinerilor/ sa. fie cu masura, constante — este vorba despre naturile ca- rora li s-ar putea impartasi inva.ta.tura despre discu- tiile dialectice — §i sa mr se intimple ca acum : ori- cine, chiar si eel nechemat, se indreapta catre aceasta indeletnicire.” , .Perfect.” . ,,Este oare suficient ca eel ce nu are alta. ocupajie sa ramina la studiul dialecticii in mod continuu si statornic — in maniera in care se fac antrenamentele fizice — dar de doua ori mai multa. vreme decit se cerea pentru acele exercijii fizice ?” e ,,Vorbesti de sase sau de patru ani t” „ln regula., pune cinci ! Iar apoi 292 ei vor cobori din nou in acea pestera si vor trebui sa. conduca in REPUBLICA. PARTEA A III-A 345 razboaie si sa preia demnita^ile potrivite tinerilor, pentru ca sa nu ramina in urma celorlalti nici in ceea ce priveste experienfa. §i iarasi ei vor fi pusi la in- cercare, spre a se vedea daca si atunci cind sint trasi in toate parole, ramin totusi statornici, sau daca cuniva, se schimba.” ,,La cit estimezi aceasta perioada?” ,,La cincisprezece ani — am spus eu. Dupa ce implinesc ciucizeci de ani, trebnie ca cei ce nu s-au schiinbat si si-au dovedit vrednicia pretutindeni, in fapte, ca si in stiinte, sa fie indreptati catre tinta : ei trebuie ca, inaltindu-si lamura sufletului catre insusi eel ce da lumina tuturor, vazind ei Binele in- susi, folosindu-se de el ca de o pilda si de un model, sa orinduiasca intru frumusefe atit cetatea cit si pe ceta^eni, dar si via|;a ce le-a ramas, fiecare, atunci cind ii soseste rindul. Cea mai mare parte a timpului se vor indeletnici deci cu filosofia, dar cind le va sosi rindul, se vor trudi si cu obstestile treburi, cirmuitori fiind cetatii ; vor implini insa aceasta sarcina nu ca pe ceva frumos, ci ca pe ceva silnic, si astfel, educind mereu pe altii pe potriva lor, lasind in locul lor paz- nici pentru cetate, pleca-vor ei sa locuiasca in Insu- lele Fericitilor ! Iar cetatea sa le dureze lor morminte si sa le aduca jertfe pe cheltuiala obstii ; iar daca si Pythia ar incuviinta, sa aduca jertfele ca unor spirite bune, iar de nu, ca unor oameni obladuiti de spirite bune 293 si divini.” „Minuna£i cirmuitori, precum un sculptor, ai dal- tuit, o Socrate!” — exclama el 294 . ,,Sa nu uitam de femeile cirmuitori, Glaucon. Caci nu socoti ca eu ma refer mai mult la barba^i decit la femeile care au, in cetate, o fire vrednica.” ,,Adevarat, — spuse el — de vreme ce ele vor impartasi totul, in mod egal cu barbajii.” ,,Ei bine, — am zis eu — acceptati ca in privinta cetatii si a constitu|;iei ei n-am rostit doar vise desarte ? Ceea ce ne-am propus e anevoie, dar cu putin};a cumva si nu altminteri decit s-a zis : anume, atunci cind adevaratii filosofi, ajungind la putere in cetati — mai multi la numar, ori unul singur — vor dispre^ui cinstirile aflate acum la pret, socotindu-le nedemne 346 PLATON de un om liber si bune de nimic. Cel mai mult ei vor prej;ui ceea ce e just si cinstirile ce decurg din jus- e tej;e, dar mai mult si mai mult si in chipul eel mai necesar, vor pretui dreptatea, iar supunindu-i-se acesteia si sporind-o, isi vor tine sub paza cetatea lor.” „Dar in ce fel vor face aceasta ?” „Pe toti care se intimpla sa fie trecuti de zece ani a ii vor trimite la tara. Iar pe copiii lor. ferindu-i de contactul cu- caracterele de acuni, pe care le au si parintii, ii vor creste in felurile lor proprii si in legile lor, care sint asa cum am aratat mai demult. Si in acest fel, inaltindu-se eel mai grabnic si mai lesne cetatea si constitutia pe care le-am avut in vedere, ele vor fi fericite, iar neamul la care vor aparea va avea parte de cele mai mari foloase. Nu-i asa ?” ,,P.a da. Si cred ca ai aratat bine, Socrate, ca aceasta b s-ar putea intimpla, de va fi sa se intimple.” ,,Atunci, nu este indestulatoare — am ziseu — cu- vintarea despre aceasta cetate si despre omul asema- nator ei ? Caci e limpede si in ce fel am spune ca trebuie el sa fie.” ,,E limpede — spuse. Iar chestiunea la care te referi cred ca este incheiata.” PARTE A A IV- A 1 (Cartea a Vlll-a) ,,In regula ! Asupra acestora 543 a am cazut de acord, Glaucon, anume ca. in cetatea ce urmeaza a i’i desavirsit intemeiata, femeile sint co- miute, copiii coniuni, ca si intreaga educatie ; la fel, comune sint indeletnicirile razboiului si ale pacii si ca regi trebuie sa lie acei cetateni ajunsi cei mai buni la filosofie si la razboi.” „Am cazut de acord” — zise. ,.Si cu aceasta am cazut de acord, anume ca, din . b clipa’cind cirmuitorii intra in functie, ei ii due pe ostetii sa locuiasca. in locuinte corespunzatoare, unde — asa am spus — nu exista. nimic privat, si care sint comune, in folosul tuturor. In plus, daca. iti amin- testi, ne-am invoit asupra felului posesiunilor lor.” ,,Imi amintesc — spuse — ca, dupa. gindul nostru, nimeni nu trebuia sa posede ceea ce poseda oamenii de azi si ca, precum niste atleti ai razboiului si paz- nict, primind anual drept simbrie a pazei, din partea c celorlalti, hrana, ei trebuie sa se ingrijeasca de ei insist, cit si de restul cetatii.” ,, Perfect graiesti. Dar, haide sa ne amintim, dupa ce am terminat cu acest punct, de unde anume am cotit-o incoace, pentru ca sa. o luam iarasi pe aceeasi cale /pe care ne aflam atunci/.” ,,Nu e greu — spuse el. Cam in acelasi fel ca acum, tot asa si atunci, dupa. ce ai infa^isat orinduiala ce- tatii, ai afirmat ca. cetatea infatisata astfel e buna, ca si omul asemanator cu ea (putind, dealtfel, pe cit d s-a vazut, sa. le arati pe acestea doua — cetatea si omul — ca fiind inca. si mai frumoase). Cit despre 544 a celelalte cetati, pe acelea le-ai declarat pline de cusu- rurt, daca aceasta este asa cum trebuie. Dupa. cite imi amintesc ai sustinut ca acestea din urma sint de patru feluri si ca despre aceste patru feluri ar merita 348 PLATON sa discutam, privindu-le cusururile, asa cum ar merita sa-i privim si pe oamenii asema.na.tori lor, pentru ea, luindu-i in considerare pe to£i §i cazind la invoiala asupra omului celui mai bun si a celui mai rau, sa cercetam daca eel mai bun este si eel mai fericit si daca. eel mai rau este si eel mai nenorocit, ori daca lucrurile stau pe dos. Si in timp ce eu mtrebam care b sint cele patru constitutii, Polemarehos si Adeiman- tos au intervenit si astfel tu, remind discutia, ai ajnns aid.” Perfect ti-ai amintit.” ,,Atunci, ca un luptator, ia din uou aceeasi pozijie ca atunci si incearca. sa raspunzi aceleiasi intrebari pe care ti-o pun, spunind ceea ce intentional atunci sa spui” 295 . ,,Numai sa. pot” — am spus eu. 2 A. ,,Eu unul doresc mult sa. aud care anume sustii ca. sint cele patru constitutii.” c ,,Nu-ti va fi greu de inteles, caci acelea la care ma. refer, au chiar numele /corespunzatoare/ : prima este constitutia cretana si spartana, laudata. de mul^i ; laudata mai putin, vine a doua, cea numita oligarhie, o constitutie plina de numeroase rele. Urmeaza apoi, in continuare, diferita. de aceasta, democratia ; iar al patrulea si ultimul stadiu de boala a unei cetati este strasnica tiranie, diferita de toate celelalte. Ori mai ai cumva si alt tip de constitutie, care sa vadeasca d vreun caracter evident ? Caci principatele si regali- tatile de cumparat si alte asemenea constitutii se afla undeva intre acestea. S-ar putea gasi atare con- stitutii, nu putine, pe la barbari sau greci” 20f ‘. ,,Da, multe si curioase se zice ca sint !” — spuse el. ,,vStii insa — am spus eu — ca. este necesar ca si tipurile de oameni sa. fie tot atitea cite sint tipurile de constitutii ? Ori constitutiile, crezi tu, se uasc din stejar sau ftiatrd 297 si nu din caracterele oamenilor, e care, ca si cind s-ar inclina intr-o anumita directie, trag dupa. ele si restul ?” RCPUBLICA. PARTEA A 1VA 349 ,,Nu cred dcloc ca provin din alta parte decit din caractere.” ,,Asadar, daca sint cinci tipnri de cetati, si dis- pozitiile sufletesti ale indivizilor vor fi cinci.” ,,Bun, si ?” ,,Pe eel asemanator guvemarii celei mai bune 298 1-am analizat deja si am afinnat cu mdreptafire ca el este bun si drept.” „L-am analizat.” 545 ,,Asadar, dupa acesta, trebuie analizati si oamenii mai rai, pe eel iubitor de victorii si de onoruri, con- form cu regimul politic prezent la Sparta, pe omul oligarhic, pe eel democratic si pe eel tiranic, pentru ca, vazindu-1 pe eel mai nedrept, sa-1 opunem celui mai drept, iar cercetarea noastra sa fie desavirsita ; adica, sa. aflam in ce fel apare dreptatea pura fafa. de nedreptatea pura, raportate la fericirea si neferi- cirea celui ce le are. In felul acesta, fie ca, lasindu-ne convinsi de Thrasymachos, vom cauta nedreptatea, fie ca, ajungind incredintati de ceea ce am vorbit mai inainte, vom merge pe urma dreptatii.” ,,Chiar astfel trebuie procedat !” — vorbi el. ,,lnsa, dupa. cum am inceput sa cercetam mai intii caracterele aflate in cetati decit cele af’late in indivizi, ca fiind mai clare acolo, tot asa trebuie cercetata in primul rind constitutia <camatoare de onoruri » — n-am cum o numi altfel decit asa. Ea ar trebui numita fie «timocratie », fie «timarhie ». In raport cu ea il vom privi si pe omul asemanator ei. Apoi vom examina oligarhia si pe omul oligarhic, apoi democratia, cit si omul democratic, iar in al patrulea rind, indreptindu-ne catre cetatea cu regim tiranic si privind-o, si iarasi uitindu-ne la sufletul tiranic, vom incerca sa judecam indestulator aspec- tele pe care intenfionam sa le discutam.” ,,Privirea noastra, ca si judecata ar putea fi ast- fel conforme cu ratiunea.” B. ,,Ei haide, sa. spunem in ce chip ar putea apa- rea timocratia din eel mai bun regim ! Caci e vadit ca. orice regim politic se modifica pornind de la grupul ce are puterea, atunci cind in interiorul acestuia 350 PLATON apare o dezbinare. Dar daca acolo domneste itijele- gerea, chiar daca acest grup ar fi foarte restrins, este cu neputinfa sa se produca vreo schimbare.” ,,Asa e.” ,,ln ce fel deci, Glaucon, se va schimba cetatea noastra si in ce fel se vor dezbina auxiliarii si cirmui- torii unii fafa de ceilalti, dar si fata de ei insisi ? Sau doresti, precum Homer, sa ne rugam Muzelor sa. ne zica si noua cum incepu mat intii vrajba ? 299 . §i sa afirmam oare ca ele vorbesc in stil tragic, parca glu- mind si suguind catre noi, copiii, in fapt, cu serio- zitate, graind profund ?” „in ce fel vorbesc?” ,,Iata cum : «E greu ca o cetate astfel intocmita sa se schimbe, dar de vreme ce orice lucru aparut trebuie sa si piara, nici aceasta intocmire nu poate ramine vesnica, ci ea se va desface. Iar desfacerea ei este in chipul acesta : nu numai pentru plant ele iesite din pamint, ci si pentru animalele de deasupra pamintului rodirea si sterilitatea sufletului si truiJU- rilor au loc atunci cind revolujiile proprii fiecaruia coincid cu revolufiile ceresti ; in cazul celor ce traiesc pufin — cu cele ce au loc in scurt timp; in cazul celor ce traiesc mult — cu cele potrivite lor 300 . Iar, desi cirmuitorii cetatii pe care i-afi educat, sint in- telep|;i, ei nu vor afla totusi deloc mai bine, prin rafio- nament insofit de observa^ie, momentul fecunditafii si al sterilitafii neamului vostru, ci vor nesocoti acele momente si vor zamisli copii atunci cind nu se cuvine. Pentru o odrasla divina exista o perioada pe care o cuprinde un numar perfect. Pentru o odrasla ome- neasca, perioada este data de primul /numar/ unde cresterile domina si sint prevalent e, ele luind trei intervale si patru limite ale celor similare si celor lipsite de similitudine, ale celor ce cresc si scad, pe toate punindu-le in evidenfa. ca exprimabile si ratio- nale unele fata de altele. Radicalul epitrit al acestora, casatorit cu cinciul, ofera doua armonii, daca e de trei ori marit ; una, egala, este marita de un numar egal de ori, numar ce este de tot atitea ori suta ; cea- lalta, formata din parti egale sub un aspect, inegale sub altul, adica. o suta. de numere provenind de la KEPUBUCA. PARTEA A IV- A 351 diametrele rationale ale cinciului, ficcare avind lipsa o imitate, sau doua unitati, cind provin de Id dia- metre irajionale ; pe de alta parte, o suta. de cuburi ale treiului 301 . Intreg acest numar este geometric, fiind stapin pe asa ceva — pe zamislirea mai buna si mai rea ; numar pe care, necunoscindu-1, paznicii vostri vor uni mirese 51 miri cind nu trebuie. Atunci se vor naste copii lipsiti de o natura buna si de o soarta buna. Inaintasii ii vor aseza cirmnitori pe cei mai buni dintre acestia, totusi, fiind ei nevrednici, cind vor ajunge la puterea parintilor, vor incepe, paznici fiind, sa. ne neglijeze pe noi, socotind arta Muzelor mai prejos decit se cuvine, apoi si gimnastica /la fel/ 301 . Din acest motiv, tinerii vostri vor deveni mai lipsiti de duh muzical. Or, cirmuitorii proveniji dintre acestia nu vor fi indeajuns de buni pazitori spre a chibzui asupra raselor lui Hesiod, ca si alor voastre — cea de aur, de argint, de arama. si de iier. Amestecindu-se laolalta argintul cu fierul si aurul 547 cu arama, vor aparea o inegalitate si un dezechilibru lipsite de armonie, care, acolo unde apar, produc in- totdeauna razboi si ura.. Trebuie deci spus ca. vrujba este -parted aceslui neam 303 , oriunde ar aparea »”. ,,Vom spune ca. Muzele au raspuns cu indrepta- \iie \” — vorbi el. ,,K si cazul — am spus eu — de vreme ce sint Muze !” ‘ ,,Dar ce mai zic Muzele, mai departe ?” ,,Aparind vrajba — am spus eu — i’iecare dintre cele doua. categorii de neamuri trage in partea sa : eel de fier si de arama spre cistiguri, posesia pamintu- lui, alocuinj;ei, a aurului si a argintului, pe cita. vreme neamul de aur impreuna cu eel de argint, deoarece nu due lipsa de aur si argint, ci sint priii fire bogate in aceste elemente, due sufletele spre virtute si spre vechea orinduiala. Dupa ce se lupta si se opun unii altora, ajung la un compromis, anume ca, impar^ind pamintul si locuin|;ele, sa le transforme in proprietate private si sa-i inrobeasca pe cei proteguiji mai inainte ca prieteni liberi si producatori de hrana. si sa-i trans- forme m «perieci » si slujitori, ei insisi urmind sa se octipe de razboi si de paza slujitorilor” 304 . 352 PLATON „Mi se pare — spuse — ca. schimbarea de aici apare.” ,,Dar oare aceasta forma de stat n-ar fi la mijloc, intre cea care este cea mai buna si oligarhie?” ,,Ba da.” ,,Deci asa se va petrece transformarea. Dar cumse va administra cetatea, schimbindu-se ? E vadit ca, d sub anumite aspecte, ea va imita forma de stat pre- cedent a, prin altele — oligarhia, totusi, fiind ea la mijloc, va avea si particularitafi proprii.” ,,Asa este” — spuse el. ,,Deci — intrucit clasa razboinica ii cinsteste pe cirmuitori si se fine la o parte de agricultura, meserii si alte ocupafii lucrative, fiindca ea orinduieste mese comune 305 si se indeletniceste cu gimnastica si lup- tele razboinice, prin toate acestea nu imita. ea forma de stat precedents. ?” „Ba da.” e ,,Dar prin faptul ca se teme sa-i aduca pe oamenii infelepti la cirmuire, dat fiind ca ea nu mai poseda asemenea intelepti statornici si lipsifi de ocolisuri, ci amestecati /din rau si bine/ ; prin faptul ca inclina catre temperamentele inflacarate si prea simple, fa- cute sa. fie mai bune la razboi decit in timp de pace, 548 a prin faptul ca tine in cinste inselaciunile si tertipurile razboiului, cetatea aceasta, care isi petrece tot timpul razboindu-se, nu va avea cele mai multe din trasaturile acestea drept caracteristici proprii?” „Da.” ,,lnsa astfel de oameni vor pofti avutiile la fel ca cei ce traiesc in regimurile oligarhice. Ei iubesc strasnic aurul si argintul ‘ ingropate, ca oameni ce au vistierii si tezaure personale, unde, depunind’ banii, ii pot ascunde la intuneric. De asemenea, le place sa aiba case imprejmuite de ziduri, ca niste cuiburi intru totul personale, unde ar putea, din belsug, sa b cheltuiasca pe femei si pe orice altceva ar pofti” 306 . ,,Foarte adevarat.” ,,Vor f i si zgirciti, ca unii ce fin la mare pref banul si nu-1 dobindesc pe fafa, dar, din pricina dorinfelor, le va placea sa cheltuiasca banul strain ; si, culegind pe ascuns roadele placerilor, cautind sa scape de lege REPUBUCA. PARTEA A’ IV-A 353 precum copiii de tata, ei vor f i educa£i nu de* catre convingere, ci de catre forta, din pricina ca vor fi neglijat Muza cea adevarata, cea sosita. impreuna cu artele cuvintului si cu filosofia si ca vor fi pre£uit mai virtos gimnastica decit arta Muzelor.” ,,Vorbesti despre o orinduire intru totul ameste- cata din rau si din bine.” ,,E amestecata, intr-adevar — am spus eu. Un principal al ei este foarte limpede, eel caracteristic unci inflacarari puse pe dominatic — anume, do- rinta de a invinge si cea de glorie” 307 . ,,Si inca ce !” — zise el. ,,Asadar, nascindu-se aceasta orinduire, ea ar fi cam asa : incit, eel ce schiteaza. cu mintea o anumita. forma, de orinduire, nu ar trebui sa desavirseasca deseaul, fiind destul sa se priveasca doar intr-o schij;a omul pe deplin drept si eel pe deplin nedrept. Caci e o treaba de o lungime nemasurata. sa strabati toate orinduirile posibile si caracterele fara sa lasi nimic deo parte” 308 . ,,Asa e.” C. ,,Care ar fi, deci, omul corespunzator acestui regim politic? Cum s-ar naste el si in ce fel ar fi?” ,,Eu cred — sari Adeimantos — ca el ar semana bine cu Glaucon, din pricina dorin^ei de a fi mereu primul.” ,,Poate, din acest punct de vedere — am zis eu. Insa cred ca urmatoarele caracteristici nu corespund cu Glaucon.” „Care?” ,,E1 trebuie sa fie mai trufas si mai lipsit de cul- tura muzicala. /decit Glaucon/ 309 , totusi, iubind arta Muzelor, sa-i placa sa asculte, fiind insa. incapabil sa se exprime. Cu sclavii, un astfel de om ar fi plin de salbaticie fara insa sa.-i dispre];uiasca, asa cum ar face-o omul bine educat 310 ; cu oamenii liberi s-ar arata plin de blinde^e, iar cirmuitorilor le-ar arata cea mai mare supunere. Iubind el puterea si gloria, nu va socoti nimerit sa conduca cu ajutorul cuvin- tului, sau intr-un fel asema.na.tor, ci cu ajutorul raz- 354 PLATON boiului si al celor legate de acesta ; de asemenea, el iubeste gimnastica si vinatoarea.” „Da, un asemenea caracter este propriu acelei orinduiri politice.” ,,Dar un astfel de om — am spus eu — nu ar dis- b pretui banii, cit ar fi tinar ? In schimb, cu cit ar imbatrini, cu atit i-ar fi acestia mai pe plac avind parte de o fire avara si nu ar fi curat ca virtute, din pricina. ca. duce lipsa de eel mai bun paznic.” „Care anume?” — intreba Adeimantos. „De ratiune — am zis eu — imbinata cu arta Muzelor. Caci ea, cind exista, este singura care, pre- cum un pastrator al virtutii, salasluieste la eel ce-o are, de-a lungul intregii vieji.” ,,Bine zis !” ,,Iar un astfel de tinar «timocratic » este asemana- tor cu cetatea de acelasi f el.” c ,,lntru totul.” ,,Or, el apare in felul urmator : se intimpla ca tinarul fiu al unui tata de isprava 311 , ce locuieste intr-o cetate ce nu-i bine orinduita, om ce fuge de cinstiri, de slujbe, de judeea^i si de orice fel de afaceri, voind sa se faca mic, pentru ca sa nu’^aiba necazuri …” ,,Ei bine, cum ia nastere?” ,, . . . Atunci cind fiul acestuia aude pe maica-sa plingindu-se ca barbatul ei nu este printre cirmuitori, d ca ea se simte mai prejos decit celelalte femei ; ca il vede barbatul ei neinteresat destul de bani si nici luptind pentru ei, ca il stie ocarit in privat, pe la tribunale, si in adunarea poporului, dar indurind in liniste toate acestea, atent mereu doar la el insusi, pe ea nici cinstind-o prea mult, nici disprejuind-o ; din pricina tuturor acestora — observa fiul — mama se necajeste si spune ca tatal lui nu e barbat adevarat si ca e prea delasator si mai rosteste cite obisnuiesc e femeile sa tot insire in astfel de cazuri.” ,,Oho, — exclama Adeimantos — zic ele multe si pe potriva lor !” ,,Stii ca si slujitorii unor astfel de oameni spun si ei, pe ascuns, feciorilor asemenea- vorbe — aceia care par a fi binevoitori — si daca vad pe cineva, fie datorind bani tatalui, pe care tatal nu-1 poate pune la strimtoare, REPUBLICA. PARTEA A IV-A 355 fie savirsind vreo nedreptate tatalui, il indeamna. /pe ttaar/ ca, dupa. ce va fi barbat, sa. se razbune pe Loti acei oariieni si ii spun ca, astfel, va fi mai barbat decit tatai sau. Apoi, iesind tinarul din casa, aude si 550 de la altii vorbe asemanatoare si vede ca cei ce-si vad de treaba lor in cetate sint numifi neghiobi si sint tinufi la mica cinste, pe cita vreme cei care nu-si vad de treaba lor sint coplesiti de cinstiri si delaude. Vazind si auzind tinarul toate acestea, dar ascultind si cuvintele tatalui si comparind indeletnicirile aces- tuia cu ale altora, este tras din ambele parfi : tatal sau uda. si face sa. creasca. ratiunea din sufletul sau, ceilalfi fac acelasi lucru cu partea apetenta si cu in- flacararea sa. Fiindca, prin fire, el nu e om rau, dar leaga prietenii cu firile rele ale altora, el paseste pe calea de mijloc, tras de ambele tending. Isi incre- dinteaza. astfel cirma sufletului parfii intermediare, – iubitoare de victorii si inflacarate si iata-1 devenit un barbat mindru si un prefuitor al gloriei.” ,,Cred ca ai descris desavirsit nasterea acestui fel de om.” ,,Acum, prin urmare — am spus eu — avem si cea de-a doua orinduire politica, ca si pe eel de-al doilea barbat.” ,,Le avem.” 3 A. ,,Sa nu rostim, dupa aceasta, vorba lui Eschil, fiecare-i la alia, cetate asezat? 312 Numai ca, potrivit procedurii noastre, sa vorbim mai degraba despre cetate intii.” „Da.” „Cred — am zis eu — ca oligarhia urmeaza. rin- duielii politice despre care a fost vorba.” ,,Ce rinduiala politica ai in vedere prin cuvintul ((oligarhie » ?” .,Cea unde magistraturile fin de venit, in care cei bogati cirmuiesc, iar saracul nu participa la putere.” ,,’lnteleg.” ,,Nu trebuie mai intii aratat cum se face trecerea de la timarhie la oligarhie?” 356 PLATON „Ba da.” ,,Dealtfel, e limpede si pentru un orb, cum se face trecerea.” „Cum?” „Vistieria aceea, pe care o are fiecare, plina cu aur, prapadeste orinduirea de acest fel — timarhia. Caci, mai intii, ei isi afla prilej de cheltuieli si apleaca. legile in acest sens, nemaidindu-le ascultare, atit ei, cit si sofiile lor.” ,,Apoi, fiecare vazindu-1 pe celalalt si pizmuin- du-1, fac mul^imea sa. fie aidoma lor.” ,,Pesemne.” ,,Pesemne ca da.” ,,In continuare, mergind inainte pe tarimul afa- cerilor, cu cit gasesc mai prejioasa. aceasta indeletnicire, cu atit desconsidera. mai mult virtutea. Sau nu astfel se desparte virtutea de bogatie, de parca, stind ambele in talgerele balanjei, aceasta se pleaca. mereu in di- rectii opuse?” „Ba da.” ,,Cind in cetate sint pretuite avutia si cei avu^i, virtutea si oamenii buni sint mai pujin pretuifi.” , .Evident.” ,,Ceea ce este pretuit mereu este si cultivat, ceea ce e desconsiderat e neglijat.” ,,Chiar asa.” ,,Pina la urma, deci, ei au devenit, din iubitori de biruinfe si de cinstiri, oameni iubitori de afaceri si de bani ; iar pe bogat il lauda. si il admira, purtindu-1 spre dregatorii, in timp ce pe sarac il dispretuiesc.” ,,Intru totul.” ,,Asadar, in acel moment, ei fac o lege prin care socotesc marimea averii drept temei al orinduirii oligarhice — acolo unde e mai multa oligarhie, averea e mai mare, unde e mai putina, averea e si ea mai mica. — si stabilesc ca. nu poate participa la cirmuire eel care nu ar avea averea respective. Aceasta lege o obfin. fie prin forta., cu ajutorul armelor, fie ca, trezind teaina de o /folosire a armelor/, alcatuiesc pomenita orinduire politica.. Nu-i asa ?” „Ba da.” REPUBLICA. PARTEA A 1V-A 357 ,,Ca sa. spunem asa, astfeleste organizarea /cetatii/ lor.” ,,Bine — zise. Dar care este infatisarea orinduirii politice ? Si care sint defectele pe care — zicem noi — c ea le are ? ” ,,Mai intii, un defect este un atare principiu, eaci priveste : daca. cineva ar ]june cirmaci peste nave luindu-se dupa avere, iar saracului, chiar daca ar ii mai bun la arta cinmiirii, nu i-ar incredinta cir- ma…” m . ,,Rea navigate ar face oamenii aceia !” ,,Dar nu stau lucrurile la i’el cu orice altceva sau cu orice slujba ?” „Ba cred ca da.” „ln afara. de cetate ? — am zis. Sau e valabil si pentru cetate?” ,,E cu atit mai valabil, cu cit mai dificila si mai inalta este dregatoria.” ,,Un defect si mare inca — iata — 1-ar avea oli- d garhia !” ,,Pare ca. da.” ,,Bun, dar urmatorul e mai mic decit acesta ?” ,,Care ami me ?” „Faptul ca, obligatoriu, cetatea nu este una, ci sint doua : una a saracilor, cealalta a bogatilor, desi si unii si aljii loeuiese in acelasi loc. Ei uneltesc mereu unii impotriva altora.” ,,Pe Zeus, nu-i un defect mai mic !” „Dar nici urmatorul aspect nu-i bun, l’aptul ca sint, probabil, incapabili sa poarte un razboi, deoa- rece e neaparat ca, fie folosindu-se de mul^imea inar- mata, sa se teama mai mult de aceasta decit de dus- mani, lie ca, nefolosindu-se de ea, sa iasa la lupta, e intr-adevar, cu o mica putere 314 , mai ales ca nu vor sa cheltuiasca bani, deoarece sint zgirciti.” ,,Da, nu e ceva bun I” ,,Dar ceea ce inca de mult criticam, l’aptul ca ace- iasi oameni savirsesc mai multe lucruri, fiind deopo- triva. agricultori, oameni de afaceri, razboinici, intr-o 552 a astfel de orinduire, oare ti se pare a fi un bun princi- piu ?” „Defel.” 358 PL AT ON ,,Vezi insa daca ,nu cumva dintre toate. relele, pe urmatorul ea, cea dintii, nu-1 primeste drept eel mai mare ?” ,,Care anume?” ,,Faptul ca este cu putinfa sa vinzi tot ccea ce posezi si ca altul sa dobindeasca acestea si ca eel ce a vindut sa locuiasca in cetate fara sa. apartina nici iineia dintre ciasele ei, nefiind nici orn de afaceri, nici artizan, nici cavaler, nici hoplit, ci fiind numit sarac si nevoias.” b ,,Da, oligarhia este cea dintii !” ,,Caci nu e oprit asa ceva, in orinduirile oligarhice! Altfel nu ar putea fi unii atit de bogati, iar altii — cu totul saraci.” „ Drept.” ,,Exainineaza insa si aspectul urmator : cind unul ca acesta, pe cind era bogat si cheltuia de zor, oare era el de vreun folos cetatii ocupindu-se cu indeletnicirile pomeriile acum? Sau, mai curind, doar p area a face parte dintre cirmuitori, dar, in realitate, nu era nici cirmuitor, nici supus in cetate, ci doar un risipitor al bunurilor sale?” ,,Parea sa fi iost un cirmuitor — zise — dar nu c era altceva decit un risipitor.” ,,Vrei atunci — am grait eu – sa spunern ca^asa cum bondarul aparut in fagure este o pacoste pentru stup, tot asa si un astfel de om, aparut intr-uncamin, este o pacoste pentru cetate?” ,,intru totul, Socrate.” ,,lnsa, Adeimantos, nu i-a facut Zeul pe bondarii iuaripa£i lipsiti de ac, in timp ce printre cei cu picioare, pe unii i-a facut fara ac, dar altii au ace grozave ? Cei fara ac sfirsesc, la batrlnete, cerind de pomana, dar din riudul celor cu ac ne sosesc toti cei numi^i d rauiacatori.” ,,Foarte adevarat.” ,,E limpede, dar, ca in cetatea in care ai zari cersetori, se afla tot acolo, bine ascunsi, si hoti, si pungasi, si pradatori ai celor sfinte, si faptuitorii tu- turor relelor de acest fel.” „E clar.” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 359 1 ,,Ei bine, oare in cetatile oligarhice nu vezi lo- cuind cersetori ?” „Ptitin lipseste ca toti, in afara. de cirmuitori, sa fie cersetori !” ,,Sa nu credem atunci — am sptis eu — ca. sint acolo si multi raufacatori ce au ace, raufacatori pe care puterea ii tine, cu forta, la respect ?” ,,Ba sa. credem.” ,,Dar oare nu vom afirma ca acestia au aparut acolo din pricina lipsei de educatie, a proastei cresteri si a relei alcatuiri a regimului ?” ,,Ba vom afirma.” ‘■ ,,Deci asa va fi cetatea oligarhica, avind in ea atitea rele, ba poate inca si mai mtilte !” ,,Pesemne ca da.” B. ,,Am ispravit si cu infatisarea acestui regim, 553 numit= oligarhie, care pune averea drept criteriu al puterii. Sa cercetam, dupa aceasta si pe omul asema- nator cu ea si cum acesta apare si in ce fel este el, odata. aparut.” ,,Chiar asa sa facem.” ,,Dar oare nu se preschimba acel om timocratic intr-^un om oligarhie in felul urmator?” ,,in care anume?” ,,Cind acel om timocratic are tin fin, mai intii acesta i.si arata. zelul in imita^ia tatalui si ii merge acestuia pe urme ; apoi, deodata. il vede pe tata po- ticnindu-se in cetate, ca de un stilp de hotar, impras- tiindu-si averea si pierzindu-se pe sine, fie in calitLite de strateg, fie implinind vreo alt a mare demnitate ; apoi il vede cum ajunge la judecata din pricina deia- torilor, sau pierind, sau exilat, sail decazut din drep- turi si pierzindu-si toata averea.” „Probabil.” ,,Vazind feciorul, prietene, acestea, suferind, pier- zind tot ceea ce are si temindu-Se, cred, trage cu capul in jos dragostea de onoruri si inflacararea de pe tro- nul din sufletul sau, si, injosit de catre saracie, se indreapta cu indirjire spre afaceri ; incet-incet, tot econOmisind si muncind el aduna bani. Nu crezi oare ca un astfel de om asaza atunci pe acel tron jjartea 360 PLATON sa apetenta si doritoare de cistig 315 , facind-o Mare Rege asupra sa, ineununindu-1 cu tiare, inciugindu-1 cu colane si sabii ?” „Ba da.” d ,,Iar partea rafionala si inflacararea, pe acestea, cred, le asaza la paniint, de o parte si de cealalta, sub partea apetenta, subjugindu-le. Uneia nu-i ing4.duie’ sa ehibzuiasca nimic altceva si nici sa cerceteze decit de unde vor iesi barii mulfi din mai putini, iar celei- lalte nu-i ingaduie sa admire si sa pretuiasca nimic altceva decit bogatia si pe bogafi si sa nu iubeasca alta cinste decit cea bizuita pe dobindirea averilor si pe orice altceva ar mai duce intr-acolo.” „Nu-i cu putinta vreo alta transformare atit de rapida si de puternica dintr-un tinar iubitor de ono- ruri intr-unul iubitor de bani !” e ,,Dar nu este acesta omul oligarhic?” ,,T ransformarea la care el a fost supus porae§te, oricuni, de la omul asemanator cu cetatea din care se trage oligarhia.” ,,Sa cercetam daca el este asemanator cu /cetatea oligarhica/.” 554 a ,,Sa cercetam.” ,,Mai intii — am zis eu — oare nu este asemanator cu /acea cetate/ prin faptul ca pune eel mai mare pre£ pe bani ?” ,,Cum de nu?” ,,tn plus /seamana cu ea/ si prin faptul ca este ecouom si intreprinzator, satisfacindu-si doar cele mai elementare dorinfe, in rest, nepermitindu-si chel- tuieli, ci infrinindu-si celelalte pofte, ca pe unele ce sint desarte” 316 . ,, Absolut.” ,,E1 este uu om sordid, facind avere din orice, om care pune ban linga ban. Pe unii ca acestia mul- b timea ii lauda. Oare nu ar fi el aidoma cu orinduirea oligarhica ?” ,,Cred ca da — spuse el. Atit in cetatea /oligarhica/, cit si la acesta banii sint la foarte mare pref.” ,,Nu cred — am spus eu — ca unul ca acesta a dat atentie educafiei.” REPUBL1CA. PARTEA A 1V-A 361 ,,Nu — vorbi el. Caci n-ar fi pus un orb’drept conducator al corului si nici nu i-ar fi dat acestuia cinstire !” ,,Eine. Priveste si lucrul urmator : sa nu sptinem ca exista in el porniri *de bondar », din pricina lipsei de buna crestere, unele de a cersi, altele de a face rau, minute in friu de. atentia ce-o mai are ?” ,,Ba da.” ,,v?tii incotro va privi el, ca sa. vada. locurile unde sa faca rau ?” ,, incotro ?” — intreba el. ,,Va privi la tutela orfanilor .si daca se intimpla cumva sa-i fie ingaduit sa faca /acolo/ ran din belsug.” „Adevarat.” ,,Dar nu este limpede ca. un astfel de om, in rela- tiile eu oamenii in rindul carora are o buna reputajie, apare a fi drept, deoarece isi infrineaza poftele rele cu ajutorul unor forte proprii benefice ? El nu crede totusi ca binele este preferabil raului, nici nu se im- blinzeste prin ra^iune, ci datorita necesita^ii si temerii, tremurind la gindul restului avu^iei” 317 . „A§a e.” ,,Pe Zeus ! — am spus eu. Vei afla, prietene, 3a majoritatea acestor oameni existind pofte inrudite cu ale bondarului, atunci cind ar fi sa cheltuiasca averea altuia.” „^i inca cum !” ,,Un astfel de om nu va fi deci lipsit de vrajba intcrioara, el nu va fi unul, ci dublu. De obicei, pof- tele mai bune ar putea, la el, stapini peste cele mai rele.” ,,Asa este.” ,,Din aceasta pricina, cred ca un astfel de om ar avea o £inuta mai buna decit mulji, in cetate. Dar adevarata virtute, proprie unui suflet unificat si ar- monizat, ar fugi undeva, departe de el.” „Asa cred.” ,,Iar economul meschin este, in cetate, potrivnic, in sisea lui, vreunei victorii ori altei cinstiri dintre cele frumoase, nevoind, pe de o parte, sa cheltuiasca pentru glorie si intrecerile de acest fel, pe de alta, temindu-se ca nu cumva pofta de a cheltui sa se tre- 362 PIATON zeasca si sa-si aduca. intr-ajutor dragostea de bi- ruinfe. Astfel, luptind el in alian^a. cu for£e putine ale sufletului sau, impu^inat fiind ca putere 318 , e biruit de obicei, dar asa se imboga|;este.” ,,Desigur.” ,,lnca sa ne mai indoim ca omul econom si inte- resat de afaceri este asezat de noi la locul sau, in vir- b tutea aseinanarii cu cetatea oligarhica?” ,,Deloc” — raspunse el. 4 A. ,,Dupa aceasta, pare-se — trebuie cercetata democratic, anume in ce fel apare si in ce fel este, odata aparuta, pentru ca aflind iarasi felul de a fi al omului asemanator cu ea, sa-1 putem judeca.” „N-am fi decit consecventi cu noi insine, in felul acesta.” ,,Asadar — am zis eu — nu se produce in acest fel schinibarea de la oligarhie la democratic, anume, din pricina. ca oamenii nu se satura deloc de buhul ce le sta. dinainte — adica de trebuinf:a unei cit mai mari bogatii?” ,,Cum asa ?” ‘ ‘ ■ ‘ c ,,Magistra|;ii, ca unii ce cirmuiesc cetatea din pri- cina ca sint boga£i, nu vor sa-i opreasca prin lege pe tinerii ajunsi sa fie nesabuiti, de a-si cheltui si a-si prapadi avutul, pentru ca ei, magistrafii, cumparind ceea ce poseda tinerii si imprumutind cu dobinda, sa ajunga inca mai bogati si inca mai respectati.” ,,Ohiar asa.” ,,Or, faptul acesta este, vadit, cu neputinfa, ca cetaf;enii sa pre|;uiasca bogafia si, deopotriva sa. do- A bindeasca. si destula. cumpatare, ci e neapaxat sa ne- glijeze fie pe una, fie pe cealalta.” ,,E destul de limpede.” ,,Neglijind deci cirmuitorii oligarhiilor /ceea.ce n-ar trebui sa. neglijeze/, dind friu liber faptelor. ne- sabuite, ei determina uneori saracirea si a unor oameni de valoare.” ,,Desigur.” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 363 ,,Acestia stau in cetate, purtind ac sipavaza, unii plini de datorii, altii decazuji in rang, alfii si intr-un fel si in celalalt, plini de ura si de uneltiri impotriva eelor ce poseda atit avutia lor, cit si a cclorlalti, ah- tia£i fiind dupa innoiri politice” 319 . „Asa e.” ,,Oamenii de afaceri au insa ochii plecati si par ca nu ii vad. Ei ii ranescinsa, aruncind in /vistieriQe lor/ banul ce ii paraseste neeontenit pe ceilal£i. Aduna «pui » mult mai numerosi deeit «ta£ii » 320 si fac sa fie in cetate o mare multime de bondari si de cerse- tori.” ,,Cum de n-ar ii — zise — o mare mulfime !” ,,Si nici nu vor sa stinga un atare rau, aprins in cetate, anume, interzicind sa pofi dispune oricum de propriul avut si nici potrivit cu o alta lege nu sint rezolvate problemele.” „Celege?” ,,0 lege ce vine in al doilea rind, dupa cealalta, si care i-ar determina pe ceta];eni sa se preocupe de cultivarea virtujii. Caci daca vreo lege ar stabili ca, de obicei, imprumuturile voluntare se fac pe propriul rise al celui ce imprumuta, afacerile ar fi mai pujin murdare in cetate si mai pujin ar spori relele despre care vorbeam adineaori.” ,,lntru totul” — spuse el. ,,ln fapt, insa — am zis eu — din toate aceste pricini, cirmuitorii ii fac pe supu§i /lipsiti de virtute/, dar si ei insisi, cit si copiii lor ajung astfel. Caci oare nu-i determina pe acestia sa fie imbuibafi, sa nu-si dea osteneala in exercijiile trupului si ale mintii, iar placerea si suferin^a nu le vor resimfi violent, ca oameni molatici ce sint si lenesi?” „Bun, si?” „Nu ajung ei insisi sa fie dezinteresa^i fa};a ie orice altceva in afara afacerilor, nedind deloc mai multa aten|;ie virtutii decit o fac oamenii sarmani?” ,,Nu, nu dau mai multa atentie !” ,,Pregati^i fiind in acest fel, atunci cind cirmuitorii si supusii au de-a face unii cu afyii, fie in timpul unor marsuri sau in alte activitati comune, fie la procesi- uni sau in campanii militare, fie navigind impreuna 364 PLATON sau fiind camarazi de arme, atunci cind se privesc unii pe al£ii, gasindu-sc in mijlocul acelorasi primejdii, d in nici un chip saracii nu ar ajunge sa fie dispre^uiti, in felul in care am vazut, de catre boga|;i : ci adesea un slabanog de sarac, ars de soare, asezat in batalie alaturi de un bogatan, crescut la umbra, cu multe carnuri, il vede pe bogat gifiind si fiind la ananghie ; oare nu crezi atunci ca el se va gindi ca astfel de oa- meni sint bogati datorita lasitatii lor, a saracilor, si ca. unul va povesti aceasta altuia, cind s-ar afla in particular, laolalta, zicind : «Ai nostri sint, caci de e nimic nu-s buni ! »” ,,Mi-e clar — zise — ca asa vor face.” ,,Asadar, dupa cum un trup bolnavicios are nevoie doar de o usoara impingere dinafara, pentru ca s-o apuce pe drumul bolii, si uneori, chiar si fara impuls exterior se afla in vrajba cu sine, la fel si cetatea orin- duita asemenea acelui trup, boleste de pe urma unui marunt pretext — fie ca unii aduc ajutor dintr-o ce- tate oligarhica, fie ca ceilalti — dintr-una democra- tica si se lupta cu sine. Dar uneori, chiar si fara. cei din afar a se dezbina. Nu-i asa?” 557 a ,,Ba §i inca cum!” ,,Ku cred ca democratia apare atunci cind saracii, biruind, ii ucid pe unii dintre cei bogati, pe altii ii alunga, restului ii dau parte egala in drepturi ceta£e- nesti ca si in demnitati, si atunci cind, de obicei, demnita]ile se atribuie prin tragere la sor^i” 3 – 1 . ,,Intr-adevar — spuse — aceasta este felul de in- staurare a democratiei, fie ca. ea apare in urma lup- tei, fie ca ceilalti, de frica, dau inapoi pe nesimtite.” b ,, At unci — am spus eu — cum vor orindui ceta- tea ? §i in ce fel este acest regim ? Caci e limpede ca omul asemanator va fi un om democratic.” „E limpede.” ,,Mai intii, asadar, nu sint ei liberi, iar cetatea nu este plina de libertate si de ingaduinta de a vorbi si nu e cu putinta, in ea, sa faci ceea ce poftesti ?” ,,Asa se zice” — spuse el. „Unde aceasta e cu putinta, e clar ca fiecare isi va orindui propriul fel de viata, acela care i-ar fi pe plac” 322 . REPUBLIC*. PARTEA A IV-A 365 ,,Clar.” „Cred ca oamenii, in aceasta orinduire, vor l’i foarte feluriti.” „Cum sa nu ?” ,, Exista sorti ca aceasta sa fie cea mai frumoasa dintre toate orinduirile ! Caci precum o haina. impes- tritata. cu toate culorile poate aparea drept cea mai frumoasa, tot asa ar putea aparea si aceasta cetate, impestritata. fiind cu toate caracterele. §i probabil ca. mul^imea ar si judeca-o drept cea mai frumoasa, dupa cum copiii si femeile judeca privind lucrurile pestrit colorate.” „Desigur.” ,,E cu putinta. chiar, fericit om, — am spus eu — sa. cauti in ea orinduirea ce-ti con vine.” „Adica?” ,,Pentru ca, din pricina toleran^ei ei, exista acolo t»ate felurile de orinduiri si eel care vrea sa. proiecteze o cetate — ceea ce noi am facut acum — are posibili- tatea sa. aleaga felul de cetate care ii este pe plac, ca si chid, ajungind la un bazar de regimuri politice si alegiud, el ar putea astfel planui cetatea sa.” ,, Probabil — grai el — ca n-ar duce, intr-adevar, lipsa. de modele !” ,,Faptul ca. nu exista nici o obligate de a exercita magistraturi in aceasta cetate, nici daca ai fi capabil de a conduce, nici obligatia de a te supune, daca nu voiesti, nici cea de a te razboi cind se face razboi 323 , nici cea de a sta in pace, cind ceilalti stau, daca. nu poftesti pacea, nici obligatia de a nu avea magis- traturi sau de a nu fi judecator, daca exista o lege care sa te opreasca de la acestea — oare nu face aceasta stare de lucruri sa fie binecuvintat si placut un astfel de trai, pe moment?” ,, Probabil ca da — zise — pe moment, eel pujin.” ,,lnsa blindetea fata de cei judeca£i 324 nu este incintatoare ? Ori n-ai vazut ca. intr-o astfel de orin- duire oameni, condamnaji la moarte sau la exil, to- tusi ramin si se plimba. in mijlocul ceta|;ii, de parca nimeni nu s-ar sinchisi si nu i-ar vedea cum se pre- umbla. in chipul unui erou sculat din rnor£i P”* 2 *. ,,Ba inca. multi am vazut !” 