Marius Tucă

Din primăvară am pus
Râsul tău într-o ramă
Mă uit la el cu jind, cu teamă
Dragostea noastră e cu soarele de-o seamă
Ştiai că e toamnă?
Că tăcerile noastre din piept
S-au preschimbat în rană
Mă mai iubeşti? Gândul tău mă mai condamnă?

Ştiai că e toamnă? – Marius Tucă

Tu eşti de fiecare dată în rol
Iar eu încerc să fiu în pielea ta
Jucăm după aceleaşi partituri
Dar parcă tu eşti mai tu
Iar eu sunt mai puţin eu
Încerc să mă agăţ de frumuseţea ta
Ca de un zmeu, ca de un zbor
Nu-mi ies paşii, nu mi se potrivesc aripile
Tu ai încredere mai mare în lumină
Eu mă risipesc în poeme nescrise
Aş vrea să-ţi dau o întâlnire
Într-un loc ştiut de amândoi
Dar mi-e teamă că timpul
S-ar putea juca fără emoţii
Cu ideea că iubim după orare diferite
Că fusele noastre orare
Au fost şi sunt toarse iremediabil altfel

Marius Tuca – din volumul „Un tren numit dorinta”

O să fugim unul de celălalt
Şi cu asupra de măsură
O să ne căutăm unul pe altul,
De-acum ne ştim de când lumea,
Ne vom întâlni mereu
La jumătatea drumului
Între da şi nu, între eu şi tu,
Între da şi tu, între eu şi nu,
Fericiţi da, despărţiţi nu,
Sfâşiaţi eu, translucizi tu.

Fuga din dragoste – Marius Tuca