366 PLATON b ,,Dar ingaduinta si, nu in ultimul rind, frivoli- tatea ei, dispreful pentru ceea ce noi am laudat cind am durat cetatea, anume ca, afara doar daca cirieva nu ar avea o natura excepfionala, nu ar putea cu nici un chip ajunge un bar bat de isprava in cazul cind, copil fiind, nu s-ar juca inconjurat de lucruri frumoase si nu s-ar indeletnici cu ceea ce-i asemenea lor — a- ceasta dispozijie, deci, a ei, calcind in picioare toate acestea, nu se preocupa citusi de pufin de la ce fel de preocupari porneste cineva cind se indreapta catre politica, ci il pre£uieste cu unica condijie ca omul c respectiv sa-si arate bunavointa faj;a de multime ; ei, acestea cum sint?” ,,Cu totul nobile, n-am ce spune \” — facu el. „ Acestea ar fi trasaturile democra];iei, si ar mai exista si altele inrudite cu acestea : ea ar fi, pare-se, o orinduire placuta, fara stapin si variata, impar- find egalitatea deopotriva celor egali si celor inegali” 320 . ,,Spui lucruri foarte bine chibzuite” — zise el. B. ,,Cerceteaza insa — am zis eu — care este omul asemanator, fiind el simplu particular. Sau mai intii trebuie cercetat, asa cum am procedat in privinja regimului, in ce fel se naste el?” ,,Da” — spuse. ,,Dar oare nu in felul urmator : acel om econom si oligarhic ar avea un fiu pe care 1-ar creste in de- d prinderile sale.” „Cum de nu !” ,,Fiul, domnind cu forfa peste placerile din sine, peste acelea care due la risipa si nu la cistig, peste acelea care sint numite nenecesare …” ,,1/impede” — zise. ,,Vrei cumva — am spus eu — ca sa nu vorbim neclar, sa deosebim mai intii dorintele necesare de cele nenecesare?” ,,Vreau” — raspunse. ,,Asadar, cele pe care nu sintem in stare sa. le curmam ar fi pe drept numite necesare, la fel si cele care, odata e satisf acute, ne folosesc. Caci este necesar naturii noastre sa. nazuiasca. la ambele feluri, nu ?” „Da.” \ REPUBLICA. PARTEA A IV-A 367 ,,Pe, drept, deci, am afirma despre ele ca. sint ne- 559 cesare.^ „Pe drept.” ,,Dar icele pe care cineva le-ar putea indeparta, daca. s-ar exersa din copilarie si care, cit exista, nu fac nici un bine, altele chiar — rau, pe toate acestea, daca. le-am declara nenecesare, oare n-am vorbi cum trebaie ?” ,,Ba am vorbi cum trebuie.” ,,Sa alegem cite un exemplu din ambele feluri, peutru ca sa putem intelege caracterul lor general?” ,,Ar fi bine.” ,,Oare n-ar fi necesara dorinfa de a minca, atita cit sa. ramii sa.na.tos si in buna stare — e vorba de dorinta pentru mincarea insasi, cit si de cea pentru mincarea gatita ?” ,,Cred ca. da.” ,, Dorinta de mincare este necesara sub ambele privinte, si fiindca este folositoare si fiindca ea este in stare sa-1 faca pe eel ce traieste sa /nu/ inceteze a trai” 327 . ,,Da.” ,,Dar si dorinta de mincare gatita /este astfel/, daca. aduce vreun folos bunei stari a trupului.” ,,Neindoios.” ,,Dar ce spin despre dorinta de a trece de acest hotar, cea. care rivneste si la altfel de bucate decit acestea, dar care poate fi tinuta. in friu din copilarie si care, educata., renun^a la cele mai multe dintre acele bucate ? Aceasta. dorinta. se arata. vatamatoare pentru trup, dar si pentrn suflet, in ceea ce priveste gindirea si enmpatarea. Oare ea n-ar fi, pe drept cu- vint, numita nenecesara.?” ,,Ba ar fi cit se poate de indreptafit /a o numi asa/.” ,,Sa. nu spunem ca astfel de dorinti sint cheltui- toare, in timp ce celelalte sint lucrative, deoarece aduc cistig in actiune ?” „Ei’bine?” ,,La fel sa afirmam si in legatura. cu pofta de im- preunare si cu celelalte?” „La fel.” 368 PLATON ,,Dar oare nu-1 socotim pe omul pe care acum 1-am nuinit «bondar » p\in de astfel de placeri si dorinji, stapinit de catre cele nenecesare, in timp ce pe omul d stapinit de catre placerile necesare nu-1 numim «eco- nom» si «oligarhic » ? ” „Bine, si?” ,,Revenind, asadar, — am vorbit eu — sa spunem ca omul democratic se naste din eel oligarhic. In ge- neral, mi se pare ca lucrurile se petrec in felul urma- tor.” „Cum?” „Atunci cind tinarul, crescut asa cum am spus-o adineaori, fara educate si in spiritul economiei, va gusta din mierea bondarilor si se va insoji cu nis- caiva grozave si stralucitoare creaturi, in stare sa. pregateasca placeri felurite, colorate si avind din e toate, sa. socoti ca. acel moment este inceputul trans- formarii sale de la o /constitute/ oligaThica a sinelui catre una democratica.” ,,E cu totul necesar.” ,,Dar asa cum cetatea s-a transformat atunci cind o alianta din afara a dat ajutor uneia dintre parji — cea asemanatoare /dind ajutor/ par^ii ce-i seamana — oare nu la fel se schimba si tinarul, atunci cind specia dorin^elor, venita din afara, sare in ajutor elementului aidoma ei, aflat intre dorinJ;ele /din suflet/ — e vor- ba despre specia inrudita si asemanatoare ?” 328 . ,,Hotarit, astfel se petrec lucrurile !” ,,Iar daca. vreo alianta, cred eu, ar da un ajutor parjii oligarhice din sine, ajutor sosit fie din partea tatalui, ori a celorlalte rude, care 1-ar mustra si 1-ar ocari, ar aparea a’tunci dezbinare si impotrivire 1a 560 a dezbinare, ca si lupta in sine, cu sine insusi.” „Eibine?”‘ „Cred ca. uneori se intimpla ca partea democratica sa dea inapoi in fa^a celei oligarhice, iar unele dintre dorin^e sa fie nimicite, altele exilate ; aparind rusinea in sufletul tinarului, acesta se asaza iarasi pe sine in buna orinduiala.” „Se intimpla uneori” — zise. „lnsa iarasi, cred, ca alte dorinfe inrudite, facind parte tot dintre cele exilate, crescute pe ascuns, ajung REPUBLICA. PARTEA A 1V-A 369 sa fie\numeroase si puternice din pricina lipsei de b stiinja V tatalui in ceea ce priveste cresterea.” * ,,Se ‘poate — spuse — sa se intimple astfel.” ,,Deci\ele indeamna catre acelasi fel de insotiri si, impreunindu-se pe ascuns, zamislesc o multime de /daring /.” ,,Ei bine ?” ,,Pina la\ urma, ele sfirsesc prin a pune mina pe cetajuia sufletului tinarului,” pe care o stiu goala de invataturi si de ocupa^ii frumoase, ea si de idei adeva- rate, care sint cei mai buni paznici si pazitori pentru gindurile oamenilor celor iubiti de zei.” ,,Asa e.” c ,,Cuvinte si opinii mincinoase si pline de laudaro- senie dau fuga iu locul celor adevarate si pun stapinire pe ceta^uia acestui tinar.” ,,§i inca cum !” ,,Dar oare tinarul, ducindu-se iarasi la acei loto- fagi 329 , nu va locui acum la ei pe fata ? Iar daca din partea rudelor va sosi un ajutor jjentru jjartea eco- noama a sufletului sau, nu vor fereca vorbele acelea plinc de laudarosenie portile zidului regesc din el, neprimind ajutorul acela si nici ingaduind drept crai- nici vorbele unor insi mai carun^i ?’ J3U . Ci, ele insele, biruind in lupta si uumind sfiala neghiobie, o izgonesc d necinstind-o, apoi, numind cumpatarea lasitate si, ocarind-o, o alunga si pe aceasta. Iar incrediD^indu-1 pe tinar ca masura si cheltuiala masurata vadesc grosolanie si o fire de sclav, le arunca peste hotare, insoj;indu-se cu dorinte multe si de oricefolospustii” 331 . ,,Pe deplin asa.” „Golind si curatind de /virtuti/ sufletul celui sub- jugat de ele si initiat in mari misterii 332 /dorin|;ele rele/ e aduc, dupa aceasta, sfruntarea, nestapinirea, desfriul si nerusinarea, incununate cu stralucire si cu mult alai. Acum, ele lauda si lingusesc, numind sfruntarea — buna, educatie, lipsa de stapinire — libertate, des- frinarea — marinimie, nerusinarea — barbatie. Oare nu 56J s cam asa, cind esti tinar, preschimbi in|;elesul lasarii in libertate si in ingaduinta, a placerilor nenecesare si nefolositoare, atunci cind ai plecat de la condi^ia celui crescut in placeri necesare?” 370 PLATON / ,,Ba da, e vadit.” / ,,Mai departe, un astfel de om traieste cheltuind intru nimic mai pu}in, pentru placeri necesare decit pentru placeri nenecesare, si bani, si truda, §i timp. Daca. are noroc si nu-si da drumul dincolo /de orice b margine, ajungind el si ceva mai in virsta. si raminind in urma. marele tumult, mai primeste inapoi si par^i din /virtufile/ alungate si nu se da in intregitne porniri- lor venetice care 1-au cotropit. El traieste punind pla- cerile pe picior de egalitate ; se da. mereu celei dintii care-i pica., de parca. i-ar fi obtinut sufletul la sorfi, pina ce s-ar indestula, apoi se da. alteia, pe nici una nelasind-o fara cinste, ci deopotriva. cultivindu-le.” „Asa e.” ,,Iar cuvintul adevarat nu-1 accepta. si nici nu-1 primeste in cetatuia sa, daca cineva ar zice ca, dintre c placeri, unele au de-a face cu dorintele frumoase. si bune, altele — cu cele rele, si ca. unele trebuie pre^uite si cultivate, celelalte reprimate si subjugate. Ci, in toate aceste cazuri, el tagaduieste si afirma. ca toate placerile sint la fel si ca trebuie prej;uite in mod egal.” ,,Chiar asa face — zise — cu felul lui de a fi !” ,,Asadar — am spus eu — el traieste zi-de-zi fa- cind pe plac celei dintii dorin£i : ba se imbata. in sune- tul flautului, ba apoi bea doar apa, punindu-se laregim, ba face gimnastica, ba trindaveste si nu se sinchiseste d de nimic, ba uneori se ocupa., chipurile, cu filosofia. Adesea insa., el se indeletniceste cu politica si, luin- du-si avint, spune si face ce se nimereste. Iar daca vreodata. este gelos pe militari, o ia pe calea lor, iar daca. este gelos pe oameni de afaceri — pe acolo. Via- ta sa nu stie de ordine si de necesitate, ci, numind un atare trai placut, slobod si fericit, asa vie^uieste, de la inceput si pina la capat.” e ,,Ai descris desavirsit via\a. unui astfel de om ce fine la egalitate.” ,,Cred ca. acest barbat e si divers si plin de cele mai multe feluri de a fi, e frumos si impestrifat, iutocmai acelei cetafi /democratice/. Iar mulfi barbafi si multe femei 1-ar invidia pentru viaja aceasta care are in- tr-insa cele mai multe modele de cetati si de carac- tere.” REPUBUCA. PARTEA A IV-A 371 „\sa e.” „lji bine, orinduitu-s-a, in dreptul demoCratiei, 562 omul a^emanator ei, ce pe drept ar fi numit <demo- cratic » ?\” „Chiar asa !” 5 A. ,,Ne-$r mai r amine de analizat — am spus eu — cea mai frunjoasa orinduire si eel mai frumos barbat : tirania si tiranul.” ,,Chiar asa” — zise el. ,,Deci, prietene, in ce fel apare tirania ? Caci e destul de clar ca ea se naste, prin transformare, din democratic ” „E clar.” „Dar oare nu cam in acelasi fel se nasc, pe de o parte, democratia din oligarhie, si pe de alta, tirania din democra^ie ?” „ln ce fel?” ,,Bunul propus oligarhiei, din pricina caruia oligarhia s-a constituit — era bogatia excesiva, nu-i asa?” „Da”. ,,Nesatul in pornirea spre bogatie si neglijarea celorlalte preocupari din pricina afacerilor, au nimicit oligarhia.” „Asa-i”. ,,Dar oare nu stabileste si democratia un bun, iar nein destul area de acesta nu o nimiceste si pe aceasta ?” ^ ,,Ce bun spui ca ea stabileste?” ,,Ivibertatea — am zis. Poti doar sa auzi ca intr-o cetate democratica ea este eel mai frumos lucru si ca, din aceasta pricina, numai intr-o cetate democratica merita sa traiasca omul prin natura liber.” „Se zice asa ceva si inca destul!” ,,Dar oare nu tocmai aceasta voiam sa. spun, ca nesa^ul dupa. libertate si neglijarea celorlalte preo- cupari preschimba si aceasta orinduire si o pregatesc sa ceara tirania ?” „ln ce fel?” . ,■ 372 PLATON ,,Cind, cred, o cetate democratic;*, insetafa. de d libertate, ar intilni paharnici rai care sa i-o puna inainte si cind ea s-ar imbata cu ea, luata neameste- cat, dincolo de orice masura, ea ajunge sa.-i pedep- seasca pe cirmuitori, afara doar daca nu sint cu totul blinzi si ii dau din belsug libertate, invinuindu-i ca sint nemernici si oligarhi.” ,,Se face asa ceva !” ,,Iar pe cei ce asculta. de cirmuitori ii acopera. cu noroi, sub cuvint ca. jinduiesc dupa sclavie si ca nu sint buni de nimic ; pe cirmuitori ea ii lauda. la fel ca pe supusi si pe supusi ii pre£uieste ca pe cirmuitori, atit in privat, cit si in public. Oare nu este necesar e ca intr-o astfel de cetate, libertatea sa. se strecoare pretutindeni ?” ,,Cum sa. nu !” ,,Si nu e necesar, prietene, — am zis eu — ca libertatea sa. se strecoare si in locuintele oamenilor si ca, pina. la urraa, sa ajunga sa sadeasca anarhia chiar si printre dobitoace ?” ,,Cum am putea spune una ca asta ?” ,,Uite cum : tatal se invata sa ajunga egal cu copilul si sa. se teama. de fii, fiul invata sa fie egal cu tatal, nemaiavind nici rusine, nici teama. de parinti, spre a fi liber. Metecul devine egal cu ceta^eanul si cetateanul cu metecul si la fel /se intimpla/ si cu 563 a strainul.” ,,Se intimpla astfel” — zise. ,,Acestea si inca alte flecustete se mai intimpla: intr-un astfel de loc, dascalul se teme de elevi si ii linguseste, elevii ii disprefuiesc pe dascali si pe peda- gogi. Si, in general, tinerii se dau drept batrini si se iau la intrecere cu ei in vorbe ca si in faptc, in timp b ce batrinii sint ingaduitori cu tinerii si, facind co- micarii si gra^ii, ii imita pe acestia, ca sa. nu para, ca sint nici neplacuti, nici despotici.” ,, Chiar asa este.” ,, Ultima treapta, prietene, — am vorbit eu — la care ajunge libertatea mulfimii cita. apare intr-o ast- fel de cetate 333 , este cind barbatii si femeile cumpa- rate ajung cu nimic mai pu|;in liberi decit cumpara.- torii. Iar cita. libertate mai apare in relatiile sotiilor REPUBL1CA. PARTEA A’ IV-A 373 cu sotii si a sotilor cu sofiile, aproape ca am uitat sa. mai pomenim” 334 . „Vorba lui Eschil, — zise el — vora spune ca acum ne stau pe limbdl” 335 „Chiar — am zis — si eu tot asa spun ! Iar ciueva care u-a iacut experienfa, n-ar crede pe cit mai liber este aici, decit aiurea, neamul dobitoacelor supuse oamenilor. Vorba aceea, si catelele ajung deopotriva cu stdpinele 336 , iar caii si magarii umbla. in toata. liber- tatea, cu capul sus, izbind pe drum pe eel ce le sta. inainte, daca. acesta nu s-ar feri. §i se intimpla. si alte asemenea fapte, pline-ochi de libertate !” ,,tmi povestesti visul meu urit — spuse. Caci atunci cind plec la tara patesc adesea asa ceva !” ,,Principalul este — am spus eu — ca, odata ce se string toate acestea laolalta., iti poji inchipui cit de gingas fac ele sa. fie sufletul cetatenilor. Incit, daca cineva aduce macar si oleaca de servitute, se burzuluiesc si nu o indura.. Pina. la urma, stii ca nu se mai sinchisesc nici macar de legile scrise sau nescrise, pentru ca, in nici un chip, sa nu aiba vreun stapin.” ,,Stiu bine” — zise. ,,Aceasta este, prietene, stapinirea atit de fru- moasa si de cutezatoare, de unde se naste tirania, pe cit cred.” ,,E intr-adevar cutezatoare ! Dar ce mai urmeaza. ?” ,,Boala care, aflindu-se si in oligarhie, a nimicit-o, tot ea exista si aici, in cantitate mai mare si mai puternica., Aparind ea de pe urma libertafii, subjuga democrafia. In fapt, a face ceva in exces determina o schimbare in direcfia unui exces contrar — /se vede aceasta/ la vreme, la plante si animale si, deloc mai pu{;in, si la orinduirile politice” 337 . ,,Pesemne ca. da.” ,,0r, libertatea excesiva. pare ca nu se preschimba. in nimic altceva decit intr-o robie excesiva, atit in cazul individului, cit si in al cetaj;ii.” ,,Pesemne ca da.” ,,B probabil deci — am spus eu — ca tirania nu se injghebeaza din alt regim politic decit din demo- cratic, din suprema libertate ivindu-se cea mai cup- rinzatoare si mai desavirsita robie”. 374 PLATON ,,E rational.” „Nu cred insa ca aceasta ai intrebat — am spus b eu ci, ce fel de boala, aparind deopotriva in oli- garhie si in democra£ie, o subjuga pe aceasta din ui ma.” ,,Adeva.rat” — zise. „M-am referit la neamul acela de oameni trindavi si cheltuitori. O parte, cei care ii conduc, sint foarte indrazneji, iar cei mai pufin indraznefi ii urmeaza. Noi i-am asemuit cu bondarii, dintre care unii au ac, ceilal£i — nu.” ,Just.” . ,,Aceste doua categorii produc tulburari in orice orinduire politica, asa cum flegma si fierea aduc tul- c burari trupului 338 . Asupra lor medicul bun, ca si le- giuitorul ceta|;ii trebuie sa-si indrepte atenjia, priviud de la distanta., nu mai pufin decit prisacarul priceput, urmarind ca, eel mai bine, acele rele sa nu apara. deloc ; iar daca totusi au aparut, sa fie stirpite cit mai repede laolalta cu fagurele.” ,,Pe Zeus, asa e !” — grai el. „Sa procedam in felul urmator, pentru ca sa. putem judeca mai bine subiectul pe care dorim sa-1 par cur – gem.” „Cum?” ,,Sa impar]:im cu mintea, cetatea democratic?! in trei, dupa cum ea si este imparfita 339 . O parte — bon- darii — apare in ea din pricina ingaduinjei — e o d parte deloc mai mica decit in cetatea oligarhica.” „Asa e.” ,,Dar e mult mai agresiva 34 0 in cetatea /demccra- tica./ decit in aceea.” ,,Cum asa?” ,,Acolo, deoarece nu se bucura de pre|:uire si este izgonita din magistraturi, isi pierde exerci^iul si ta- ria, Intro democratic insa, sefia ii sade la indemina., —daca exceptant o mica parte — iar cei maiagre- sivi vorbesc si faptuiesc, al^ii tot sporovaiesc in jurul tribunei si nu-1 lasa pe eel ce voieste altceva sa mai e zica ceva, incit toate treburile, in afara de citeva, purine, sint, intr-o astfel de orinduire, dregatorite de catre aceasta categorie.” ,,§i inca zdravan !” REPUBUC’A. PARTEA A IV’-A 375 ,,Din multime insa. se mai desparte alt grup, care este clupa cum urmeaza..” ‘ „Cuni?” ,.Cam to£i ocupindu-se de afaceri, cei mai destoi- nici a j ting cu r.iult cei mai bogati.” „Verosiinil.” ,,De acolo insa bondarii scot mierea cea mai mult a. si mai lesne, cred.” ,.Cum s-ar putea scoate miere de la cei care au pu^iua ?” — facu el. ,,Acesti bogatani sint numiti, deci, «hrana bon- dariior ».” ,,Cam asa ceva.” ,,Poporul ar constitui cea de-a treia parte, cifi 565 lucreaza ei insisi si ci^i nu, fara sa. fie prea avuji. Aceasta parte este cea mai numeroasa si cea mai pu- ternica intr-o democratic atunci cind ei sint impreuna.” ,,Asa este — zise el. Numai ca nu voiesc decit arareori /sa. se adune, avind un scop comun/, daca nu pot punc mina pe ceva miere.” ,,Pun ei mina pe miere mereu — am spus eu — in masura in care capeteniile sint in stare, ele insele, sa. aiba .partea leului, atunci cind ii deposedeaza pe cei avuti si cind impart poporului.” ,,Asa, deci, pun mina.” ,,Acestia, care sint deposedati, sint sili^i sa se apere, spunind si facind in adunarea poporului orice pot.” ,,Cum de nu ?” ,,Sint totusi invinovaj;it;i de catre celalalt grup — chiar daca nu doresc vreo revolutie — ca uneltesc imj)otriva poporului si ca. sint oligarhi.” ,,Ei bine ?” ,,Pina. la urma, dupa ce vad ca. poporul, chiar daca nu de bunavoie, ci in nestiinta. de cauza. si amagit de catre calomniatori, cauta sa. le faca rau, atunci, vrind-nevrind, devin cu adevarat oligarhici, nu de bunavoie, ci bondarul acela naste acel rau, intepin- du-i” 3 * 1 . ,,Hotarit asa.” ,,Apar denunturi; judecati, procese ale nnora im- potriva altora.” 376 PLATON „Fireste.” ,,Dar hu obisnuieste poporul sa incredinteze nnui presedinte 342 deosebit de mult a. putere si sa-1 liraneasca si sa-1 crease a mare?” ,, Obisnuieste.” d ,,E vadit ca atunci cind un tiran creste, el se dezvolta. din radacina unei presedintii si nu incolteste din alta. parte.” „Cit se poate de vadit.” ,,Care este inceputul schimbarii din presedinte in tiran ? E clar ca aceasta se intimpla iupa. ce prese- dintele incepe sa faca precum omul din povestea despre templul lui Zeus Lykaios din Arcadia” 343 . „Care anume?” ,,Ca eel ce a gustat din maruntaie de om, fie si taiate laolalta cu ale altor jertfe, e neaparat sa deviDa. e lup. Sau nu ai auzit povestea ?” „Ba da.” ,,La fel si cu eel care, exercitind o magistratura peste popor, Jinind tare in ascultare gloata, care il urmeaza, nu se va infrina sa. verse singele celoi de un neam ; caci el, aruncind invinuiri nedrepte — cele care se obisnuiesc — aducind oamenii pe la tribunale, el se pateaza cu singe, facind moarte de om. Gusta eu limba si cu o gura spurcata din moartea celor de 566 a acelasi neam, exileaza, ucide, promite oamenilor ca. datoriile sa. fie sterse si ca pamintul sa fie reimpriijit. Oare nu este necesar si ursit ca, dupa aceasta, un ast- fel de om, ori sa. piara. de mina dusmanilor, ori sa ajunga. tiran si sa devina lup, din om ?” ,,E obligatoriu” — spuse. ,,Or acesta — am zis — ajimge sa semene vrajba fata de cei avuti.” ‘ „Da.” „Daca el este exilat si apoi revine, inpofida dus- manilor, oare nu revine ca tiran desavirsit?” ,,E clar ca da.” b ,,Iar daca ceilalti mi sint in stare sa-1 alunge sau sa-1 ucida prin ponegriri in fata eeta$ii, eiuneltesc sa-1 ucida prin asasinat, pe ascuns.” ,,E obisnuit sa se intimple asa ceva.” REPUBUCA. PARTEA A JV-A 377 ,,Ei si atunci, iata si mult pomenita cerere f acuta de tiran, pe care o descopera. to£i cei care ajung in acest putict : el cere poporului o garda personala, peutru ca ei, «sprijinul poporului », sa ramina nevatamat.” „Asa e.” ,,Iar poporul ii da o garda, fiindu-i teama pentru el, dar plin de curaj pentru sine.” ,, Adevarat.” ,,iusa cind un om avut ar vedea asa ceva, om care, peste faptul ca are bani, mai e si invinuit ca uraste poporul, atunci acesta, prietene, cum spune oracolul dat lui Cresus, pe linga Hermos eel cu multe pietre fuge, nu std, iar rusine n-arc ca c las”‘ Mi . ,,Caci — spuse el — n-ar mai avea prilejul sa se rusineze a doua oar a !” ,,Iar eel ce-i prins — am spus eu — cred ca. este dat mortii.” ,,Necesar.” ,.Cit despre acest presedinte, e clar ca el nu zace la pdmint, trup mare, acoperind mult pamint 3 **, ci, zvidindu-i afara. pe mulfi al^ii, el sade in cadrul ce- tafiL 346 , ajungind in chip desavirsit, din presedinte, tiran.” „Cum de n-ar ajunge?” ,,Sa vedem iericirea atit a Mrbatului, cit si a cetafii in care un astfel de muritor ar aparea?”. ,,Sa vedein.” ,,Dar oare nu va zimbi el si nu va face pe plac tuturor cu care s-ar intilni in primele zile si la inceput, pretiuzind ca. el nu este tiran, fagaduind multe ce- tafii, ca si particularilor ? Nu slobozeste el de datorii, nu imparte norodului pamint, ca si oamenilor sai, nu se poarta fata de toti binevoitor si blajin ?” ,,E necesar.” ,,Dar cind se impaca cu unii dintre dusmanii din afara, iar pe altii i-ar nimici si ar avea liniste din partea lor, mai intii el stirneste necontenit razboaie, pentru ca poporul sa resimta nevoia de a avea cirmuitor.” ..Verosimil.” ,,Dar nu face astfel si pentru a-i saraci pe oameni, 567 pusi sa dea bani si pentru ca, in felul acesta, preocu- 378 PLATON pa£i de agonisirea traiului zilnic, ei sa nnelteasea. mai putin impotriva sa ?” ,, Limpede.” ,,Iar daca. ar banui ca. unii au idei liberale si ca n-ar voi sa-1 lase sa cirmuiasca, /ar profita de raz- boaie/ pentru ca, sub un pretext, sa-i uimieeasca pre- dindu-i dusmanului. Nu ar a£ija la razboi tiranul mereu, din toate aceste motive?” ,,Necesar.” ,,Dar, faeind astfel, nu este necesar ca tiranul sa b fie inca mai urit de catre cetateui ?” ,,Cum de nu ?” ,,Insa este necesar ca si unii dintre cei ce 1-au ajutat sa vina la putere si dintre cei ce au dregaioiii, sa-si descliida gura, atit fata de el, cit si inire ei, mustrindu-1 pentru ceea ce se petrece — e verba despre cei mai curajosi ?” ,,Verosimil.” ,,Deci tiranul trebuie sa-i nimiceasca. pe toti daca voieste a domni, pina. ce n-ar mai ramine nimeni, nici prieten, nici dusman, care sa fie bun de ceva.” ,, Limpede.” ,,E1 trebuie sa. se uite cu bagare de seama, ca sa c vada. cine este viteaz, cine are ginduri nobile, cine e inteligent, cine e bogat. §i asa-i de fericit tiranul, incit trebuie, vrind-nevrind, sa-i du§maneasca pe acestia toti si sa le vrea raul, pina. ce ar curaja cetatea de ei” 347 . ,,Frumoasa cura]:ire !” — zise el. ,,Da, — am vorbit eu — e pe dos decit fac medicii cu trupul. Acestia, alungind ce-i mai rau, lasa. ce-i bun, dar tiranul face pe dos.” ,,Fiindca aceasta i separe necesar ca sa. domneasca..” d ,,Sub o ftfericita » neccsitate — am zis eu — sta el, asadar, una care ii porunceste, lie sa locuiasca laolalta. cu o murfime lipsita de valoare, de care este urit, fie sa nu traiasca.” ,,Da, sub aceasta sta.” ,,Dar oare nu va avea nevoie de garzi cu atit mai numeroase si mai devotate, cu cit e mai urit de catre eeta^eni, cind face ceea ce spuneam?” •,,Cum sa nu !” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 379 „Dar cine ii sint credinciosi? Si de unde ii ia?” ,,MulJi ii sosesc in zbor — spuse el — de la sine pucere, daca. le da simbrie.” ,,Pe Ciine, — am zis — cred ca vorbesti despre bondari straini si venifi de pretutindeni.” ,,E adevarat ceea ce crezi.” ,,Dar cine ii soseste chiar din cetate ? Oare el n-ar vrea . . . ?” ,.Da?” ,,Ca, lipsindu-i pe cetateni de sclavi, eliberindu-i, sa. st-i faca garda personala?” ,,Ba si inca cum! De vreme ce asemenea oameni ii vor fi cei mai credinciosi !” ,,Mare fericire pui pe capul tiranului, daca el se sluieste de acestia in chip de oameni de iucredere si 568 prieteni, nimicindu-i pe ceilalfi dinainte.” ,,Da, de acestia se foloseste !” — spuse el. ,,Iar amieii il admira. si noii cetateni 348 ii stau in preajma, dar cei de isprava il urasc si fug de el?” ,,Cum sa. n-o faca.?” ,,Nu fara. temei — am zis eu — se crede ca tra- gedia este un lucru cu totul infelept, iar Euripide eel mai intelept dintre poe£ii tragici !” „Adica?” ,,Fiindca. a rostit aceasta. vorba. adinca., cum ca tiranii sint intelepti, aldturi avindu-i pe intelepti 3 * 9 . Si a spus pe sleau, ca intelepti aceia sint, cu care ti- ranul are de-a face.” ,,Tot el, ca si ceilalti poefi — zise el — mai lauda. tirania ca fiind deopotriva cu zeiescul 350 si mai spun inca. multe altele.” ,,Asadar, — am zis eu — deoarece poefii tragici sint atit de intelepti, sa. ne ierte pe noi, cit si pe cei ce se conduc dupa principii politice apropiate de ale noastre, daca nu ii vom primi in cetate, ca fiind ei proslavitori ai tiraniei.” ,,Cred ca. macar cei cu minte ne vor ierta.” ,,Ei se due, presupun, in alte cetati, aduna. noroa- dele, inchiriaza apoi glasuri frumoase, puternice si coavingatoare, facind ca regimurile politice sa se incline spre tiranie si democratic” ,,Chiar a.^a.” 380 PLATON „Iar pe deasupra, primesc bani si cinstiri, eel mai mult — cum e si firesc — din partea tiranilor, in al doilea rind, din partea democratiilor. Dar cu cit s-ar d ridica mai sus, catre culmea orinduirilor politice, eu atit mai mult li se refuza onorurile, de parca, sufocate, acestea nu mai pot urea /pe urmele lor/.” ,,lntru totul.” ..Insa ne-am abatut de la subiect. Sa vorbim iarasi despre oastea tiranului, cea frumoasa, mare si felurita, niciodata la fel. De unde este ea hranita?” „E limpede — zise — ca daca in cetate ar exista bani in proprietatea templelor, pe acestia ii va chel- tui, iar ori de cite ori ar fi indestulatoare averile celor ucisi 351 , ar supune poporul la dari mai mici.” e ,,Da, dar daca astfel de averi ar lipsi ?” ,,E clar — spuse — ca tiranul, prietenii sai de pahar, iubitii si iubitele sale vor fi hraniti din aveiea parinteasca.” ,,inteleg — am zis — ca poporul, eel care 1-a za- mislit tiran, il va hrani pe el si pe iubitii sai.” ,,Cu totul necesar” — spuse el. ,,Ce spui ? Dar daca s-ar supara poporul si ar ziee ca nu e drept ca un fiu in floarea virstei sa iie hianit dc catre tata, ci ca, dimpotriva, tat SI trebuie sa fie hranit de catre fiu si ca nu 1-a zamislit si 1-a inscaunat, 569 a pentru ca, odata ce fiul va fi ajuns mare, el, parintele, sa ajunga robul robilor fiului si sa-1 hraneasca pe el, pe robii lui si toata scursura ; ci, ca sa fie eliberat de bogati si de asa-zisii «oameni alesi » 35:! din cetate, sub presedinjia aceluia ? §i daca acum i-ar cere sa piece, el si iubitii sai, facindprecum un tata. care il izgoneste din casa pe fiu, laolalta cu prietenii sai de pabar ce-i aduc suparare?” ,,Pe Zeus, — zise el — ar afla atunci poporul ce fel de odrasla a zamislit, cui i-a facut pe plac si pe cine b a crescut mare ; si ar mai afla ca, fiind el mai nevolnic, cauta sa izgoneasca oameui mai tari.” ,,Ce spui ? — am grait eu. Oare va cuteza el sa foloseasca for^a impotriva tatalui, iar daca acesta nu se va supune, oare il va lovi, tiranul ?” „Da, — zise — dupa cc il va fi lipsit de arme.” REPUBUCA. PARTEA A IV-A 381 ,,Despre tin tiran paricid si rau pxutator de grija al batrinilor, vorbesti tu, si tirania se arata a fi asa ceva : cum se zice, fugind poporul de fumul robiei oamenilor libeTi, a cazut ?n focul despotiei sclavilor ; el a schimbat acea libertate prea mare si rau-venita, pe cea mai grea si mai amara. robie adusa de catre robi.” „Asa se intimpla”- — zise el. ,,Acum vom spune oare fara indreptatire ca am analizat indestulator cum apare tirania din democrajie si cum este ea, atunci cind apare?” ,,Cu totul indestulator” — zise el. B. (Cartea a IX-a) ,,Mai r amine de cercetat — am 571 spus eu — omul tiranic, cum apare el din eel demo- cratic, in ce fel este, odata aparut si in ce fel traieste, nenorocit sau fericit.” ,,Da, aceasta mai ramine” — spuse el. ,,$tii insa ce as mai dori?” ,,Ce anume ?” ,,Nu mi se pare ca s-a analizat indeajuns statutul dorin^elor, de ce fel sint si cite sint. Iar daca aici exista o lipsa, cercetarea pe care o intreprindem vafi neclara.” ,,Dar /pentru aceasta/ nu e inca. momentul bun ?” ,,Ba da. Priveste ce doresc sa. viid la ele : dintre placerile si dorintele nenecesare, unele mi se par a fi nelegiuite 353 . Ele au toate sansele sa existe la fiecare, dar, reprimate de catre legi si de catre dorintele mai bune asociate cu ratiunea, ele parasesc cu totul pe unii oameni sau ramin putine si slabe, in timp ce la altii, ele ramin puternice si mai numeroase.” ,,La ce fel de dorinte te referi ?” ,,Ma gindesc la cele ce se trezese in timpul somnu- lui, cind restul sufletului doarme, adica partea sa rationala, domesticita si stapina pe sine, in timp ce partea bestiala si salbatica, imbuibata de mincare sau bautura, salta si, alungind somnul, cauta. sa iasa si sa-si implineasca firea. §tii bine doar ca. ea indrazneste sa faca orice intr-un astfel de somn, fiind dezlegata si desprinsa de orice rusine si cugetare. Nu se da ina- poi deloc, pare-se, sa pofteasca a se impreuna cu mama, 382 PLATON d sau cu oricine altcineva — om, zeu sau fiara — sa faptuiasca. orice crima, sa nu se ab£ina de la nici un fel de hrana 354 . Intr-un cuvint, nu duce lipsa de nici o nesabuin^a sau nerusinare.” ,,Foarte adevarat ce spui.” ,,Dar cind cineva se va ingriji de sine, in sanatate si cumpatare, si cind, indreptindu-se spre somnul sau, va trezi partea sa ra^ionala hranind-o cu idei si cuge- a tari frumoase, el va ajunge in acord cu sine insusi, nelasind partea apetenta nici in satietate, nici in lipsa, astfel incit ea sa doarma si sa nu tulbure partea cea mai buna cu bucuria si mihnirea ei. Acelei par£i ape- tente ii ingaduie sa priveasca doar curata, potrivit cu natura ei proprie si sa nazuiasca a intelege ceea ce el nu cunoaste din trecut, prezent sau viitor 356 . La fel procedeaza si cu partea inflacarata, pe care o poto- leste si, nepornindu-se cu minie impotriva unora, nu se culca cu sufletul stirnit, ci, domolind cele doua entitaji, o pune in miscare pe cea de-a treia, in care salasluieste cugetul si, astfel, el isi capata linistea. §tii ca un astfel de om va avea eel mai mult de-a face cu adevarul, iar imaginile nelegiuite ale viselor i se b vor nazari eel mai putin.” ,,Cred ca. lucrurile stau intru totul astfel” — spuse el. ,,Ne-am lasat prea mult purtati de acest^ spuse. Ceea ce voiam sa afirm — aceasta este, cum ca. in fie- care ins exista un aspect cumplit, salbatic si nele- giuit al dorinfelor. Acestea par a exista chiar si la cei masuraji dintre noi. Caci lucrul se vadeste in tim- pul somnului. Cerceteaza daca ti se pare ca am drep- tate si esti de acord.” ,,Sint de acord.” ,,Aminteste-ti in ce fel spuneam ca este omul de- c motic 356 : el se ivise de timpuriu, hranit fiind de catre un tata econom, care pretuia doar dorin^ele lucrative, dispretuind insa. dorin^ele nenecesare, iscate in ve- derea jocului si podoabei. Nu-i asa?” „Da.” ,,Fiul insa, avind de-a face cu oameni mai dibaci si plini de dorintele pe care tocmai le-am pomenit, se avinta spre orice nechibzuinta si spre felul acelor JiEPUBUCA. PARTEA A IV- A 38S dorinti, urind felul econom de a i’i al tatalui sau. Totusi, avind o fire mai buna decit cea a corupatori- lor sai, tras fiind in anibele parti, el se asaza la mijloc, intre cele dona feluri de a fi, si — crede el — se bucura cu masura de fiecare placerc si traieste o via£a, nici «nedemna de un om liber », dar nici uelegiuita, deve- nind un om demotic, diritr-unul cligarhic.” ,,Asa am vazut lucrurile si asa le vedem si acum, in legatura cu acest om” — spuse el. ,,Ai in vedere atunci — am spus eu — ca el, deve- nind intre timp batrin, are un fiu, crcscut dupa iirea tatalui.” ,,Am in vedere.” ,,Socotcste atunci ca, si cu acest fiu se petrece ceea ce s-a petrecut cu tatal : el este tras catre orice nelegiuire, numita insa libertate desavirsita de catre cei ce il trag intr-acolo. Tatal si rudele sale dau ajutor acelor dorinte aflate la mijloc, ceilalti insa contraca- reaza. Iar cind acesti magi grozavi, facatori de tirani, se tern ca nu cumva tinarul sa se poarte altfel /decit ar voi ei/, ii urzesc o iubire drept diriguitor al poftelor de trindavie si de prapadire a avutului. Aceasta — iubirea — e un bondar mare si inaripat — sau ce alt- ceva crezi ca este iubirea la astfel de oameni ?” „Nimic altceva decit aceasta” — zise el. ,,lnsa atunci cind, in jural sau, zumzaie celelalte pofte, pline de arome, mirt, cununi, vinuri si de pla- cerile care se dezlantuie in asemenea asocieri, cind ele il cresc si il hranesc cit se poate de bine si dau bondaru- lui acul doririi, atunci acest diriguitor al sufletului, pazit de garda delirului, intra in dementa intepind. Iar daca ar gasi, in tinar, pared si dorinte socotite vrednice si ar vedea ca el inca se mai rusiueaza dc ceva, le-ar ucide si le-ar izgoni din acela, pina ce 1-ar curaja de cumpatare si 1-ar umple de o sminteala. ve- netica.” ,,Descrii desavirsit nasterea omului tiranic \” ,,Dar oare nu tocmai din aceasta pricina a fost nu- mit Eros, inca din vechime, un tiran?” 357 . „S-ar parea ca din aceasta pricina.” „Dar, prietene, nu are omul beat ginduri tiranice ?” „Ba da.” 384 PLATON ,,Iar eel cuprins de uebunie si cu mintea zdrun- cinata. cauta. si spera sa domneasca., nu doar peste oameni, ci si peste zei.” ,,Asa e” — zise. ,,E1 devine — am spus eu — un oin cu desavirsire tiranic, atunci cind, fie prin fire, ori prin deprinderi, ori prin ambele, ajunge betiv, iubaret si descreierat.” ,,De bunaseama.” ,,Asa ajunge si asa e, pe cit se pare, omul nostru. Dar cum traieste el ?” d ,,J?tii gluma aceea — facu el. «Asta tu sa. mi-o spui ! »” ,,0 spun : cred ca. dupa. aceasta apar sarbatori, petreceri, curtezane, ospete si toate celelalte pe potriva, proprii oamenilor in casele carora Eros este tiran si cirniuieste iutreg sufletul .” , E necesar” — spuse el. ,,Dar oare nu vor creste, pe deasupra, pofte nume- roase si cumplite, in fiecare zi si noapte, doritoare de multe /placed/ ?” „Ba da.” ,,Repede se vor mai consuma veniturile sale, daca exista..” ,,Cum de nu?” e ,,Dar dupa aceasta vor urma imprumuturi si pra- padirea averii.” „Bun, si?” ,,Cind s-ar ispravi totul, oare nu e necesar ca pof- tele sa strige, cuibarite /in suflet/ cum sint, numeroase si puternice ? Iar el, de parca ar fi gonit de boldul celorlalte pofte si mai ales de catre Eros insusi, care conduce cu ajutorul lor, in chip de escorta, nu e necesar sa. turbeze si sa caute sa. vada cine ce poseda, de la care se poate lua ceva prin inselaciuni sau for- 574 a ta?” ..Desigur.” ,,E necesar sa ia bani de pretutindeni, sau alt- minterea sa. indure dureri si suferinte cumplite, cum sint cele ale nasterii” 358 . , .Necesar.” ,,Or, dupa cum placerile diu el, adaugindu-se, devin mereu mai puternice decit cele vechi si alunga REPUBLICA. PARTEA A IV-A 385 dorinfa pentru acele placer-i, asa si el va socoti ca, fiind mai tinar, sa aiba. mai mult decit tatal sau si mama sa, lipsindu-i de avere, imparfind averea parin- teasca. daca si-o va fi cheltuit pe a sa proprie, nu ?” „Bun, si?” ,,Iar daca ei nu i-ar da bani, nu va incerca, mai intii, sa-i fure si sa-i insele pe paring ?” „De bunaseama.” ,,Iar cind n-ar izbuti, nu i-ar prada si i-ar lua cu de-a sila, apoi ?” ,,Asa presupun.” „Iar daca batrinul si batrina s-ar impotrivi si s-ar lupta, minunat om, oare s-ar arata el cu grija si i-ar cruta, ca sa nu faptuie ceva tiranic?” ,,Nu indraznesc sa sper in soarta parinjilor unui astiel de om.” ,,Pe Zeus, Adeimantos, oare crezi ca. un astfel de om, pentru o curtezana indragita. de curind si deloc necesara, ar supune loviturilor pe maica sa, draga de demult si de acelasi singe 359 , ori ca, pentru un baiat frumusel si ajuns indragit de puj;ina vreme, 1-ar bate pe tatal sau in virsta., lipsit de frumusej;e, dar de acelasi singe si eel mai vechi dintre to\i cei dragi, crezi ca el si-ar pune parinjii in robia iubifi- lor, daca i-ar aduce pe ei sub acoperisul parintesc ?” „Da, pe Zeus !” — spuse el. ,,Mare fericire pare sa fie a da nastere unui fiu tiranic !” „§i inca cum !” ,,Insa, dupa ce si averea tatalui si a mamei se va ispravi, tare va mai aduna in el roiul placerilor ! Oare nu se va atinge mai intii de zidul casei cuiva, sau de haina vreunui trecator intirziat in noapte ? Apoi, nu se va <dngriji » si de vreun templu ? Iar in toate aceste cazuri, opiniile pe care, din copilarie, le are despre frumos si urit, chipurile, drepte si slo- bozite de curind din robie, fac de paza lui Eros. Impreuna cu el biruie dorintele care, mai inainte, doar in -vis, in timpul somnului se eliberau, pe vremea cind tinarul se afla inca supus legilor si tatalui sau, avind o fire inca. democratica. Dar acum, tira- nizat de catre Eros, el ajunge sa. se poarte mereu 386 PLATON aievea, precum fusese de citeva ori in vis, fara. sa se mai opreasca dinaintea nici unei crime, oricit de cumplite, dinaintea nici unei hrane sau fapte. VJB a Ci, traind Bros in el in chip tiranic, in toata nesta- pinirea si faradelegea, el singur stapinitor, il va con- duce pe eel care-1 stapineste, ca pe o cetate, spre orice indrazneala. De acolo, se va hrani si pe sine, si va hrani si alaiul zgomotos ce-1 inconjoara, alai sosit in” parte, din afara, din rea insotire, in parte dinauntru, tolerat si pus in libertate de catre aceleasi naravuri /precum ale celor din afara/. Sau nu asa va fi viata unuia ca acesta?” ,,Ba asa.” b ,,Daca macar in cetate vor fi putini astfel de oa- meni, iar restul multimii va fi cumpatata, ei vor pleca spre a servi drept garda altui tiran sau vor sluji pentru solda, daca pe undeva ar fi razboi. Iar daca vor ajunge acolo tinde e pace si liniste, vor faptui aici in cetate numeroase rele marunte.” ,,Care anume?” ,,Fura, sint spargatori, forteaza broaste, jefuiesc, prada cele sfinte, due oameni liberi in sclavie, se intimpla sa faca §i delatiuni atunci cind stiu sa vor- beasca bine, depun marturie mincinoasa si sint venali.” c ,,Vorbesti de rele marunte, daca ei ar fi putini.” ,,Sint marunte in comparatie cu cele mari, iar toate laolalta. in raport cu tiranul, cu mizeria si ne- norocirea cetatii, nu sint, vorba proverbului, <(nici cit negru sub unghie» 360 . Dar cind astfel de oameni se inmultesc in cetate si mai vin si altii care ii > * * * urmeaza, cind isi dau seama de numarul lor, atunci ei sint aceia care, impreuna cu prostia poporului, il odrasluiesc p:- tiran ; il fac tiran pe eel care, mai mult decit toti, are in propriul suflet tiranul eel mai d mare si mai puternic.” „E si fir; sc — spuse el — caci acel om ar fi eel mai tira.i.” ,,Deci asa se intimpla daca oamenii se supun de bunavoie. Dar daca’ cetatea nu i-ar incredin^a puterea, asa cum cindva si-a maltratat mama si tata.1, asa si acum, daca poate, isi va maltrata patria, chemind inauntru tovarasi tineri, iar sub REPUBLICA. PARTEA A IV-A 387 acestia va tine si va hrani, cum spun cretanii, «ma- tria » 361 , cea de mult indragita, dar inrobita acum, clt si patria. Aceasta ar ii ultima treapta a poftei mui astfel de om.” Aceasta este, intra totul !” ,,Deci — am zis eu — oamenii acestia sint astfel « in viaja privata, inainte de a domni. Mai intii, cad la picioarele celor cu care se insotesc — se in- sotesc, fie cu lingusitori si oameni gata sa-i slujeasca, ori, daca au nevoie de ceva de la cineva, fac orice ca sa. para prieteni, dar dupa ce au reusit, se poarta. 576 a ca dusmanii.” „Asa e.” ,,Isi traiesc intreaga viata^fara sa fie cu nimeni prieteni, aratindu-se intotdeauna stapini peste cineva sau slujind pe cineva, caci natura tiranica nu stie sa guste niciodata. din libertatea si din prietenia adevarata.” ,,Sigur ca da.” ,,DacS oafe nu i-am socoti, cu indreptatire, pe acestia nedemni de crezare?” ,,Ba da” — raspunse el. ,,Dar si nedrep}i, cit se poate de mult, daca, in cele precedente, am cazut la invoiala in chip 5 intemeiat asupra naturii dreptajii.” * ,,Da, in chip intemeiat.” ,,Sa recapitulam /ceea ce stim/ despre omul tiranic ! el este acela care, treaz fiind, este asa cum am vazut ca. e omul in vis.” „Absolut.” ,,Acesta, deci, este omul care, fiind prin fire peste masura. de tiranic, ar stapini de unul singur, si cu cit ar trai mai mult intr-o tiranie, cu atit mai mult ar starui el in felul sau de a fi.” 6 A. ,,E obligatoriu” — spuse Glaucon, luind el cuvintul. ,,Dar omul care apare a fi eel mai rau, nu va fi §i eel mai nefericit ? Iar eel care ar fi tiran eel mai mult timp si in cea mai mare masura, ar fi, intr-adevar. 388 PLATON c §i omul eel mai ncfericit ? Desigur, murfimea are multe opinii asupra acestui subiect.” ,,E necesar sa fie asa.” ,,Dar oare — am zis eu — ar putea sa. nu semene omul tiranic cu cetatea tiranica, omul democratic cu cea democratica. si ceilalfi la fel ?” „Bun, si?” ,,Ce este o cetate fafa. de alt a cetate sub raportul virtu|;ii si al fericirii nu este si un individ fa};a de un altul?” d „Cum sa nu !” ,,ln ce raport este deci o cetate tiranica fa£a. de cetatea regala, asa cum am analizat-o noi in primul rind?” ,,Ele sint perfect opuse — raspunse el — una este cea mai buna, cealalta — cea mai rea.” „Nu mai intreb la care te referi, caci e vadit. Dar judeci la fel si in privin|;a fericirii si a nefericirii, ori altfel ? Dar sa. nu raminem increment dinaintea tiranului, privind un singur individ, nici daca ar mai fi niscaiva pe linga el, ci, asa cum trebuie sa « privim intreaga cetate introducindu-ne si uitindu-ne pretutindeni, tot astfel sa ne aratam si opinia noastra.”‘ ,,E indreptajit ceea ce pretinzi. E vadit pentru oricine ca nu exista cetate mai nefericita. decit cea tiranica si mai fericita decit cea regala.” ,,lnsa — am spus eu — as fi indrepta|;it sa cer acelasi lucru in cazul tipurilor de oameni. Socot 677 a ca. poate sa-i judece doar acela care, patrunzind in caracterul omului, poate /cu mintea/ sa. distinga si sa nu priveasca din afara, inmarmurit de uimire si admirativ ca un copil, dinaintea exteriorului tiranic, pe care ei il compun pentru cei din afara, ci trebuie 6a. vada. in mod adecvat, nu ? Caci daca. as crcde ca. e nevoie sa dam ascultare unui astfel de om, un om care poate sa judece, ce locuieste in sinea tiranului, impreuna. cu acesta si care e de fa|;a la ceea ce „face tiranul la el acasa, vede cum se poarta. el cu familia, moment in care, mai mult decit oricind altcindva, b e vazut dezbracat de masca sa de teatru, il vede cum este in pericolele publice — ei bine, i-as cere lui, care a vazut^toate acestea, sa povesteasca. cum, REPUBLICA. PARTEA A IV-A 389 sta tiranul in raport cu aljii in privin|;a tfericirii si a nefericirii.” ,,Ar fi cu totul indreptafit sa. ceri asa ceva !” „Vrei atunci sa pretindem ca. facem parte dintre cei in stare sa judece, care deja s-au intilnit cu astfel de oameni, pentru ca sa avem pe eel care sa raspunda. intrebarilor pe care le punem ?” „Fireste.” ,,Haide, cerceteaza in felul urmator : aminteste-Ji 0 analogia dintre cetate si om, iar astfel, priveste-i pe fiecare, la rind, aratindu-ne ceea ce paj:este fiecare in parte.” ,,Ce anume?” — intreba el. ,,Mai intii — am spus eu — sa. vorbim despre cetate. O socotesti libera, pe cea tiranica, sau sclava ?” „Cit e cu putinfa. de sclava” „ — raspunse el. totusi, vezi existind in ea si stapini si oameni liberi…” ,,Vad, dar ei reprezinta o parte tare mica. Intregul insa, ca sa spunem asa, si partea cea mai vrednica este disprefuita. si cumplit inrobita..” „Dar daca — am spus eu — omul /tiranic/ e ase- manator cetatii, nu este necesar ca si in el sa existe d aceeasi dispozifie si ca sufletul sau sa. fie plin de robie si lipsit de liber tate si ca parjile cele mai de isprava. ale sufletului sa fie inrobite si doar o mica parte, cea mai rea si mai turbata, sa domneasca?” ,,E necesar.” ,,Ei bine, vei spune ca un astfel de suflet este sclav sau liber ?” „Sclav.” „Dar oare cetatea sclava si tiranica nu face ea eel mai pu^in ,ceea ce voieste?” „Ba da.” ,,Atunci si sufletul tiranic va face in cea mai « mica, masura. ceea ce aT chibzui, ca sa vorbim de suflet in intregul sau. Caci, tras mereu cu for£a de catre turbare, el va fi plin de agitate si va schimba mereu calea pe care o apuca..” „Cum de nu ?” ,,E necesar ca cetatea tiranica sa fie bogata. sau plina de lipsuri?” 390 PLATON ,,Plina de lipsuri.” 578 a ,,Asadar 51 sufletul tiranic va fi mereu plin de lipsuri §i nesatul.” ,,Asa e” — spuse el. ,,Dar oare nu-i necesar ca o astfel de cetate si un astfel de om sa fie plini de teania?” ,,Si inca foarte!” ,,Crezi ca. vei afla in alta. parte mai multe plingeri, jelanii §i bocete?” ,,Nicaieri.” ,,Socoti atunci ca acestea exista. in cantitate mai mare in alt om decit in eel innebunit din pri- cina dorintelor si a iubirilor — adica tocmai in acest om tiranic ?” ,,Cum as. putea socoti?” — zise el. b ,,Privind deci catre toate acestea si catre altele asemenea, ai judeca si cetatea ca fiind cea mai ne- norocita dintre cetati. . .” ,,Si nu-i bine?” — intreba. el. .,13a da — am spus eu. Dar ce spui in privinfa omului tiranic, examinind aceleasi aspecte?” ,,Afirm — spv.se el — ca acela este cu mult eel mai nenorocit dintre toti oamenii !” ,,Asta — am zis eu — nu-i deloc corect.” „Cum asa?” — facu el. ,,Cred ca. el inca nu este chiar eel mai nefericit.” ,,Dar cine e acela?” ,,lti voi vorbi despre unul care £i se va parea probabil inca mai nefericit decit acesta.” ,,Care anume ?” c „Cel care — am spus eu — fiind tiran /prin fire/ nu ar duce o viata. de particular, ci ar avea ghinionul si i s-ar intimpla, dintr-o nenorocire, sa ajunga tiran /peste cetate/.” ,,Marturisesc ca ai dreptate, judecind dupa. cele de dinainte.” ,,Da, — am spus eu — dar asupra unor astfel de chestiuni nu trebuie doar dat cu paxerea, ci ele trebuie examinate bine, cu ratiunea. Caci cercetarea se refera. la ceea ce-i mai important : viata buna. §i rea.” REPUBLICA. PARTEA A’ IV-A 391 „Adeva.rat.” ,,Examineaza daca. am dreptate. Cred ca cei care cerceteaza acestea trebuie sa porneasca de la analiza urmatoarelor aspecte.” „Care anume ?” ,,De la condijia fiecarui individ bogat din cetate, care poseda multi sclavi. Acesti indivizi sint asema- natori tiranilor prin faptul ca domnesc peste multi. Diferenfa e doar in numarul /supusilor/.” „Da.” , , Stii deci ca acesti oameni traiesc fara frica si ca nu se tern de sclavi.” ,,De ce s-ar teme?” ,,Nu-i vreun motiv. — am spus eu. Dar iti dai seama de cauza?” ,,Da, fiindca intreaga cetate da ajutor iiecaruia dintre particulari.” „Bine. Dar daca vreun zeu 1-ar lua din cetate pe un om care are cincizeci sau mai mutyi sclavi 362 si 1-ar aseza pe. el, pe sotia si copiii sai intr-o pustietate, laolalta cu restul averii si cii sclavii, acolo unde nici un om liber n-ar putea sa-i vina intr-ajutor, cu ce fel si cit de mare spaima crezi ca ar trai el, pentru sine, pentru so\ie si copii, ca nu cumva ei sa piara de mina sclavilor?” ,,Cu o imensa. spaima” — raspunse el. ,,Atunci, el ar fi silit sa-i linguseasca pe unii 579 dintre sclavi, sa le fagaduiasca multe si sa-i eli- bereze fara motiv, aratindu-se un lingusitor al slu- gilor sale.” ,,Asta e absolut necesar pentru el, altminterea va pieri.” ,,Dar ce se va intimpla daca zeul asaza imprejur vecini numerosi care nu ingaduie ca cineva sa vrea sa. stapineasca. asupra altuia, ci, daca pun mma pe vreun astfel de om, il pedepsesc cumplit ?” ,,Inca si mai mult, cred, omul nostru ar f i la anan- ghie, inconjurat si supraveglieat de oameni, to£i dusmani.” ,,Or, nu sta legat tocmai tiranul intr-o astfel de inchisoare, fiind el prin fire, asa cum am vazut, plin de multe si felurite temeri si iubiri ? Caci lui, 392 PLATON singur dintre cetateni, cu concupiscen^a sa sufleteasca, nu-i este cu putinfa sa piece undeva, nici sa vada lucrurile pe care restul oamenilor liberi doresc sa le vada. Inchis inauntrul casei sale, el locuieste c cea mai mare parte a timpului ca o femeie, pizmuindu-i pe ceilalfi cetateni, daca vreunul ar pleca din cetate si ar vedea ceva de toata lauda” 363 . ,,Chiar asa” — zise. ,,Astfel de rele ar incolji mai mult intr-un bar bat, care fiind rau ocirmuit in sine — e vorba despre tipul tiranic pe care tu 1-ai socotit drept eel mai nefe- ricit — u-ar trai ca simplu particular, ci ar fi silit de vreo soarta oarecare sa fie tiran si care, incapabil sa se stapineasca pe sine, ar incerca sa-i stapineasca pe alfii ; aceasta, ca si cind cineva, cu un trup suferind si lipsit de control, n-ar fi doar un oarecare, ci ar fi d silit sa-si duca via£a concurind si luptind cu aljii.” ,,Exemplul este cit se poate de asemanator si de veridic, Socrate.” ,,Nu e deci, draga Glaucon, — am spus eu — o nenorocire deplina ceea ce el a pajit si nu traieste tiranul inca mai nefericit decit eel socotit de tine a trai eel mai nefericit ?” „Absolut” — zise el. ,,Chiar daca cineva n-ar vedea lucrurile astfel, tiranul autentic este, in adevar, un Sclav autentic, dind dovada de mari lingusiri si semne de supusenie, flatindu-i pe cei mai nevrednici si neizbutind sa-si e astimpere citusi de putin poftele. El apare lipsit de majoritatea satisfac|;iilor si cu adevarat sarac — daca cineva stie sa-i examineze intreg sufletul. Este plin de spaime de-a lungul intregii vief i, pa- truns de convulsii si de dureri, daca intr-adevar el seamana cu starea cetajii peste care domneste. Seamana, nu-i asa?” „Mult” — zise. 580 a ..I n plus, sa-i acordam omului si cele despre care am vorbit mai inainte : e necesar ca el sa fie si sa devina, din pricina domniei, inca mai mult decit inainte, plin de invidie, lipsit de credibilitate, nedrept,fara prieteni, fara ceva sfint, primind sicul- tivind orice rautate ; iar de pe urma tuturor acestora. REPUBLICA. PARTEA A IV-A 393 e necesar ca el sa fie eel mai nenorocit si apoi, ca pe cei din preajma sa, sa-i faca aidoma.” ,,Nici un om cu minte nu ti s-ar impotrivi”- — zi- se el. „Hai, spune si tu acum, fiind la fel cu eel ce b judeca totalitatea aspectelor 364 , cine, dupa parerea ta, este primul in privinta fericirii, cine e al doilea, §i judeca-i unul dupa altul pe cei cinci : pe omul regal, pe eel timocratic, pe eel oligarhic, pe eel de- mocratic si pe eel tiranic.” ,,E lesne de judecat — spuse el. Eu ii judec ca pe coruri, in privinta virtutii si a viciului, a fericirii si a contrariului ei, exact in ordinea in care ei au intrat in scena.” ,,Sa platim un crainic — am spus eu — sau eu insumi sa vestesc ca fiul lui Ariston 1-a judecat pe eel mai bun si mai drept ca fiind si eel mai fericit si a zis ca acela este omul cu totul regal, care este rege peste sine, iar pe eel mai rau si mai nedrept c 1-a vazut ca fiind eel mai nenorocit ? El a vazut ca se intimpla ca tocmai acesta sa fie eel mai tiran peste sine si eel care, mai mult si mai mult isi exercita tirania si peste cetate?” ,,Po^i sa vestesti” — raspunse el. ; ,,Oare sa vestesc aceasta chiar daca astfei de oameni s-ar ascunde, ori nu, de toti oamenii si, de zei?” ,,Vesteste !” — vorbi el. B. ,,Bine — am spus. Aceasta ar fi cea < dintii demonstrate. Iat-o insa si pe cea de-a dpua, daca A ea pare a spune, cit-de-cit, ceva” ,,Care este ea ?” ,;, „Asa cum cetatea a fost imparjita in trei — am spus eu — la fel si sufletul individual, ; fiind intreit, va primi, cred, inca o demonstrate.”, ■, „Care anume ?” „Iat-o: fiind trei parti in suflet, si placerile imi par a fi proprii fiecarei parji, la fel si dorin^ele, cit si imputernicirile lor.” „Cum adica?” 394 PLATON „Una din parti ar fi cea prin care omul invata, cealalta. — prin care se inflacareaza. ; celei de-a treia, din pricina aspectelor sale numeroase, nu-i putera da un singur nume, propriu, ci am numit-o cu numele care indica ceea ce este eel mai mare si mai puternic e in ea: am numit-o partea «apetenta» din pricina fortei apetiturilor de mincare, de bautura, de impreu- nare, si cite altele se asociaza cu acestea. De asemenea, am numit-o iubitoare de bani, fiindca astfel de pla- t>al a ceri se reaiizeaza eel mai bine prin bani.” ,,Asa e” — spuse el. ,,Iusa, daca am spune caplacerea si iubirea proprii acestei parti sint pentrn cistig, n-am sprijini eel mai bine, intr-im singur punct, ceea ce spun, incit sa graim limpede cind vorbim despre aceasta parte a sufletului ? Iar numind-o «iubitoare de cistig » n-am numi-o cum trebuie?” ,,Cred ca da.” ,,Dar nu afirmam oare ca inflacararea se avinta in intrcgime, mereu, catre dominare, biruinfa. si renume ?” b „Ba da.” ,,Daca am numi-o «iubitoare de victorii » si «du- bitoare de onoruri » n-ar fi corect?” ,,Foarte corect.” ,,Insa partea prin care invatam nazuieste mereu, in intregul ei, — e clar pentru oricine — la cunoasterea adevarului, in ce fel este acesta si se sinchiseste mai putin decit orice de bani si renume.” „Asa este.” ,,Daca am numi aceasta parte (dubitoare de invatatura » si «iubitoare de intelepciune », am nu- mi-o cum se cuvine ?” ,,Cum de nu?” ,,lnsa — am zis eu — aceasta parte guverneaza. peste sufletele unora, iar intr-ale altora — una din c celelalte, care s-ar nimeri?” ,,Asa este” — zise. ,,De aceea, spunem ca. exista aceste trei tipuri fundamentale de oameni : omul iubitor de intelep- ciune, omul iubitor de biruinte si omul iubitor de cistig.” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 395 „Hotarit ca da.” „§i exista si trei tipuri de placeri, fiecare supus omului corespunzator ?” „ Intra totul.” ,,Stii insa — am spus eu — ca, daca. ai voi sa intrebi rind pe rind pe acesti trei oameni, care dintre cele trei vieti este cea mai placuta, fiecare isi va lauda eel mai mult viata proprie ? Omul de af aceri va zice ca placerea de a primi onoruri si de a invata n-au valoare, fa$a de cistig, daca de pe urma acelora nu rezulta bani.” ,,Adevarat.” ,,Dar ce-ar zice omul iubitor de onoruri ? Nu socoteste el placerea obtinuta de pe urma banilor ca vulgara, iar placerea invatatului, in masura in care ea nu aduce cinstiri, nu o socoteste el i’um si desertaciune ?” „Ba da.” ,,Dar cum sa socotim ca va privi lilosoful celelalte placeri 365 in comparatie cu aceea de a cunoaste iu ce fel este adevarul, ca si de a se gasi mereu, el, eel ce cunoaste, undeva, pe meleagurile adevarului ? Nu s-ar gindi el ca acele placeri smt cu totul indepar- tate de /adevarata placere/? Nu va numi el celelalte placeri necesare, deoarece, in absenta unei /imperioase/ necesitati, el nu are nevoie de ele?” ,,Trebuie bine stiut /acest fapt/.” ,,Atunci cind — am zis eu — placerile si via|:a insasi a fiecarui tip uman sint coutroversate, nu sub aspectul frumuse^ii, respectiv, uriteniei victii, nici sub acela al biuelui si raului, ci doar sub acela al placerii §i neplacerii, cum am putea sti care dintre 58 ei vorbeste mai adevarat ?” 38 *. ,,Nu imi dan seama” — zise. ,,Iata, in felul urmator : prin ce anume trebuie judecat ceea ce trebuie judecat ? Oare nu prin experi- en^a, gindire si rajiiune? Ori s-ar putea gasi si tin ju- decator mai bnn decit acestea?” ,,Cum sa se poata?” ,,Cerceteaza : fiind vorba despre cei trei oameni, care dintre ei are cea mai mare experienta in toate placerile ? Oare ti se pare ca iubitorul de cistig, aflind 396 PLATO N ce anume este adevarul insusi, va avea mai mult a experienta in placerea de a cunoaste, ori iubitorul de in^elepciune va avea mai multa. experienta in pla- b cerea de a cistiga ?” ,,Mare diferenfa. intre ei ! — zise el. Caci e ne- cesar ca iubitorul de intelepciune sa fi gustat si din alte placeri /in afara celor proprii/, inca din copilarie. Insa nu este necesar ca iubitorul de cistig sa guste din placerea de a sti, din dulceafa acesteia, ce-i apare celui ce invaf:a, si nici nu e necesar sa aiba. experienta acesteia ; tnai mult, nu ii e usor nici daca s-ar stradui !” ,,Deci mare superioritate a iubitorului de in- telepciune fa£a de iubitorul de cistig in privin^a ex- perien|;ei in ambele feluri de placeri [” c „Da, mare.” „Dar fa£a. de eel ce iubeste onorurile ? Oare eel ce iubeste in^elepciunea este mai lipsit de experienta placerii onorurilor decit este lipsit iubitorul de onoruri de experienta placerii sosite de la gindire?” „Daca £elul spre care fiecare nazuieste este in- deplinit, cinstiri urmeaza. pentru fiecare : caci si bogatul este de mulfi cinstit, si eel viteaz, si eel iscusit, incit tofi stiu ce este placerea provenita de la acestea. Dar ce fel de placere exista in contemplarea a ceea-ce-este, e cu neputinfa. ca vreun altul s-o guste, in afara. de filosof.” d ,,Asadar — am zis eu — dintre toti oamenii, acesta va judeca eel mai bine in temeiul experien$ei.” „Da.” ,,Doar el va ajunge sa. aiba experienta inasociere cu gindirea.” „Ei bine?” ,,Caci instrumentul prin care trebuie judecat nu aparjine celui iubitor de cistig, nici celui iubitor de onoruri, ci filosofului.” ,,Care instrument?” ,,Afirmam ca trebuie judecat cu ajutorul ra£io- namentelor, nu ?” » Da ” ,,Dar tocmai ra$ionamentele sint, in cea mai mare masura, instrumentul acestui om.” „Cum de nu?” REPUBLICA. PARTE A A IV-A 397 „Asadar, daca. cu ajutorul bogatiei si al cis,tigului s-ar judeca eel mai bine lucrurile care sint de jude- cat, ar fi necesar ca cele mai adevarate sa fie cele la.- udate si criticate de catre iubitorul de cistig.” „intru totul.” ,,Iar daca s-ar judeca cu ajutorul onoarei, al succe- sului si al vitejiei, oare n-ar fi mai adevarate lucrurile ‘ laudate de omul iubitor de onoruri si de victorii ?” ,,Limpede.” ,,Dar, de vreme ce se judeca cu ajutorul experien£ei gindirii si al ratiunii?” necesar — zise el — sa fie cele mai adevarate lucrurile pe care iubitorul de iirfelepciune le lauda.” ,,Deci trei fiind placerile, placerea acelei par$i 583 a sufletului prin care invatam ar f i cea mai puternica. §i acela dintre noi in care aceasta parte guverneaza ar avea viata cea mai placuta ?” ,,Cum de n-ar fi ? — zise. Caci eel in£elept isi lauda propria -i via|;a, fiind in acelasi timp suveran in ^tiinfa aducerii de laude.” ,,Care via|;a vine pe locul doi — am grait eu — si care placere, spune judecatorul, este in al doilea rind?” ,,E clar ca cea proprie omului razboinic si iubitor de onoruri. Gaci ea este mai aproape de cea a filosofului decit de cea a omului de afaceri.” Ultima pare sa fie placerea iubitorului de cistig.” „Bun, si?” C. ,,Ar fi deocamdata aceste doua demonstra|:ii, una in continuarea celeilalte, si de doua ori 1-a infrint omul drept pe eel nedrept. Cea de-a treia victorie, ca la Olimpiade, ofer-o lui Zeus Mintuitorul si Olim- pianul. Baga. de seama ca placerea celorlal|:i, in afar a celei a filosofului, nu este nici intru totul ade- varata., nici pura, ci un f el de $ «schi|;a» t ,/de placere/ 367 , cum cred ca. am auzit de la un om in|;elept. Iar aceasta ar fi cea mai mare si mai desavirsita. infrin- gere a adversarului.” „Desigur, dar cum procedezi?” ,,Voi afla cercetind in felul urmator, daca. tu ami raspunzi.” PLATON ,,lntreaba atunci !” — zise el. ,,Spune, — am zis eu — oare nu afirmani ca neplacerea este contrariul placerii ?” „Ba da.” ,,Dar oare nu exista si starea lipsita de btxurie, dar si de mihnire?” ,,Ba exista.” „Ea se gaseste intre cele doua, fiind un fel de pace a sufletului fafa. de aceste doua afecte. Nu crezi astfel ?” „Ba cred.” ,,Oare iti amintesti cuvintele celor ce sufera, pe care ei le rostesc in timpul suferintelor ?” „Care sint ?” ,,Cum ca nimic nu este mai placut decit sa fii sanatos, dar ca. inainte de a fi in suferinta. ei nu si-au dat seama ca acesta este lucrul eel mai placut.” d ,,lmi amintesc” — zise el. „li auzi si pe cei aflati intr-un mare chin, spuuind ca nimic nu-i mai placut decit incetarea chinului.” „li aud.” ,,Poti sa-i mai vezi pe oameni si in alte situatii asemanatoare : atunci cind resimt neplaceri, lauda lipsa de neplacere si linistea drept lucrul eel mai pla- cut, si nu placerea.” ,,Da — zise — acest lucru, linistea devine, pe- semne, atunci placuta si dorita.” e ,,Iar cind omul inceteaza sa mai resimta o placere, incetarea placerii va fi atunci neplacuta.” — am spus eu. „Probabil.” ,,Dar adineaori am afirmat ca linistea se afla. intre cele doua afecte, iar acum ea apare ca fiind am- bele — atit neplacere, cit si placere.” „Pare-se.” ,,Oare este posibil ca nefiind ea nici una nici alta, sa devina ambele?” „Nu cred.” ,,Dar placerea si neplacerea aparute in suflet sint ambele o miscare. Sau nu?” „Ba da.” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 399 „Dar lipsa de suferinta. si de placere u-au aparut 584 « adineaori ca liniste, aflata. intre cele doua. afecte ?” ,,Asa au aparut.” „Cum ar putea fi corect a socoti ca a nu suferi este placut, sau a nu avea placere — supa.ra.tor?” ,,Su poate fi corect.” ..Afjadar — am spus eu — lini§tea nu este ceva placut in raport cu suferinfa, ci pare a fi ; ea pare a fi suparatoare, pe de alta. parte, in raport cu placutul, fara. sa fie, ea insasi, ceva placut. Nimic nu-i sanatos in aceste fantasme, raportate la placerea adevarata, ci e aici doar un fel de amagire.” „Precum ne indica ratiunea” — spuse el. „Iata. insa §i placeri care nu provin din neplaceri b — am spus eu — ca sa. nu crezi ca asa e legea i placerea este contenirea neplacerii si neplacerea — cea a placerii.” ,,Unde sint si care sint acestea?” — intrebael. ,,Sint numeroase, dar lasind altele deoparte, gin- deste-te la placerile provenite din miros. Caci acestea ajung deodata. la o grozava. tarie, fara ca eel ce le simte sa fi suferit mai inainte ; iar cind ele inceteaza, nu lasa. in urma-le nici o neplacere” 368 . ,,Foarte adevarat.” ,,Sa nu credem, deci, ca. placerea autentica este e indepartarea de neplacere, nici neplacerea autentica — indepaxtarea de placere.” ,,Sa nu credem.” „§i totusi, asa-zisele placeri ob^inute de suflet cu ajutorul trupului, aproape cele mai multe §i mai mari, sint de acest tip, indepartari de anumite neplaceri.” ,,Asa sint.” ,,Dar nu sint la fel si satisfac^iile §i neplacerile ce preced afecte viitoare, nascute de a§teptare ?” ,,Ba sint la fel.” ,,Stii cum sint /toate/ acestea si cu ce seamana 4 ■eel mai bine?” „Cuce?” ,,Ai in vedere ca. in natura. exista un «sus», un •«jos » si un «mijloc»?” „Da.” 400 PLATON ,,Crezi ca, daca cineva ar fi purtat de jos spre mijloc, ar socoti altceva decit ca e purtat in sus ? Iar stind la mijloc si vazind de unde a fost adus, crezi ca ar cugeta ca. se afla altundeva decit sus, in caz ca n-ar putea vedea adevaratul «sus » ?” ,,Pe Zeus, — zise el — nu cred ca un astiel de om ar putea judeca altfel !” e ,,Dar daca ar fi purtat inapoi, ar socoti oare ca e purtat in jos si ar avea dreptate?” ,,Cum de nu ?” ,,lnsa ar pa|;i toate acestea fiindca nu are experi- en£a adevaratului «sus », «mijloc» si «jos»?” ,,Limpede.” ,,Ai mai putea sa te minunezi atunci ca si cei lip- siji de experien};a adevarului nu au, in legatura cu multe lucruri, opinii sanatoase si ca la fel se comporta si fa£a de placere, neplacere si fa£a de ceea ce se afla intre ele. Astfel, atunci cind sint purtaji spre neplacere, au o opinie indreptatita si sufera. cu adevarat. Dar 585 a cind sint purtaji dinspre neplacere catre starea inter- mediary, ei cred cu tarie ca au ajuns la indestulare si la placere ; dupa cum ar aprecia cenusiul fa|;a de negru, atunci cind sint lipsiti de experien];a albului, la fel privind suferin};a in comparable cu lipsa de sufe- rin|;a, ei se lasa inselati, neavind experien|;a pla- cerii” 369 . ,,Pe Zeus, — zise el — nu m-as mira sa fie asa, ci mult mai curind, daca n ar fi asa !” ,,Asadar, am spus eu – cerceteaza in chipul ur- mator : foamea si setea §i celelalte asemanatoare nu b sint lipsuri in starea trupului?” „Bun, §i?” ,,Dar necunoasterea si lipsa de gindire nu repre- zinta. o lipsa in starea sufletului ?” ,.Da.” ,,Oare n-ar fi indestulat si saturat eel care ar avea parte de hrana, ca si eel ce are minte ?” ,,Cum de nu?” „Dar saturarea mai adevarata aparjine celui ce exista la un nivel mai coborit, sau celui ce exista la un nivel mai inalt?” ,,E limpede ca acestuia din urma.” EIJU1UCA. PARTEA A IV-A 4*1 ,,Dar care specii socotesti ca participa mai mult la esen£a pura ? Cele ce £in de mincare, bautura, mincare gatita si de hrana intreaga, sau specia /de indestulare/ ce fine de opinia adevarata, stiinja, in- telect, si in general, de toate virtutile ? Judeca in fe- c lul urmator : lucrul asociat cu ceea ce este mereu la fel, nemuritor, cu adevarul, el insusi fiind in acest fel si aratindu-se in acest fel, ti se pare ca este in mai mare masura decit lucrul ce se asociaza cu ceea ce niciodata nu-i la fel, cu muritorul, el insusi — lucrul care se asociaza — fiind astfel si aratindu-se in fe- lul acela?” ..Superioritatea celui ce se asociaza cu permanentul e mare.” ,,Dar esenja celui ce este mereu diferit 370 participa cumva mai mult la esenja decit la stihrfa?” „Deloc.” ,Dar decit la adevar?” ,Nici la acesta mai mult.” ,,Dar daca ar participa mai pufin la adevar, n-ar participa mai putin §i la esen£a.” „Necesar.” ,,Asadar, in general, felurile de indestulare legate d de grija pentru corp participa mai putin la adevar si la esen£a decit felurile legate de grija pentru su- flet?” ,,Mult mai pu^in.” ,,Dar nu atasezi trupului aceeasi inferioritate in raport cu sufletul ?” „Ba da.” ,,lnsa ceea ce se satura cu /hrana/ care este in mai mare masura, se si satura mai mult decit eel ce se satura cu hrana ce este in mai mica masura, fiindca el insusi este in mai mica masura.” ,,Cum de nu ?” ,,Dar, daca a te satura cu ceea ce-i potrivit prin fire, e placut, eel care se satura cu ceea ce este in mai mare masura, care e mai autentic si mai adevarat, e s-ar bucura cu o placere mai adevarata. Pe cind eel ce participa la lucruri ce sint in mai mica masura, mai pu£in adevarat §i statornic s-ar si satura si ar avea 402 PLATON parte de o placere mai lipsita de crezare si mai pufin adevarata.” ,,Cu totul necesar !” — spuse. 586 a „Or, cei ce n-au experieuta gindirii si a virtu fii, dar au vesnic de-a face cu ospete si altele asemenea, sint purtati, pare-se, in «jos » si inapoi, pina la <imij- loc », si ratacesc toata via£a in acest fel. Ei nu tree niciodata de acest «mijloc », ca sa priveasca spre ade- var, nici nu au fost dusi vreodata pina acolo, nici nu s-au saturat cu ceea ce este cu adevarat, nici n-au gus- tat din placerea statornica si pura, ci, precum vitele, privind mereu in jos si aplecafi catre pamint, «pasc » la ospefe, ingrasindu-se si acuplindu-se ; iar din pri- cina poftei de a avea mai mult din acestea, se izbesc b si se impung unii pe altii cu coarne si copite de tier 371 si se ucid din pricina nesatului, fara sa sature cu cele-ce- sint nici fiinta, nici invelisul lor trupesc” 372 . „Vorbe§ti ca un oracol, Socrate, — zise Glaucon — referindu-te la via^a multimii I” ,,Nu este atunci necesar ca ei sa aiba de-a face cu placeri amestecate cu neplaceri, fantome si umbre ale adevaratei placeri, ce se coloreaza unele pe altele din c pricina pozitiei lor, astfel incit si placerile si neplace- rile apar teribile si produc celor necugetati patimi nebune§ti pentru ele si ajung un obiect de disputa, precum a ajuns fantoma Elenei, pe care §i-o dispu- tau cei de la Troia — zice Stesichoros — din pri- cina necunoasterii adevaratei Elene ?” 3 73. ,,E absolut necesar — spuse el — ca asa ceva sa. se intimple.” ,,lnsa nu e necesar ca si cu partea inflacarata sa se intimple ceva asemanator ? E vorba despre cel. ce are de-a face cu ea, fie plin de invidie din pricina dragos- tei de onoruri sau uzind de forta, dorind sa biruie cu orice pref, sau miniindu-se din pricina unei proaste d dispozitii, cind ar avea in vedere sa se sature cu ono- ruri, biruinte si minie fara judecata si minte.” „Astfel de lucruri se petrec intr-adevar si cu partea inflacarata.” ,,Ei bine, — am spus — prinzind curaj sa afir- mam in legatura cu poftele partii iubitoare de cistig si a celei iubitoare de victorii, ca. daca, mergind pe REPUBLICA. PARTEA A IV-A 403 urmele stiin£ei si ratiunii, cit si deopotriva, pe cele ale placerilor aduse de gindire, vor objine ‘aceste placeri, le vor ob£ine atunci pe cele mai adevarate — pe cit le este lor cu putinta sa aiba placeri adevarate, urmarind ele adevarul — si vor avea placerile inru- dite cu ele insele,- daca este adevarat ca tot ce-i mai bun, este, pentru oricine, si lucrul eel mai inrudit.” ,,Da, — zise — este eel mai inrudit.” ,,lntreg sufletul, asadar, dind urmare par^ii filo- sofice si nefiind in vrajba cu sine, devine cu putinta ca fiecare parte sa faca ceea ce-i este propriu si sa fie dreapta. si ca fiecare sa stringa placerile proprii, cele mai bune si, pe cit posibil, cele mai adevarate.” .Absolut.” ,,Dar cind vreo alta parte ar avea puterea, nu e cu putinta nici ca ea sa-si afle propria-i placere, iar ea le sileste pe celelalte sa caute o placere straina lor si neadevarata.” ,,Asa este.” ,, Asadar, dorintele care s-ar indeparta eel mai mult de filosofie si ratiune, ar si pa]:i eel mai mult asa ceva ?” „Cu totul.” ,,Dar nu se indeparteaza eel mai mult de ratiune ceea ce se indeparteaza de lege si ordine ?” ,,E limpede ca da.” ,,lnsa nu ne-a aparut ca eel mai mult se indepar- teaza de acestea dorintele erotice si cele tiranice?” „Ba da.” ,,Cel mai putin cele regale si bine orinduite ?” „Da.” ,,Deci tiranul se va indeparta eel mai mult de pla- cerea adevarata si autentica, iar regele — eel mai putin.” ..Necesar.” ,, Atunci tiranul va trai in modul eel mai pu£in placut, in timp ce regele va trai in modul eel mai placut” 374 . ,,Cu totul necesar.” ,,Stii — am spus eu — cu cit traieste mai ne- placut decit regele ?” , ,,Daca imi spui !” 404 PLATON ,,Existind, pe cit se pare, trei placeri, una auten- tica si doua bastarde, tiranul, trecind dincolo de orice limita. in domeniul celor bastarde, fuge de lege si de ratiune, locuind laolalta. cu placeri-sclave in chip de garda personala. ; iar cu cit este inferior regelui in placere, nu-i tocmai usor de spus, s-ar putea totusi proceda in felul urmator.” „Cum?” — intreba el. „Tiranul sta pe locul trei, pornindu-se de la omul oligarhic, caci intre ei se afla omul democratic.” ..Da.” ,,Atunci el ar avea de-a face cu al treilea moment in sleirea fantomatica a placerii in raport cu adevarul, daca. cele spuse mai inainte sint adevaxate.” ,.Da.” ,,Dar omul oligarhic ocupa /la rindul lui/ locul trei pornindu-se de la eel regal, daca ii socotim identici pe eel regal si pe eel aristocratic.” ,,1/Ocul trei, da.” ,,Deci tiranul se indeparteaza de placerea adevara- ta, sub aspectul numarului, cu intreitul intreitului.” „Asa se pare.” „Fantoma placerii tiranice ar fi un numar «plan », luat in raport cu dimensiunea lungimii /sale/.” ,, Absolut.” ,,Dar potrivit cu puterea /a doua/, dar si cu cea de-a treia dimensiune, /puterea a treia/, e clar cit se depaxteaza. tiranul” 375 . ,,E clar — zise — eel pu$in pentru unul care stie sa. calculeze !” „Daca, invers, cineva ar spune cu cit se indepar- teaza regele de tiran, sub raportul adevarului placerii, ar gasi, odata. ce inmulfirea e terminata, ca el tra.- ieste de 729 de ori mai placut, iar ca. tiranul e mai nefericit de tot atitea ori.” ,,Nemaipomenit e calculul asta, al diferen^ei din- tre cei doi — a dreptului si nedreptului — sub as- pectul placerii si al neplacerii !” ,,E insa un numar adevaxat — am spus eu — dar §i potrivit vie^ilor, in caz ca. lor li se potrivesc zilele, nop^ile, lunile si anii.” ,,Ivi se potrivesc.” REPUBUCA. PARTEA A IV-A 495 ,,Asadar, daca omul bun si drept il infringe pe eel ran si nedrept cu atit de mult in placere, nu-i a§’a ca. e cu neputinta. de spus cu cit il va infringe in buna orinduire a vietii, in frumusete si in virtute?” ,,Pe Zeus, — zise — e cu neputinta de spus !” 7 ;£Hf ,,Bine — am zis. Dupa. ce am ajuns in acest punct, b sa reluam cele zise la inceput, din pricina carora am ajuns aici : s-a zis ca. e de folos sa. comiti nedreptatea, daca. esti cu desavirsire nedrept, dar pari a fi drept. Sau nu astfel s-a spus?” „Ba da.” „Sa stam acum de vorba /cu eel ce sustine aceasta. teza/, de vreme ce am cazut de acord asupra puterii pe care o au facer ea de rau si cea de bine.” „ln ce fel ?” ,,Plasmuind qu mintea o imagine — am zis — a sufletului, pentru ca eel ce spune acele lucruri sa. vada ce anume a spus.” ,,Ce fel de imagine?” c ,,Una dintre acelea, in ce fel se povesteste ca. erau uiiele vietati in vechime — Chimaira, Scylla, Cerber — si multe altele, despre care se spune ca, anjestecate fiind din multe infatisari, apareau ca o fiin£a unica.” „Se spune, intr-adevar” — zise el. ,,Pla.smuieste, deci, infatisarea unitara. a unei fiare plina de varietate si cu mai multe capete ; ea are de jur-imprejur capetele unor animale blinde, dar si salbatice, si poate sa se preschimbe si sa. rodeasca din sine toate acestea.” ,,Grozav artist e eel in stare de o asemenea intru- d ehipare ! Dar de vreme ce plasmuirea cu vorba e mai lesnicioasa. decit in ceara. sau in materialele asemenea, s-o plasmuim !” ,,Mai plasmuieste si infatisarea unui leu, ca §i pe cea a unui om. Prima sa. fie cea mai mare, iar a doua sa vina in rindul al doilea.” „Asta e usor — zise. S-a facut !” „Acum, uneste cele trei aspecte laolalta — fiara cu multe caadte, leul si omul — astfel incit ele sa. se 406 PLATON arate de parca ar fi crescute impreuna, unele cu cele- lalte.” „Am unit” — spuse el. „ln exteriorul acestora, plasmuieste o singura imagine, cea a omului, astfel incit celui ce nu poate vedea interiorul, ci priveste doar invelisul exterior, totul sa-i apara ca reprezentind o singura fiinta — e un om” 376 . „S-a facut si asta \” ,,Sa spunem asadar celui ce afirma ca unui astfel de om ii slujeste sa faptuiasca nedreptati si ca fapta dreapta nu-i aduce folos, cum ca el nu spune nimic altceva decit ca acelui ins ii e de vreun folos sa-1 faca puternic pe monstrul cu multe chipuri, indestulindu-1 cu hrana pe el, cit si pe leu si partile acestuia ; ca ii foloseste, pe de alta parte, sa-1 ucida pe om prin in- 689 8 fometare si sa-1 lase fara vlaga, incit sa fie tirit in- cotro una dintre cele doua fiare 1-ar purta. El afirma, de asemenea, ca insului ii foloseste sa nu obisnuiasca nici o parte cu vreo alta sau sa o faca prietena cu celc- lalte, ci ve’de util doar a le ingadui sa se sfisie unele pe altele si ca, luptindu-se, sa se manince recijiroc !” ,,Chiar[asa ar ft vorbi laudatorul^nedreptatii !” ,,lnsa eel ce lauda dreptatea si afirma ca ea e de folos, nu ar spune el ca trebuie facute si cuvintate acele lucruri de la care pornind, omul dinlauntnil b omului va fi eel mai puternic, si ca de fiinta cu multe capete trebuie sa te ingrijesti, ca un agricultor, hra- nind §i ingrijind capetele blinde si domesticite, impie – dicind insa pe cele salbatice sa creasca, facindu-ti aliata firea leului si ca, in general, ingrijindu-te de toate, imprietenindu-le unele cu altele si cu sine, ast- fel deci sa le cresti ?” ,,Hotarit ca asa ar vorbi laudatorul dreptatii !” „Sub toate aspectele, eel ce lauda dreptatea ar c vorbi adevarat, in timp ce laudatorul nedreptatii s-ar in§ela. Caci pentru eel ce cerceteaza in raport si cu placerea, si cu reputatia, si cu folosul, laudatorul dreptatii graieste adevarul, in vreme ce ponegritorul ei ponegreste nesanatos si fara a sti ce ponegreste.” ,,Cred ca nu stie, in nici un fel.” REPUBLICA. PARTEA A IV-A 407 ,,Sa-l convingem cu blinde£e, — caci nu greseste de bunavoie 377 — intrebindu-1 : «0 fericitule, nu am putea oare afirma ca. atit obiceiurile frumoase, cit si cele urite apar in legatura. cu acele par£i /ale sufle- tului/ pe potriva lor? Cele frumoase aduc partea bes- tiala a firii sub stapinirea omului, ba> chiar, probabil, sub cea a divinului, in timp ce obiceiurile urite inro- besc partea blinda, supunind-o celei salbatice ? » Va fi de acord, nu?” ,,Daca va voi sa ma creada..” ,,ln temeiul acestora, putem spune ca ar exista vreun om caruia ii e de folos sa ia aur pe nedrept, daca. este adevarat ca, luind aurul, isi inrobeste, in acelasi timp, partea sa cea mai buna partii sale celei mai nevrednice ? Ori, daca, punind mina pe aur, si-ar inrobi fiul sau fiica si inca in mina unor oameni rai si salbatici, el n-ar avea deloc profit de pe urma faptei sale, nici de-ar cistiga grozav cu aceasta. Dar, daca va inrobi partea sa cea mai divina celei mai lipsite de .Dumnezeu si spurcate, far a sa-i fie citusi de putin mila, nu va fi oare nefericit si nu se va lasa corupt cu aur si purtat spre o pieire inca mai cumplita decit Briphyle, care a primit un colier pentru via|;a soj;ului’590 ei?” 378 . „Ba da — zise Glaucon. Eu voi raspunde in nu- mcle acelui om.” ,,Oare nu socotesti ca neinfrinarea a fost, de aceea, din vechime, criticata, fiindca lasa libera, intr-un astfel de om, partea sa cumplita, faptura aceea mare si cu multe chipuri, o lasa libera mai mult decit se cuvine ?” ,,B limpede” — zise. ,,Dar orgoliul si caracterul neplacut nu sint criti- cate atunci cind fac sa creasca partea de leu si cea de sarpe 379 , incordindu-le in chip dizarmonic ?” „Ba da.” ,,Iar huzurul si moleseala nu sint criticate pentru lipsa de friu si de tarie pe care le introduc in acelasi om, atunci cind 1-ar face sperios?” ,M bine?” ,,Iar linguseala si meschinaria nu sint criticate, cind cineva ar aseza partea inflacarata in puterea fiarei cu 4U PLATON chip multiplu, si, chinuind-o pentru bani si poi’ta nesa^ioasa a acestei fiare, ar obisnui-o sa. devina de timpuriu, din leu, maimu^a?” c „Ba da.” „De ce crezi ca munca mestesugarilor si munca manuala. sint dispre£uite ? Vom spune ca. nu din alta. pricima., decit ca, in aceasta situate, omul are par- tea cea mai buna, din el lipsita. de vlaga. prin fire, ast- fel incit el nu poate stapini vieta£ile din sine, ci e sub- jugat lor si poate doar sa. ia aminte la linguselile lor V ,,E verosimil” — spuse. ,,Insa, pentru ca si un astfel de om sa. fie condus de catre un principiu asemanator cehii de care este d condus omul mai bun, nu afirmam oare ca el trebuie sa se supuna. celui mai bun si celui care poseda intr- insul, drept cirmuitor, divinul ? Socotim, desigur, ca. acesta — eel mai bun — trebuie sa. conduca, nu in paguba celui condus, asa cum Thrasymachos giudea ca. se intimpla. cu supusii 380 , ci, in temeiul faptului ca, pretutindeni, e eel mai bine sa fii condus de catre ce! divin si intelept, preferabil de catre eel ce le poseda in sine pe acestea, iar de nu, macar de catre eel ce le aduce din afara., pentru ca to$i sa. fim asemanatori si prieteni, cit se poate, cirmui}i fiind de catre acelasi principiu.” ,,Just” — spuse el. e „E limpede — am zis eu — ca. si legea voieste ceva asemanator, ea fiind aliatul tuturor ceta^enilor. A- ceasta inseamna a-i conduce pe copii — a nu li se inga.- dui sa fie liberi, pina ce n-am orindui in ei, ca intr-o ce- 691 a tate, o ocirmuire, si pina. ce, ingrijind partea cea mai bn – n3. /a lor/ cu ajutorul par];ii asemanatoare din noi, nu vomaseza in eiun paznic asemanator /celui din noi/ si un conducator ; de-abia atunci, ii dam^drumul copilului sa fie liber.” „Limpede.” ,,In ce fel vom spune, atunci, Glaucon, si potrivit cu ce rajiune vom afirma, ca e util sa faci nedreptati, ori sa fii neinfrinat, sau sa faci ceva urit, fapte de pe urma carora omul va deveni mai rau, cu toate ca. va dobindi mai mulji bani, sau vreo alta. putere?” REPUBLlCA. PARTE A A IV-A 419 ,,ln nici.un fel nu vom pntea sustine asa ceva !” — raspunse el. in ce fel foloseste celui nedrept sa se ascunda. si sa nu dea socoteala? Oare nu va deveni inca si mai rau eel ce se ascunde, in timp ce partea bestiala a celui ce nu se ascunde si este pedepsit, e facuta sa adoarma si e imblinzita, iar intregul suflet, fiind orinduit in vederea celei mai bune naturi, primeste o condi£ie mai vrednica, dobindind cumpatare si dreptate, laolalta cu in^elepciune ? E o stare mai vrednica decit cea a trupului care dobindeste for|;a si frumusete, dim- preuna cu sanatate, in aceeasi masura. in care si su- fletul este mai presus decit trupul.” ,,lntru totul” — spuse el. ,,Asadar, eel ce are minte va trai indreptind toate puterile sale spre aceasta tinta : mai intii, va pretui cunostintele care pregatesc sufletul sa fie astfel, in timp ce pe celelalte le va lipsi de pretuirea sa.” ,,I,impede.” ,,Apoi — am spus — nu va trai in asa fel, incit sa incredinteze starea sa trupeasca si hrana sa partii bestiale si irationale, dar nici nu se va uita doar la sanatate, nici nu va avea in vedere doar cum sa. devina sanatos si J’rumos, daca de la acestea nu-i va sosi si cumpatare; ci, va aparea punind mereu in acord armouia din trup pentru concertul din suflet.” ,,Chiar asa va trai, — zise — daca urmeaza sa fie, cu adevarat, un om muzical!” ,,Dar oare nu va pune in acord si in armonie, deo- potriva, dobindirea de cistiguri ? §i cumva, iara sa. se arate minunat de fericirea multimii, isi va spori el nelimitat marimea averii, cu pretui unor rele fara. numar ?” ,,Nu cred.” ,,Nu, desigur, ci, privind catre orinduirea din sine si pazind sa nu se schimbe ceva din ceea ce este acolo datorita marimii sau putina.ta.tii averii, va trai guver- nindu-se astfel, prin aciaugiri si crieltuieli, pe cit i-ar fi posibil.” ..Hotarit asa.” ,,Va urmari acelasi lucru si in ceea ce priveste^592 onorurile ; la unele va participa si va gusta din ele de'” 410 PLATOk bunavoie — din acelea pe care le-ar socoti in stare sa-1 faca. mai bun — dar va fv<.~\, si in viata privata, si in cea publica, de cele r putea sa-i destrame starea ce-o are.” ,,Nu va voi atunci — spuse — sa faca politica, daca. 51 preocupa acestea.” ,,Pe Ciine. — ain zis — ba da, in cetatea sa pioprie, va fcre din belsug ! Nu insa., probabil, in J:ara sa de bastina 381 , daca nu s-ar ivi vreo dumnezeiasca intimplare !” ,,In|.eleg — spuse el. Vorbesti despre cetatea pe care am ccrcetat-o si pe care am durat-o, cea inteme- iata pe cuvinte, de vreme ce eu cred ca. ea nu se afla b nicaieri pe pamint.” ,, Probabil insa. ca. celui ce vrea s-o vada. §i care, vazind-o, vrea sa. se zideasca. pe sine, ii sta. la indemina. un model ceresc 382 . Nu e nici o deosebire daca cetatea exista. undeva, ori daca. va exista in viitor ; el ar urma sa faca. doar ceea ce ii apartine ei si nici unei alteia.” ,,Pesemne ca. da” — spuse el. PARTEA A V-A 1 (Cartea a X-a) A. ,,Ma mai gindesc — am spus 595 ■ eu — si la multe alte aspecte legate de cetate, care arata ca. am ihtemeiat-o cum nu se poate mai bine. Cugetind insa, vreau, nu in ultimul rind, sa vorbesc despre arta poetica” 383 . ,,Ce anume?” ,,/Vreau sa reiau/ faptul ca, din ea, nu este accep- tata. in cetate partea ei imitativa. In nici un chip asa ceva nu trebuie acceptat, iar acum lucrul imi apare inca si mai evident, dupa ce par^ile sufletului au fost, in chip distinct, deosebite fiecare in parte.” b ,,Cum asa ?” ,,Asa cum v-am spus, — n-o sa. ma denun£a£i au- torilor de tragedii si tuturor celorlalfi artisti imitatori — arta imitativa pare a dauna gindurilor asculta.- torilor, citi nu au drept leac stiinja celor-ce-sint.” ,,La ce te referi, spunind acestea?” ,,S-o spun, desi dragostea si sfiala pe care din copi- larie le port lut Homer ma opresc sa vorbesc. Caci se pare ca el a fost intiiul dasca.1 si diriguitor al tuturor • acestor frumosi poeti tragici 384 . Si totusi, nu trebuie pretuit un om inaintea adevarului, ci trebuie sa spun ceea ce am de spus.” ..Perfect.” ,,Asculta deci, sau’mai degraba., raspunde !” ,,Intreaba !” — vorbi el. ,,Ai putea sa-mi spui ce este imitatia, in princi- pal ? Caci eu, unul, nu prea imi dau seama ce anume ar vrea sa fie.” ^,,Da, sigur, si o sa-mi dau eu seama!” ,, Absurd n-ar fi — am zis — de vreme ce, de multe ori, cei cu vederea mai ince^osata. au vazut 596 • inaintea celor cu vederea mai ascu^ita.” 385 . 412 PLATON ,,Asa o fi — zise el. Insa de fa£a cu tine, nu as- indrazni sa. spun ceva, chiar daca. as avea o idee. Fa bine si cerceteaza. tu !” ,,Vrei atunci sa incepem a cerceta, pornind de la metoda obisnuita.? Noi ne-am obisnuit sa stabilim cite o Idee unica pentru toate multiplele care primesc acelasi nume. Sau nu cunosti aceasta ?” „Ba da.” ,,Sa luam si acum pe care vrei dintre multiple r b spre pilda, daca doresti, paturile si mesele sint onul- tiple».” ,,Cum de nu ?” ,,Dar exista doua Idei relative la aceste mobile, una a patului, cealalta a mesei” 386 . „Desigur.” „Dar nu obisnuim sa spunem ca. mesterul fiecaruia dintre cele doua feluri de mobila priveste catre Idee si ca, astfel, unul face paturi, iar celalalt face mese, de care noi ne slujim si la fel in privin^a celorlalte obi- ecte? Caci nici un mester nu produce Ideea insasi. Cum ar putea, dealtfel?” ,,In nici un chip.” ,,lnsa vezi ce nume dai mesterului urmator.” c ,,Caruia anume ?” ,,Cel care face toate obiectele pe care le produc to£i meseriasii, fiecare in parte.” ..Vorbesti despre un om grozav si minunat.” „Nu e cazul inca, deoarece degraba. ai sa spui mai mult. Caci acest meserias e in stare sa. faca nu doar toate mobilele, ci si toate plantele care cresc din pamint si produce toate animalele, ca si pe sine, ba, in plus, cerul, pamintul, zeii si toate cele din cer, ca si cele de la Hades, de sub pamint — pe toate le face !” d „Minune mare e priceperea astuia !” — zise. ,,Nu ma crezi ? — am intrebat eu. Spune, soco}i ca. un astfel de mester nu poate exista deloc, sau ca intr-un anume fel ar putea exista un facator al tuturor acestora, dar ca, in alt fel, nu ? Ori nu stii ca. tu insu^i ai putea, intr-un anume fel, sa faci toate acestea?” ,,Si care este acest fel?” — intreba. el. ,,Nu e greu — am spus eu — ci, se poate produce repede si in multe feluri, dar eel mai repede este daca REPUBLICA. PARTEA A V-A 413 vrei sa iei o oglinda si sa o por£i pretutindeni. Vei face repede soarele si ceea ce e in cer, pamintul, te vei face e repede si pe tine, ca si celelalte animale, lucrurile, plantele si tot ceea ce spuneam adineaori.” „Da, — zise — dar acestea sint aparente, nu exista in realitate !” ^Perfect, — am spus eu — pui degetul pe rana. Cred ca si pictorul este mesterul unor astfel de /obiecte aparente/. Nu-i asa ?” 387 . „Cum sa nu !” ,,lnsa vei spune ca pictorul nu obtine ca ceeace face sa fie adevarat, desi, intr-un fel, si pictorul pro- duce un pat. Sau nu ?” ,,Da, el produce un pat aparent.” ,,Dar ce face mesterul de paturi? Oare nu spuneai 597 a adineaori ca el nu face Ideea, despre care afirmam ca este ceea ce este Patul, ci doar un pat oarecare ?” „Spuneam.” ,,lnsa daca. el nu face ceea-ce-este, nu ar putea pro- duce realul, ci ceva asema.na.tor cu el, dar care nu este realul. Iar daca. cineva ar sustine ca lucrul mesterului de paturi, ori al altui meserias este intru totul real, exista riscul ca el sa nu spuna adevarul ?” ,,Nu — vorbi el — celor ce zabovesc asupra unor astfel de probleme li s-ar parea ca spune adevarul.” ,,Sa nu ne miram asadar, daca. §i chestiunea asta apare cam intunecata. in raport cu adevarul.” ,,Sa nu ne miram.” b ,,Vrei asadar ca, bizuindu-ne pe acestea, sa cautam ce este imitatorul despre care vorbeam?” ,,Daca doresti” — zise. „Asadar, iata : sint trei paturi : unul, patul din firea lucrurilor 388 , despre care am putea spune — cred — ca un zeu 1-a facut. Sau altcineva oare?” „Cine altul?” ,,A1 doilea este eel pe care 1-a confectionat dul- gherul.” ,,Da” — zise. ,,Ultimul pe care 1-a confectionat pictorul, nu?” „Bun.” ,,Deci, pictor, mester de paturi, zeu — acestia sint cei trei «diriguitori » ar celor trei tipuri de B paturi.” 414 PLATON ,,Da, sint trei.” c ,,Zeul, fie ca n-a dorit 389 , fie ca o necesitate 1-a silit sa nu produca. mai mult decit un singur pat in firea lucrurilor, astfel a f acut doar tmul singur, pe acela care este Pat. Doua de acest f el sau mai multe nu ar fi putut fi sadite in fiinj:a de catre zeu, nici nu e cu puthrfa. sa. creasca din fiinta.” ,,Cum asa ?” ,,Fiindca — am spus eu — daca. ar fi produs, fie si doua., iarasi ar fi aparut unul singur, acela a carui forma ar avea-o ambele paturi ; si ar fi acela, si nu cele doua, lucrul care este Pat” iB0 . .Just.” d ,,Stiind Zeul, cred, aceasta si voind sa. fie facatorul adevarat al adevaratului Pnt si nu al unui pat oare- care, nici sa fie un oarecare mester de paturi, a in- fiintat un singur Pat in firea lucrurilor.” ,,Verosimil.” ,,Voiesti sa-1 numim pe Zeu «infiinJ;ator » 391 , ori cumva asema.na.tor?” ,,B indreptatit — zise — de vreme ce el a fa- cut si aceasta si altele in chip firesc.” ,,Dar ce sa. spunem despre dulgher ? Oare nu ca este un mester de paturi ?” „Ba da.” ,,Dar oare si pictorul este un mester si un fauritor al aceluiasi lucru?” „Defel.” ,,Dar ce anume spui ca. este el in raport cu patul ?” e , „Mi se pare ca eel mai potrivit este sa-1 numim «imitator al lucrului » produs de ceilal]i.” ,,Bine — am zis eu. Numesti imitator pe eel ce apart ine celei de-a treia genera^ii, pornind de la fire ?'” ,,Chiar asa.” ,,Atunci si facatorul de tragedii va avea aceasta calitate, daca este adevarat ca el este un imitator ; el vine in al treilea rind pornind de la rege si adevar, si la fel si ceilalti imitatori.” ,,Asa s-ar zice.” ,,Am cazut de acord asupra imitatorului. Dar mai 598 a spune-rni ceva in legatura cu pictorul : oare crezi ca el REPUBLICA. PARTEA A V-A 415 mcearca sa imite fiecare dintre entitatile lasate prin fire, sau, mai degraba, obiectele confecjionat’e de catre mesteri?” 392 . „Pe cele ale mesterilor” — raspunse. ,,Dar oare in felul in care ele sint, sau in felul in care ele par ? Mai fa si distinctia aceasta !” ,,Cum adica?” ,,Iata cum: patul, fie ca il privesti dintr-o parte, din fata, ori altminteri, se deosebeste de sine in- susi ? Sau cumva, desi nu presupune nici o deosebire, pare a fi diferit ? Si cu restul lucrurilor la fel.” „Da, pare diferit, fara sa. fie.” ,,Atunci, examineaza si acest aspect : spre care din b doua se indreapta. acjiunea picturii, relativ la fiecare obiect /pictat/ in parte ? Se refera imitajia la ceea-ce- este in felul in care este, sau la ceea-ce-pare, in felul in care pare ? Este ea o imitatie a adevarului, sau a unei iluzii ?” ,,A unei iluzii” — raspunse el. ,,Departe de adevar se afla, deci, imitatia, si, pe cit se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindca surprinde pu£in din fiece lucru si acest putin este o iluzie. De exemplu, pictorul — spunem — ne va picta 7 un cizmar, un dulgher, pe ceilalti mesteri, fara sa aiba habar de vreuna dintre meseriile acestea. Si c totusi pe copii si pe oamenii fara minte i-ar putea insela — daca ar fi un bun pictor — dupa ce ar picta un dulgher si li 1-ar arata de la distanta, dindu-le impresia ca acolo ar fi un dulgher adevarat.” ,,De ce nu ?” ,,Cred ca, in legatura cu toate acestea, prietene, trebuie gindit in felul urmator : cind unul vesteste cum ca a intilnit uu om, care cunoaste toate meseriile si tot ceea ce stie fiecare /specialist/ in parte, ca nu exista nimic care el sa nu cunoasca. mai precis decit oricare altul, trebuie sa-1 socotim pe primul dintre d acestia un prostanac, care — pare-se — ar fi intil- nit un farmazon si un imitator, lasindu-se amagit. Astfel incit, i s-a parut ca acela este priceput in toate, deoarece el insusi nu este in stare sa cintareasca stiinta, nestiinta si imitatia.” ,,Foarte adevarat” — zise el. 416 PLATON ,,Asadar — am spus eu — dupa. aceasta, trebuie cercetata si tragedia, dar si parintele ei, Homer, de \T:eme ce ii auzim pe unii spunind ca acestia, poefii, e cunosc toate meseriile, tot ceea ce priveste virtufile §i viciile omene§ti, precum si tot ceea ce e in legatura cu zeii 393 . Caci este necesar ca poetul destoinic, daca. e vorba sa puna frumos in poezie subiectul cu care ar avea de-a face, sa-si intocmeasca poemul in cunos- tinfa. de cauza., ori altminterea, nu va putea sa-1 intocmeasca 394 . Trebuie deci cercetat daca. acesti oa- meni — laudatorii poefilor — intilnindu-i pe imita- tori, au fost inselati, si daca, privindu-le operele, nu-si 599 a dau seama ca ele vin in al treilea -rind, pornind de la ceea-ce-este si ca sint lesne de alcatuit pentru eel ce nu cunoaste adevarul — de vreme ce ei produc iluzii §i nu realita.fi ; ori daca. nu cumva spun ceva cu miez poefii buni si daca nu cumva au, intr-adevar, stiinfa lucruryor despre care mulfimea crede ca graiesc bine.” ,, Perfect, — zise — trebuie cercetat !” ,,Crezi cumva ca. daca cineva ar putea sa le faca. pe amindoua — si modelul si imita^ia — el isi va da si- linta sa produca imitatii §i va aseza aceasta indelet- b nicire in viafa sa, ca ceva de pref?” „Nu cred.” „Caci daca. ar cunoaste cu adevarat lucrurile pe care le imita, mult mai degraba. isi va da osteneala. in fapte, decit in imitafii ; el va incerca sa. lase in urina-i, in semn de pomenire, ispravi frumoase si multe, voind mai curind sa fie el eel laudat, decit eel ce lauda.” ,,Asa cred §i eu — zise el. Caci nu stau pe picior de egalitate pretuirea /de care se bucura cineva/si folosul/pe care il aduce/.” ,,Sa nu-i cerem lui Homer sau oricaxui alt poet sa. ne spuna o multime de lucruri, bunaoara., daca. vreu- c nul dintre ei a fost un bun medic §i nu doar un imi- tator al teoriilor medicale, sa nu-i intrebam ce oameni a insanatojsit, dupa. traditie, vreunul dintre poefii vechi sau noi, dupa cum a facut Asclepios, sau ce discipoli ai artei medicale au lasat ei, in felul in care i-a lasat Asclepios pe fiii sai. Nici in legatura cu cele- lalte meserii sa nu-i intrebam, ci sa le dam pace. REPUBUCA. PARTEA A V-A 417 Insa Homer se apuca sa vorbeasca. despre chestiunile cele mai inseinuate si mai frumoase, despre razboaie, campanii militare si cirmuirea cetafilor, despre edu- ca£ia oameailor. Este indreptafit, dar, sa-1 iscodim, mtrebindu-1 1 «Draga. Homer, daca. e adevarat ca nu sosesti pe locul al treilea pornind de la adevar in pri- vinta virtutii, deci daca. nu esti un alcatuitor de iluzii — ceea ce am definit drept dmitator » — ci vii pe locul doi si daca pofi cunoaste care indeletniciri ii fac pe oameni, in privat, ca si in public, mai buni, ori mai rai, spune-ne noua, care cetate a fost mai bine orin- duita datorita tie, asa cum Lacedemona a fost datorita lui Lycurg, si multe alte ceta^i mari si mici au fost bine orinduite datorita altora, mulj;i la numar ? Ce cetate te aratti pe tine a fi fost pricina unor legi bune si a uiiui folos penfru ea ? Italia si Sicilia vorbesc despre Charondas 3B j, iar noi despre Solon ; dar care cetate vorbeste despre tine ?»Va avea oare cesa. spuna?” ,,Nu cred — zise Glaucon. Asa ceva nu se spune nici de catre homerizii insisi.” ,,Dar iti amintesti cumva ca vreun razboi, in vremea lui Homer, sa, fi fost bine dus la capat, sub comanda sau cu sfatul acestuia ?” ,,Dc uici unul.” ,,Dar po^i spune ceva, despre Homer, asema.na.tor inveafiilor multe si ingenioase, folositoare stiinfelor si altor multor activitaji, atribuite vreunui barbat plin de pricepere, precum Thales din Milet sau Ana- charsis Scitul?” 388 . „Defel.” ,,Dar se spune oare despre Homer ca, daca. nu a educat o obste, a facut macar educafia unor persoane particulare, in timpul vie£ii sale ? L-au slavit oare aceia pentru convieJ;uirea cu el si a lasat oare el o cale de via£a <(homerica », asa cum Pythagoras a fost cu deosebire slavit pentru acest motiv, iar urmasii, chiar si acum, pomenesc despre un fel de via£a «py- thagoreic » si se arata. a fi altfel decit restul oamenilor ?” ,,Nici asa cevanuse spune. Caci Creophylos, arni- cul lui Homer, ar aparea sub raportul educa^iei, So- crate, inca. mai vrednic de ris, decit sub eel al nume- lui, daca. cele ce se spun despre Homer sint adevarate. 418 PLATON Fiindca se povesteste ca, in vremea viejii sale, 1-a o neglijat cu totul pe Creophylos” 397 . ,,Asa se spune — am zis. Insa, gindeste-te, Glau- con : daca, in realitate, Homer ar fi fost in stare sa-i educe pe oameni si sa-i faca mai buni, intocmai ca un om ce poate, in privinja educafiei, nu sa imite, ci sa stie, oare n-ar fi avut el mulji insojitori si n-ar fi fost cinstit si pre^uit de catre ei ? lata, Protagoras din Abdera, Prodi cos din Cos si mul}i aljii pot sa arate celor din vremea lor cu care au de-a face, ca acestia nu vor putea sa puna in buna rinduiala nici gospodaria, nici cetatea lor, afara doar daca nu-i d vor aseza pe ei /sofistii/ sa le diriguiasca educatia. Bun, si pentru aceasta dibacie, iata-i atit de tare iubiji, incit numai ca nu ii poarta pe umeri acolijii. Oare daca Homer ar fi fost in stare sa-i faca pe oameni mai . vrednici, 1-ar fi lasat cei din vremea sa pe el, cit si pe Hesiod, sa fie rapsozi colindatori ? Nu i-ar fi pas- trat la sine pe ei mai abitir decit aurul si nu i-ar fi silit sa stea la ei acasa, sau daca nu i-ar fi induplecat, ei insisi si-ar fi dus copiii la aceia, cautindu-i unde e s-ar fi aflat, pina ce ar fi avut parte indestulatoare din educatia /data de ei/ ?” ,,Mi se pare — zise el — ca vorbele ti-s cum nu se poate mai adevarate, Socrate.” ,,Oare sa nu socotim ca to^i poejii, incepind cu Homer, sint imitatorii unor iluzii de virtute, cit si ai unor iluzii ale celorlalte lucruri, despre care alca- tuiesc poeme, dar ca adevarul nu-i atinge ? Ci, asa cum am spus pina acum, pictorul va picta un ciz- mar care ofera aparen^a realitatii, dar el insusi, pic- 601 a torul, nu se pricepe la cizmarie ; ii incredinteaza insa pe nepriceputii care se uita, judecind doar dupa culori §i forme.” ,,lntru totul.” „La fel 398 , cred, vom afirma ca §i poetul asterne culorile fiecarei arte, cu ajutorul cuvintelor si a] fra- zelor, fara sa se priceapa el insu§i, ci doar imita, incit altor nepricepu^i sa li se para, cind cerceteaza pornind de la cuvinte, ca s-a vorbit desavirsit, fie ca cineva ar vorbi despre cizmarie in metru, ritm si armonie, fie ca ar vorbi despre arta militara, fie ca despre orice REPUBUCA. PARTEA A V-A 419 altceva; intr-atit aceste imitafii poseda, prin firea lor, o mare putere de vraja. Caci dupa ce crea iile poetice sint dezbracate de culorile artei Muzelor, raminind asa cum sint ele insele, cred ca stii in ce fel apar ele. Vei fi vazut pe undeva asa ceva” 399 . „Da.” ,,Nu searaana ele cu fefele celor tineri, dar lipsifi de frumusefe si care se infafiseaza. privirilor atunci cind n-ar raai fi in floarea virstei?” ,,Ba searaana. cu totul!” ,,Mai priveste si urmatorul aspect : facatorul de iluzii, iraitatorul, spuneam, nu are idee de ceea-ce- este, ci de ceea-ce-apare. Nu-i asa ?” „Ba da.” ,,Sa nu ne oprira la jumatate, ci sa examinam pe de-a intregul !” ,,Vorbeste!” — spuse el. ,,Spunem ca. pictorul picteaza si haturile si za- bala.” ,,Da”. ,,Dar pe acestea le fac curelarul si fierarul.” „De buna, seama.” ,,Dar oare pictorul stie in ce fel trebuie sa fie ha- turile si zabala ? Sau nici macar eel care le-a facut nu stie — adica fierarul si curelarul — , ci doar acela care le cunoaste folosinta — calare^ul ?” ,,lntru totul adevarat.” ,,Oare nu putem vorbi in acelasi fel despre toate?” „ln ce fel?” ,,ln legatura cu orice exista trei arte : cea care foloseste, cea care produce si cea care imita.” „Da.” ,,Dar excelen^a, frumusetea si indreptatirea ori- carui obiect, animal, a oricarei fapte nu fin de nimic altceva mai mult decit de folosinta in raport cu care fiecare a fost produs sau nascut?” 400 . ,,Asa e.” ,,Este atunci cu totul necesar ca eel ce utilizeaza fiecare obiect sa fie si expert si ca el sa. indice faurito- rului ce anurae acesta face bine sau rau, fata, de folo- sul lucrului de care el se slujeste. De pilda., flautistul ii arata. mesterului de flaute, care anume instrumente 420 PLATON se arata supuse in timpul cintarii, indicindu-i pe care trebuie sa le faca, iar me§terul se va supune.” ,,Cum de nu ?” „Dar oare nu cumva primid le va arata pe cele bune in temeiul stiinfei, pe cita vreme celaJalt le va face in temeiul credin^ei?” „Ba da.” „Deci mesterul pastreaza o dreapta credinja des- pre desavirsirea si cusururile aceluiasi obiect, atunci cind el are de-a face cu eel ce stie si cind este silit sa dea ascultare celui ce stie. Iar eel ce foloseste obiectul are stiinta.” ,,Asa este.” „Dar poseda cumva imitatorul stiinja din pricina folosirii lucrului pe care 1-ar zugravi, fie ca e frumos si drept, fie ca nu, ori cumva poseda el o dreapta cre- clinta datorita contactului necesar cu eel Ce stie, aratindu-i-se in ce fel trebuie sa zugraveasca ?” „Nici asa, nici asa.” „Atunci imitatorul nici nu va sti, nici nu va opina just in legatura cu lucrurile pe care le imita, in ceea ce priveste desavirsirea si cusururile lor.” „Se pare ca nu.” „Da, iscusit ar fi imitatorul si dibaci in alcatuirea imita^iilor pe care le-ar face !” ,,Nu tocmai.” ,,§i totusi, el va imita, fara sa §tie, in legatura cu fiecare lucru in parte, in ce fel este acesta — rau sau bun — va imita, zice-se, asa ca sa para frumos in ochii mul^imii si ai celor ce nu stiu nimic.” „Cum altfel?” ,,Am ajuns binisor, pare-se, la concluzia ca imi- tatorul nu stie nimic ca lumea despre lucrurile pe care le imita si ca imitajia este un joc si nu ceva serios si iarasi am aflat ca cei ce au de-a face cu poezia tragica in iambi §i cu cea in hexametri, sint cu tojii imitatori, pe cit le sta in putin^a de bine.” ..Absolut.” ,,Pe Zeus, — am spus eu — dar faptul acesta de a imita nu se dovedeste a* purta asupra celei de-a treia naturi, pornind de la adevar ? Asa-i?”- „Da.” REPUBUCA. PARTEA A V-A 421 ,,Dar fata de care proprietate apar^inind omului se arata ea avind puterea pe care o are?” ,,Despre ce fel de proprietate vorbesti ?” ,,Iata: o aceeasi marime nu apare ochiului la fel, de aproape si de departe.’ ,,Nu, intr-adevar.” ,,Iar aceleasi obiecte apar incovoiate si drepte, pentru cei ce le privesc in apa. si in afara. ; de asemenea, concave §i convexe din pricina inselarii vazului en privire la culori. Se vadeste astfel o intreaga tulbu- rare care ni se asaza in suflet. In temeiul acestei reacjii a noastre se impun clar-obscurul, arta scama- toriei si alte multe nascociri asemanatoare.” „Adevarat.” ,,Dar oare masuratoarea, numaratnl, cintaritul nu sint vrednice ajutoare, pentru ca in noi sa nu conduca. ceva care pare, mai mult sau mai putin cuprinzator, niai bogat, ori mai greu, ci un element care masoara, socoteste si cintareste?” ,,Cum de nu ?” ,,Dar aceasta ar fi sarcina partii rationale din su-” flet.” ,,A ei.” ,, Omului, de multe ori cind masoara si arata ca unele obiecte sint mai mari, sau mai mici decit altele, sau egale toate intre ele, totusi acele obiecte ii par drept contrarii simultan si sub acelasi aspect.” „Da.” ,,Dar nu spuneam noi ca este imposibil ca aceeasi entitate /a sufletului/ sa opineze lucruri contrare in legatura cu acelea§i obiecte ?” ,,Si spuneam cu indreptatire !” ,,Atunci ceea ce in suflet opineaza independent de masuratori si ceea ce opineaza in conformitate cu masuratorile nu pot reprezenta aceeasi entitate.” ,,Nu pot reprezenta.” ,,Insa partea care se increde in masuratoare §i in socotit ar trebui sa fie partea cea mai buna, a su- fletului.” „Bun, si?” ,,Iar ceea ce se opune acesteia ar trebui sa apar- Jina par^ilor inferioare din sufletul nostru.” 422 PLATON ,,Neaparat.” ,,Voind sa stabilesc aceasta, am afirmat ca pic- tura, si in general arta imitativa, isi face treaba sa, ce se afla. departe de adevar ; ea are de-a face cu o entitate din noi, aflata si ea departe de judecata si nn se inso^este si nu se imprieteneste cu ceva sanatos b si adevarat.” 401 . „lntru totul asa e.” ,,Arta imitatiei, inferioara fiind, se insoteste cu ceva inferior si zamisleste lucruri inferioare.” ,,Pare-se.” B. ,,Dar oare — am spus eu — doar imita^ia prin vedere /este asa/, sau si cea prin auz, pe care o numim poezie ?” ,,Probabil ca §i aceasta” — zise el. ,,Dar — am vorbit eu — sa. nu dam credit doar probabilului pe care 1-am ob^inut analizind pictura, ci sa indreptam aten^ia asupra acelui element al gin- c dirii cu care se intovaraseste imitajia poetica si sa vedem daca el este netrebnic sau vrednic.” „Trebuie.” ,,vSa procedam astfel 402 : arta imitativa imita. — spunem — oameni afla£i, de bunavoie sau silifi, in actiune ; oameni care cred ca de pe <irma actiunii le-a sosit fericire ori nenorocire si care, in toate aceste situatii, se arata indurera^i sau mul^umiti. Ar mai fi ceva in afara. de aceasta?” „Nimic.” ,,Oare in toate aceste situatii, omul ramine cu aceleasi ginduri ? Sau, asa cum, in cazul vederii, e d in dezacord cu sine si are opinii contrare in acelasi timp despre aceleasi lucruri, la fel si in fapte e in de- zacord si se lupta. cu sine ? Dar imi aduc aminte ca acest punct nu mai trebuie &3.-1 stabilim acum, caci mai inainte am aratat indestulator toate acestea, anuine ca. suiletul nostru e plin de miisi mii de astfel de contradictii ce apar in acelasi timp.” ,, Adevarat.” ,, Adevarat. Dar ceea ce atunci am lasat deoparte, e mi se pare acum necesar de cercetat.” ,,Ce anume ?” REPUBUCA. PARTEA A V-A 423 ,,TJn barbat de isprava care a fost greu incercat — a pierdut un fiu sau altceva dintre cele la care-|.inea mult — am spus si atunci ca va indura incercarea mai usor decit ceilalti” 403 . ..Desigur.” „Acum sa cercetam acest aspect : oare el nu va suferi deloc? Ori, aceasta fiind cu neputinta, el se va arata doar masurat in durerea sa?” ..Ultima alternative este adevarata” — vorbi el. „Dar mai spune-mi acum despre acel barbat si 604 lucrul urmator : oare crezi ca el se va impotrivi du- rerii si se va lupta cu ea mai curind, atunci cind este vazut de catre egalii sai, sau atunci cind se afla in izolare, singur cu sine?” ..Atitudinea sa va fi foarte diferita in cazul cind va fi vazut, /in raport cu ce se va intimpla in celSlalt caz/.” ,,Dar, in momentul cind ajunge singur, cred ca va indrazni sa rosteasca multe pe care, daca altcineva le-ar auzi, s-ar rusina, si va savirsi multe, pe care n-ar accepta sa le faca. sub ochii altora.” ,,Asa este” — zise el. ,,Asadar, principiul care ii cere sa se impotriveasca, este ratiunea si legea, iar suferinta insasi este princi- piul care il tiraste catre durere?” ,,Adevarat.” ,,Existind in om o tending contradictorie in acelasi timp, ce are in vedere acelasi obiect, spunem ca e necesar sa existe in el dona principii /distincte/”. ,,Cum sa nu !” ,,Asadar, o parte este gata sa dea ascultare legii, in felul in care legea pomnceste?” Jn ce fel?” ..Legea afirma ca eel mai frumos lucru este sa pastrezi cit mai mult calmul in nenorocire si sa nu te minii, de vreme ce nici binele si raul ce ar fi legate de asemenea afecte /ca minia/ nu sint limpezi, nici, in continuare, nu va iesi nici un cistig pentru eel ce indura anevoie suferinta, nici nu merita mare grija vreuna dintre problemele omenesti, iar, pentru ceea ce, in astfel de situa^ii, trebuie eel mai mult sa ne stea alaturi, durerea este o piedica.” 424 PLATON ,,L,& ce te referi ?” ,,La reflectia asupra lucrului intimplat — am zis eu. Asa cum la caderea zarurilor, chibzuinta isi orin- duieste propriile interese in raport cu zarurile care au cazut, privind acolo unde ratiunea ar indica eel mai mare bine, tot asa sa nu facem precum copiii ce s-au lovit si care se £iu de partea lovita, intirziind in tipete, ci sa obisnuim mereu sufletul sa ajunga. cit e cu pu- d tinta de repede la vindecarea si iuzdraveuirea partii eazute si bolnave, facind sa. piara. cintarea de jale cu ajutorul unei doftoriciri.” ,,Intr-adevar, asa s-ar purta cineva in incercari in felul eel mai potrivit !” ,,I)eci — spuneam — ce este mai bun din noi vo- ieste sa dea urmare acestei parti rationale.” ,,Limpede.” ,,Cealalta. parte, de vreme ce isi aminteste de pa- timire si se indreapta. catre tinguire, i’iind nesatula de ele, nu vom spune oare ca este irationala, lenesa si prietena cu lasitatea ? ‘ ‘ ,,Ba da.” e ,,Asadar, aceasta. parte imita mult si in chip ielu- rit — e vorba despre partea iritabila 404 , in timp ce partea in^eleapta. si linistita., fiind mereu asemanatoare cu sine insasi, nici nu imita. cu usurinj;a, nici nu e inclinata. sa. invete de la eel ce imita. indeosebi in folo- sul oamenilor strinsi la serbari si in teatre. Caci pentru acestia se face imitatia unei suferinte straiue.” 605 a ‘„ Absolut.” ,,Or, poetul imitator e vadit ca nu are tin astfel de caracter sufletesc prin firea sa, iar dibacia lui nu e indreptata spre a lace placere acestuia, de vreme ce el, poetul, tinde sa aiba. un bun renuine iii ochii multimii ; ci el se indreapta catre mi caracter iritabil ai felurit, deoarece e lesne de iinitat.” ,,Limpede.” ,,Atunci, pe drept, am putea sa-1 luam si sa-1 asezam faja. in faja. cu pictorul. Caci el seamana cu acesta din urma. prin aceea ca produce lucruri ne- vrednice in raport cu adevarul, ca si prin faptul ca se insoJ;este cu ]>artea nu cea mai buna, a sufletului b si ca e pe potriva acesteia. Si astfel, cu indrepta|:ire, REPUBUCA. PARTEA A V-A 425 nu 1-am putea primi intr-o cetate ce va avea legi bune, fiindca el trezeste aceasta parte a sufletului, o hra- neste si, intarind-o, nimiceste partea rationale ; tot asa cum, daca. cineva, aducind pe lume niscaiva sta- pini neniernici, le-ar incredinta cetatea, el i-ar pra- padipe cei mai cumsecade. Sa spunem ca poetul imi- tator face acelasi lucru, ca el produce, in particular, in sufletul individual, o orinduire rea, faeind pe plac parfii ira^ionale a aceluia, parte ce nu distinge nici marele, nici mai micul, ci socoteste aceleasi lucruri cind mari, cind mici — trezind iluzii, aflindu-se foarte departe de adevar/’ ,,Hotarit asa.” „Insa, inca n-am rostit cea mai grozava invinuire impotriva artei imitative : caci faptul ca ea e in stare sa-i molipseasca si pe cei mai buni, in afara de citiva putini, e ceva cumplit !” „Cum de n-ar fi, daca ea face asta!” ,,Asculta §i judeca : cei mai buni dintre noi, as- cultindu-1 pe Homer sau pe alt poet tragic cum imita. pe vreunul dintre eroi, aflat in doliu, ridicind vocea in tinguiri nesfirsite, sau cintind si lovindu-si pieptul de durere, simjim placere — stii doar — si predin- du-ne pe noi insine, le venim pe nrme, jiatimim lao- lalta si, cu tot zelul, il laudam pe poet ca fiind bun, chiar pe acela care ne-ar pune eel mai mult intr-o astfel de stare” 405 . ,,Stiu, cum de nu ?’-‘ ,,Dar cind vreunuia dintre noi i se intimpla un necaz in familie, stii ca pre^uim o purtare contrara. — anume daca putem fi calmi §i tari — in temeiul fap- tului ca aceasta purtare e proprie unui barbat, in timp ce purtarea cealalta, pe care mai inainte o lau- dam, e proprie unei femei.” ,,lmi dau seama” — zise. ,,Oare e buna, o astfel de lauda, cind, la vederea unui atare barbat, ce e in felul in care tu insuti n-ai vrea sa fii, caci te-ai rusina, tu nu te araji scirbit totusi, ci te bucuri si aduci laude?” ,,Nu, pe Zeus, — facu el — ea nu seamana cu o lauda dupa cuviinta !” 426 PLATON a ,,Da — am spus eu — daca vei cerceta in felul urmator.” „Cum?” ,,Daca te-ai gindit ca ceea ce in nenorocirile per- sonate este tinut cu forja, flaminzind dupa plinsete si tinguiri pe saturate, poftind, prin fire, aceasta parte atari lamentari, atunci, iata ca din pricina poejilor ea ajunge sa fie indestulata $i bucuroasa. Iar partea noastra, prin fire cea mai buna, deoarece nu afost indeajuns educata, prin ratiune §i obisjiuinfa, dez- leaga de sub paza. aceasta parte jeluitoare, cugetind b ca. in privitul unor patimiri straine nu-i nimic pentru sine rusinos sa laude si sa. aiba mila de un barbat care pretinde ca e om de isprava, dar care jele§te cum nu se cade. Ea socote§te ca acel lucru — placerea resimjita — e de folos si nu ar primi sa se lipseasca de ea prin tratarea cu dispre}: a intregii opere. Bxista, cred, pufini oameni care sa cugete ca e necesar sa apara un efect asupra suferin^elor personale sub in- riurirea celor straine : caci, hranind mult, la vederea acelora, partea pusa pe mila, nu va fi lesnicioasa sta- pinirea de sine in propriile patimiri.” c ,,Cu totul adevarat” — spuse el. ,,Nu se poate spune acela§i lucru si in privinfa risului ? Caci faptul pentru care tu insu^i te-ai rusi- na in a da prilej de ris, iata ca. in imita^ia comica, ori auzindu-1 in privat, te bucura nespus $i nu-1 respingi ca pe ceva rau. Nu savir§e§ti ceva asemanator fa|;a de situatiile care de§teapta mila ? Caci partea pe care, cu ra£iunea, o £ii legata in tine atunci cind vrea sa dea prilej de ris, temindu-te sa nu cape^i un renume de bufon, atunci, /cu ocazia comediei/, o slobozi §i, ingaduindu-i orice indrazneala, e§ti dus de multe ori fara sa-fi dai seama ca, in ocazii private, sa devii autor de comedii.” „Da.” d ,,Acela§i lucru §i in ce prive^te iubirea, inflaca- rarea §i toate poftele, durerile §i placerile din suflet, despre care afirmam ca. urmeaza fiecarei acfiuni a noastre, deoarece imitafia poetica. produce afecte asemanatoare in noi. Ea le hrane§te, udlndu-le, desi ele ar trebui sa se usuce, ji le a§eaza peste noi REPUBLICA. PARTEA A V-A 427 stapine, de§i ele ar trebui sa fie subjugate daca am voi sa. devenim mai buni si mai i’ericiti, in loc de mai rai si mai nenorociti.” ,,N-a§ putea vorbi altfel” — zise el. ,,Asadar, Glaucon, — am spus — cind intilnesti laudatori ai lui Homer, care pretind ca acest poet a educat Grecia si ca el este vrednic de luat in seama. pentru cine vrea sa afle cum sa orinduiasca problemele omenesti si cum sa le invete, care afirma necesitatea de a-^i trai intreaga via£a potrivit acestui poet, trebuie sa-i iubesti si sa-i admiri, socotindu-i buni cit se poate si trebuie incuviin^at lui Homer ca este eel mai poet dintre poeji -si intiiul dintre facatorii de tragedii 406 . Dar trebuie stiut ca in cetate trebuie pri- mite, din poezia sa, doar imnurile catre zei si elogiile adresate celor buni. Caci daca ai primi in cetate — sub forma tragica sau epica — Muza agreabila, pla- cerea si suferin£a vor domni la tine in cetate, in locul legii si al ra£iunii, care par a fi mereu, dupa opinia generala, eel mai bun lucru.” ,,Foarte adevarat” — spuse el. ,,Iata deci ce sa spunem, atunci cind ne reamintim ca, in mod cuvenit, am alungat mai demult poezia din cetate, deoarece firea ei o arata in felul vazut. Caci ra£iunea ne-a silit. Sa-i mai spunem ei insa, sa nu ne invinuiasca de marginire si de necioplire, mai ales ca exista o veche vrajba intre filosofie si poezie. Spre pilda : cateaua ce laird la stapin . . ., sau Idlrd- toarca sau om mare in vorbele goale ale unor smintiti sau gloata stdpine§ie peste cei preaintelepti si cu gin- duri alese dar vai de ei* 07 si mai sint si multe, multe alte semne ale vechii har^e dintre acestea doua. Totusi, sa spunem ca, daca poezia si imitatia ar vorbi cu rajiune in favoarea placerii, cum ca trebuie ca ea sa existe intr-o cetate bine orinduita, noi le-am primi bucurosi, fiindca. ne dam seama ca sintem sub vraja lor. Insa ceea ce pare a fi adevar nu secuvinetra- dat. Dar n-ai fost si tu, prietene, vrajit de catre poezie si mai ales atunci cind ai privit-o prin intermediul lui Homer?” ,,Si inca ce !” 428 PLATON ,,Nu este atunci drept ca ea sa poata. sosi din exil, spre a se dezvinovati in vers liric sau intr-alt fel de vers?” „Ba da.” „Am putea lasa si in seama celor ce o au in grija, ce nu sint poe^i, dar iubesc .poezia, sa vorbeasca, f ara vers, in favoarea ei, aratind ca ea nu este doar pla- cuta, ci si de folos pentru orinduirile politice si pentru viata oineneasca. Si cu bunavointa vom asculta. Caci * > f e vom fi in cistig, de s-ar vadi ea nu doar placuta, ci si folositoare.” ,,Cutn de n-ain fi in cistig?” — zise. ,,Iar daca nu, drag prieten, vom face si noi precum cei indragostiti cindva de cineva, .cind socotesc ca dragostea nu le este de folos ; cu de-a sila, si totusi ei se indeparteaza de ea. La fel si noi, datorita iubirii din firea noastra pentru o atare poezie, — iscata de educatia data de frumoasele /noastre/ orinduiri — vom sta cu bunavointa, asteptind ca ea sa se arate drept 608 a foarte buna si foarte adevarata 408 . Dar atita vreme cit n-ar t’i in stare sa se dezvinovafeasca, o vom asculta descintindu-ne cu aceste argumente pe care le aducem, precum si cu acest descintec, fiind cu bagare de seama sa nu cadem iarasi in dragostea cea copilareasca si proprie multimii. Vom cinta 409 , asadar, ca nu trebuie sa luain in serios o asemenea poezie, ca pe una ce ar avea de-a face cu adevarul si ar fi serioasa, ci trebuie ca eel ce o asculta sa fie cu multa luare-aminte — anu- b ine eel ce se teme pentru orinduirea dintr-insul, si tre- buie avute in vedere cele ce s-au spus despre poezie.” ,,Sint si eu de aceeasi parere” — spuse. ,,Mare lupta, — am zis — draga Glaucon, mare lupta si nu cit ar putea parea, e incercarea de a deveni vrednic sau rau, incit, fara sa fii urnit nici de cinstiri, nici de bani, nici de vreo dregatorie si nici macar de catre arta poetica, sa nu socoti nimerit a nesocoti dreptatea si restul virtutilor !” ,,De acord cu tine — spuse el — in temeiul celor discutate. Si cred ca oricare altul va face la fel.” REPUBLICA. PARTEA A V-A 429 2 A. ,,Si totusi — am spus eu — a-am cercetat inca. cele mai mari rasplati pentru virtute, ca si premiile ce ne stau inainte !” ,,Nemasurata marime ai in vedere — spuse — daca. mai exista si altele mai mari decit cele discutate !” ,,Ce ar putea deveni mare — am zis eu — intr-un scurt rastimp ? Caci tot] acest timp, din copilarie si pina. la batrine|;e e pufin in raport cu intregul timp.” ,,E chiar un nimic !” — vorbi el. ,,Ei bine, crezi ca ceva nemuritor trebuie sa-si dea silinja in vederea unui timp asa de scurt si nu in vederea intregului timp?” ,,Ba cred ca. in vederea intregului timp — zise. Dar la ce anume te referi?” ,,Nu stii — am spus eu — ca. sufletul nostru este nemuritor si ca. nu piere nicicind?” Privind el cu uimire, raspunse : ,,Pe Zeus, nu stiu ! Tu poji sa. pretinzi asa ceva?” ,,Daca nu ma. insel, da. Dar cred ca. si tu ai putea ; nu e ceva dificil.” ,, Pentru mine — este. Dar as asculta cu placere aceasta. chestiune lesnicioasa \” ,,Te rog” — am spus eu. „Vorbeste!” ,,Numesti ceva bine si rau?” „Da.” ‘ ,,Dar oare gindesti despre ele la fel ca mine?” „in ce fel?” ,,Ca. r3.ul este eel ce nimiceste si corupe totul, binele eel ce pastreaza. si aduce folos.” () Da, asa cred.” ,,Ei bine, ai in vedere existenfa unui rau si a unui bine proprii fiecarui lucru ? Precum inflamarea ochi-r 6 °9 lor pentru ochi si boala pentru intregul trup, rugina griului pentru grlu, putrezirea pentru lemn, rugina pentru arama. si fier si, cum spuneam, aproape pen- tru orice lucru exista un rau natural si o boala?” ,,A§a cred.” 430 PLATON „Atunci cind vreunul dintre aceste rele se apropie de un lucru, il strica pe eel de care s-a apropiat si pina la urma il descompune cu totul si il nimiceste.” „Cum de nu ?” „Deci, raul natural fiecarui lucru si boala sa il distrug pe acela ; sau, daca nu il vor distruge, alt rau n-ar mai putea sa-1 nimiceasca. Caci binele nu ar b putea sa nimiceasca ceva si nici ceea ce nu-i nici rau, -nici bun.” „Cum ar putea ?” ,,Daca am descoperi o entitate care poseda un rau, ce o face sa fie rea, dar nu este in stare s-o dis- truga prin nimicire, oare nu vom descoperi ca. nu exista moarte pentru aceasta entitate ?” ,,Da, e probabil” — zise. ,,Ei bine, — am vorbit eu — oare nu exista pen- tru suflet ceva care il face sa fie rau?” ,,§i inca cum ! Toate despre care am vorbit acumi c nedreptatea, neinfrinarea, teama si nestiinta” 410 . ,,Dar oare vreuna dintre acestea desface si nimi- ceste sufletul ? Vezi insa. sa nu ne inselam gindindu-ne ca. omul nedrept si lipsit de minte, atunci cind ar fi prins facind nedrepta^i, piere din pricina nedrepta^i- lor care reprezinta raul propriu sufletului. Ci priveste in felul urmator : dupa cum raul trupului, care este boala, topeste si desface trupul si il face sa. nu mai fie trup, si dupa cum toate cite le-am amintit adineaori d sint nimicite de catre raul propriu prin faptul ca el este asezat in preajma si ca le patrunde, ajungind ele astfel la nefiinta — nu-i asa ? …” „Da.” tot asa cerceteaza si in privin^a sufletului: oare cind nedreptatea si alt rau existent in el, prin aceea ca il patrunde si ii sta in preajma, il nimiceste si il ofileste, pina ce, ducindu-1 spre moarte, 1-ar rupe de trup?” „Nu este deloc cazul” — spuse. ,,Insa. e absurd ca un rau strain sa distruga, in timp ce raul propriu — nu.” ..Absurd.” e „Gindeste-te, Glaucon, — am zis eu — nu soco- tim ca trupul trebuie sa piara din pricina relei hrane, REPUBLICA. PARTEA A V-A 431 fie ea veche sau alterata. sau oricum altfel. Ci, daca rautatea hranei ar produce vreo paguba trupeasca. trupului, vom spune ca el a pierit datorita raului pro- priu — care este boala — un produs al acelei hrane. Dar trupul nu poate pieri — avind el natura sa pro- prie — de pe urma calita^ii rele a hranei, de pe urma unui rau strain, in caz ca. aceasta nu ar produce raul sau propriu.” „E foarte indrepta^it ceea ce zici.” ..Potrivit aceluiasi principiu, — am zis eu — daca. rautatea trupului nu produce rautatea sufletului, nu vom putea socoti ca sufletul poate pieri de pe urma unui rau strain, lipsind propriul sau rau, fiind el o entitate diferita in raport £u raul propriu unei alte entitafi, diferite de el.” „E logic”. „Asadar, vom nega indreptajirea acestor spuse — ori, pina ce lucrurile vor fi de netagaduit, nu vom mai afirma ca sufletul, din pricina febrei, ori altei boli, a omorului, nici daca cineva ar taia intregul corp in mici buca^ele, ca din cauza acestora, deci, el ar putea pieri, inainte de a se arata ca. din pricina ataror suferin£e ale trupului sufletul insusi ajunge mai ne- drept si mai nesabuit. Caci aparind un rau strain intr-un lucru, iar raul propriu nefiind acolo de fa£a, sa nu admitem ca sufletul ori altceva poate pieri.” ,,Dar nimeni n-ar putea arata vreodata, cum ca sufletele celor ce mor ajung mai nedrepte din pricina morjii!” „Iar daca totusi — am zis eu — ar indrazni ci- neva sa. mearga cu ideea in aceeasi direcfie si ar zice ca emul ce moare devine mai rau si mai nedrept, pentru a nu fi silit sa incuviinj:eze ca sufletele ar fi nemuritoare, vom socoti ca, daca acesta are dreptate, nedreptatea este mortala. pentru eel ce o are, ca o boala ; si ca cei ce iau acest rau mor din pricina sa care ucide in sine ; anume, cei mai nedrep^i mor mai re- pede, cei mai pu£in nedrep^i mai incet, si nu asa cum se intimpla in realitate, ca nedrep^ii mor din pricina celor care ii pedepsesc.” „Pe Zeus, — zise el — nu pare a f i prea grozava nedreptatea, daca ea aduce moarte celui care o ia — 432 PLATON caci aceasta ar insemna indepartarea de rele. liisa. eu cred ca ea se arata a fi exact pe dos, deoarece ii e ucide pe ceilalti /pecei carora li s-a facut o nedreptate/, daca e cu putinta, dar in schimb ii da multa viata celui ce o are, si, mai mult, il face si vigilent. Atit de departe sta ea — pare-se — de condijia de a fi ceva mortal !” ,,E bine cum zici ! — am spus eu. Caci atunci cind raul propriu si propria rautate nu sint in stare sa. ucida si sa nimiceasca. sufletul, anevoie un rail rinduit pentru pieirea altcuiva va nimici un suflet sau altceva, in afara de lucrul pentru care a fost rinduit.” „Cu greu, — zise — ]je cit e probabil.” ,,Asadar, cum nu piere din cauza unui rau, nici propriu, nici strain, e vadita necesitatea ca sufletul 611 a sa fie ceva vesnic, si daca este vesnic, este si nemuri- tor.” „E necesar” — vorbi el. ,,Fie deci acestea asa — am zis eu. Dar daca su- fletul este cum am vazut, gindeste-te ca aceleasi suflete exista vesnic. Caci ele n-ar putea deveni mai putine, deoarece nici unul nu piere, si nici mai multe. Fiindca daca vreuna dintre existence nemuritoare ar spori, stii bine ca ea ar aparea din ceva muritor si toate ar sfirsi prin a deveni nemuritoare” 411 . ,,Adeva.rat ce spui.” ,,Sa nu ne gindim astfel, — am zis eu — rajiu- nea nu ne-o ingaduie, nici sa credem ca, in firea sa b cea mai adevarata, sufletul este astfel incit sa se umple cu multa varietate, inegalitate fi vrajba”. „Cum adica?” — intreba el. ,,Nu-i usor — am raspuns eu — ca un lucru al- catuit din multe par^i sa fie vesnic, mai ales cind el nu are parte de cea mai buna unire, asa cum ne-a aparut noua a fi sufletul” 412 . ,,Nici n-ar fi verosimil !” — spuse el. ,,Ca sufletul este nemuritor, ne-ar sili sa credem atit rajionamentul.’de fa£a, cit si altele. Nutrebuie insa sa-1 vedem, in felul in care, intr-adevar, apare c atunci cind ‘e mutilat de insotirea cu trupul, cit si REPUBLICA. PARTEA A V-A 433 de catie alte rele, dupa cum 1-am privit acum, ci in felul in care el este, odata ce ajnnge pur. In acest din urma fel trebnie el privit, cu ajutornl rnintii. ll vei afla mult mai frumps si vei deosebi mai limpede dreptatea si nedreptatea si tot ceea ce am analizat acum. In raport cu situatia sa de fata, noi am gra.it, desigur, adevarul. L-am vazut in starea in care se infatiseaza celor ce-1 privesc Glaucos i’aptura marii 413 . d Ei nu ar fi in stare sa-i vada lesne natura primitiva, din pricina ca, dintre partile sale vechi, unele i-au fost frinte, altele tocite, si, in general, au lost ciun- tite de catre valuri. Altele s-au adaugat, crescind, — scoici, alge, pietre — incit” el seamana mai degraba cu orice alta vietate decit sa fie asa cum, prin fire, era. La fel privim si noi sufletul cc sta. sub povara a nenumarate rele. Insa intr-acolo, Glaucon, trebuie sa privim !” ,,lncotro?” — hitreba el. „Catre dragostea sufletului pentru in^elepciune. e §i trebuie sa avem in vedere cu ce fel de inso^iri are de-a face si spre care anume nazuieste, el, ce e inrudit cu divinul, uemuritorul si vesnicul si trebuie sa vedem in ce fel ar deveni, mergind pe urmele aces- tora, smuls fiind, datorita acestui avint, din marea in care se afla acum, lovit fiind de jur-imprejur, ca sa piarda pietrele si scoicile pe care acum le are, de 612 a vreme ce se ospateaza din tina. Caci multe adaosuri pamintesti, pietroase si salbatice i-au crescut imprejur, din pricina fericitelor sale — zice-se — ospete ! Atunci abia i s-ar putea zari firea cea adevarata, fie ca aceasta este multipla, ori simpla ca aspect, in orice fel ar fi si in orice chip. Acum insa, am strabatut indeajuns, pe cit cred, patimirile si infa^isarile pe care le are viata omeneasca.” ,, Absolut” — zise el. B. ,,Dar — am continuat eu — n-am lamurit in cuvintarea noastra atitea aspecte, fara insa a lua in ^ seama. raspla^ile sau bunul renume aduse de drep- tate, dupa. cum voi a£i pretins ca procedeaza Hesiod si Homer ? N-am aflat noi ca dreptatea este, in sinea ei, eel mai mare bine din suflet ? N-am aratat ca tre- 434 PLATON buie savirsite fapte drepte, fie ca ai avea, fie ca nu, inelul lui Gyges si in plus, chiar si casca lui Hades ?”* 14 . „Graiesti cum nu se poate mai adevarat.” „Dar oare, Glaucon, — am zis — daca, pe linga. aceste bunatafi proprii dreptafii, i-am mai darui c ei, cit si.celorlalte virtufi, si raspla^ile de felul si ma- rimea in care ii sosesc sufletului din partea oamenilor si a zeilor, cita. vreme omul traieste, dar si dupa. ce moare — ar mai fi acum loc de nemul^umire ? ” ,,Citusi de pu£in !” — vorbi el. „lnsa mie imi ve£i darui ceea ce voi a£i imprumu- tat de la mine in timpul discufiei?” „Ce anume?” ,,V-am dat ingaduinja de a-1 socoti pe omul drept aparind nedrept si pe eel nedrept — drept. Voi a£i cerut aceasta — chiar daca cu putinfa n-ar fi ca lucrul sa ramina ascuns oamenilor si zeilor — de dragul cercetarii totusi, pentru ca dreptatea insasi sa poata fi judecata in raport cu nedreptatea insasi. d Sau nu-£i amintesti ?”*i 6 . ,,Mare pacat mi-as face neamintindu-mi !” „Dar de vreme ce ele au fost judecate, eu vin si cer acum, pentru dreptate, ca, in felul in care ea are parte de bun renume din partea zeilor si a oamenilor, in acel fel chiar sa. incuviin£a£i voi ca ea sa si apara ; aceasta, pentru ca ea sa duca dupa sine si premiile biruin^ei sale* 16 date celor ce o au, cind se porneste de la felul cum ea apare, dupa ce s-a vazut ca ea le poate da, fara amagire, celor ce o cuprind cu adevarat, si pe cele provenite de la felul cum este.” e ,,Ceri un lucru drept” — zise. ,,Atunci — am spus — imi ve£i acorda mai intii ca nici unul dintre cei doi oameni / — dreptul si ne- dreptul— / nu se poate ascunde de zei?” vom acorda.” ,,Dar daca ei doi nu se pot ascunde, unul va fi iubit, celalalt urit de catre zei, asa cum am cazut la tnvoiala si la Inceput.” ,,Asa este.” „Dar nu vom cadea de acord ca omului iubit de CIS a zei li sosesc din partea acestora toate, cit e cu pu- REPUBLICA. PARTEA A V-A 435 tin£a de bine, daca nu i s-a intimplat lui vreun rau necesar, decurgind dintr-o greseala precedents. ?” „Ba da.” ,,Astfel trebuie deci cugetat in privin^a omului drept, fie ca el ajunge in saracie, ori bolnav, ori are vreo alta dintre cele ce par a fi rele — anume ca aces- tea vor duce, pentru el, la ceva bun, in timpul vietii sale, sau dupa moarte. Caci nu este neglijat de catre zei eel ce nazuieste sa. ajunga drept si care, cultivind virtutea, tinde sa se asemene zeului pe cit este omului cu putin^a” 417 . ,,E verosimil — spuse el — ca un astfel de oni nu este neglijat de catre eel asemenea lui !” ,,Dar nu trebuie cugetate lucruri contrare in lega- tura cu omul nedrept ?” ,,Ba da, de bunaseama !” ,,Aceasta ar fi deci rasplata sosita din partea zeilor pentru omul drept.” ,,Ea se potriveste cu ceea ce eu insumi cred” — spuse. ,,Dar cea sosita din partea oamenilor ? — am zis. Oare nu in felul urmator se petrec lucrurile, daca trebuie vazut adevarul ? Nu fac ” oamenii cumpliti si nedrepti precum alergatorii aceia care fug bine la inceputul cursei, dar nu si la sfirsitul ei ? Ei por- nesc intii repede, dar la capat se fac de ris si, cu capul plecat, se due lipsi^i de cununi. Dar cei cu adevarat buni alergatori, cind ajung la sfirsit, iau premiile si sint incununa^i. Nu se intimpla tot asa, de obicei, si cu oamenii drep^i ? Catre sfirsitul fiecarei activita^i, rela^ii, ca si al vietii, ei capata un frumos renume si oamenii ii rasplatesc.” ,,Sigur ca da.” ,,Vei accepta ca eu sa afirm despre oamenii drep^i ceea ce tu afiwnai despre cei nedrepti ? Voi zice ca dreptii, dupa ce ajung mai in virsta, guverneaza in cetatea lor, daca doresc demnita^i, isi iau sofie din orice familie ar dori, isi cununa copiii cu oricine ar voi. §i tot ceea ce tu spuneai despre nedrepti, eu spun despre drepji. Iar in privinja celor nedrepti, afirm ca majoritatea lor, chiar daca se ascund cit timp sint tineri, la’sfirsitul cursei, fiind prinsi, ajung de tot 436 PLATON risul, iar dupa. ce devin oameni in virsta, ei sint ne- fericifi si rau tratafi atit de catre straini, cit si de catre localnici, incit ajung sa fie biciuiji 418 si pafesc tqate cruzimile pe care le insirai tu, graind adevarul in privinfa lor. Socoteste ca ai auzit si de la mine ca ei indura toate acele pedepse. Dar vezi daca. accept ceea ce spun.” ,,Da, — zise el — e corect ceea ce spui.” ,,Acestea ar fi — am vorbit eu — premiile, ras- plafile si darurile sosite de la zei si oameni pentru omul drept, cit timp e in viafa, adaugindu-se acelor bunata.fi pe care dreptatea insasi le daxuia.” ,,Si sint grozav de frumoase si de sigure !” C. ,,Numai ca. ele — am spus eu — sint un ni- mic ca mulfime si marime fafa de acelea care il as- teapta pe fiecare dupa moarte ! Ar trebui sa. asculfi si despre acestea, pentru ca fiecare /si dreptul si ne- dreptul/ sa afle intru totul ceea ce se cuvine sa. asculte intemeiat pe rafiune.” „Vorbeste, rogu-te, ca inaintea unui om, pentru care nu ar fi multe alte subiecte mai placute spre a fi ascultate !” ,,Nu i\i voi insira — am zis eu — o istorie ca cele de la Alcinoos, ci pe cea a unui baxbat viteaz 418 ha , a lui Er, fiul lui Armenios, pamphyl de neam 419 . El a fost rapus in r5.zboi si, cind morfii au lost ridicafi in a zecea zi, deja descompusi, el a fost ridicat fara semne de putrefacfie. L-au adus acasa sa-1 inmorminteze, iar in a douasprezecea zi, fiind asezat pe rug, a in- viat. Si inviind a spus ce vazuse pe lumea cealalta. A zis : dupa. ce a murit, sufletul sau, intovarasit de multe alte suflete, a plecat si toate au ajuns intr-un loc uimitor, unde se aflau doua deschideri in pamint care erau una linga. cealalta, si, la fel, alte doua. in cer in sus, de cealalta parte. Intre aceste deschideri erau asezafi judecatori, care, dupa. ce pronunfau sentinfa, le porunceau celor drepfi sa o apuce prin deschiderea din dreapta si din sus, din cer, punindu-le inainte insemnele faptelor judecate. Celor nedrepfi le porun- ceau sa se indrepte prin deschiderea de jos si din stinga, avind si aceste suflete la spate, insemnele REPUBLICA. PARTEA A V-A 437 tuturor faptelor savirsite* 20 . Spunea Er ca., atunci cind el insusi s-a apropiat, i s-a spus ca el trebtiie sa. fie uft vestitor pentru oameni al tuturor intimplarilor de pe lumea cealalta, poruncindu-i-se sa asculte si sa priveasca ce se petrecea in acel loc. El a vazut acolo ca, priu fiecare deschidere a cerului si a pamin- tului, treceau suflete, dupa. ce erau supuse judeca^ii. Prin celelalte doua deschideri, dintr-una se inal£au, dia pamint, suflete pline de murdarie si pulbere, din cealalta se coborau, din cer, altele pure. Iar cele care soseau mereu, aratau ca venind dintr-o lunga cala- torie si, bucuroase, se indreptau spre un cimp, unde isi faceau salasul, ca in zi de tirg. Isi dadeau bine£e unele altora, cite se cunosteau intre ele, si cereau si afle — cele sosite din pamint, de la celelalte, despre ce era in cer, in timp ce sufletele sosite din cer voiau sa stie despre lucrurile din pamint. Isi tot povesteau unele altora, unele tinguindu-se si plingind, amin- tiadu-§i cite vazusera. si patisera in drumul subpamin- tean — ce dureaza o mie de ani. Iar cele sosite din cer istoriseau bunastarea lor de acolo si privelistile nemasurat de frumoase. Cele mai multe intimplari, Glaucon, cer mult timp spre a fi povestite, dar — a zis Er — principalul este acesta : pentru toate nedrep- tajile savirsite si pentru toti oamenii carora le facuse un rau, sufletul da. seama, rind pe rind ; pentru fie- care nedreptate — de zece ori. Aceasta inseamna. ca fiecare pedeapsa. are loc intr-un interval de o suta. de ani, fiindca. atit de mare este viafa omului, pentru ca pedeapsa indurata. sa fie inzecita. fa^a. de nedrep- tate. Spre pilda., daca vreunii s-au facut vinova^i de moartea multora, ori au tradat ceta^i si ostiri, ducin- du-le in robie, ori au fost partasi la alta. faradelege, ei aduna suferin^e de zece ori mai mari pentru fiecare fapta ; iar daca. unii au facut fapte bune si au fost drep£i si cuviosi, isi iau rasplata in aceeasi propor^ie. la. ceea ce-i priveste pe cei care au trecut repede prin viaja. si au trait pufin, a spus lucruri ce nu mai merita a fi pomenite. Iar in legatura cu impietatea si pife- tatea fa^a de zei si paring, cit si in legatura cu uci- gasii, a povestit despre pedepse si raspla£i inca. si mai mari. 438 PLATON A mai spus Er ca un suflet a fost intrebat de eatre un altul : «Unde este marele Ardiaios ?» Acest Ardiaios fusese tiran intr-o cetate din Pamphylia in urma cu o mie de ani. El il ucisese pe batrinu] sau d tata si pe fratele mai in virsta si savirsise inca. multe alte faradelegi, dupa cum se povestea. Cel intrebat raspunse : «Nu vine si nu poate veni incoace. Caci intre privelistile cumplite am vazut-o si pe aceasta : cind ne gaseam aproape de deschidere, urmind sa suim, dupa ce indurasem tot restul, 1-am vazut pe Ardiaios, ca si pe atyii — majoritatea lor erau tirani, e dar erau si citiva particulari grozav de pacatosi — ce socoteau ca vor putea urea. Numai ca deschiderea nu-i primea, ci scotea un urlet, atunci cind incerea sa suie unul dintre cei intr-atit de pacatosi ori care nu fusese pedepsit indeajuns. Tot acolo se mai aflau si niste barba^i cumpli£i, cu chip de foe, care, stind ala- turi si auzind urletul deschiderii, ii insfacau pe unii si ii minau /inapoi/ in timp ce pe Ardiaios si pe altii, 616 a legindu-i fedeles de miini, picioare si cap, zvirlindu-i la pamint si jupuindu-i, ii tirau pe linga drum, ii raneau prin spini si-i jupuiau ; dar le aratau suflete- lor ce soseau mereu acolo, pentru care motiv faceau aceasta si ca aceia urmau sa fie minati spre a cadea in Tartar. » Spunea Er, ca desi erau multe si fehnite spaime pe care le indurasera, aceasta era cea mai mare — sa nu se auda urletul cind ar voi sa suie si preafericit urea fiecare suflet cind deschiderea rami- nea tacuta. Acestea erau unele din pedepsele si caznele, ca si b binefacerile opuse primelor. Dupa ce fiecare suflet statea in cimpie sapte zile, trebuia ca, ridicindu-se, sa piece de acolo in a opta zi. Ele ajungeau in a patra zi intr-un loc unde se vedea o lumina intinsa de sus de-a lungul intregului cer si pamint, ca o coloana, asemanatoare eel mai mult cu curcubeul, doar ca. mai stralucitoare si mai pura. In dreptul ei, sufletele ajungeau dupa un drum de o zi si acolo vedeau, intinzindu-se, in mijlocul luminii, capetele legaturilor c sale ce porneau din cer ; caci aceasta lumina prinde laolalta cerul, precum funiile ce leaga o corabie, \\- nind astfel laolalta intreaga bolta rotitoare. Iar de REPUBUCA. PARTEA A V-A 439 capete era prins fusul Necesitajii, prin care se savir- sesc toate revolu^iile 421 . Osia acestuia si dintel’e erau de diamant, in timp ce roata fusului era alcatuita. dintr-un amestec de diamant si de alte materii. Iar natura rotii fusului este in felul urmator : forma ei este aidoma uneia din lumea noastra. ; insa trebuie avute in vedere si parjile din care el spunea ca se compune roata fusului : ea era ca si cind intr-o roata. mare concava, scobita pretutindeni, s-ar gasi o alta. roata. mai mica, ajustata in prima, precum sint cu- tiile incastrate una intr-alta ; si tot asa, mai era si o a treia roata, apoi o a patra si inca alte patru. Caci opt erau toate ro£ile 422 , asezate unele intr-altele. Pri- vate de deasupra, marginile lor apareau ca ni^te cer- curi, in timp ce in partea opusa apareau ca o sin- gura roata continua., in jurul osiei. Aceasta trecea prin mijlocul celei de-a opta ro$i strabatlnd-o din- tr-o parte intr-alta. Roata dintii si cea mai din a- fara avea cercul marginal eel mai lat, roata a sasea avea cercul a carui lajime venea pe locul doi, la cea de-a patra, la^imea era pe locul trei, la a opta — pe lo- cul patru, la a saptea — pe locul cinci, la a cincea — pe locul sase, la a treia — pe locul sapte si la a doua — la.- £imea ce venea pe locul opt. Marginea celui mai mare cere era felurit colorata, culoarea cercului al saptelea era cea mai stralucitoare, culoarea cercului al optu- lea avea culoarea celui de-al saptelea care il lumina ; 617 culorile celui de-al doilea si al cincilea erau asemana- toare intre ele, mai galbui decit celelalte, al treilea avea culoarea cea mai alba, al patrulea — o culoare rosiatica, al saselea avea o albeaja ce venea pe locul doi. Fusul se invirtea, rotindu-se cu totul, cu o iu- £eala. constanta. ; iar in intregul rotitor, cele sapte cercuri interioare savirseau incet o rotate contrara. intregului. Dintre ele, eel mai repede se rotea cercul al optulea, in al doilea rind si cu o miscare identica, veneau cercul al saptelea, al saselea si al cincilea ; cu o viteza. ce venea in al treilea rind se misca pe cit li se parea, cercul al patrulea, antrenat intr-o miscare retrograda ; cu o viteza ce venea pe locul patru se invirtea cercul al treilea si cu una venita pe locul cinci — eel de-al doilea 4ZS . Iar fusul se rotea pe ge- 440 PLATON nunchii Necesita^ii. Deasupra, pe fiecare dintre cer- curi, sedea cite o Sirena. care se rotea odata en el si care facea sa se auda. o voce si un ton. Rasuna, ieci, impreuna, datorita celor opt Sirene, o armonie 424 . c Mai existau inca trei femei, asezate de jur-imprejur, la distance egale, fiecare asezata pe cite un tron. Ele erau Moirele, fiicele Necesita£ii, imbracate in alb, purtind cununi pe crestet — Lachesis, Clotho si Atro- pos. Si ele cintau, adaugind armoniei produse de Si- rene — Lachesis trecutul, Clotho prezentul si Atro- pos viitorul. Iar Clotho invirtea circumferinta ex- terioara a fusului, atingind-o din timp in timp cu mina dreapta, Atropos facea acelasi lucru, dar atingea circumferintele interioare cu stinga, in timp ce La- d ckesis, pe rind, atingea ba cu o mina, ba cu cealalta, fiecare din circumferin^e 425 . Mai spunea Er, sa sufle- tele, dupa ce au ajuns acolo, au «trebuit sase indrepte catre Lachesis 426 . Un profet 427 al acesteia le-a asezat, mai intii, in’ ordine, apoi, luind de pe genunchii lui Lachesis sorfi si modele de vie^i si urcindu-se pe un amvon malt, a rostit: «Cuvintul fiicei Necesita^ii, fecioara Lachesis ! suflete de-o zi 428 , iata inceputul unei alte perioade aducatoare de moarte neamului e omenesc. Nu un Daimon va va alege pe voi, ci voi va. ve£i alege Daimonul. Cel dintii care va iesi la sorti sa aleaga viafa pe care, prin forta necesita|;ii, o va traj. Virtutea este fara stapin. Pe ea, fiecare o va avea mai mult ori mai putin, daca o va cinsti ori nu. Vina este a celui care alege, zeul este nevinovato 429 . Spunind acestea a aruncat catre toate sufletele sor^ii si fiecare il lua pe eel cazut alaturi, in afara de Er pe care pro- fetul fi oprise sa. ridice vreuu sor£. Cel care ridicase sor^ul stia limpede al citelea la rind isi va alege via^a. Dupa. aceea, profetul aseza. pe pamint, inaintea su- 618 a fletelor, modelele vie^ilor, mult mai numeroase decit numarul celor prezenfi. Erau felurite : se aflau vie^ile tuturor animalelor si tuturor felurilor de oameni. Existau si vie\i de tirani printre ele, unele in intregul lor astfel, altele frinte la mijloc si sfirsindu-se in sara- cie, exil si cersetorie. Erau si vie^ile unor barba£i in- semnaji, unii pentru inf a^isare, frumuse^e, ca si pentru restul calita];ilor fizice sau intelectuale, al£ii pentru REPUBLICA. PARTEA A V-A 441 originea lor- si pentru virtujile stramosilor. Erau §i vie^ile ynor barba^i lipsiti de faima, neavind ce*ea ce le prisosea primilor, si la fel era si in cazul femeilor, insa. rangul sufletului nu se afla acolo, deoarece in mod necesar sufletul devenea diferit, odata ce alesese o alta viata. Erau si alte modele de vieti, amestecate ititre ele, avind si boga.|;ie si saracie, altele cu boli, altele cu sanatate, altele avind si din unele si din al- tele. Aid se afla, draga Glaucon, — pare-se — in- treaga primejdie pentru om si de aceea, fiecare dint re noi, neglijind alte invataturi, trebuie sa. se preocupe de aceasta cunostinta, spre a ajunge sa cunoasca si sa. cerceteze, daca ar putea afla de undeva si descoperi, cine ii va da lui putere si stiinf;a, astfel iucit, deosebind via|;a vrednica de cea rea, sa. alcaga mereu, pretutindeni, viata cea mai buna dintre cele cu putinta. Considerind toate cele spuse acum si puse alaturi uuele de altele, deosebite in vederea virtu^ii viejii, problema este ca omul sa. stie care i”rumuse£e este amestecata cu saracia sau cu bogatia, cu ce fel de conditie sufleteasca poate realiza raul si binele si ce auume produce nobletea sau lipsa ei, starea de simplu particular, sau demnita^ile publice, ior^a si slabiciunea, inva|;atura si nestiinta si toate asemenea ce apartiu insusirilor naturale ale sufletului, dar si celor dobindite ; ce anume produc ele amestecate unele cu altele, incit, de pe urma tuturor sa fie cu putiu^a a alege cu chibzuinta. si via|;a mai rea, dar si pe cea mai buna, avind privirea indreptata asupra liaturii sufletului si numind «mai rea » via|:a care duce sufletul la mai multa nedreptate, iar «mai buna » cea care il conduce spre mai multa. dreptate. Cit despre celelalte cuuostinte, pe acelea sa le lase deoparte. Caci am vazut ca, pentru eel in via|;a,’cit si pentru eel cc a murit, aceasta este cea mai insem- nata. alegere. Trebuie mers la Hades pastrind ne- stirbita. aceasta opinie, pentru ca nici acolo sufletul sa nu fie fermecat de catre bogatie, ca si de alte ase- menea rele si sa nu savirseasca rautati numeroase si de neispasit, cazind in vie^i de tirani si alte asemenea condign, si nici ca el insusi sa. nu indure rele inca si mai si, ci sa stie sa aleaga via|;a de mijloc, aflata me- 442 PLATON reu intre aceste vieji /extreme/ 430 , fugind de excesele din ambele direcjii, atit in via|;a care urmeaza, cit si in fiecare ce va fi mai departe. In felul acesta, omul b va fi eel mai fericit. Iar vestitorul celor de pe lumea- cealalta a spus ca profetul a mai grait in acest fel : «Exista o via£a agreabila, deloc rea chiar si pentiu ultimul la rind, dar care alege cugetat si traieste iiii’rinindu-se. Nici primul sa nu nesocoteasca alegerea, nici ultimul sa nu fie lipsit de curaj ». A spus Er ca dupa ce profetul a grait aceste vorbe, primul suflet iesit la sorti s-a dus de indata si a ales cea mai mare domnie tiranica ; din pricina necugetarii si a nesajului a ales i’ara sa fi cintarit bine totul si nu si-a dat seama c ca soarta sa era sa-si manince copiii si alte rele. Dar dupa ce a avut ragaz sa cerceteze lucrurile, a inceput sa-si smulga parul din cap si §i-a cainat alegerea ne£inind seama de cele rostite mai inainte de catre profet. Caci nu s-a invinuit pe sine pentru rele, ci a invinova^it soarta si zeii si orice mai degraba decit pe sine. Era el dintre cei veni^i din cer, dupa ce traise in viata de dinainte intr-o cetate bine rinduita si avusese parte de virtute prin obisnuinta, dar fara d filosofie 431 . Asa cum povestea Er, nu pu^ini erau cei prinsi in astfel de capcane, anume cei sosi^i din cer, ca unii nedeprinsi cu necazurile. Majoritatea insa a celor sositi din pamint, ca unii ce indurasera si vazu- sera destule, nu faceau alegerea la repezeala. lata de ce majoritatea sufletelor schimbau raul pe bine si in- vers, schimbare datorata si norocului ce-1 avusesera la tragerea la sorti. Dar daca cineva, cind ar ajunge in viaja aceasta, s-ar indeletnici serios cu filosofia, iar e rindul alegerii sale n-ar pica tocmai la coada, exista sansa — dupa cele vestite despre lumea de dincolo — nu numai ca el sa fie fericit aici, dar si ca drumul sau de aici intr-acolo si inapoi, pe care 1-ar strabate, sa nu fie pamintesc si aspru, ci usor si ceresc 432 . A mai spus Er ca era o priveliste vrednica de a fi vazuta, felul in care fiecare suflet isi alegea viaja. Era ceva 620 a demn de mila, de ris, dar si de|mirare. Indeobste, sufletele alegeau potrivit obisnuintelor din viata de dinainte. Zicea ca a vazut sufletul ce odinioara. fusese al lui Orfeu alegind o viafa de lebada ; din KEPUBLICA. PARTEA A V-A 443 ura pentru nearnul femeiesc (pentru ca murine de mina femeilor) nu mai voia sa se nasca. zamislit de femeie. A vazut si sufletul lui Thamyris 433 alegind o via£a de privighetoare. A vazut si o lebada. schim- bind viafa sa, pentru a alege o via£a de om si la fel /au facut/ si alte animale muzicale. Al douazecilea suflet cazut la sor£i a ales o via£a de leu. Era sufletul lui Aias 434 , fiul lui Telamon, care nu mai voia sa se nasca. om, amintindu-si de cearta pentru arme. La fel si sufletul lui Agamemnon : din pricina suferin- telor, urind si aceasta neamul omenesc, a schimbat viaj:a sa pe cea a unui vultur 435 . Pe la mijloc a venit rindul si sufletului Atalantei 436 , care, dupa ce vazuse marile onoruri ce se dadeau unui barbat atlet, n-a putut sa treaca pe linga ele, ci le-a luat. Dupa aceea a vazut sufletul lui Epeios, fiul lui Panopeus 437 , mergind catre firea unei femei pricepute la un meste- sug. Departe, printre ultimele, zari si sufletul lui Thersites eel vrednic de ris, imbracind o via£a de maituuta. Sufletul lui Odiseu, cazindu-i lui intimpla- tor la sorfi sa mearga ultimul dintre toate sa aleaga si pastrind amintirea necazurilor de dinainte, deoarece voia sa se odihneasca de goana dupa slava, a cautat, tot uuiblind incolo si incoace multa vreme, via£a unui barbat simplu, un particular inactiv si cu greu a gasit-o, zacind undeva si neglijata de catre celelalte suflete. Vazind-o, a ales-o mul^umit, zicind ca ar fi facut intoctuai chiar daca i-ar fi cazut sor|;ul sa fie primul la rind. Si a mai vazut Er cum, la fel, unele suflete de atiimale treceau in oameni si unele in alte animale, cele nedrepte schimbindu-se in fiare salbatice, cele drepte in animale blinde si cum se amestecau in toate felurile 438 . Dupa ce toate sufletele si-au ales vie|;ile, in ordinea in care le cazusera sortii, sufletele s-au indreptat catre Lachesis. Ea trimitea fiecaruia, drept paznic al viefii si implinitor al faptelor alese, Daimonul tras la sorti. Acesta indrepta sufletul catre Clotho, sub mina ei si sub rasucirea fusului, unde lua ursita, pe care sufletul o alesese cind ii sosise rindul prin tra- gere la sor£i. Luind iarasi sufletul, Daimonul il ducea acolo unde torcea Atropos, facind ca firele toarse sa 444 PLATON nu mai poata fi desf acute 439 . De aici, irevocabil, su- 621 a fletul se indrepta catre tronul Necesitatii, strabatin- du-1 dintr-o parte intr-alta. §i, dupa ce si celelalte suflete treceau si ele, se indreptau toate spre cimpia Uitarii, mergind printr-o arstya grozava si inabusi- toare. Locul era lipsit de copaci si de cite zamisleste pamintul. Cind s-a lasat seara, si-au asezat salasul linga riul Nepasarii, a carui apa nu poate fi tinuta de nici un vas. Toate sufletele erau obligate sa bea o masuia de apa, dar cele care nu-si pastrasera jude- cata beau peste masura. Cel care bea, de fiecare data uita totul 440 . Dupa ce s-au culcat si se facuse miezul b nop^ii, s-a auzit un tunet si s-a sim|:it un cutremur. De acolo, deodata, fiecare suflet afost purtat in sus 441 , fiecare in alta parte, spre a se naste si tisneau sufle- tele intocmai ca niste stele cazatoare. Pe el insa, pe Er, 1-au oprit sa bea din apa. Mai spunea ca nu stie in ce fel si pe unde a ajuns in trupul sau, dar ca, pri- vind deodata, s-a vazut pe el insusi, dimineaja, za- cind pe rug. §i astfel, Glaucon, salvat ne-a fost mitul si n-a pierit si ar putea sa ne salveze si pe noi, daca i-am da crezare si am putea sa trecem cu bine riul de ui- c tare 442 , fara sa ne pingarim sufletul. Caci daca am da crezare acestor spuse ale mele, daca am avea in vedere ca sufletul este ceva nemuritor si ca el poate primi la sine tot raul, dar si tot binele, ne vom tine meren de drumul eel de sus 443 si vom cultiva in tot cbipul dreptatea, laolalta cu chibzuin^a ; aceasta, pentru ca sa ne fim si noua insine prieteni, dar si zeilor, atita vreme cit raminem aici, dar si dupa ce vom culege rasplata dreptatii, precum culeg premiile invingatorii la curse, facind inconjurul stadionului ; si pentru ca, d atit aici, cit si in drumul eel de-o mie de aui, despre care am istorisit, sa ne fie numai bine !” 4 «. NOTE 1 Vezi Interprelarea, p. 27. 1 Este vorba despre zerfca Artemis, identificata cu Bendis vene- rata de populafia traca din Pireu. Aici exista nn ternplu al zeifei, aflat in paza tracilor si sus{inut financiar de statul atenian. Cere- monia pomenita avea loc in iunie. Anul ar fi putut fi 422 — 421 (vezi Lamuririle pr eliminate, p. 18). ■ Este vorba despre faimosul om politic al Atenei. Aceste nine, ca si cele care urmeaza, cu excep^ia celor ale lui Thrasymachos, Lysias si Cleitophon, ramin cele ale unor necunoscu’fi. Dar pentru ascultatorul lui Platon, ele evocau desigur o atrnosfera „selecta”, un cere de tineri de buna condifie. (Pentru personaje, vezi Lamuri- rile prcliminare, pp. 20—21) 4 In general, se socoteste ca Cephalos este exponentul si purta- torul de cuvint al tradi^iei, bizuita pe religie si pe morala traditio- uala. Platon ar cauta intemeierea unei morale similare intr-o con- cept s.tiintifica asupra statului .si a sufletului. Vezi opinia mea in Interpretare, p. 31. •Homer, //., XXIV, 487; Od., XV, 246; Hesiod, Munci fi zile, 331. Expresia greaca ini Y^paoi; ou8£i> inseamna, literal, ,,pra- gul batrtne^ii”. Dar, asa cum se deduce si din contextele amintite, nu e vorba despre treceiea de la maturitate la batrinefe, ci despre cea de la batrtne^e la moarte. Unii traducatori, ca de exemplu Chambry, in edi^ia ,,Guillaume Bude” („Les Belles Lettres”, 1933) eau Robert Baccou — La Ripublique, Paris, Gamier, au tradus expresia greaca fara nici o specificare, dind nastere la ambiguitflji nedoritei • Proverbul spune : „Tinar, simte-te bine in tovarasia tina- rului, batrin — in cea a batrinului” (SjXti; ^Xtxa xtfr.e, i-Epwv Si te tip-Kt i^P 0VTa ) — c *- Phaidros, 240 c. 7 Acest motiv al lui „Eptoc. TiSppavor; va fi dezvoltat la 573 b. 8 Anecdota apare si la Herodot, VIII, 125, dar intr-o variant a usor diferita. ‘ Batrimil Cephalos si cei asemenea lui, la care el se refera, sint, asadar, oameni drep^i, numai fiindca se tern de pedepsele de dupa moarte. Se schiteaza, astfel, deja, ideca ca dreptatea ar putea avea valoare doar prin urmarile sale. Se pregateste, in acest fel, prezentarea punctului de vedere al unui Polemarchos, Thrasy- machos, Glaucon si Adeimantos, indicindu-se faptul ca toate aceste personaje gindesc eticul similar (chiar daca in variante diferite) : ca pe o forma, un contract, exterior constiinfei si fiurfarii interioare. Desigur ca in finalul Jtepublicii, Socrate insusi, prin mitul lui Er, va arata ca exista, intr-adevar, rasplafi si pedepse dupa moarte ; dar nu acestea constituie motivul principal pentru care omul trebuie sa 446 ANDREI CORNEA fie drept. Asa cum se va vedea, dreptatea este in sine binefacatoare, indiferent de urmari. (Vezi o opinie diferita asupra lui Cephalos la Baccou, op. cit.). 10 Pasajnl citat aparfine unui poem necunoscut al lui Pindar, — vezi Bergk, Poet. Lyr. Gr., p. 452. 11 Este vorba despre poetul Simonides din Cos (sec. VI i.e.n.). Intilnim deja aici credin^a larg rasplndita — pe care Platon o va combate cu vehemen^a — in In^elepcionea poe^ilor, in caracte- rul univesal al „stiin^ei” lor, ceea ce le-ar indrepta^i calitatea de educatori si de modele. Dealtfel, Simonides era, pentru maximele sale, unul dintre poe^ii favorrfi ai sofistilor (cf. Hieron al lui Xenof on) . ” Vezi Interpreiare, p. 32. 13 O alta variants a textului permite sa se atribuie aceasta replica lui Polemarchos, si atunci ea ar suna astfel : ,,Dar nu sint eu — zise Polemarchos — mostenitorul bunurilor tale ?”. 14 Ironia este vadita. ” Socrate va demonstra, in continuare, cum presupunerea ca dreptatea ar fi o ,,arta” conduce la aporie. Totusi, s-ar parea ca Socrate insusi nu are nimic altceva de pus in loc, ca „gen proxim” al drepta^ii, decit tocmai no^iunea de ,,arta”, t^t) (cum se va vedea si in cursul discu^iei cu Thrasy machos). Pe de alta parte, trebuie observat (vezi si R.C. Cross — A.D. Woozley, Plato’s Repu- blic, New- York, 1966, p. 11), ca Polemarchos nu pretinde ca drep- tatea este in fapt o arta. Expresia sa „daca ar trebui sa vorbim conform cu cele de mai inainte” e destul de vaga si de neangajanta. tnsa Polemarchos isi uita de indata propriile sale rezerve. S-ar putea spune, prin urmare, ca ambii — si Socrate si Polemarchos — ajung sa uite de propriile rezerve fa^a de ipoteza ca dreptatea ar fi o arta si astfel, amagi^i de ei insisi si nesiguri, se incurca din ce in ce mai rau in hafisurile accstei ipoteze, asa cum va observa Thrasy- machos (336 c). ” 7ierrt5v ft£ai<;. Acest joc semana, probabil, cu un fel de „dame”. 17 Sofismul lui Socrate se bazeaza. pe dublul sens al cnvintului fij(pi)<JTo<; ce inseamna atlt ,,nefolosit”, cit si „nefolositor” ; vezi Interpreiare, p. 33; cf. si Diez, p. 13, nota la volumul La Ripu- blique, vol. I, col. „Guillaume Bud<§” („I,es Belles Lettres”, 1933). 18 Cum arata Cross — Woozley, pp. 15 — 16, Socrate prin ipo- teza ca dreptatea ar fi o arta confunda aptitudinea de a face ceva cu vointa de a face ceva. Trebuie spus, pe de alta parte, ca o asemenea confuzie era mai fireasca pentru un grec din Antichitate, decit pentru un modem. Cum a aratat Dodds in The Greeks and the Irrational, civiliza^ia greacfi a fost lunga vreme o civiliza^ie a ,,rusinii” si nu una a „vinii”. Aceasta inseamna ca reprobabil aparea mai curind sa nu izbutesti !ntr-o anumita perfof man{a fizica, intelectuala, sociala sau politica, decit sa te aba^i de la normele unui cod etic. „Rusinea” fafa de semeni era, astfel, mai dureros resim^ita decit vina fa};a de propria constiinta. Acest aspect deter- mina si anumite conotafii si in^elesuri ale vocabulelor grecesti din sfera morala. ‘Apex-l] bunaoara, tradus de obicei prin „virtute”, cu nuanfele morale doblndite de cuvint in civiliza^ia crestina, in- NOTE 447 semna, fn realitate, orice aptitudine fizica ori intelectuala rare poate sa-1 facS pe cineva sa reuseasca mai bine decit un altnl istr-un domeniu oarecare. Iarasi aot?6<; inseamna, in limbajul obisnuit, ,,iscusit”, ,,priceput”. Asemenea vocabule, ca si altele de acelasi fel, erau, pe atunci, lipsite de semnificafiile etice pe care le-au dobindit ulterior. O asemenea situate ingreuna considerabil ana- liza, caci ipcir„ virtutea in general, cit si Sixoiiocijv7), dreptatea, puteau aparea, deopotriva ca aptitudini ,,tehnice” indiferente fa^a de bine si de ran, si cazind doar sub incidenfa eficacita^ii, dar si ca trasaturi morale, de caracter. Nu-i vorba de o gluma, cum crede Diez, In aceste sofisme ale lni Socrate, ci de o foarte serioasa si profunda critica a lui Platon la adresa temeiurilor lingvistice ale unei societal ,,a rusinii”, de care nici macar Socrate nu se des- prinsese indeajuns. 11 Se vede iarasi, in ce fel ambiguitatea imor termeni ca apETV) duce la sofisme : daca „virtutea” este injeleasa. in sens ,,tehnic”, ca eficacitate a actului, atunci o ,,vatfimare” trupeasca ar putea-o intr-adevar nimici. Dar daca , .virtutea” }ine de interioritatea sufletului nu e deloc clar ca ,,vatamarea” va fi daunatoare. (Ar putea fi chiar invers, daca ea survine in chipul unei pedepse jus- te, care H va corija pe individ). Argumcntele lui Socrate pot fi acceptate doar cu conditia ca , .virtutea” in general si dreptatea in particular sa fie „arte”. Dar in aceasta situate, eonsecinjele relati- viste si contractualiste ale ideilor lui Polemarchos nu mai pot fi eritate. 10 Bias din Priene si Pittacos din Lesbos faceau parte, in mod traditional, din lista celor „Sapte in^elepti”. 11 Periandros, tiran al Corintului, inserat insa si el, uneori, in lista celor ,,Sapte infelepji”. — Perdiccas al II-lea, rege al Mace- doniei. — Ismenias tebanul (Xenofon, Hist. Gr., Ill, 5) fusese corupt de catre aurul persan sa poarte razboi Spartei in anul 395. (V. Menon, 90 a) 22 Vezi Inter prelare, p. 34. 23 In cazul proceselor ateniene, eel g&sit vinovat avea dreptnl sa-si propuna. pedeapsa, propunere ce putca fi acceptata ori respinsa de catre tribunal. 24 Pulydamas era un puternic atlet din Scotussa, Thessalia. 26 to too xpetTTovo? ou|ji(pep o v. In Gorgias (dialog cu care ade- sea a fost comparata aceasta prima parte a Republicii) Callicles sustinea o opinie asemanatoare : deoarece oamenii nu sint egali prin fire si deoarece a da urmare firii este mai bine decit a nu-i da urmare, ar fi normal si bine a organiza societatea in asa fel incit interesele celor mai tari sa fie satisfacute. Pe plan etic, teoria lui Thrasymachos formula un r&spuns faimoasei dileme a epocii : natura sau convenfie 96m; ori Seoti; prin optiunea pentru prima alterna- tive. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca politica ateniana se ba- zase adesea, mai cu seam a In raporturile cit aliatii, pe acest drept al for^ei. E faimoasa, astfel, disputa dintre atenieni si melieni, redata de Tucidide, in care primii ctr ultiniilor sa se supuna, tocmai in virtutea ,,folosului celui mai tare”. 2 * Teoria lui Cleitophon este ,,subiecti vista” : nu conteaza ceea ce este, in realitate, folositor pentru stapin ; conteaza doar ceea ce 448 ANDREI CORNEA. lui ii apare a fi astfel. Supusul trebuie sa se conformeze acestei pareri, indifereat daca in realitate ea corespunde autenticului interes al stapinului ori nu. O astfel de teorie ar putea fi insa usor devalori- zata de catre Socrate si, de aceea, ea este raspinsa. de catre Thrasy- machos. 2T ,,Sicofantii”, adica delatorii, obisnuiau, desigur, sa rastalma- ceasca vorbele celor pe care ii denun^au. Asa ar proceda si Socrate cu vorbele lui Thrasymachos — crede acesta. M Subtilitatea lui Thrasymachos este sofistica : problema nu este cum trebuie numit conducatorul atunci cind el greseste, cl daca cl mai are dreptul sa conduca mai departe sau nu. Daca i se lasa acest drept stapinului care greseste, inseamna, conform cu teoria lui Thrasymachos, a la9a la putere pe cineva care nu e stapin. A-l opri sa conduca mai departe inseamna a legitima revolu^ia. Dar revolu^ia nu poate fi legitimata decit din punctul de vedere al supusilor. Or, stapinul greseste — dupa Thrasymachos — fa^a de propriul lui interes, ?i nu neaparat fa^a de eel al supusilor. De aceea, nici revolu^ia nu poate fi legitimata. Concep^ia sofistului conduce la o aporie politica. Trebuie, pe de alta parte, observat faptul ca Soc- rate preia — cu unele retu^uri — concepfia lui Thrasymachos, dupa pare ,,dreptatea”, „virtutea” in general sint un fel de „arte”. 2t Pentru noi, modernii, poate parea pu^in ciudata aceasta insistent asupra caracterului perfect al ,,artelor”, atunci cind acestea sint practicate bine. Obisnui^i cum sintem cu progresul stiin^ific si tehnic in fiece domeniu, ne-ar fi greu sa definim ce inseamna perfeefciunea in medicina, agricultura etc. Pentru lumea lui Platon insa existau limite tehnologice suficient de ferme, eel pufin pentru o perioada ceva mai indelungata, Incit orice schimbare in bine sa para cu neputin^a. *• Socrate ra^ioneaza in felul urmator : Orice arta este un sta- pin (al propriului domeniu) ; orice arta are in vedere un interes strain. Concluzie : orice stapin are in vedere un interes strain. Ra^io- nament intru totul defectuos ! ” Cf. Gorgias, 470 d. 31 ,,Arta de a obfine cistig”, numita de Platon fie [ikj6coti)c9i, fie [uaSapvijrix’i]. Or, daca aceasta misthotike este intr-adevar o arta, cum sus^ine Socrate, ea n-ar putea aduce un folos nemijlocit pentru eel ce o practica (v. 342 d) ; dar atunci, in ce fel ar mai putea fi ea numita ,,arta simbriei”, caci simbria reprezinta, desigur, obiectul direct al acestei arte ? E interesant de observat ca cei mai mulfi comentatori tree cu multa usurinfa peste sofismele destul de ieftine ale lui Socrate din Partea I a Republicii (vezi, de exem- plu. Wilamowitz-Moellendorff, Platon, p. 159, Berlin, 1959). Diez remarca paralogismele lui Socrate din discu^ia cu Polemarchos, dar cind ajunge la cea cu Thrasymachos, afirma : ,,Avec le nouvel in- terlocuteur, Platon abandonne le ton du badinage. La discussion devient seneuse, le raisonnement juste et serr6 et la conclusion d’une rigueur evidente”,*— p. 23, nota 1, vol I. Socrate primeste, mai intotdeauna, un ,,vot de incredere” din partea cititorului ! Cred Insa ca Platon are o atitudine mult mai complexa. si mai nuanfata fa^a de principalul personaj al dialogurilor sale. Vezi o incercare de explicate in Interpretare, p. 35. NOTE 449 ** Ideea va f i reluata, in alta perspective si cu alte argr.mente, la 521 a. 34 Problema, eel pu^in sub aceasta forma, nu va mai fi reluata. 35 Ceea ce Socrate are aici in vedere, ca alternative nerecomau- dabiia a metodei sale dialectice, sint a$a-zisele „discursuri duble”, specifice pentru sofistica, in cadrul carora se formulau argumente, in aparen^a, deopotriva de pertinente in favoarea unei teze, cit si a antitezei. Unul dintre aceste ..Discursuri duble”, Aicrcrol X6yoi a ajnns pina la noi. (Vezi Filosofia greaca pina la Platon, toI. II, Partea a 2-a). 3 ” Rationamentul lui Thrasymachos ar fi urniatorul : ,,arta” tnseamna. putere. Cel puternic poate sa-si urmareasca interescle egoiste in defavoarea celuilalt, fie ca el va §ti, gra^ie artei sale, sa se ascunda $i sa nu fie pedepsit pentru abuzurile sale, fie ca isi va impune punctul de vedere cu for^a. Intr-un caz, el va aparea oni „drept” in fafa legilor in vigoare, in celalalt caz, el va reformula legile, sanc^ionind ca „drept” ceea ce face. 37 Cum s-a observat (Cross— Woozley), Socrate speculeaza aici ambiguitatea grecescului tcXeovextciv. In^elesul cuvintului este „a cauta superioritatea fa£a de cineva”. Aceasta ar putea insa in- semna „a incerca sa faci ceva mai bine decit un altul”, in^eles potrivit artizanului bun care „se ia la intrecere” cu artizanul rau ; fie, cuvintul poate avea semnifica^ia „a voi sa posezi mai mult decit un altul”. Or faptul ca. in cazul omului nedrept se potriveste acest al doilea in^eles al termenului, nu implica .si faptul ca i s-ar potrivi si primul In^eles §i ca deci, ca urmare, ar trebui sa scmene cu un nepriceput. 38 Adica, nici un muzician in adevaratul sens al cuvintului nu va intinde sau nu va destinde corzile lirei mai mult decit un alt muzi- cian, caci acestea trebuie acordate potrivit cu legile eterne si ue- scliimbatoare ale armoniei. Azi, desigur ne-am gindi ca uu muzician ar dori totusi sa-1 intreaca pe un altul in felul in care interpreteaza o opera, nu in modul de a-si acorda lira. Dar, pe vremea lui Platon, muzica era adesea considerate (si sub influenza pytliagoreicilor) ca o stiinfa a acordurilor si a armoniilor, mai ales in dimensiunea lor matematica. Intervine aici, desigur, pe de alta parte, si concjptia asupra caracterului ..perfect” al fiecarei arte. Vezi nota 29. ” Exact ceea ce se putea spune despre Atena $i politica sa impe- rialists fata de -‘.iajii ei din ,,Liga de la Delos” (atit in cea de-a doua „Liga”, in sec. IV, cit si, mai ales, in prima, in sec. V). Teorii, ca cele ale lui Tkrasymaclios, serveau drept ideologic unei astfel de politici brutale. 40 Ideea din acest pasaj ra fi dezvoltata in partile urmatoare ale Republicii. De data aceasta, Socrate pare sa considere dreptatea §i nedreptatea ca o calitate intrinseca fie a sufletului, fie a ct- ta^ii, o ,,armonie” a par^ilor acestora, si nu o ,,arta” in sensul in care discuta pina acum despre ea. 41 Thrasymachos pare sa nu fi fost convins ca zeii sint drep^i, ori poate ca nu socotea^ca zeii exista. Asemenea opinii a tee ar fi putut insa avea consecin^e neplacute pentru eel care le-ar fi expi’i- mat. Platon, pe de alta parte, nu pierde nici un prilej de a sublinia, 450 ANDREI CORNEA prin contrast, pietatea lui Socrate, care fusese totusi invinuit, cu ocazia procesului sau, de necredin^a fa^a de zeii cetafii. 42 Tot acest rafionament se bazeaza, iarasi, pe. ambiguitatea grecescului dpe-v] ce poate insemna, pe de o parte, capacitatea unui lucru de a realiza o performance maxima (cazul cosorului la viticul- ture), pe de alta parte, excelenfa morala a individului. RezultatuI negativ cu care se incheie discufia cu Thrasymachos, precnm si ana- liza virtutii din alta perspective decit cea de ,,arta” propnsa, in principiu, aici, dovedesc, cred, faptul ca Platon incerca sa. se eiibe- reze de anumite reprezentari, izvorite din habitudinile lingvistice ale vorbitorului de limba greaca. 43 Vezi Lamuririle preliminare, p. 17, cit si Interpretare, p. 30. 44 Socrate a biruit datorita ,,farmecului sau magic” si a abilitafii dialectice, dar nu si-a convins cu adevarat nici interlocutorii, nici ascultatorii. Despre aceasta ,,prezenfa magica” a lui Socrate, care producea efecte. puternice, dar de moment, vorbeste si dialogiil pla- tonician, socotit indeobste apocrif, Theages. 15 Aristotel (Politica, III, 1280 b 10) atribuie aceasta teorie contractualista asupra eticului sofistului Lykopkron. Vezi si Filosofia greaca, pina la Platon, vol. II, Partea a 2-a, pp. 524 — 525. 46 Natura, 96111;, este, prin urmare, indiferenta din punct de vedere moral, si doar un interes exterior ii poate impune legea. Uispare acest interes, devine indrepta^it a urma iarasi legea na- turii. ” Manuscriscle dau -7 qi Tufou too AuSou 7tpoy6vcp, ceea ce, in context, inseamna ,,str5mosul lui Gyges lydianul”. Cum insa la 612 b, Platon vorbe.ste despre „inelul lui Gyges”, textul a fost socotit corupt, fiind emendat astfel ruy/) -rep -ou AuSo\> rcpoyovo), adica ,, Gyges, stramosul Lydianului”, acesta din urma fiind, verosimil, Cresus, faimosul si bogatul rege al Lydiei. 45 Reluind ideea lui Thrasymachos, Glaucon arata ca omul drept este in fapt un om egoist si lipsit de moralitate, dar inteligent, si care stie, intocmai unui artizan iscusit, sa-si confec^ioneze o masca a drepta^ii. Concep^ia drepta^ii ca ,,arta” de a trai apare aici in toata claritatea. *• Ceea ce am tradus prin „ii dezvalui”, in original este EJcicaOaipeis, adica, literal, ,,ii cureti”. Inainte de a-si prezenta sta- tuia, sculptorul grec (fie ca lucra in piatra sau bronz) efectna o munca indelungata de polizare, cura^are a asperitafilor lasate de dalta, ori a scoriilor rezultate in urma turnarii, pina ce opera se infajisa stralucitoare .si ,,curata”. — F&ra indoiala cain acel om drept, u cis fara de vina, deoarece era lipsit de abilitatea de a si parea tfrept, trebuie recunoscut Socrate insusi. 59 Eschil, Cei sapte impotriva Tebei, 592 — 594. ” Hesiod, Munci si zile, 232 sq. 52 Dupa traditie, Musaios ar fi fost discipolul lui Orfeu si auto- rul unor imnuri si al unor scrieri teologice cu caracter orfic. Ar fi compus prima Theogonie a grecilor, precum si un poem numit Sphairos unde afirma ca. totul se naste din Unu si se incheie in Vnu. — Fiul sau ar fi fost Eumolpos, caruia i se atribuia instituirea mis- teriilor eleusine. (Vezi Filosofia greaca pina la Platon, vol. I, NOTE 451 Partea 1, pp. 65 — 68). — E interesaut de observat ca, pijin gura lui Adeimantos, fratele sau, Platon criticii doua dintre cele mai ve- nerate si importante cercmonii initiatice din Grecia : orfismul si misteriile do la Eleusis. Principiul acestei critici rezida in antiritualis- luui lui Platon, in opozifia sa fa^a de conceptiile care priveau eti- cul ca pe un fascicol de norme si de prescript, exterioare fiin^ei launtrice. — Bazindu-se pe un loc din Plutarch., Lucull., 44 (coinp. 1), 2, unii (Konrad Ziegler) 1-au socotit pe Orfeu finl lui ?,Iusaios, parindu-li-se socant faptul ca, prin aluzia la Eumolpos, Platon ar lua in deridere misteriile eleusine. 53 Exista, pare-se, un straveclii ritual apotropaic, ce consta in ininjirea cu o argila, sau cu un gips. Acesta era un ritual orfic si se putea pretinde ca cei ce in lumea aceasta nu se ini^iasera — deci nu se supusesera ritualului — vor trebui sa zaca vesuic in lumea cealalta minji^i cu argila respectiva, ce a fost interpretata apoi ca un sirnplu noroi. La fel de importante erau si anumite ritualuri purifica- torii cu aj utorul apei ; cei ce nu le practical! in via^a aceasta, vor trebui sa le practice in via^a de dincolo. Aceasta idee orfica s-a suprapus, desigur, mitului Danaidelor si sentimentului de damnaic pe care orice munca inutila il da. Sa se observe insa ca Platon nu s>j refera aici expressis verbis la exemplul Danaidelor. Vezi Jane Ellen Harrison, Prolegomena to the Studv of Greek Religion, Cam- bridge, 1922, p. 493. 54 d-pSpTai. 8k xal [xdvTeig. Ataca Platon, in toata aceasta parte, doar formele inferioare ale orfismului, sau atacul are cumva un caracter mai general ? Problema a fost discutata si nu cred ca i se poate da un raspuns sigur. In orice caz, in raport cu atitudinea pe care Platon, in Phaidros, Phaidon sau Banchetttl o are fa£a de misterii, ini^ieri si chiar anumite aspecte mai precise ale orfismului, aici, in Republics, atitudinea filosofului este remarcabil de dife- rita. 55 Musaios ar fi fost fiul Selenei, Luna ; iar Orfeu — al Muzei Calliope. — Car^ile despre care este vorba aveau, probabil, un confinut ritualistic, dar si teologic. Vezi chestiunea in articolul Orphische Literatur, din Pauly-Wissowa, Real-Encyclopedic der Altertumswissenschaft. 5 « Pindar, frag. 213. 57 Protagoras afirrnasc ca ,,despre zei nu pot spune nici ca sint nici ca nu sint” (Cicero, De nat. deorum, I, 24). 58 Cuvintul grecesc doxa inseanina ,,renume”, ,, reputable”, ,,fainia”, dar a capatat ulterior si sensul filosofic de ,,opinie”. Or, Socrate cauta mereu sa distinga intre opinie si stiiuta, intre apa- renta .si esen^a, intre ceea ce este si ceea ce pare a fi. Jar teoria concep- tului cu a carui descoperire il crediteaza Aristotcl, se bizuie tocmai pe aceasta distinc^ie. Ii revenea deci natural sarcina, tot lui, sa distinga intre dreptatea-renuine si dreptatea autentica. 59 S-ar putea, crede Diez, urmindu-1 pe Adam, ca expresia, ,,fii ai acelui barbat” sa nu se refere doar la Ariston, citat un rind mai jos, ci si la Thrasymachos : asa cum Polemarchos era ,,mos- tenitorul” cuvintelor lui Cephalos, asa si cei doi fra^i apar in cali- tate de ,,mostcnitori” ai teoriilor lui Thrasymaclios. Nil s-a remar- 4S2 ANDREI CORNEA cat insa ca, in fapt, 51 Thrasymachos, la rindul sau, este ,,mosteni- torul” lui Polemarchos, ceea ce face ca intreaga Parte I a Repub- lic™ sa fie un lan£ de ,,mosteniri”. (Vezi Inierpretare, pp. 30 — 41). *• Cuvintul grec 7t6Xi<; tradus de [noi prin ,,cetate” cores- punde atit latinescului civilas, adica comunitatea tuturor cetafenilor, cit si latinescului urbs desemnind totalitatea edificiilor si amena- jarilor folosite de o comunitate. Platon il folose^te aici mai ales in primul sens, cu specif icarea ca tt6Xic putea desemna orice grup social autonom, indiferent de dimensiuni. 61 Se rede ca Platon conccpe, la fel cu Aristotel, apari^ia socie- tatii ca pe un produs al insuficien^ei individuate, vazuta mai cu seama in aspectele ei economice. Dar daca. asa stau lucrarile, compara^ia cu sufletul este slabita : caci nu se poate afirma ca diferitele par^i ale acestuia s-au asociat in vederea cooperarii. — A se compara aceasta socictate primitive, schitata acum de Platon, cu cea post- diluviana descrisa in Legi, 676 a-680 c. * 2 Acesta este principiul numit de Platon mai tirziu oiktiopra- gia si care contine in el virtualitatile unci autentice drepta^i. * 3 Cetatea schitata aici de Platon, nu este totusi; in ciuda rindurilor finale, chiar atit de idilica, cum au vazut-o majoritatea comentatorilor : ea face comerj; pe mare, foloseste moneda, imports si exports etc. Ea se dezvolta insa intre limitele necesarului, neadmitindu-se nimic superfluu. 64 Originea razboiului ar sta, asadar, in dorin^a oamenilor de a-si mari avutia $i posesiunile dincolo de liotarul strictei necesitati. Existen^a razboiului ii permite lui Platon sa treaca. la organizarea si la expunerea principiilor educative proprii clasei ,,paznicilor”. Cu acest prilej insa, el elimina din cetate cea mai mare parte a nenece- sarului introdus acum. f n aceste conditii, razboiul nu s-ar mai jus- tifica si nici clasa ,,paznicilor”, care, totusi, ramin. Se vede de aici ca. razboiul nu este decit un pretext : ceea cc se proiecteaza este o noua socictate, si 1111 o noua Lacedemona, cum li s-a parut unor interpret. * s Vezi Inter prc.tare, pp. 49—50. 60 Tcrmenul folosit de Platon rotSXai; inseamna literal „paznic”, avind, in plus fat^a de semnificatiile obisnuite ale cuvintului roma- nesc, .si unele nuante legate de sfera vietfi militare (sentinela). 67 E dificil dc tradus cuvintul grec SujjiosiSei;. Anglo-saxonii folosesc de obicei termenul spirited, Cliambry spune humeur co- lire, Leon „Hobin — ardeur, O. Apelt — wohlbehertzt. Cuvintul deriva de la Oujii? (sanscrita dhumas, lat. fumus). insemnind sufletul pasional, sediul vietii si al fenoiuenelor patimase legate de aceasta. Cum se vede insa, etimologic, cuvintul inseamna. ,,fum”, vazut in asociere cu focul. Asa ca redarea adjectivului derivat 3 u[ioEi.8£<; prin ,,infliicarat”, ,,posedind inflacarare”, mi se pare indreptatita. 6, ipi>.6-T09o; t-))v ipiiaiM. Philosophos inseamna, literal, ,,iubi- tor de in^tlepciune, de stiinfa”, ori ,,de cunoastere’ r . In acest sens simplu $i general, cuvintul poate fi adecvat chiar $i descrierii firii unui ciine de rasa. Fireste ca. sensnrile cuvintulni vor fi mult adin- cite in Partea a Ill-a. NOTE 453 *’ Din necesitatea unei simetrii, am tradus, in acest’ pasaj cuvintul q>tX6ao(pov prin ..iubirea de intelepciune”. Platon ii adau- ga si termenul <pi\oy.a6kc, cu uu sens asemanator. 70 &aizep cv (iiiOw (iuOoXoyouvrei;. Durarea ceta^ii si educatia paznicilor alcatuiesc, asadar, un fel de ,,mit”. Cetatoa insasi repre- zinta un ,,mit”. o imagine analogic:! pentru suflet, cit si pentru ordinea cosmica. Vezi si Torsten J. Andersson, Polls and Psyche, GStteborg, 1971 ; P. Grenet, L’Analogie dans Platon. — Platon incepe aciun sa urmareasca prima treapta a educa^iei data pazmci- lor — priviti indistinct — ce are in vedere f ormarea unui tempera- ment si a unui caracter adecvat func1;iei lor. Educatia propriu-zis intelectuala — destinata, de data aceasta doar unei minoritati a paznicilor, celor care vor fi cirmuitorii cetatii — va fi urmarita in Partea a Ill-a (Cartea a Vll-a). 71 TJnii traducatori (de ex. Cbambry) au redat grecescul hout.kv] prin decalcul „muzica”, desi cuvintul grec are, cum se poate vedea mai departe, o seinnifica^ie mult mai cuprinzatoare decit eel modern care provine din el. Robin il traduce prin culture, ceea ce e putin vag si risca sa se suprapuna peste in^elesul cuvintului paldeia. Am optat pentru sintagma cam greoaie „arta Muzelor”, ce are mflcar avantajul etimologic (aceasta inseamna, literal, (iouoixv)), daf si conotafia mai generala a vocabulei grecesti. — Repartitia aceasta tradi^ionala : arta Muzelor pentru suflet, girnnastica pentru corp — va fi arnendata mai tirziu (410 c). • ” Cum vor spune mai tirziu neoplatonicii ,,mitul nu e nimic altceva decit uu discurs fals ce ofera o imagine pentru adevar. ” Olympiodoros, In Gorgiam, 46. 73 De exemplu, un mit ,,bun” ar putea fi mitul ..raselor metali- ce” pe care il va formula Socrate mai tirziu, ori mitul lui Er din finalul Republicii. 71 Miturile pe care le ingaduie Platon (cum sint si ale sale) tre- buie sa fie asadar analogice : ad res per similia. Existau insa incercari (Antisthenes, de exemplu), ce vor fi continuate si mai tirziu, de ,,a salva” miturile liomerice si hesiodice in baza unui principiu di- ferit, pe care 1-am putea numi al „antifrazei” : realitafi inferioare sint puse pentru realita^i superioare, lucruri oribile — pentru lu- cruri sublime, etc. : ad res per dissimilia. Acest principiu este aparat de Proclos in comeniarml sau la Republica si isi va gasi, apoi, o noua aparare la unii fiiosofi crestini, ca Dionisie Areopagitul sau Toma din Aquino : ,,Trebuie spus ca este mai potrivit ceea cc in Scripturi este infa^isat prin imaginile (sub figuris) unor corpnri rele, decit prin cele ale unor corpuri nobile. §i aceasta din trei pricini : mai intii, fiindca astfel suf letul omenesc este in mai mare masura eliberat de eroare. Caci este limpede ca nu se vorbeste despre divin, cu ajutorul proprieta^ilor /acelor corpuri/ ; ceea ce ar putea f i pus la indoiala, daca divinul ar fi f ost infa^isat prin imaginile unor corpuri nobile. Eroarea aceasta ar face-o mai cu seama cei ce nu pot gindi nimic mai presus decit corpurile. In al doilea rind, fiindca acest mod este mai potrivit cunoasterii pe care o avem in aceasta via£a despre Dumnezeu. Caci despre el e mai vadit ceea ce nu este, decit ceea ce este. De aceea, analogiile acelor lucruri care sint mai departe de Dumnezeu ne produc o apercepfie mai adeva- 45-i ANDREI CORNEA rata a lui Damnezeu, indicindu-ne ca d se afla. deasupra a ceea ce noi cavintam sau cugetam despre Dumnezeu. in al treilea rind, deoarece i.i accst fel, cole divine sint inai bine ascunse dinaintca celor aevrednici.” Sitmma Th., I, art. 9, ob. 3. .« Hesiod. Theogonia. 154 — 181. 76 Platon respinge, deci, vehement miturile ce nu pot fi ,,sal- vate” decit prin ,,antifraza”, deoarece ele pot induce in eroare copiii si tinerii. Se poate deduce, de asemenea, ca, in cadrul anumi- tor culte inifiatice, cum ar fi fost misteriile eie limine, se explicau alegoric unele dintre inituti. La aceste misterii putea participa ori- cine — barbat sau femeie, 91a liber sau sclay — iar economic, nu erau deloc prohibitive, deoarece porcul — t,:ebuincios pentru o jertfa. ce avea loc in a doua zi a praznuirii misteriilor r— era foarte ieftiu la Atena. Inca o data, se sugereazu. atitudinea negativa luata de Platon in Republica. fa£a de uiisterii, inclusiv fafa de cele mai celebre si. mai respectate dia luiuea , greacil — misteriile eleusine. 7 ‘ & 8ik£>v tk eax_a.-sx. JJste vorba, desigur, despre lovirea sau uciderea pariutelui. 78 Asa procedase Euthyphron , — vezi dialogul omonim. „* iv urcovoiocii;. Ceea ce mai tir^iu va fi numit ,,alegorie”. 40 Cum arata Diez, adevajratul Socrate pare sa. nu fi respins ideea ca zeul este autorul atit al binelui.cit si al r&ului (cf. Xenofon, Mem., I, 4, 16). Concep^ia ca zeul, fund bun, nu poate produce raul, e specif ica platonismului. Desi Platon e destul de vag, se poate socoti ca. el vedea raul nu drept „ceva”, ci drept o absenfa, o negate pura., un „nitnic” ((at)6v). Raul apare din pricina inca- pacita^ii lucrurilor din lumea noastra de a fi uiereu in proximitatea divinului si a binelui. , Tlaton, in firea lui cea adevarata, tinde catre monism, in.timp ce Socrate — catre o forma de dualism. 81 Al doilea vers citat apare in manuscrisele liiadei ce ne-au parveuit sub o forma, puftn diferita. 8 ?.Vezi tliada, IV, 69. 83 Bschili Xantriai (piesa pierduta). 81 Inca’Hesiod le pnsese.pe Muze sa afirine, in prologul Theogo- niei, ca ele ,,stiu rosti miilte minciuni asemaiiatoare adevarului”. Platon pare ca se rcfera aici la ceea ce am numit in nota 74 „mit analogic”. t5 Trebuie iarasi observat, in ce masura ftlosofia lui Platon depinde de vehiculul sau — limba greaca (vezi si Ancxa). Noi faceni o clara distinctie intre minciuna, adica, ceea ce mai mult sau mai pufin intentionat neaga adevarul, si fals, care apare fara in- tenlie. In greaca exista insa un singur termen pentru ambele no- tiuni dieuSo? si un singur adjectiv derivat insemnind, deopotriva, ,,mincinos” si ,,fals”. Platon intelege distincjia dintre cele doua accepfii ale cuvihtului ijjeuSoi; si le deosebcste cu ajutorul distinc- tiei dintre ,, minciuna autentica” — care corespunde ..falsului” obiectivizat — si , .minciuna din cuvinte” ce corespunde minciunii intentiouate si vinovate. De multe ori insa, in violenta lui diatriba impotriva poe^ilor, Platon asociaza in chip indistinct cele doua acceptii, poetul aparind atit a ignora adevarul, cit si a rnhrfi cu buna stiinta, desi aceste doua caracteristici se exclud reciproc. NOTE 455 86 Foarte diferita concep^ia asupra nebuniei celor „pricteni cu zeii” in Phaidros, 244 e ! 87 to Sai|ji6vi6v te xal to BcTov. Ce sens are aici cnvintul „daimonic” alaturat cuvintului „divin” ? Daca adoptam sensul din Banchetul — ,,daimonul”, faptura intermediara, situata. intre oa- meni §i zei — atunci asocierea sa cu divinul ar fi relativ greu de in^eles. Caci in aceasta accepfiune, daimonul arfi o creatura incom- plete, lipsita de perfecjiune si, deci, deloc infailibila. Mai degraba, „daimonic” e infeles aici ca o dedublare a ,,divinurui”. Acesta din ium5 reprezinta zeul intr-o intruchipare personalizata, in timp ce „daimonicul” se refera la divinul intr-o forma depersonalizata si incerta. Vezi Dodds, op. cit., p. 30 si Nilsson, Geschichte der grie- chischen Religion. 88 Citatul pare sa fie extras din tragedia pierduta. Judecata armelor. 89 Nici Platon insusi, in mitul lui Er, nu zugraveste lumea lui Hades in culori mai agreabile ; totusi el va arata ca osinda si chinurile de acolo sint meritate si ca deci ele trebuie laudate, cu atit mai mult cu cit ele purifica sufletul de raul dintr-insul. Dim- potriva, mitologiile tradrfionale ii trimiteau pe to£i, indistinct, la Hades, supunindu-i acolo unci existence jalnice, si tocmai de aceea — crede Platon — aceste mitologii sint reprobabile. 90 ox; oteTat, pasaj, probabil, interpolat de copistul crestin care — el unul — nu credea in fapturile mitologice evocate aici de Platon (v. A. Diez, p. 93, nota). n II., XXIV, 10-12 ;IL, XVIII, 23-24. 92 Aceasta justificare a ,,minciunii de stat” a aparut insuporta- bila pentru destui interpret si cititori ai Republicii (ca de exemplu Karl Popper, in The Open Society and Its Ennemies). Tre- buie insa remarcat ca accentul nu cade pe ingaduirea minciunii la conducatori, ci pe oprirea ei la snpusi. „7/., XIV, 294. ** Peleus, tatal lui Ahile, era fiul lui Aiacos, fiul lui Zeus. 9 * Theseu (care, nota bene, era eroul eel mai important pentru atenieni) impreuna cu Peirithoos rapisera. pe Elena si incercasera apoi s-o rapeasca pe Persephona, so^ia lui Hades. ** Am tradus cuvintele grecesti to. X<5y<° v pri” „continutul povestilor”, iar prin X£^’S amnrfeles ,,expresia”, sau ,,exprimarea” acestora. Cliambry foloseste pentru Xs^i? versiunea diction, iar Robin spune expression. 97 Poate sa. surprinda pedanteria cu care Socrate lamureste deosebirea dintre stilul direct si eel indirect. Cum se poate insa banui din raspunsul dat de Adeimantos, asemenea probleme elemen- tare de teorie literara nu erau totusi inca, pe atunci, suficient cunoscute de catre un public inai larg si nespecializat. 98 oo Yap et[ii 7toi7jnx6?. Socrate nu este un ,,poet”, uici in acest sens restrins de ,,facator de versuri”, nici in sensul mai larg de ,, creator”. Cf. Phaidon, 60 d; vezi . si Interpretare, p. 43. 59 I, a incepnt, ditirambul istorisea mitul lui Dionysos ; cu vremea, cl a capatat insa un caracter mimetic tot mai pronunfat. Nu la acest ,,ditiramb modern” se refera aici Socrate, ci la eel vechi, lipsit de un caracter mimetic. ANDREI CORNEA 100 Platon sugereaza ca. nu din rea-voin^a ii exclude pe poe^i din cetatea sa, ci dind ascultare unei ra£iuni impersonale si inflexibile. Socrate n-ar sti, chipurile, incotro il poarta ra^iunea, prezentat fiind, intocmai ca Socrate eel real, drept un om ,,care nu stie nimic”. 101 In Banchetnl, 223 d, Socrate exprima o parere contrara. Era aceea un simplu exerci^iu de retorica sau Platon strecoara iarasi un mic semnal, dindu-ne a in^elege ca in liepublica vorbeste un alt Socrate declt In Banchetul ? 102 Euripide — la care Platon se refera. aici cu predilec^ie — reprezentase, intr-adevar, o mare varietate de caractere feminine aflate in situafiile descrise, inclusiv o eroina. care nastea intr-un templu. — Se stie ca, in teatml grec, rolurile feminine erau inter- pretate de barba^i. 104 In teatrul grec din vremea lui Platon se foloseau anumite masini pentru producerea sunetului tunetului, ppovreiov, cit si pentru ob^inerea lucirii fulgerului, xepaovoaxoTCetov. Cum se vede insa, eel mai adesea, actorii insisi produceau toate sunetele de care era nevoie. 10,1 S-a observat inca din Antichitate (Proclos) ca Platon insusi, prin dialogurile sale, este un astfel de ,, imitator desavirsit” si ca el, eel dintii, ar trebiii exclus din cetatea perfects ! 105 Se poate vedea acum limpede boga^ia semantica a termenu- lui houkk)] tradus de mine prin ,,arta Muzelor” : el cuprinde in sf era sa atit ceea ce noi numim poezie, cit si ceea ce noi numim mu- zica, putindu-i-se adauga si dansul. Pina acum a fost vorba despre . partea literara a ,,artei Muzelor”; de acum inainte se va vorbi despre partea sa propriu-zis ,, muzicala”. 108 Cuvintul „armonie”, &p[iovCa are, in pasajele ce urmeaza, un sens dublu : unul general, ca in cazul de fa£a, deseinnind capa- citatea sunetelor de a se asocia intre ele cu un efect placut ; pe de alta parte, „armonia” desemneaza felul de potrivire, de iinbinare al celor doua tetracorduri care formau scala muzicala greceasca. Intr-adevar, pentru antici, nu octava, ci tetracordul reprezenta principiul constructiv al scalelor muzicale. Or, tetracordurile pu- tind fi variate (inter valele din cadrul lor fiind dispuse felurit), imbinarile dintre ele dadeau nastere unor ,,armonii” diferite. Rezul- tau astfel ,,modurile” muzicii grecesti. J ™ 7 Transpuse in notatia muzicala moderna, aceste ,,moduri” siut : mixniidian : li’ a’ g’ f e’ d’ c’ h sintonolidian : a’ g’ f e’ d’ c’ h a ionic : g’ f e’ d c h a g lidian : c’hagfedc doric: e’ d’ c’ h a g f e frigian: d’ c’ li’ a g f e d Cum se vede, ordinea sunetelor scalelor muzicale grecesti este des- cendetita si nu ascendeuta, ca in muzica moderna. (V. P. A. Gevaert, Hisioirc ct theorie de la musiquc dans V Antiquite) . io> Lira, Xuooc si kithara, x’.!>apa reprezentau, de fapt, aproape unul si aeelasi instrument, ce avea in mod traditional sapte corzi. Existau si instrumente cu mai multe corzi, ca de exemplu 7tr)XTl<; — NOTE 457 ceea ce am tradus prin cuvintul modern ..harpa”, desigur, nu foarte potrivit. — Flautul grec era de fapt un fel de oboi ; se conf ectionau flaute de patru dimensiuni, spre a se reda astfel intreg diapa- zouul vocilor omenesti de la sopranS la bas. 108 Aluzie la intrecerea miticS dintre Apollon si Marsyas, pri- nml cintmd din lira, in timp ce ultimul — la flaut, terminate cu mtringerea ultimuhri. SS se observe ca instrumentele respinse de Platon si socotite a imita cumva „flautul”, aparfin, prin acest caractei, unci ,,zone dionisiace” a muzicii. Ele sint instrumentele cu ajutorul cf .’ >ra se pot exprima stari pasionale intense si care, astfel, inlesncsc „itsirea din sine'” (ekstasis) a ascultStorului, exact ceea ce Platon, aici, vrea sa e\ itv;. 110 Cuvintui ,,picior” trebuie luat aici atit in in^elesul sau ge- neral si obisnuit, cit si in eel prozodic. Unitatea in care grecii vedeau muzica, poezia si dansul — toate reunite sub conceptul de mousike (arta Muzelor) — inlesnea asemenea transferuri dintr-un domeniu intr-altul. 111 Dupa L. Robin, cele trei tipuri de ritmuri ar fi urmStoarele raporturi : 1 : 1 ; 1 : 2 ; 2 : 3. Cele patru tipuri din care se nasc toate annoniile, ar fi, dupa acelasi autor, octava, cvinta, cvarta si tonul. Se observa ca, in acest caz, termenul „armonie” trebuie luat in sensul sau general, de ,,potrivire intre sunete”. — ..Miscarile ca- den^ate”. Pint; de la p«lvto, „a merge”, ,,a pasi”. 112 Pentru Damon, muzicolog si sfStuitor politic atenian, autor al unui discurs, Areopagiticul, la care probabil ca se refers Socrate, vezi Filosofia greacd ptnd la Platon, vol. II, Partea a 2-a, p. 778. ua „Mars”, ivdirXio? — e un ritm compus dintr-un ionic major $i un choriamb ^ — uvj— uo— • „Dactilicul” si „eroicul” in- dica hexametrul dactilic cataleptic, metrul epopeii „eroice”. 114 Este vorba despre cele doua momente ale piciorului pro- zodic, dar si ale pasului In general : 6£oic, „punerea”, ,,asezarea” si ipaiz, „inaltarea”, „ridicarea”. 118 Cuvintul grec ei^8eio, ,,simplitate”, are intr-adevar, in mod comun, mai ales sensul peiorativ. Dar etimologic, sensul sau este eel aratat de Platon. u * Frumuse^ea este deci, proporfie, ritm, armonie — o frumu- scfe inrudita — crede Platon — cu rafiunea si care poate fi lesne inieleasa de catre aceasta din urma. Aceasta concep^ie estetica, generala in epoca clasica, s-a impus cu multa autoritate si a rSmas dominanta in estetica greacS, eel put;in pina in primele secole ale erei noastre. De-abia atunci, prin autorul tratatului Despre sublim, Prin Plotin, prin unii parinfi ai bisericii, isi face aparitia si o estetica diferjtS, ..spiritualists” si ,,ira$ionalistS” (vezi W. Tatarkiewkz, Istoria esteiicii, Bucuresti, 1981, vol. I), estetica ce, curios, isi aili temeiuri tocmai la Platon, dar nula Platon din Republica, ci la eel din Banchetul sau Phaidros. Spre exemplu, tratatul Despre frumos al lui Plotin se compune, in mare parte (cum observa E. Br6hier) din juxtapunerea si dezvoltarea uuor locuri platonice ex- trase mai ales din aceste douS ultime dialoguri. 117 Se reia aici topos-ul literelor mari sau mici, ori aflate in locuri diferite, insistindu-se asupra faptului cS citirea lor, indiferent de dimensiune si de loc, formeaza obiectul aceleiasi stiinte. Politica si 458 ANDREI CORNEA psiliologia, pentru a liu mai vorbi despre istorie, f izica etc. reprezinta astfel, variante ale aceluiasi „text de baza.”. ,,§tiinta totala” pe care o propune Platon e, in fond, „arta lecturii” acestui unic ,,text de baza”. Poate ca aici se alia una dintre surscle reprezentarii — frecvente in Antickitatea tirzie si in Evul Mediu — asupra naturii si Universului ca o „niare carte”. 118 Pederastia era o moda „nobila” pe vremea lui Platon, la Atena, in rindurile aristocratilor, care ii iraitau, prin aceasta, pe lace- demonieni. Platon o respinge aici, vehement, in dimensiunea sa car- nala, incurajind-o insa sa se liniiteze doar la o daruire spirituals, la o „dragoste platonica.”. Cf. Legi, 636 c. n * Ca si mousike, termenul gymnastike avea, in greaca., un sens mai larg decit decalcul sau modern. Cum arata Diez, vol. 1, pp. 119 — 120, ori Paschenrieder, Die Platoniscke Dialoge in ihren Verhaltnisse zu den Hippokratischen Schriften, Landsliut, 1882, cit si Kanter, Platos Anschauungen iiber Gymnastik, Grandenz, 1886, profesorul de gimnastica era, totodata, un fel de medic si igienist in a carui sarcina, cadea, nu numai pregatirea fizica, dar si regimul alimentar si de via^a al celui ce practica gimnastica. 120 Regimul alimentar al eroilor homerici era, intr-adevar, foarte diferit de eel al grecului din vremea lui Platon. Aceasta nu se datdra Insa unor conceptii igieniste, cum crede filosoful, ci unor condifii economice si sociale aparte. 121 locTpeta. Aceste ,,cabinete medicale” puteau £i cliiar un fel de clinici, ori case de sanatate. 122 Paralela este evidenta : ceea ce este morala si inva^atura fafi de justice, este igiena si gimnastica fa$a de medicina. Intr-un caz se previn maladiile trupesti, respectiv, sufletesti, in celalalt caz se indreapta. doar ce se mai poate, adesea doar efectele cele mai daiuiatoare. 123 Traditia dupa care Platon relateaza toate acestea nu este cea kotnerica. Caci, la Homer, Machaon Asclepiadul insusi, fiind ranit, primeste Mutura despre care este vorba. Iar pe Eurypylos, Patrocle il tamaduieste cu ajutorul unei radacini pisate si presarate peste rana (/;., XI, 624 si 833). 124 Herodicos, nascut la Megara dar devenit cetacean al Selym- briei, era un important igienist. Vezi §i Protagoras, 316 e si Phai- dros, 227 d. E interesant de remarcat ca in Protagoras, arta lui Herodicos este socotita a fi un „paravan”, np6<rx , ll i0£ < pentru sofis- ticasi ca, in acelasi mod, este vazuta si poezia lui Homer. li5 Joe de cuvinte intraductibil intre yrjpmi, „batrine|:e” ?i YEpi?, ..risplata”. 126 Asemenea recomandari trebuie probabil vazute in perspectiva .psikologiei unui om care, precum Platon, s-a bucurat de o buna sanatate si de o viafa indelungata. Interesant de observat ca faptul nu era atit de rar in Grecia acelor vremi : atit Esckil, Sofocle, Par- menide, Democrit, Gorgias au trait, de asemenea, peste 70 de ani. Pentru ginditorii si poe£ii Greciei arkaice si clasice, longevitatea pare sa fi reprezentat mai degraba regula decit excep^ia. 127 Pkocylides, fr. 10 (Bergk). 128 Homer vorbeste doar despre Machaon. Platon pune verbele la plural, referindu-se la ambii Asclepiazi. NOTE 459 129 Este vorba despre leacul descris la 405 e — 406 a. 130 Eschil, Agamemnon, 1022 ; Euripide, Alcestis, 3 ; ‘ Pindar, Pyth., 3, 55-58. 1,1 cicttcep VEupa sx -rijs tyux’QS- veopa, pluralul lui veupov, inseamna atit ,,nerv”, clt si ,, tendon”, dar si „coarda muzicala”, ..struna”. ,,lnflacararea”, to S-u[i.oeiS£(;, este, asadar, atit „nervul” sau puterea interioara. a sufletului, dar si (v. 412 a) una dintre cele trei ,,corzi” ale sufletului, care, la omul drept si virtuos, sint puse in armonie, precum in cazul unei lire. ,,Arta Muzelor” destinde aceasta „coarda” a icflacararii, aducind cu sine blinde^e, in timp ce gimnastica o intinde, aducind curaj. 132 In tot acest pasaj, cnvintele (iouctixt) si (iouaty.6i; sint folo- site atit in sensul lor general, redat de mine prin expresia ,,arta Muzelor”, cit si in sensul lor special de „muzica” — arta a sune- telor. 133 Pina acum Platon a privit clasa paznicilor ca pe o entitate omogena. lata, ins.a ca, de acum inairrte, el va distinge tot mai lim- pede intre elita ,,adevaratilor paznici” veritabilii cirmuitori ai ceta^ii si restul paznicilor, pe care ii numeste ,,ajutoare”, meni^i sa indeplineasca sarcinile „de paza”, pe care cei dintii li le impun. Daca la aceste doua clase, o mai adaugam si pe cea economics, a agricultorilor .si mestesugarilor, ob^inem o schema, sociala tripartita care aminteste de structura fundamentals a castelor hinduse : brahmani, kshatrya, vaishya, ori de cea a ,,ordinelor” societatii medievale occidentale : oratores, bellatores, laboratores. Revine Pla- ton, mai mult sau mai pnj:in inconstient la acea arhaica schema sociala tripartita indo-europeana, pe care studiile lui G. Dumezil au pus-o in eviden’fa ? 134 Toate acestea se leaga de principiul Binelni ca realitate sup- rema, despre care va fi vorba in Partea a Ill-a. Deoarece toate fiin- ^ele tind spre bine, si deoarece adevarul este nn bine, toate fiirrfele, de asemenea, (ce pot sa judece) vor tinde .spre adevar si nu vor accepta minciuna decit, cumva, impotriva firii. ls * Cercetarea va fi reluata in Partea a Ill-a, urmarindu-se mai cu seama. principiile intelectuale pentm selectia cirmuitorilor. 18 ‘ Se face, de buna seama, aluzie la mitul eroului fenician Cad- mos, care, dupa. uciderea unui balaur inchinat lui Ares, a sadit din^i acestuia in pamlnt. Din ei au rasarit razboinici inarma^i din cap pina in picioare care au inceput sa. se lupte intre ei. Au pierit cu totii, mai pu^in cinci care 1-au ajutat pe Cadmos. sa inal^e cetatea Teba. Se face, de asemenea, simtita influenza mitului celor cinci virste „metalice”, al lui Hesiod, cit si credin^a atenienilor in autoch- tonia lor. 137 Structura ceta^ii platoniciene este, cum s-a vfizut, tripar- tita ; totusi sint patru metale, nu trei. E vorba, cumva, de o incon- secvenf a ? Probabil ca. nu : asa cum clasa superioara, a ,, paznicilor”, a trebuit sa fie subdivizat’5 in alte doua „sub-clase” tot asa si clasa supu.^ilor ar trebui, la rindul ei, subdivizata : agricultorii si artizanii ar forma cea dintii subdiviziune, negustorii, precupe^ii etc. — pe cea de-a doua. Se pune intrebarea : in ce fel aceasta cvadripartitie se potrive^te cu tripartita sufletului, deoarece sufletul $i cetatea sint construite dupa un plan analog ? S-ar putea insa ca si aici Platon 460 ANDREI CORNEA sa intrevada posibilitatea unei subdivizari a celei de-a treia parji a sufletului, EiuOujjiTjTixdv (partea apetenta), corespunzatoare clasei economice. Astfel Platon va distinfre, in Partea a IV-a, „placerile neoesare”, de cele ,,henecesare”. De primele ar raspunde atunci o parte analoga, cumva, clasei agricultorilor si mestesugarilor — caci o cetate nu poate exista in nici tin chip fara acestia, in timp ce de ultirnele ar raspunde o parte analoga negustorilor, pictorilor, acto- rilor etc., de care cetatea se poate dispensa. Aceasta cvadripartijie a cetatii, cit si a sufletului raspunde, in fapt, si celor patru stadii ale cunoasterii, asa cum sint ele descrise in analogon-ul Liuiei din Partea a Ill-a, 509 d — 511 e si, in sfirsit, sa nu uitam ca, date fiind principiile muzicale ce instituie cetatea, dar si sutletui, cvadripar- ti^ia isi afla poate un corespondent si in tetracordul muzical, care, cum stim, sta la baza scalelor muzicale grecesti. 138 Cum s-a observat, „comunismul” si austeritatea impuse de Platon clasei paznicilor, se inspira, pe de o parte, din modul de via^a al lacedemonienilor, unde ceta^enii cu drepturi depline nu se ocupau decit cu razboiul si organizau mese commie ; pe de alta. parte, transpar influence si ale felului de trai al confreriilor pythagoriciene, care obisnuiau sa puna bunurile in comun, potrivit principiului, pe care il va aminti si Platon, ca „cele apar^inind prietenilor sirit comune”. m Acesti „aljii” ar putea fi lacedemonienii si ei soldaft de meserie, dar faimosi pentru avari^ia lor. u * In realitate, Platon nu subordoneaza binele personal celui obstesc decit provizoriu ; la 465 d el va arata ca pazuicii sint si individual cei mai fericiti dintre oameni. Cf. Tucidide, II, 60, 2. 141 La banchete, locul din dreapta (pe patul unde se mlnca) era locul de onoare. 112 „Peticari”, veupoppdipoi, lit. ,,cei ce cos cu fire sau tendoane”. 143 Se face aluzie la un joc asemanator ,,damelor”, sau sahului, unde fiecare jucator i§i numea propriile piese ,, cetate” (polis). 144 Cum se va vedea mai departe, cetatea ideala, in ciuda carac- terului ei ideal si cumva abstract, ramlne o cetate „elenica”. o polis. Ea este alcatuita inca la „scara umana”, fiind orice altceva decit un imens stat modern cu o populate de multe milioane ;ie oameni. 146 Pentru moderni, carora muzica le apare drept un, fie si nobil, divertisment, aceasta riguroasa corespondent intre politics si muzica (sau arta Muzelor) poate aparea nu numai stranie, dar si monstruoasa, izvorita din cine stie ce imaginafie fascizanta avanl la lettre. Pentru Platon insa (ca si pentru Damon, la care se refera Socrate) muzica si politica sint, prin firea lor inrudite, amindoua fund ,,arte ale armoniei”. Pe de alta parte, ceea ce prima este pentru sufletul individual — un mijloc de ,,punere in ordine” — este cea de-a doua pentru corpul social, vazut ca un mare suflet colectiv. Trebuje reamintit ca in secolul V, legatura dintre politica §i muzica parea multora evidenta. Un anume Timotheos din Milet, care inven- tase ; intr-adevar, un ,,nou chip de a cinta”, folosind o lira cu 11 corzi_ m locul celei traditionale, cu 7, fusese alungat pentru acest mot iv, din Sparta. Vezi cap. respectiv in Filosofia greaci ptnd la Platon, vol. II, Partea a 2-a, p. 776. NOTE 461 us bis e vvo[jtotipou natSsta?; o alta variants de text t poarta. £vvo(ioTipou reaiSia?, adica „un joc in spiritul legilor”. 146 TJn termen ca euvojita, ,,buna legiuire” este derivat de la nomas care poate insemna atit ,,lege”, cit si un anume tip de com- pozifcie p;etico-muzicala, cintata cu acompaniament de kithara. sau flaut. Eckivalenjia nivelelor cetafii si ale sufletului, ale muzicii si politicii este, astfel, sprijinita si pe uu fapt de limba. 117 I s-a reprosat lui Platon metoda iniprecisa de ,,depistare” a virtu^ilor ceta^ii (Cross — Woozley). De ce ar fi doar patru virtuft? — s-a spus. Pentru Platon insa, ca si pentru pythagoricieni, patrul este numarul perfec£iunii, al deplinata^ii. Avindu-le pe acestea patru, cetatea (ca si omul) le are pe toate, sau toate virtu^ile pot fi reduse la acestea patru, asa cum Universul poate fi redus la jocul celor patru elemente. De ce insa ar fi aceste patru virtu$i „cardinale”, tocmai cele pe care le ia in seama, Platon : vitejia, in^elepciunea, cum- patarea si dreptatea? Discufia care urmeaza. va sugera un raspuns. Priinele doua, caracteristice, fiecare, numai unei singure clase, sint cumva opuse una alteia, prin efectele lor, jucind rolul extremilor dintr-o propor^ie. TJltimele doua permit stabilitatea si unirea clase- lor, jucind astfel rolul mezilor. Ia nastere astfel, intr-o forma cvasi- matematica. armonia par^ilor in tot. 14 * Cum s-a mai aratat (v. nota 18), cuvintul grec tro(p6s desemna, in limbajul cotidian, orice pricepere practica sau teoretica. Asadar, si dulgherul, si agricultorul, daca isi stiau bine meseria, puteau fi socoti£i 0090L Dar cetatea, in intregul ei, spre a exista in bune condi^ii, nu poate fi tro<p^ datorita unei troiptix proprie acestor artizani, ori a altora, ci doar datorita unei ocxpla proprie clasei conducjitoare. In raport doar cu aceasta din urma, cuvintul grec care o exprima poate fi tradus prin romanescul „in^elepciune”, caruia, insa, trebuie sa-i acordam un sens mai intelectual decit il are, de obicei, In limba noastra. 141 Desigur ca ,,paznicii desavlrsrfi”, cirmuitorii sint si ei viteji, caci au fost recruta^i din rindul celor mai buni dintre „auxiliari”. In cazul lor, insa — se poate gindi Platon — vitejia capita o nuan^a spirituals : ea ii da posibilitatea celui ce o are sa aprecieze cum trebuie evitate nu doar pericolele fizice, ci si cele Iscate de cu- noastere. 169 Curajul autentic se raporteaza, astfel, la opinia justa, nu ia ratiune, precum in^elepciunea. 151 Platon spune, in mod semnificativ, x6<j[xo<;, trimi^ind ast- fel la acea armonie universale, pe care atit Universul, cit si cetatea si sufletul o con^in. Pythagoricii fusesera cei care numisera primii Lumea Kosmos — adica ,,rinduiala”, „ordine”. 152 Cf. 443 d. 153 Intr-un fel, aceasta definite a drepta^ii acopera definrfia data de Polemarchos „drept e sa dai fiecaruia ceea ce i se cuvine”. Dar definrfia lui Platon isi va vadi caracterul ei mult mai cuprinzator de-abia atunci cind dreptatea va fi analizata si in raport cu sufletul. Intr-adevar, Platon n-a pretins ca un om ce isi vede doar de trebu- rile rezervate clasei sale, este doar prin aceasta drept In deplinul sens al cuvintului. Tjimitat doar la acest aspect exterior al dreptat:ii, el poaeda doar o „ umbra” a ei. 462 ANDREI CORNEA 164 Artizanul care 151 face doar meseria sa actioneaza, desigur, in mod drept, dar e! nu este inca, doar prin aceasta, un cm cu ade- varat drept. De aceea, aplica^ia oikciopragiei in cazul cetafii indica, deocamdata, doar ,,un aspect”, eIS6i; ti al drepta^ii, si nu drep- tatea insasi. 155 Pentru a desemna parfile cetatii, precum si cele corespun- zatoare sufletului, Platon foloseste de obicei vocabula i’£v7i, ,.nea- muri”, „clase”, genuri”, c£. lat. genera, fie pe cea de clSt), ,,aspecte”, „forme”, cf. lat. species. Platon nu spune ,,parfile” sufletuhii (desi uneori, pentru mai multfi claritate, am tradus astfel), voind sa suge- reze, probabil, ca sufletul nu este o entitate eorporala, ce poate fi concret divizata. 165 Este vorba, de fapt, despre aplicarea principiului logic al non-contradic^iei la psihologie. Cf. si 349 b si 602 e ; vezi si Euthy- demos, 293 b, d; Phaidon, 104 b; Theaitetos, 190 b. Aristotel preia metoda in Mctafizica, IV, 1005 b 19. 167 Cele doua exemple date de Platon nu sint absolut echivalente intre ele. In cazul omului, unele dintre par^ile sale se misca (miinile, capul), in timp ce altele (picioarele) stau. Sfirleaza, dimpotriva, se misca in intregul ei, dar numai sub un anumit aspect — eel al „Circularita£ii”, caci sub eel al ,,Rectiliniarita$ii” ea sta pe loc. Care dintre cele doua modele este atunci valabil in cazul sufletului, eel al omului, sau eel al sfirlezei ? E de crezut ca ultimul si ca sufletul participa cuinva la cele trei „aspecte”, etSr), ale sale, intr-un mod similar cu eel in care miscarea sfirlezei participa la „Circularitate” si la ,,Rectiliniaritate”. Desi aceste ctSi) ale sufletului nu sint Ideile propriu-zise (pe care Platon le numeste la fel), au totusi multe analogii cu ele. 158 Acest ra^ionament pune doua lucruri deosebite sub aceeasi eticheta de ,,bun” : pe de o parte, se poate afirma ca in masura in care hrana poate raspunde menirii ei esen^iale, adica poate astim- para foamea, ea este ,,buna” si ca, astfel, expresia ,, hrana. buna” ar fi pleonastica, atributul „bun” fiindu-i esen^ial §i cuprins in defini- te. Pe de alta parte, prin ..hrana buna.” s-ar putea in^elege minca- rea „bine gatita”, ..foarte gustoasa” etc. In aceste condrfii, „bun” este un atribut neesen^ial si la asa ceva se refera Socrate. 169 Pocul, in sine — pare a spune Socrate — produce fum, in sine. Mult foe, deci un foe determinat, calificat, va produce mult fum, adica, de asemenea, un fum determinat. Daca asadar binele este un atribut ca oricare altul (fara sa fie cuprins in definitia obiec- tului), raj;ionamentul lui Socrate este pertinent. (Vezi nota ante- rioara) . 160 Cum s-a observat (v. I/. Robin, p. 1008, nota, vol. I), Platon isi aminteste aici, probabil, de faimoasa senten^a a lui Herac- lit: ..Armonie a tensiunilor opuse, ca, de pilda, la arc si la lira.” Vezi Filosofia greaca ptnd la Platon, vol. I, Partea a 2-a, p. 357). i«i Evident, ironic, Caci concluzia va fi contrkra. *** Modelul analogic al cetatii ii permite lui Platon sa ajunga la frumoase observa^ii psihologice : asa cum ,,auxiliarii” sint, in cetate, aliafii naturali ai cirmuitorilor, asa si in suflet inflacararea este aliata fireasca a ra*iunii. Lhnbajul politic pe care il utilizeaza Platon pentru a studia sufletul nu trebuie in$eles doar ca o mcta- NOTE 463 f ora : suijetul este o ,,cetate”, nu doar seamana cu o cetate, dupa cum si cfctatea este un suflet, nu doar seamana cu acesta. Vezi si Partea a IV-a. „3Cf. \375 a sqq., 414 b, 416 a-c. 164 Iara^i o izbutita aplicare a modelului , .politic” : dupa cum, in cetate, cojiducatorii sint recruta^i din rindul ,,auxiliarilor”, asa si in cazul sufletului, partea ra^ionala. (to Xoyiotijcov) se dezvolta treptat, pornind de la un fond pasional si afectiv existent inca de la nastere. 166 Asadar,\ daca fiecare dintre par£ile sufletului isi face treaba proprie, omul va fi cu adevarat drept. El va si ac^iona ca un ora drept, va fi socialmente drept. Dreptatea launtrica apare a fi, asadar, in stare sa produca dreptatea exterioara ; dar aceasta din urma nu o presupune in mod obligatoriu pe prima. 168 In felul in care, in cetate, clasa economics este cea mai nunieroasa. 1.7 Vezi nota 153, cit si Inter pretare, pp. 51 — 52. 1.8 Coarda ,,superioara”, tiroi-Tr), dadea nota cea mai grava, ea corespunde elementului rational al sufletului ; cea ,,intermediara”, [i£(jYj, dadea cvarta, corespunzind elementului pasional si infla- carat, in timp ce coarda ,,inferioara”, v^-rf), ce dadea octava superioara, este facuta sa corespunda par^ii apetente. 169 Platon se inspira din teoria hipocratica, dupa care sana- tatea este produsul acordului si armoniei celor patru ,,umori” (singe, limfa, flegma, bila), in timp ce boala rezulta ca urmare a unui dezacord intervenit intre ele. In mod analog, viciul — maladie sufleteasca — provine din dezacordul celor trei entita^i ale sufle- tului. 170 ..Aristocra^ie” in sensul propriu al cuvintului, de ,,domnie a celor mai buni”, adica a filosofilor. 171 Chestiunea va fi reluata abia in Partea a IV-a. Platon utilizeaza cu abilitate procedeul romanesc al ,,aminarii”, spre a trezi curiozitatea cititorului, a produce o tensiune benefica lecturii. Nu cred ca. ar fi vorba aici (vezi si Ldmuririle preliminare) de jonc- ^iunea dintre doua par^i ale Republicii, scrise la momente diferite. 172 xpuaoxo^oavrai;, lit. „sa topeasca aur”, expresie cu sens obscur. 173 Ezitarile lui Socrate indica doua lucruri : mai intii ca Pla- ton isi arninteste de fic^iunea unui Socrate stiutor doar al propriei nestiin^e si care descopera adevarul laolalta cu partenerii sai de discu£ie; in al doilea rind, faptul ca raspunderea unor aser^iuni paradoxale este trecuta si asupra auditoriului, care s-a aratat prea insistent si care a dorit cu tot dinadinsul ca detaliile ceta^ii ideale sa apara, si ele, la lurnina. 174 Alt nume pentru Nemesis, razbunatoarea sacrilegiilor. 17 * e3 (te jrapau.u8ei. Unii editori, bazindu-se pe o alta lectiune, pun ofix e5 „nu ma incurajezi bine”. Se pierde insa astfel mica gluma facuta de Socrate. 176 Se face aluzie, asa cum observa si Wilamowitz-Moellendorff, la mimii lui Sophron, pe care Platon putuse sa-i cunoasca in timpul primei sale calatorii in Sicilia. Acestia erau scurte compozitii dra- iuatizate in proza, In care apareau fie uumai personaje trfasculine, fie uumai feminine. / 177 Aceste cuvinte au fost socotite o aluzie la pies^ lui Aris- tofan, Ecclesiazousai (Aduuarea femeilor). Piesa apardse iusa cu 15 — 20 de ani inainte de data probabila a publicarii Republicii, ceea ce a oferit unele argumente celor ce au presupu^ o redactare in etape a operei acesteia. (Vezi Ldmuririle prelirkinare, p. 18) 178 Vezi Herodot, I, 10 si Tucidide, I, 6, 5, care insa sustine prioritatea lacedemonienilor. 179 Aluzie la poetul Arion, care, aruncat de pira^i in mare, ar fi fost salvat de un delfin (Herodot, I, 23 — 24). 180 7) dv-iXoyixT) Ts^vrj, ,,arta de a discuta in contradictoriu”, nurnita uneori si ,,eristica”, o forma. ,,extrema” a sofisticii (vezi Euthydcmos) . 181 Platon nu este, de fapt, un feminist, cum il cred unii (Diez). Pentru el, barbatul poseda o superioritate generala asupra femeii. 182 Pindar, fr. 209 (Bergk), usor modificat de catre Platon. 183 Inca Aristotel, in cartea a Il-a a Politicii, critica acest ,,comunism al femeilor” propus de Platon. El arata ca sentimen- tele conjugale, filiale si parintesti, departe de a se intari prin extin- derea lor la un grup, asa cum credea Platon, dimpotriva, in acest fel, s-ar dilua pina la disparrfie. P&ra a nega Jndrepta^irea criticii lui Aristotel, trebuie totusi remarcat ca aceste principii nu sint aplicate de Platon intregii mase a popula-fiei, ci doar unui grup restrins, unei elite — paznicilor. Or, acestia formeaza o comuni- tate de excep^ie, careia nu i se pot aplica regulile ce guverneaza mersul umanitafii „normale”. Variate experience de tip monastic si sectar au demonstrat, dealtfel, ca, in mare parte, principiile Republicii pot fi puse in practica, cind este vorba de un mic grup de oameni, domina^i de o puternica credin^a comuna. 184 Majoritatea tinerilor isi spun intre ei, cum se va vedea, ..fra^i” si ..surori”. De aceea, casatoriile dintre ei vor fi cu ade- varat ,,nierogamii”, fiind puse sa urmeze modelul mitic al casa- toriei incestuoase dintre Zeus si Hera. iat Orictt de oribil ni se poate astazi parea infanticidul propus de Platon, nu trebuie uitat ca, nu numai la Sparta, dar si in de- mocratica Atena, legea ii permitea tatalui sa-si „expuna” copilul nou-nascut, daca nu voia sa-1 creasca, sau avea indoieli asupra paternita^ii sale — fapta ce era sinonima cu infanticidul. In aceste condi^ii, ceea ce propune Platon reprezinta. mai degraba o imbima- tajire decit o inrauta^ire a situa£iei, deoarece astfel infanticidul era limitat de criterii eugenice si ^inut in friu. Pe de alta. parte, chiar si abolirea familici, cu tot ceea ce ea are repugnant pentru noi, trebuie privita. in contextul epocii si societa^ii lui Platon. Pentru grecii epocii clasice, legatura dintre barbat si femeie era destul de pu{;in colorata de spiritualizare, fiind aproape in exclu- sivitate legata de procreate. In buna masura — eel pu^in in rindurile ,,bunei societa^i” — iubirea si afec^iunea demne de acest nume erau daruite si primite in cadrul unor rela^ii homosexuale. In aceste conditii, a propune abolirea unor legaturi oricum formale, lipsite, de cele mai rnulte ori, de caldura sufleteasca autentica, nu \ NOTE 465 era uA fapt chiar atit de monstruos cum ni s-ar putea parea la prima tedere. i>« A C este reglementari se inspira din legisla$ia spartana. Cf. XenofonA Statul lacedemonienilor, 1,6 si Plutarch., Lycurg, XV, 4. 18 ‘ Platon este obsedat de imitate. Cel mai mare rau este dezbinarea\ eel mai mare bine — unitatea. Vezi Interpretarea, p. 64. 1 lss i^ormula romaneasca obisnuita ,,pe om il doare degetul” nu reda ideea dorita de Platon. — Din asemenea compara^ii se vede caracte^ul ,,organicist” al societa^ii in viziunea platonica. 1 ” Adica,, in vederea antrenamentelor militare. Numeroase dintre aceste legiuiri (cum ar fi si cele privitoare la procese) sint, de asemenea, men^ionate si in Utopia lui Aristofan, Ecclesiazousai (vezi nota 177). C. Ritter credea ca, probabil, sofistica de la sfir- situl secolului V cuprindea printre temele sale si pe cea a carac- terului „nenatural”, Ttapa <pii<nv, al casatoriei si familiei, de unde o abolire a acestora putea aparea nu numai ca posibila, dar si con- forms cu natura, xa-ni <pil<»v. Geniul comic al lui Aristofan daduse o serioasa lovitura acestor teorii, care insa, mai tlrziu, au primit un neasteptat sprijin din partea unui inamic al sofisticii, cum era Platon. Din nou trebuie observat ca. toate aceste reglementari nu se aplica „clasei economice”, cea mai numeroasa, ci doar minori- ta^ii „paznicilor”. 1M Nu exista, in ochii grecilor, merit mai mare decit a in- vinge la Jocurile Olimpice. Invingatorii la Olimpiade, 6Xu(i7tiovtxoei, erau ospata^i, la Atena, pe cheltuiala statului, in prytaneu, la masa comuna a prytanilor, adica, ca sa spunem asa, a ,,consiliului de ministri”. Sa amintim ^i ca Socrate ceruse in Apologie sa fie, drept rasplata pentru rolul sau in educarea atenienilor, ospatat pina la sfirsitul zilelor sale in prytaneu, ceea ce paruse judecatorilor sai a reprezenta o mare sfida e. 1,1 O mica aminare a tratarii punctului celui mai important — principiile prescrise nu vor fi posibile decit daca cirmuitorii vor fi filosofi — destinat a spori tensiunea asteptarii si dezvalnind, inca o data, structura „cvasiromanesca” a acestui lung dialog platoni- cian (v. nota 171). 1M Ca in multe societstyi arhaice, si la Atena meseriile se trans- miteau din tata in fiu. in Existau, se pare, popoare barbare care isi duceau cu ei, in campaniile militare, femeile si copiii, pentru ca, la vederea acestora, sa lupte cu mai mult curaj. ,,Caci inca si azi, asiaticii toti, afla^i in campanii militare, le fac pe acestea purtind cu sine ce au mai de pre£, afirmJnd ca se vor lupta mai bine, daca vor avea de fata ceea ce iubesc mai mult.” Xenofon, Cyropaedia, IV, 3, 2. 1M Cf. Legi, 636 c. ids p£ r j indoiala. Apollon, prin gura Pythiei. 1M Tema unirii grecilor pentru a se putea impotrivi „barbari- lor” (adica persilor), aparuta incidental in Bepublica, a constituit ideea conducatoare a lui Isocrate, contemporanul si rivalul lui Platon. Ea va constitui, dealtfel, acoperirea ideologica a campanii- lor lui Filip al II-lea si ale lui Alexandru Macedon. — in opozijia lui Platon fa£a de inrobirea grecilor de catre greci se ascunde. 466 ANDREI CORNEA / 7 poate, si un element autobiografic : In cursul primei sale cilatorii in Sicilia, in urma unui conflict cu tiranul Dionysios, Platoi fusese imbarcat fara voie pe o corabie spartana. Aceasta 1-ar fi debarcat in Egina, aflata, pe atunci, in conflict cu Atena. Ca urmare Platon ar fi fost vindut ca Sclav. Din fericire, un prieten, Anicytis, 1-ar fi recunoscut si, rascumparindu-1, i-ar fi redat libertatea. , 1.7 Conform credin^elor antice, mortal trebuia ingropat in solul patriei, alaturi de stramosii sai. Numai astfel, el isi putea afla linis- tea si nu-i mai deranja, in chipul unei fantome, pe cei in via£a. In principiu, a cere inamicului, dupa batalie, dreptul fie a-^i ridica mor^ii reprezenta o marturisire a propriei infringeri, caci armata invingatoare nu avea, de obicei, nevoie de o astfel (jte autorizajie. Platon ar dori ca dreptul ridicarii mor^ilor sa. nu depinda de vreo condi£ie sau de situa£ia tactica. 1.8 In particular, razboiul peloponeziac se purtase cu o mare cruzime de ambele par^i : spartanii devastasera Atica, atenienii facusera acelasi lucru cu coastele Pelopdnezului, in plus, extermina- sera cea mai mare parte a locuitorilor cetajii Melos care li seim- potrivise. 1,2 Platon ar dori ca cetatea sa sa ramina „greceasca”, desi mai toate rinduielile, pe care el le propune, sint tot ce poate fi mai diferit de realitatea greceasca. Socotea el ca ,,barbarii” nu pot cunoaste, prin natura lor, adevarata dreptate ? S-ar parea ca nu avea totusi aceasta parere „rasista”, judecind dupa 499 d. 200 Pasajul precedent permite citeva remarci : mai intii, Platon crede nimerit a reaminti ca scopul intregii discu^ii nu estc unul politic, ca nu trasarea liniilor directoare ale unei societa^i a fost motivul principal al lucrarii, ci cercetarea drepta^ii in sine. Este adevarat ca cele doua probleme au aparut a fi mai legate intre ele, decit ar fi putut parea la inceput. In al doilea rind, sa se observe felul in care omul drept (elementul mai concret) trebuie sa imite dreptatea (elementul mai abstract), la fel cum cetatea reala tre- buie s-o imite pe cea ideala. Vezi Inter pretare, p. 51. 201 lata o dovada ca Platon cunostea ,,pictura idealizanta”. Vezi nota 392. 208 Socotim, in general, ca vorba aproximeaza fapta. Platon vede lucrurile exact invers, ceea ce decurge din concep^ia sa asupra analogiei : fapta, mai concreta, imita, reproduce vorba si gindul, acestea din urma mai abstracte. 208 Prada, asadar, unui fel de ,,entuziasm” bahic. Se stie ca in cadrul misteriilor dionisiace aveau loc asa-numitele sparagmos si omofagia, adica sfisierea unui animal si mlncarea lui pe loc, in stare cruda. 201 Lit. TpiTTuapxouaiv, adica sa fie un TpiTruapxo;. In timp ce generalul (aTpaTHiyis) comanda infanteria pnsa. la dispozitie de toate cele 10 triburi, un Tpt-ur6apxos comanda doar hopli^ii unei treimi de trib. 205 Este vorba despre Dionisiile rurale (Micile Dionisii) ce se sarbatoreau in decembrie [in numeroasele mici localitati ale Aticii. 2( ” , In continuare se va vorbi despre „teoria Ideilor”. Or, felul in care Socrate i se adreseaza lui Glaucon sugereaza ca aceasta teorie era, in general, familiara apropia^ilor lui Platon, constituind \ NOTE 467 deja, pi»ate, o ,,materie de studiu” in cadrul AcademieL Pe de alta. parte, despre ,,teoria Ideilor” se vorbeste in Phaidon, ca si in Banchetul, ambele dialoguri auterioare Republioii ; poate ca Platon se refera la acestea atunci cind presupune ,,teoria Ideilor” cunos- cuta. 207 qjtXoOedtnovei;, <pi”ko-zzyyoi — Filosofii sint ,,amatori de in- ^elepciune”.’ 208 Dnpii Diez, ,,omul acesta” ar putea fi Antisthenes (discipol al lui Socrate si inifiatorul scolii cinice) care combatea teoria Ideilor. Cum relateaza Simplicius (in Sthol. Arist., 66′ 47, ed. Brandis), Antisthenes ar fi zis : ,,Eu vad calul real, Platon, dar nu vad (ccabalinitatea i> (i7tTt6T7)?).” ,,Aceasta — replica Platon — deoa- rece ai ochi pentru a vedea calul, dar n-ai inca ochi pentru «cabalini- tate ».” 20 s Am tradus termenii grecesti t6 8v si -6 (ii) 8v prin cam greoaiele, dar oarecum exactele sintagme „ceea-ce-este” si „ceea- -ce-nu-este”. Pentru o analiza a acestei teorii a cunoasterii (ce va fi continuata de-a lungul intregii acestei par^i), vezi si Anexa. 210 V. 508 sqq. Termenii folosi^i de Platon pentru „claritate” si „neclaritate”, oaip^veia, iadyela. sint derivati ai adjectivului ooc<pT)<; care inseamna atit „clar”, ,,limpede”, cit si ,,sigur”, „cert”. Cunoasterea „clara” este la Platon, asadar, o cunoastere ,,sigura” in raport cu realitatea, asadar, ipso facto, adevarata. Vezi Anexa. 211 lata ghicitoarea : ,,TJn barbat-nebarbat vazind-nevazind o pasare-nepasare, asezata pe un pom-nepom o loveste-nelovind-o cu o piatra-nepiatra. Ce-este ?” Raspuns : ,,Un eunuc, vazind prost un liliac stind pe o trestie, il loveste cu o piatra-ponce si rateaza”. 212 O alta. lecfiune ar presupune urmatoarea traducere : ,,S-a vadit, Glaucon, anevoie cine sint filosofii si cine sint cei ce nu au strabatut drumul lung al ra^iunii.” 213 Cf. Philebos, 64 e — 65 a. Iapsa de masura dispune la defor- marea realitatii, din pricina pasiunilor. 214 Cf. Gorgias, 485 c — d. Pentru grec, filosofia era o ocupa^ie nepractica, apolitica si, in consecinfa, dificil, daca nu imposibil de impacat cu imperativele vietii publice si sociale, daca era practicata. ca o meserie. Cit de socanfi trebuie sa. fi aparut filosofii, prin inde- pendenta lor de spirit si dezinteresul lor suveran fafa de problemele statului, ne-o sugereaza urmatoarea anecdota, povestita de Dioge- nes Laertios : ,,Fiind intrebat de cineva Anaxagoras, pentru ce se dezintereseaza de problemele patriei, el raspunse : «Ai grija cum vor- besti, omule ! » Si arata cu mina cerul.” Vezi, in continuare, in acelasi context, imaginea navei si a bunului cirmaci. 216 Intr-adevar, adevaratul Socrate nu prea utiliza imagini, ceea ce justified uimirea lui Adeimantos. Aici, insa, vorbeste „du- blura” 1 at Proprietarul reprezinta desigur ,,Poporul” (Avjjioi;), in titnp ce marinarii sint oamenii politici. 217 Cu alte cuvinte, se socdteste imposibil ca filosofii sa poata fi, deopotriva, si oameni politici, exact ceea ce Platon vlea sa demon- streze ca. este cu putinfa. Pasajul pare a fi destul de obscur si a fost infeles diferit de feluri^ii interprets 468 ANDREI CORNEA /’ 218 (ieTe<opo<jx67tov xe xal £SoX£<txt)v xal fixP 1 ) IITOV – Aceste ca- lificative amintesc, desigur, de felul dispre^uitor In care este vazut Socrate in Norii lui Aristofan. 419 S-ar parea (v. Aristotel, Rhet., II, 16) ca ar fi vorba despre o senten£a a lui Simonides. So$ia lui Hieron, tiranul Siracuzei, 1-ar fi intrebat pe poet daca. este preferabil sa fii bogat, ori in^elept. ,,Bogat _ ar fj raspuns Simonides — caci acesta vede infelep^ii sosindu-i la poarta.” : sst Motivul acesta . apare, desigur, in Banchetul, 211 d— 212 a, dar aici. In Republica, accentul ,,extatic” este mult diminuat. « l Cum socoteste Platon ca virtujile — vitejia, cumpatarea, dreptatea si in^elepciunea — pot fi daunatoare ? Probabil ca el se refera la felul comun in care acestea sint urfelese : vitejia — un simplu curaj, cumpatarea — o puternica voin^a, dreptatea — un formal respect al legilor, iar hrfelepciunea — inteligenfa si abili- tate. ” a Cf. Xenofon, Memorabilia, IV, 1, unde Socrate este pus sa dezvolte o teorie asemanatoare. 2U Intr-adevar, Gustave le Bon avea sa arate in a sa Psycho- logic de la foule, ca, de multe ori, strinsi laolalta, oamenii par sa. involueze mental si psihic, ajungind sa fie domina^i de instincte si afecte pe care, altfel, nici nu le banuiau. Freud va incerca o expli- cate pentru acest fenomen in Psihologie colectivd si analiza Eului. »•* Este vorba despre asa-zisa atimia. ,u Sofistii fac, asadar, in tentativa lor de a in^elege si de a con- trola afectele maselor, apel la o explicate ,,behaviourista”; ei ig- nora ce se ascunde indaratul fenomenului, dar descopera existen^a unor legi de comportare, de care inva^a. sa se slujeasca. Etica ce se ■ naste de aici este, desigur, formala : nu are important ce este, in sinea sa, un om, ci doar ce face eL Numai fapta poate fi cunoscuta si judecata. In mod asemanator, procedeaza si omul de stiin^a (diii vremea lui Platon, dar si eel din vremurile moderne) : El se refuzS „metafizicii”, cunoasterii cauzelor, mul^umindu-se doar sa Inregistreze fenomene pe care le asociaza in legi. In felul acesta, el poate prevedea alte fenomene si se poate servi de natura in folosul sau. Asa cum imblinzitorul din parabola lui Platon numea „bine” ceea ce se dovedea a fi placut si linistitor pentru fiara, tot asa omul de stiin^a are tendin^a sa numeasca „adevarat” ceea ce ii mSreste putin^a utilizarii naturii. Platon are insa o opinie mult prea inalta despre etica §i despre stiin^a pentru a se putea mutyumi cu ntilul in loc de bine si cu ef icacele in loc de adevar. *** B o aluzie la felul in care Odiseu ar fi fost silit (dupa o legenda non-homerica) de catre Diomede sa revina in tabara grecilor. Cei doi furasera mai inainte ,,Palladion”-ul din Troia, iar Odiseu incer- case sa-1 ucida pe Diomede, spre a-si aroga intregul merit. Prinzind de veste, Diomede i-a legat bra^ele si 1-a silit sa mearga inaintea sa, lovindu-1 cu latul sabiei. Cum s-a observat, acest portret se potriveste eel mai bine lui Alcibiade. Vezi Alcibiade I, 104 a— b. Cum remarca insa Leon Robin, Platon se putea gindi si la sine insusi, caci si el era un tinar de acest fel, daruit cu toate darurile. Doar ca in cazul sau, „pronia cereasci” (493 a), pare-se, manifestlndu-se la timp, 1-a izbavit. NOTE 4 6 9 229 ,S-a presupus uneori ca Platon face aici aluzie la Antisthenes sau la Diogenes care fusese zaraf, ori la Protagoras care ar fi fost taietor de lemne. Dar chiar Socrate, ca fiul unui sculptor si al unei moase, era, desigur, destinat unei „meserii umile” 1 *** Acest Theages este numit in Apologie printre apropiatti lui Socrate. El reapare si in dialogul atribuit lui Platon, dar socotit in general apocrif, ce-i poarta numele. Platon insusi pare sa se fi pastrat neintinat datorita exilului sau voluntar, urmat mortii lui Socrate, la Megara. a * Aluzie la maxima lui Heraclit (fr. 32) : „la fiecare zi este un soare nou”. m Aluzie la turmele consacrate vreunui zeu, formate din animale ce no erau puse la munci, fiind lasate sa. pasca in libertate. 2M Ideea vesnicei reincarnari sugerata aici va fi reluata si detali- ata tn mitul lui Er (614 b sqq.). 2:? Platon pare sa sublinieze deosebirea dintre propunerile sale de reforma sociala, ce i se par a fi rezultatul firesc si spontan al rariimii, in temeiul unor priucipii universal recunoscute, si unele programe avind un caracter partizan, politic, cum vor fi fost, poate, cele susftnute de Hippodamos din Milet (vezi Aristotel, Politico., IT). *** Poate ca Atlantida din Critias va fi fost, la inceput, inainte de a degenera, un asemenea ,,loc barbar” in care cea mai buna orin- duire ar fi putut sa existe. E interesant, pe de alta parte, ca. acum „cetatea cea buna” nu mai este, in chip necesar si exclusiv, eleni- ca, asa cum se ceruse mai inainte. 2,11 Acest pasaj, ca si eel de la 472 d sugereaza faptul ca Platon §tia sa. vr.da. in pictor si altceva decit un imitator de rangul doi, asa cum il delineate in ultima parte a Republicii. Aici pictorul apare ca un imitator al esen(:elor, al „omului in sine” si nu al unei realita^i concrete, exact asa cum legiuitorul platonic nu imita constitu^ia vreunui stat real, ci pe cea ideala, indicata de catre ra^iune. In acest fel, pictorul devine superior si nu inferior artizanului obisnuit — a$a cum il vom regasi mai tirziu — deoarece el este un imitator constient, avind $tiinta imitatiei si nu doar practica sa. Trebuie observat, dealtfel, ca aceasta estetica a artei ca imitatie a unui ideal se regasise in practica artistilor secolului V ?i unele anecdote in legatura. cu Phidias sau Zeuxis (Vezi Filosofia greacd pina la Platon, voi. II, Partea a 2-a, p. 801) dovedesc acest fapt. 2 „« II., I, 131. 23 ‘ „Asemanatoare cu zeii”, &eosi85j. Dupa. alta. lecriune, fteoipiXr), ,,agreabile zeilor”. am Ve?i si nota 70. ,, Mitul capital” este analogia dintre cetate =ii suflet. Principiul analogic va fi, de acum, tot mai mult intrebuin- £at, in nimbolurile Soarelui, Liniei si Pesterii, veritabile „puncte de concentrare” ale unei metode prezente, dealtfel, pretutindeni, in aceasta opera. 1M Analiza virtutilor intreprinsa de Socrate in Partea a Il-a era mai degraba psihologica, iar metoda pe care se intemeia nu era preaprecisa. Analiza propusa. acum porneste, cum se va vedea, din principii f ilosofice ; ea presupune, mai intii, cunoasterea Binelui, din care virtutile particulare decurg. Paznicil educa^i in cadrul „primu- 470 ANDREI CORNEA lui cic’.u”, destina’fi a fi doar ,,auxiliari”, p«sed;i o virtute datorata. doar „dreptei opinii”si bunei educatii prin arta Muzelor si glmnasti- ca. De-abia acum, punindu-se problema educarii ,,adevaratilorcirmu- itori”, adica a fil’osofilor, virtutea va fi dobindita in baza stiintei. Caci pentru Platon, nu este suficient sa fii bun ; el core, in plus, sa si stii ceea ce este Binele. De unde rezulta, cum observa Cross 1 – Woozley, ca. numai filosoful poate fi in mod desfivirsit bun. 240 In Phaidon, Socrate reprosase iilosofilor ,,naturalisti” lipsa unui principiu teleologic in teoriile lor despre natura. Lipsea, asa- dar, Binele, spre care totul sa. se indrepte si la care totul sa nazu- iasca, pentru a deveni ceea ce trebuie sa fie. De accea Binele trebuie sa reprezinte ,,cunoasterea suprema”, caci lipsind aceasta cunoas- tere, lumea ar aparea lipsita de unitate, de sens, de noima. 241 Printre ace.’jti ,,subtili”, trebuie poate numarat Anaxagoras, care incercase sa concilieze ,,fizicalisniul” ionic cu un principiu teleologic — Nous-ul, adica ,,Intelectul”, ,,Gindul”. 242 Cum se va vedea, Binele, pentru Platon, este nu doar supe- rior gindirii, intelectului, dar chiar si fiintei. Aceasta fiindca — pescmne — „ceea-ce-este” este in virtutea unui sens, care ii ex- plica, ii motivcaza existen^a. Or acest sens superior e numit de Platon „Bine” si el apare, astfel, drept izvor a ceea-ce-este, cit si a ceea-ce-poate-fi-gindit. Fiind insa superior gindului si fiintei, cum poate fi Binele definit $i gindit ? Platon.nu ne-o spune, iar micul mister iscat in jurul acestei probleme a facut ca in Antichitate expresia „Binele lui Platon”, t4 too IIXiiTcovoi; t&yaQbv, sa de- vina proverbiala, insemnind ceva indoielnic si greu de in^eleS (v. C. Ritter, vol. I, 193). Stim, pe de alta parte, ca, la batrine^e, Platon a *,inut o prelegere despre Bine (rcepl TOfaOou) care a atras mul^i ascultatori. Cea mai mare parte a acestora au plecat insa de- zamagi^i, din pricina caracterului abstract si matematizant al expu- nerii. Probabil ca inca din timpul redactarii Republicii invaf.atura despre Bine avea, in cadrul Academiei, un caracter esoteric, apar- ^inind „doctrinei nescrise” (fiypaipa 86y|xaTa), pe care un Kramer a incercat sa o reconstituie. 242>(« j oc ,j e cuv j n te : 76×0? inseamna ,,odrasla”, dar are si sen- sul de „dobinda” — ,,puii” facu£i de banii depu^i. 243 lata schema acestei analogii, sau, mai degraba, acestui sis- tem de proporfti : 1. locul vizibilului (to 6paxov) — locul intcligibilului (t6 VOYJTOV) 2. vederea (8i}”?) — cunoasterea (yvZaiz) 3. obiectul vederii (to opocra) — obiectul cunoasterii (to vo7)i;a, E8£oa) 4. izvorul vederii, Soarele (^Xio?) — izyorul cunoasterii, Binele 5. ochiul (8[i[ia) — intelectul (vow;) 6. mediul vederii, lumina (9S1;) — mediul cunoasterii, adeva- rul (4X^)8sia) 7. devenirea {fiveaiz) .— fiin^a (ouerta). Sa se observe caracterul ..natural” al acestei analqgii : ea nu este o constructs artificials destinata scopurilor educa^iei, ci este o analogie NOTE 471 esentiaja, infiin^ata. de uatura insiisi. De aceea, Soarele si domeniul vizibilnlui joaca doua roluri : 1) Ele sint ,,emana£ii”, /.odrasle” autentice ale Binelui si ale domeniului inteligibilului, pe care le reproduc, dupa puterea lor. 2) Servesc, in chip didactic, drept sim- bolori, drept mijloace de aproximativa intelegere a realita£ilor supraordonate lor. Pentru Platon, semnificantul este, adesea, pro- dusal, efectul semnificatului : seinioza are un substrat ontologic. (Vezi, pentru alte aspecte ale analogiei, si Anexa). 244 Asadar, toate aceste rela^ii analogice sint prezentate de Platon ca alcatuind o ,,opinie” si nu ca ceva sigur. Faptul ar putea fi, desigur, felurit interpretat. In ceea ce ma priveste vad aici mai pu^in o nesiguran^a a lui Platon, cit inca un mod de a prelungi ficjianea socratica. Socrate trebuie sa simuleze incertitudinea, daca vrea sa nu-si „iasa. cu totul din rol”. Vezi si Wilamowitz-Moel!en- dorff, p. 333. 246 Joe de cuvinte : ,,peste eel vizibil” (6paTou), ,,peste cer”, oupavou. In plus, cuvintul ,,cer”, oupav&s, era, dupaunele etimologii din vremea lui Platon (v. Cratylos, 396 c) derivat de la 6p5v> ,,a vedea”. a4 ‘ Trei lec^iuni : tea, iv’ ‘iooc — ambele avind sensul de „part egale”, si dcviaoc insemnind, dimpotriva, „par£i inegale”. Asadar, in ce fel divide Platon Linia ? In par^i egale, sau inegale ? Schneider, Steinhart, Adam, Diez, Robin, precum si alfi interpret, in gene- ral mai recen£i, opteaza pentru ,,par£ile inegale”, la fel face si C. Ritter, dupa cum facuse si Sclileiermacher. Ce seinnificafie ar avea, in acest caz, raportul dintre cele doua diviziuni, ca si eel identic, dintre subdiviziunile i’iecareia dintre cele doua. par£i ? Unii (Diez) au presupus ca el simbolizeaza difereufa in gradul de ,,claritate” dintre nivelele fiiafei cit si dintre cele, corespunzatoare, ale cunoasterii. Au dat, astfel, dimensiunea maxima segmentului ce reprezinta inteligibilul si, in cadrul acestuia, celui ce reprezinta inteli- gibilul ,,nepostulabil”, deoarece acestea se bucura. de maxima cla- ritate §i certitudine. Altii, precum Robin, au procedat invers : au socotit ca. nu gradul de claritate sta drept criteriu al dimensiunii segmentului corespunzator, ci capacitatea imita^iilor de a fi totdea- una mai numeroase decit modelul imitat. In aceste conditii subdi- viziunea ce reprezinta umbrele si reflexiile ar trebui sa fie cea mai mare, ar urma cea a obiectelor reale, apoi cea a entita^ilor matema- tice si conceptuale care sint ilustrate cu ajutorul obiectelor reale, pentru ca cea mai mica diviziune sa apar^ina inteligibilului ,,nepos- tulabil”. Fie doar si din existen^a acestor pareri diametral opuse, ne dam seama ca Platon nu precizeaza deloc care dintre nivelele sale ontologice si epistemologice corespund unor linii en extensie mai mare sau mai mica ; si ne ‘putem intreba daca, intr-adevar, el se gindeste la o extensie mai mare sau mai mica a acestor diviziuni. Aceasta ipoteza, ce ar presupune adoptarea lec^iunii ,,in par^i egale”, are toate „sansele sa fie intarita, daca observam ca to£i au- torii care sus^in formula ,,par^ilor inegale” par sa. isi inchipuie ca, divizlnd de doua ori Linia, asa cum le-o spune Platon, vor ob^ine patru segmente, ale caror dimensiuni sint crescatoare. 472 ANDREI CORNEA Or, sa luam o linie si sa o divizam de dona, ori, potrivit aceluiasi raport : A B C D E AC Vom avea = k (1) : CE (2). AB CD BC _ DE _ Dar, conform proprieta^ilor proportiilor, Tin rela^ia (2) rezulta: AB + BC CD + DE = (3). De aici, prin uermutarea mezilor, se BC DE AB + BC BC obtine : ■ = (4) ; pe de alta parte, (1) se poate icrie * CD + DE DE V si astfel : AB + BC = k (5), iar din (5) si (2) rezulta: AB + BC CD + DE CD + DE CD ., BC CD = — = k (6). Insa, din (4) si din (6) se obtine: — = — (7), DE DE DE de unde rezulta evident BC = CD (8). Cei mai mutyi dintre interpret care au optat pentru lecfciunea ,,par^i inegale” — indiferent care dintre cele doua variante a fost avnta in vedere — nu au observat ca, din motive strict geometrice, ultima diviziune a inteligibilului si prima diviziune a sensibilului ajung sa fie reprezentate prin segmente egale. Ceea ce inseamna, fie ca gradul de „claritate” si de „certitudine” ale celor doua domenii sint identice, fie ca intre originale si copiile lor nu apare nici o dife- renjia de numar. Ambele ipoteze sint absurde. Mai ramine sa credem (dupa cum sugereaza Cross-Woozley) ca Platon nu si-a dat seama de consecin^ele geometrice ale teoriei sale. Ca mul^i filologi pot ignora cu seninatate geometria elementara, nu este ceva nici anormal si nici, la urma-urmelor, prea blamabil ; dar a pretinde ca Platon, care pusese sa se graveze pe poarta Academiei ,,Nu intra aici cine nu este geometru'”, era atit de ignorant, mi se pare a fi nu numai stra- niu, dar si insultator. Mai bine este, asadar, sa acceptam lec^iunea „in parti egale” srsa construim Linia in felul urmator : planul ontologic planul epistemologic inteligibil vizibil 1. inteligibilele non- postulabile 2. inteligibilele pos- tulate, realita^ile mateniatice 3. obiectele sensibile 4. umbre si reflexii intelectul pr.r ‘v. •lei intelec* m;»ntic(8i<ivoio) reprezentarea (elxaeriorj E NOTE 473 Cum se poate vedea, am construit Lima vertical, desi Platon mi indica direct aceasta particularitate. Dar legatura dintre analogia Liniei si cea a Pesterii care urmeaza, permite sa credem ca. Platon a avut, intr-adevar, in vedere o linie verticala. In aceste condi^ii, de egalitate a celor patru segmente, se pune iutrcbarea in ce fel sirabolizeaza Linia diferentele in „claritate” dintre nivelele ontolo- gice ? Cred ca pur si simplu prin pozi^ia lor relativa : cu cit un seg- ment este asezat mai sus, cu atit ,,claritatea” nivelului desemnat este mai mare, si invers. **’ Am tradus prin ,, postulate” termenul grec {nzaBe^zi<;- Decalcul ,,ipoteza” cred ca. ar fi putut induce in eroare. a ” Este vorba, nu numai despre figuri geometrice, ci si despre corpuri, alcatuite in vederea studiului geometriei in spa^iu. „* Am tradus prin doua expresii ,,mai sigur, mai clar” termenul grec axfimepov care are, in fapt, ambele sensuri. La Platon, clarita- tea unei idei este strins asociata cu certitudinea sa, adica cu ade- yarul ei (v. Anexa). 250 lermenii folosi£i de Platon pentru descrierea realita^ilor epistemologice corespunzatoare celor ontologice sint dificil de tra- dus, fiind, de aceea, reda^i foarte diferit de feluri^ii traducatori. Am tradus voO?, vAujctk; prin ,,intelect pur”, Siavoia prin „inteligenj:a analitica”, izlaTv; prin ..credinta” (mai corect ar fi fost, poate, ,,incredin$are”), iar eixacrta prin ,,reprezentare” (in sensul de ima- gine conjecturala §i neverificata). 251 Analogia cu Soarele punea accentul, cum s-a putut vedea, pe distinc^ia relativ transanta dintre cele doua domenii : inteligibilul si vizibilul. Acest fel de a vedea lucrurile este, probabil, mai ,,primi- tiv”, corespunzind, eventual, mai bine concep^iei socratice si avin- du-si radacinile in concep^ia eleata si, poate chiar, orfica. Analogia cu Lima, dimpotriva, subliniaza caracterul treptat al trecerii de la vizibil la inteligibil, integrarea mai puternica a domeniilor intre ele., ,,Platonismul autentic” este aici mai clar. Din acest punct de vedere, s-ar putea afirma ca analogia cu Linia apare, fa^a. de cea cu Soarele precum ,,antiteza” fa^a de ,,teza”, in pofida numeroaselor elemente pe care ambele le au in comun. In aceste conditii, cea de-a treia analogic, cu Pestera, unifica atit aspectele ce marcheaza opozrfia, cit si cele ce marcheaza continuitatea dintre regnuri, putind fi ast- fel socotita un echivalent al ,,sintezei”. 342 Expresia greaca ava7re7tTa[i.svi]v Trpii; t6 ya>q t^v etao Sou txoixsTi (jtaxpav -zap’ <£ratv t6 ctTt^Xaiov lasa mult de dorit in privintcv precieiei ; de aceea ea a fost destul de diferit si de neclar tradusa. lata citeva exemple : o traducere franceza de la 1794 suna astfel : ,,ayant (pestera — n.n. A. C.) dans toute sa longueur une ouverture qui donne une libre entree a la lumiere.” Schleiermacher traduce : einen gegen das Licht gooffneten Zugang liings der ganzen Hoale. . . „, Chambry ofera versiunea urmatoare : „ …dont 1’entrSe, ouverte a la lumiere, s’dtand sur toute la longueur de la facade.” L. Robin, la rlndul sau traduce : „ . . . possedant (pestera — n.n. A. C), tout le long de la caverne, une entrde qui s’ouvre largement du cote du jour.” Iar O. Apelt, in fine, in^elege acelasi lucru in felul urmator : ,,mit lang nach aufwartz gestrecktem Eingang, entspre- chend der Ausdelinung der IlOhle”. Cred ca toate aceste traduceri. 474 ANDREI CORNEA intr-o masura mai mare sau mai mica, ignora san exprima. imprecis (Apelt) faptul ca in pestera trebuie sa nu pdtrunda lumina zilei, focul fiind singura sursa luminoasa de aici. Spre a intelege corect ce vrea Platon sa spuna, trebuie avute in vedere, cred, dous aspecte : mai intii faptul ca. eictoSoi; nu inseamna pur si simplu ..intrare”, ci ,,drum de intrare”, el trebuind six fie inteles, asadar, ca un fel de culoar care leaga pestera de lumea de afara. Apoi, for- mula reap’ iSttkv to a7t7)Xatov nu inseamna neaparat ,,de-a lungul intregii pesteri”, asa cum a fost in’feleasa in general, ceea ce mi se pare destul de lipsit de sens. Ea poate, la fel de bine, insemna „in comparatie cu intregul pesterii”, cu alte cuvinte cu dimenaiunile totale ale acesteia. In fapt Platon spune ca druirml este [iocxpa, adica lung, luat prin comparatie cu pestera., ceea ce inseamna ca lumina soarelui nu va ajunge inauntru si ca iesirea prizonierilor va fi dificila (515 e). 253 aaipecTTEpa tcov Seixvu^evuv, ceea ce inseamna si ,,mai clare decit cele aratate”. Citeva rinduri mai sus, aceleasi umbre pareau a fi aX7)9eCTTEpa f\ toc vuv Sei–tvu(ieva, ,,mai adevarate (lit. „mai evi- dente”) decit cele aratate”. Identificarea adevarului cu evidenta este foarte limpede aici. Vezi Anexa. 263 ti< Focul este vazut, desigur, ca un fel de „reproducere”, si in acelasi timp ca un „efect” al soarelui. 264 d7to(iavTeu6(ievoi;. Oamenii din pestera ,,prezic”, ,,conjectu- reaza” ce se va intimpla in baza unor date empirice. Ei nu cunosc cauzele si sensul fenomenelor pe care le inregistreaza. si le prevad. Vezi si nota 225. 256 Od., XI, 489-490, versuri citate si la 386 c. E interesant ca la 386 c Platon ceruse ,,stergerea” unor atari versuri, ca fiind dauna- toare educatiei tinerilor. Acum insa, ele sint puse sa. ilustreze o reactie normals a filosof ilor intorsi in pestera si, cum se vede, Platon pare sa fi uitat ca. le-a izgonit. — Hadesul era, cum se stie, consi- derat un loc al umbrelor, lipsite de consistent. Cu ajutorul acestei evocari homerice, Platon sugereaza via^a mizerabila a oamenilor obisnuiti, condamna^i la o existenta. asemanatoare celor din impa- ratia mor^ilor. 256 Aluzie, desigur, la procesul si la condamnarea lui Socrate, acuzat de a-i fi corupt pe tineri. 257 Alegoria Pesterii raspunde si reia celelalte doua imagini analogice prezentate mai inainte : cea a Soarelui si cea a iLiniei (v. si nota 251) : domeniul vizibilului corespunde pesterii, iar do- meniul inteligibilului corespunde ,,lumii de sus”. lata si o schema a coresponden^elor dintre analogia cu Linia .si cea cu Pestera : Lima 1. reflexii, umbre 2. obiecte reale 3. entitatile niatematice 4. Tdeile Pestera — umbrele artefactelor proiectate pe zidul pesterii — artefactele purtate inaintea focului — reflcxiile obiectelor reale — lucrurile reale NOTE 475 ha. aceasta s-ar mai putea adauga citeva observafii : a) Soarele si lumea obiectelor vizibile si reale func^ioneaza in cadrul acestor imagini analogice cu un dublu rol : attt cu eel de semnificat (Soarele este .sirabolizat de focul din pestera), cit si cu cei de seinnificant (Soarele simbolizeaza Ideea Binelui). Pocul si lumea din pestera intr-un caz, si Binele si lumea iuteligibilului 5n celalalt caz, tin au decit un singur rol : de semnificaut, respectiv de semnificat. lutre semnul pur, lipsit de orice realitate intrinseca si seusul pur, lipsit de orice virtute simbolica, domeniul „vizibilului”, adica lumea reala constituie veriga de legatura. b) Linia iufafiseaza static, ,,diagramatic” o situatie dinamica., determiuata de un inteus efort ascensional. c) Platon indica faptul c;l starea ,,normala” a oamenilor ar fi cea a prizonierilor din pestera, condamnati sa priveasca doar umbrele unor imitatii. Or, acest prim stadiu, corespunde, conform analogiei cu I<inia, reflexiilor si umbrelor obiectelor reale, a caror cunoastere face apel la ,,reprezentare”, eixaaioc . Totusi, omul obisnuit are acces nu numai la asemenea reflexii, ci si la lucrurile insele, pe care le cunoa.ste prin facultatea superioara. a ,,credin^;ei”, ida-nt;. Acest stadiu secund insii corespuude oamenilor care, desi se afla inca. in pestera, au invatat sa priveasca artefactele si focul insusi. Bste aici o nepotrivire ? Cred ca se poatc considera ca prizonierul legat in pestera cu fa£a la perete simbolizeaza nu omul ,, normal” in general, ci ,,omul politic comun” al ceta^iior grecesti, amagit de retorica si ale carui convingeri nu se bazeaza pe cunoasterea situa^iilor reale, ci pe ,,ceea ce se spune” despre aceste situa^ii. Pe de alta parte, m lumina celor spuse in Partea a V-a, in legatura cu artistii, se poate crede ca. oamenii amagi^i de umbrele unor imitatii sint si cei ce se lasa cuceriti de farmecul picturii .si al poeziei. Cit despre omul ce, in pestera fiind, priveste artefactele si focul, acesta il simbolizeaza pe practicianul onest, pe eel ce are o ,,dreapta opiuie” asupra lucru- rilor, fiind insa lipsit de ,,stiin£a”. 358 Evident, se face aluzie la teoria platonica. despre stiin^a ca ,,rememorare” (anamnesis). Cf. Menem, 81 a sqq., Phaidon, 72e-76d. 269 „Mareafa lui striilucire”, too 6’vtoi; -6 cpxvo-nrrov. 3-ar pa- rea, de aici, ca Platon socoteste Binele ca facind parte din ,,ceea-ce- este”, din ,,Fiinfa”, desi la 509 b el il socotise transcendent aces- teia. Nu cred insa. ca expresia lui Platon trebuie luata. stricto sensu ; prin ceea-ce-este, Platon are aici in vedere, probabil, intreg domeniul iuteligibilelor, in cadrul carora, intr-adevar, Binele pare a fi partea ,,cea mai luminoasa.” si ,,mai adevarata”, daca neglijam diferen^a specifica intre Bine si Inteligibil. ;.; s«o ^ xspi^yuY^,; tiyvq. Pentru a se ajuuge la adevarata stiin};a — crede filosoful — nu este suficienta o remarcabila dez- voltare si antrenare a inteligentci , nici o multiplicare a cunostintelor, asa cum credeau sofistii si cum credem si noi azi. Ci trebuie ca intreg sufletul sa se ,,intoarca spre lumina”, sa. se sckimbe, sa sufere lao- lalta cu organul prin care cunoaste .si sa biruie piedicile impreuna cu acesta. Astazi nu ne intereseaza. care sint calitajile sufletesti, sen- sibilitatea, insusirile morale ale unui matematician, biolog, ori fizician, atunci cind dorim sa-i utilizam strict in cadrul profesiei lor. 476 ANDREI CORNEA ci numai performance lor intelectuale. Valorile intelectuale sint, astfel, separate de cele etice si acelasi lucru se intimpla, in mare parte, si in arta. Or, exact aceasta scindare interioara i se parea lui Platon o bariera puternica dinaintea oricarui proces veritabil de cunoastere si, de aceea, unificarea interioara, oikeiopragia devenea atit condi^ia, cit si scopul acestuia. 2,1 E interesant ca Platon se refera la cetatea sa ,,buna”, guver- nata de filosofi, si nu la cetatile reale. S-ar fi putut crede ca cei de aici se afla macar in ,,stadiul doi”, al celor ce privesc focul, nemai- fiind inlantui^i sa vada doar umbrele. Caci in aceasta cetate, nici tehnicile „raimetice”, nici amagitoarea retorica nu-si au locul. 262 De fapt, Adcimantos fusese eel care se intrebase daca nu cumva paznicii sint mai nefericrfi decit ar fi putut sa fie (419 a). 2.3 Grecii vorbeau despre ,,regcle” si nu despre „regina” albinelor. 2.4 lata reluata ideea, schrfata deja in Partea I (347 b — d), ca bunul cirmuitor nu apuca frinele de bunavoie. 265 Este vorba, desigur, despre persona je mitolojxice precum Dioscurii sau Persephone, care ramin la Hades o parte a anului, ur- cind la lumina si m Olimp cealalta parte. Din nou, lumea ,,normala” este comparata cu Hadesul. V. nota 255. 266 Exista un joe, ,,de-a scoica”, ioxpaxivSa, in care o scoica alba pe o parte, si neagra pe cealalta, era aruncata spre a se vedta, dupa felul cum va cadea, care dintre jucatori va avea ini^iativa iocului. Se striga, in momentul aruncarii, ,,noapte sau zi?”. Platon viea sa spuna : nu-i vorba de un joe, de trecerea intimplatoare dp la ,,noaptc” la ,,zi” in jocul ,,de-a scoica”, ci de o trecere inteirfio- nata si meditata de la o ,,zi intunecata. ca noaptea” la „ziua cea adevarata”. 2.7 Platon se refera la unele tragedii ale lui Eschil, Sofocle si Euripide, in care aparea Palamedes in rolul de descoperitor al calcu- lului. De asemenea, Gorgias, in Apdrurea lui Palamedes, ii pusese acestuia in seania descoperirea aritmeticii. Trebuie, pe de alta parte, spus ca grecii faceau o distinc£ie intre ,,calcul” (XoyiaTix-})) si ,,aritnietica’ , adica .^tinrfa numarului” (dept 0(jieTixy)) . 268 Ideea numarului se naste asadar din principiul logic al noncontradicfiei : Atita vreme cit anumite predicate sint congru- tnte intre ele subiectul lor poate fi socotit a fi r.nic. Dar daca predi- cated sint contradictorii, trebuie admisa o dedublare a subiectului, si astfel isi face apari^ia Dualitatea. 2.8 In aritmetica greaca Unul nu era socotit ca fiind, propriu- zis, numar. 270 S-a pus intrebarea, in ce fel realita^ile matematice — nume- rate sau formele geometrice — corespund celei de-a treia diTiziuni a Liniei (inteligibilelor inferioare). Pe de o parte, se crede ci Platon vedea entitafile matematice ca un intermediar intre Idei si lucrurile sensibile (corespunzind, deci, celei de-a treia diviziuni a Liniei, por- nindu-se de jos) : La fel ca Ideile, numerele poseda permanen^a .si stabilitate ; dai. ia fel ca lucrurile sensibile, ele sint multiple si nu unice. Aceasta interpret pre e.ste -prijinitft de Aristotel care afirma explicit ca Platon gindt a numerele drept un intermediar intre cele doua. ordine mai sns ammtite. Pe de alta. parte, Platon se refera une- NOTE 477 ori la numere, la Unu, sau la figuri geometrice, avlnd in vedore Ideea acestora : Monada, Dyada, Circularitatea, Rectiliniaritatea (v. 438 e) etc. In aceasta situate, „numerele” devin Idei si ocupa cea de-a patra diviziune a L,iniei. Dar la acestea nu se poate ajuiige decit studiind numerele sub aspectul lor matematic (v. L. Robin, La tkeorie platonicienne des Idees et des Nombres.) * 71 Orice lucru sensibil unic, de exemplu, un segment, poate fi divizat sau multiplicat. Dar Unitatea insasi nu poate fi divizata nici multiplicata, nici nu se poate ob^ine o unitate mai mare si una ruai mica etc. 272 Cf. Isocrate, Antidosis, 26.6. 273 jju cre( 3 C a este o contradicjie cu 509 b unde Platon soco- teste Bineie mai presus de ceea-ce-este, cum crede Diez. Vezi si nota 259. 2M Evident, geometrii, referindu-se la realitatile matematice, discuta cu ajutorul unor diagrame sensibile, de unde si limbajul lor, care poate induce in eroare. Sa se remarce, pe de alta parte, ca foloasele practice ale stiin^elor, atit de importante pentru cei dc astazi, nu reprezentau, pentru Platon, decit un scop secundar si nesemnificativ al acestor discipline. 2,1 ,,Cetatea cea frumoasa”, in greceste „Kallipolis”. 27 * Geometriain spa^iu, sau stereometria, cum o numeau grecii, fusese totusi abordata deja de catre pythagoricieni (ex. Archytas). Cu adevarat insa, ea pare sa fi fost constituita chiar in cadrul Aca- demiei, de catre Theaitetos, dezvoltata apoi tot de catre un „acade- mic”, Eudoros din Cnidos, spre a fi apoi codificata in Elementele lui Euclid. (V. A. Diez, in La Republique, vol. I, p. LXXIX.) — Ideea unui cadru institutional propice cercetarii, unde activita- tea colectiva sa. fie stimulata. de catre o autoritate, trimite, de aseme- nea, la Acadeniie, a carei contribufie la dezvoltarea matematicilor antice ramine decisiva. 277 Aritmetica studiaza numerele, ce au un caracter unidimensi- onal, putind fi figurate printr-o dreapta. Geometria plana studiaza numerele ..patratice”, in dona dimensiuni, ocupindu-se de supra- le\z, stereometria — numerele in trei dimensiuni (corpurile), in timp ce astronomia (ca si armonia, cum se va vedea) are de-a face ca miscarea corpurilor. 278 Astrele, ca si miscarile lor sint, pentru ,,adevaratul” astro- nom, ceea ce sint numerele pentru ,,adevaratul” matematician : desi nepieritoare, egale cu sine si incoruptibile, astrele sint totusi vizibile si se misca, reprezentind astfel un termen de legatura dintre lumea sensibila ,,sublunara” si lumea cu adevarat inteligibila a Idei- lor. 279 Incoruptibilitatea cerurilor, care lui Platon, cum se vede, i se parea relativ stranie (v. A. Diez, La Republique, vol. II, p. 169 nota). avea sa fie totusi transformata in dogma de catre Aris- totel in De caelo. 280 Aluzie, desigur, la „muzica sferelor”. 281 Existau, in Grecia, doua scoli muzicale. TJnii — pythagoricii defineau intervalele in baza raportului dintre lungimile a doua corzi ce produceau sunetele respective. Astfel, o cvarta era definite prin raportul 3/4. Cealalta scoala, a „muzicienilor”, socotea intervalul 478 ANDREI CORNEA ca fiind compus din mai multe tonuri 91 semitonuri, pe care le sta- bileau experimental. Cvarta (Sii Teaaapoiv) era, astfel, compusa din doua tonuri si un semiton. Ei se straduiau chiar sa divizeze 51 seinitonul in sferturi de ton, ceea ce punea la grea incercare urechile. 284 „Preludiile legii”, t& 7rpooi|jua too v6uoo. Joe de cuvinte : vAjioi; inseamna. atit „lege”, cit 51 un anume tip de compozitie mu- zicala. Dincolo de acest joc de cuvinte transpare ideea lui Platon ca. structura ceta^ii, deci si legea sa sint asemanatoare cu o structura muzicala. 288 Platon rauiine destul de evaziv in definirea mai precisa a dialecticii, in felul in care el o in{:elege aici. In orice caz, in Phile- bos si Theaitetos, filosoful va in^elege prin ,,dialectica” arta de a integra si de a distinge genurile si speciile, spre a se gasi definifia apropiata fiecareia. In acest pasaj din Republica, dialectica pare a £i vazuta mai degraba drept a inetoda „sinoptica”, ce urmareste redu- cerea multiplicita^ii la unitate si la Ideea Binelui. V. Adam, Repu- blic, pp. 168 — 179; H. Gadamer, Platons Dialeklischo Etik, Leipzig, 1931. 284 Dupa cum se vede, nici ceea ce modernii numesc ,,stiinta” nu 1-ar fi mutyumit pe Platon. Caci el cere de la adevarata stiurfa, nu numal capacitatea de a conjectura si de a depista legi, ci si pe cea de a ,,sti”, de a cunoaste Adevarul si Sensul lumii. S-ar putea raspunde, in felul lui Auguste Comte, ca asemenea pretentii ,,meta- fizice” sint ruinatoare pentru stiin^e carora nu fac decit sa le blo- cheze progresul. I<a acestea, Platon ar putea, eventual, susjine ca ruinate ar fi, in aceasta situate, nu stiin^ele, ci aplica^iile practice ale acestora, eficacitatea lor si ca pe el nu-1 intereseaza eficacitatea inaintea binelui. 286 De la ,,Nu, desigur” pina. la ,,Da” text corupt, stabilit de editori in baza unor conjecturi. 28« platon foloseste aici termenul ,,stiinta”, emcsTr^y), in sen- sul iu care in analogia cu Linia folosea terineuul ,,intelect pur”, vous, v67)ctk;. 287 Cum se stie, irationalitatea unor raporturi geometricc, a dia- gonalei patratului fa^a. de latura, de exeiuplu, avea, pentru pytha- goricii care le descoperisera, anumite conota^ii negative. Platon preia aici, mai in gluma, mai in serios aceste conota^ii, coiuparind neimplinirea intelectuala a tinerilor prost educa^i cu ira^ionalele geometrice. 288 Adevaratul Socrate obisnuia sa ia in ris pe oricine se arata prea serios si prea pornit in legatura cu un subiect pe care nu il cunostea foarte bine. Dar daca el insusi s-ar arata prea serios, ironia sa ar trebui sa devina reflexiva, de vreme ce nici Ideea Binelui, nici alte chestiuni conexe nu an fost demonstrate fi rezolvate indestula- tor. Realitatea este ca. un Socrate prea grav, prea serios, prea indir- jit este — o simte bine Platon — o imposibilitate. lata de ce, nu e ran ca, „dublura” sa. se ia uneori in raspar, ca gravitatea tonului sa. fie uneori intrerupta, daca se doreste ca fic^iunea dialogului socratic sa fie intre^inuta. 28» Aceasta perioada corespunde efebiei atice, in timpul careia tinerii atenieni se instruiau in minuirea armelor si primeau sarcina de a apara anumite posturi de paza, sau frontierele. NOTE 479 290 Cf. Criton, 50 d. 291 Trebuie observat ca Socrate insusi obisnuia sa puna asemenea intrebari tinerilor — ce este frumosul, ori binele — trezind astfel spiritul critic al acestora. Critica atunci Platon faptul ca maestrul sau incredin^a unor oameni prea tineri si insuficient pregatrfi moral acest periculos instrument care era dialectica ? Cf. si discu^ia de- spre ,,misologie” din Phaidon, 90 c. 292 Adica dupa ce au implinit 35 de ani. 293 „Unor spirite bune”, 8aE|xoai, (lit, „unor daimoni”) ; ..obladuifi de spirite bune”, eiSatjiocri, ceea ce inseamna de fapt, ,,fericiti”. Am tradus astfel, spre a salva ceva din figura etimolo- gicii de care se serveste Platon. 291 Cf. 361 d dar si Politicul, 311 c. 290 Vezi, pentru aceasta comparafie, nota 83 la Comentariul lui Hermeias la Phaidros, in Platon, Opere, vol. IV. 296 ,,Principatele”, 8 uvocaTeioti, se refera, probabil, la annmite regate ereditare din Thessalia. Cit despre ,,regalita^ile de cumpSrat”, clvrp-otl fDccoiXeiai, ele au in vedere, poate, regimul ,,sufe^ilor” de la Cartagina. „‘Vezi Odiseea, XX, 162-163. 298 Lit. ApiaToxpocTta. Spre a nu crea confuzii, nu am folosit decalcul ,,aristocraJ;ie”. 299 Asa isi incepe Homer Iliada, referindu-se la vrajba iscata intre Agamemnon si Anile, pricina a mari nenorociri pentru oastea aheilor. lata ca si de data aceasta, rezultatul „vrajbei” va duce la un fel de „epopee”, sau, mai degraba, la un ,,roman”, eel al decaderii unci familii si a unui stat. E un admirabil roman, chiar daca extrem de sumar, plin de vitalitate si de adevar, ce se desfasoara pe doua planuri (colectiv si individual) care se explica si se lumineaza reci- proc. Din acest punct de vedere, sa se observe maniera psihologica. prin care Platon explica vicisitudinile politice, cit si cea ..politica” iu care el lamureste psihologia individului. Totul, desigur, se bazeaza pe fundamentala analogie stat — suflet. 300 Se vede de aici ca pentru Platon, Kosmos-ul, cu toate revolu^iile sale, se asociaza strins individului si societa^ii. Exista o ordine si un plan universal care se regasesc mai intli la nivelul Kosmos-ului, apoi la eel al cetafii, si in sfirsit la eel al psihologiei §i fiziologiei individuale. Tenia va fi dezvoltata in Timaios, urmind sa influen^eze profund gindirea europeana ulterioara (v. Philon din Alexandria, neoplatonism, scolastica. etc.). Pina ast&zi, sensul pe care il dam cuvintului „lege” (lege juridica si lege a naturii), cit si semni- ficatia moderna a cuvintului „revolu{:ie” pastreaza amintirea aces- tei conceptii care a dominat gindirea europeana doua mii de ani. 301 Calculul ,,numarului nuptial” a dat multa. bataie de cap inter- pretilor inca din antichitate (v. Proclos, In Rempublicam) , solu- fiile fiind desigur variate, datorita caracterului abstrus al exprimarii platonice. Traduc, in continuare, solu£ia oferita de A Diez, la pp. 9 — 11, vol. Ill, La Ripublique, col. ,,Guillaume Budtf”, Ed. „I<es Belles Lcttres” : ,,Ipotenuza triunghiului dreptunghic domino, latu- rile ungliiului drept, patratul sau fiind egal cu suma patratelor ace- lora (Alex., In Met., 75, 20 — 26 H). Triunghiul dreptunghic tipic are drept laturi 3 si 4, pentru ipotenuza 5. Suita inmultirilor 480 ANDREI CORNEA (3 x 4 x 5) (3 x 4 X 5) (3 x 4 X 5) (3 X 4 X 5) prezinta intr-ade- var 4 termeni si trei intervale. Or, se pot afla si alte dispuneri ale acelorasi termeni, de ex. (4 x 3 x 4) (5 x 4 x 5) (3 X 3 x 3) (5x4x5) etc. Sint socotite similar e cuburile (3x3x3), lipsite de similitudine numerele ,,solide” de tipul (3x4x5), crescatoare, doua laturi egale, si a treia rnai rnare (4 x 4 x 5), descrescdtoare — al treilea terrnen mai mic (4 x 4 x 3) ; cf. Proclos, In Rempubhcam, II, 36 Kr. Nicom., In Arithm. 107 H, Theon, 41 H, 70 D. Epitri- tul (3 si 4) multiplicat prin 5 forrneaza produsul-baza (3x4x5) care, multiplicat de trei ori el insusi da (3 X 4 x 5)* = 12.960.000. Pus sub forma x 2 x 100 2 sau (3 X 4 X 3)(3 x 4 x 3)(5 x 4 x 5) (5 x 4 x 5) = (36 x 36) (100 x 100^ = 12.960.000 – prima armo- nie. Cea de-a doua este alcatuita din doua. dreptunghiuri ce au o latura egala: a) 3» x 100; b) fie (7 2 – 1) x 100, fie (V50 2 – 2) x 100, ceea ce da (3 x 3 x 3) (5 X 4 x 5) (4 X 3 x 4) (5 X 4 X 5) = = (27 x 100)(48 x 100) = 12.960.000. Platon are in vedere aici construc^ia zisa a numerelor diagonale (Proclos, 25/7, Theon 43 H. 70 D), unde fiecare diagonals (ipotenuza.) devine latura si viceversa.” V. si Baccou, op. cit., pp. 477 — 478. 5,2 Traducerea se bazeaza. pe lecjiunea manuscriselor SsuTepov 84×4 YUji,vaoTix7)<;. Ea a f ost uneori emendata in Se6tep6v te yujivo- <jTix5js, ceea ce inseamna. ,,inferioara. (muzica) gimnasticii”. *•* Formula, homerica. * M Cum arata chiar Platon, aceasta prima, forma de degenerare a statului perfect (timarchia) seamana. cu constitutia spartana. „Periecii” formau, la Sparta, o clasa. productive, libera, dar aser- vita ,,egalilor”, adica spartanilor cu drepturi depline, ce nuseinde- letniceau decit cu razboiul si administra^ia ceta^ii. , , Slu jitorii” ar putea fi echivalentul ,,hilo£ilor” spartani, a caror condifie era foarte aproape de cea a sclavilor. 505 Aluzie la faimoasele ,,mese comune”, <r oaatTioc, ale spartani- lor, mijloc important pentru menfinerea coeziunii grupului conduca- tor. ,os Tot la Sparta se pot referi si dispre^ul pentru tot ce tine de spirit, clt si avari^ia, ramasa proverbiala, a lacedemonienilor. »•’ In ..timarchie”, principiul intermediar al sufletului, ,,inflaca- rarea”, t6 9u[ioei8es, este dominant, pe cita vreme, in cetatea buna acest principiu era pus sub control. 3,8 DupS. cum lumea vizibila era produsa de catre Soare, ea imi- tindu-si, dupa puturfa, creatorul, asa cum acesta insusi si intreaga lume Tizibila erau produsul lumii inteligibile, tot asa feluritele orin- duiri politice sint, rind pe rind, generate fiecare de catre orindnirea politica. mai buna. Coucep^ia despre istorie schi^ata de Platon se dovedeste astfel a fi intr-un deplin acord cu sistemul schtyat mai inainte. Aceasta conceptie istorica este exact opusul celei pe care noi o imbra^isam astazi : pentru moderni, trecerea timpului aduce progres in institu^ii si in orinduirile politice ; pentru Platon, aceeasi trecere a timpului conduce la regres si degenerare. Fara. indoiala ca. anumite observafii asupra condi£iilor concrete ale lumii grecesti — de eiem- plu ca democra^iile si tiraniile erau mai ,,noi” decit regimurile oligar- hice si aristocratice — il iudemnau pe Platon sa aiba incredere in teoria ,,degenerarii”. Sa remarcam, pe de alta parte, ca aceasta NOTB 481 ,,degenerare” poate fi intrerupta. Platon intrevede chiar doua meca- nisme de ..rlsturnare” a cursului descendent al istoriei : pfimul, ..artificial”, iudic;it in Republica, consta in interven^ia filosofilor. Cel de-al doilea rnecanism, ..natural”, va fi men^ionat in Legi : demiurgul distruge periodic cea mai mare parte din omenire, pentru a-i da posibilitatea sS se refaca, sa inceapa iarasi un ciclu involu- tiv. 809 Glaucon era expert in muzlca, asa cum se vazuse la 398 e. Cit despre faptul ca Glaucon dorea mereu sa fie prlmul, aceasta confirma acea tradi^ie care il face a pe Socrate sa-1 fi mustrat pe fratele lui Platon ce voia sa faca politica inca inainte de a fi implinit 20 de ani. 310 Omul cu adevarat superior se mul^umeste sa-i aseze la locul lor pe cei cu adevarat inferiori lui, fara insa. sa-i trateze cu bruta- litate. Cel ce nu stapineste insa. veritabila superioritate — cea a spiritului — simte nevoia sa-si exprime apetitul de putere prin stil ..autoritarist” si prin terorizarea subordona^ilor. 311 Acest ,,tata de isprava” este desigur adevaratul filosof, ce, traind intr-o cetate obisnuita, se intoarce asupra lui insusi (v. 496 d-e). 312 Adaptare a doua versuri din Cei sapte impotriva Thebei, 351 si 570. 313 Cf. Political, 298 c si 299 b. Vezi si Xenofon, Memorabilia, III, 9, 11. 314 Terrnenul oligarchia (ca si adjectivul si adverbul derivate) inseamna, de obicei, ,,puterea celor pu^ini”. Platon il face insa sa insemne ..puterea pu^inului”, adica ,.pu£ina putere”. In fapt, din mimarul redus al conducatorilor nu rezulta slabiciunea puterii lor. 318 Daca in omul ,, aristocratic” domina partea rajionala, daca in omul ,,timocratic” domina partea inflacarata, omul oligarhic este primal in care cuvintul hotaritor incepe sa-1 aiba partea apetenta, £m8u[i7)Ttx&v. Sa se observe ca aceasta din urma este aseniuita Marelui Rege al Persiei, simbol, pentru greci, al puterii sfruntate, tiranice, al hybris-uVai absolut. * 1 ‘ Astazi am zice ca ,,omul oligarhic” este un ..refulat”. *” Omul oligarhic este, asadar, reprezentantul perfect al etici contractualiste. El respecta legea si se comporta decent in societate, nu dintr-o pornire interloara, ci fiindca se teme de pedepse. 318 ..Imputlnat fiind ca putere”, AXtyapxixS? ; vezi nota 314. 31 * Platon ar f i putut sa aiba. in vedere conspira^ia lui Cinadon, la Sparta, crede Diez. — Pentru greci, innoirile politice, veci>rept<7(i6i; (lat. res novae) aveau, de obicei, o conota^ie negativa, pe care term e- nul romanesc nu o poate reda. 330 Cf. 507 a si nota 242bis. 321 Aceasta era procedura obisnuita in democratize grecesti, astfel incit tragerea la sor^i devenea sinonima cu democra^ia, cum rezulta din Aristotel, Rhet., I. 8, 1365b 32. 322 Cf. Aristotel, Politica, I, 1317a 40 ; „ln democratic, viafa este cum o vrea fiecare.” *”* Cf. Aristofan, Acharnienii, unde Dicaiopolis incheie pace separata cu lacedemonienii. 482 ANDREI CORNEA *** ..Blinde^ea fa}:a de cei judeca^i”, TtpaAxrii; evEuv. Se poale infelege si ,,linistea unora dititre cei condamnati”. 32 * Expresia greaca -spivoaTEi <icntEp ijpox; a fost inteleasfi fclu- rit de catre traducatori, datorita intelesului dublu al cuvintului ljpoi;. Acesta inseamna, desigur, ,,erou”, persona j al vechilor epopei si in acest sens este injeles, in general, de catre Schleiermacher, Apelt sau Baccou. Dar ^pco? mai inseamna si spirit al mor^ilor, ori stra- mos caruia i se consacra un cult spre a-1 linisti, a-1 face binevoitor si a nu-i ingadui sa devina o ,,fantoma”, un spirit raufacator. (E greu de precizat care dintre aceste accep^iuni ale cuvintului e cea primi- tive). In felul cum am tradus, urmindu-1 pe L. Robin, am incercat, pe cit este cu putin^a., sa redau ambele idei exprimate prin cuvintul i’lpoj^. Condamnatul a carui sentinja nu este pusa in aplicare se plimba prin oras ca o fantoma, parind ca nu este vazut si stingherit de nimeni ; dar in sfidarea pe care el, astfel, o aduce legii, apare si ceva „eroic”. 321 Acesta era, intr-adevar, cusurul democra^iei antice eel mai adesea criticat de un Platon, un Xenofon sau un Aristotel : trebuie recunoscut ca sistemul desemnarii magistraj:ilor prin tragere la sor^i favoriza aceasta suparatoare situatie. 327 Daca dorin^a de mincare nu ar fi satisf&cuta, am inceta a mai trai. Este primul criteriu care defineste dorhrfele „necesare”, al doilea fiind folosul ce decurge in urma satisfacerii dorin^ei. V. 558 d. 328 Sa se remarce, in aceste pagini, important data de Platon sciziunii interioare, cit si luptei ce se duce pentru a salva, sau a nimici unitatea sufleteasca si Kosmos-ul din sine. Nu cred ca gre- sesc socotind ca experien^a sciziunii, atit de admirabil descrisa aici, reprezinta datul psihologic primordial al Republicii si poate ca nu numai al ei. Or, Platon n-ar putea vorbi astfel si nu ar putea in^elege toate nuan^ele acestei lupte interioare, daca n-ar fi trait el insusi sciziunea si dedublarea. (V. Interpretare, pp. 63 — 64). 3S> Este vorba, desigur, despre ..bondari”, adica despre dorin- ^ele si placerile nenecesare. Inso^itorii lui Odiseu mincasera din hrana lotofagilor si nu mai voiau sa se intoarca acasa. Revenirea la sine este asemuita cu noslos-u\ odiseic. Tema va fi reluata .si de Tlotin in Tratatul despre frumos. 331 Joe de cuvinte : rcpsapus inseamna atit ,,batrin”, cit si ,,crainic”. 331 Pentru schimbarea semnifica^iei cuvintelor si a conota^iei lor in momentele de prabusire a moralitayi publice, v