Matei Visniec – Omul din care a fost extras răul

sddd

sde

Omul din care a fost extras răul este o radiografie a servituții voluntare în care ne aruncă societatea de consum și totală abandonare a criteriilor morale în viața politică. De ce Hecuba este piesa care forează în fundamentele lumii: acolo vom descoperi că o mamă a cărei durere devine mai apăsătoare decât greutatea însăși a Universului are dreptul să le ceară socoteală zeilor pentru cum au conceput lumea. În sfârșit, Cabaretul Dada este un omagiu poetic, polemic și critic adus curentului care, în 1916, la Zurich, în frunte cu un tânăr artist pe nume Tristan Tzara, originar din România, a dinamitat toate criteriile în artă. Omul în fața contradicțiilor sale, violența care se reproduce la infinit pe spirala istoriei, arta care a devenit un mare semn de întrebare: iată subiectele abordate de Matei Vișniec în aceste comedii tragice deghizate în fabule filozofice, dar care rămân înainte de toate niște povești adevărate despre noi și neliniștile noastre.

Matei Visniec - Omul din care a fost extras raul -

TRISTAN TZARA si toate celelelte personaje, intr-o stare de maxima oboseala, se aseaza pe marginea scenei. O sticla de apa trece din mana in mana. Un prosop cu care personajele se sterg de sudoare trece din mana in mana. O tigara trece din mana in mana.
– Destul…
– Domnilor, uitati-va la voi.
– Ati venit aici crezand ca va veti alege cu ceva.
– Iar acum sunteti dezamagiti.
– Vi se pare ca ati fost pacaliti.
– Si nici un va dati seama ca v-ati pacalit singuri.
– Daca v-ati vedea cum aratati, v-ar pufni rasul.
– Pe noi ne pufneste rasul, dar suntem politicosi.
– Nu radem niciodata de public.
– Nu ii spunem niciodata cat de tare ne dezgusta.
– Nu-l scuipam niciodata in fata.
– Exista o lege nescrisa a teatrului care spune: nu-i spuneti spectatorului adevarul, nu-l injurati, nu-l sictiriti, nu-l improscati cu noroi.
– Deci, dupa cum vedeti, nu va vom agresa cu nimic.
– Nu va vom trata de gandaci insignifianti si ingamfati.
– Nu va vom trata de orbeti, de capuse metafizice si de bubosi existentiali.
– Nu va vom spune ca nu aveti absolut nici o sansa.
– Nu va vom spune ca privirile voastre sunt pentru noi sinonime cu neantul.
– Totusi, sa nu credeti ca noi, de pe scena, nu observam nimic.
– Stim ca efortul nostru de a va trimite mesaje esentiale nu are nici un rezultat.
– Ca nu duce la nimic.
– Ca in creierele dumneavoastra nimicul este oricum de multa vreme cuibarit ca un sarpe.
– Stim ca ne-am agitat inutil, ca am dizlocat din univers cuburi enorme de frumusete, dar ca ale au ramas invizibile.
– Domnilor si doamnelor, imi pare rau, dar ceva, ceva tot trebuie sa va spunem.
– Privirile dumneavoastra sunt surde.
– Urechile dumneavoastra sunt mute.
– Simtul dumneavoastra olfactiv este orb.
– Iar tactilitatea dumneavoastra este balbaita.
– De fiecare data cand incercati sa intelegeti totusi ce va spunem…
– Din creierul dumneavoasta se aude un harait…
– Un harsait…
– O bolboroseala…
– Ca si cum Dumnezeu insusi ar vomita in creierul dumneavoastra…
– Zau, asa, nu ne-o luati in nume de rau…
– Va spunem toate aceste lucruri pentru ca totusi va iubim.
– Din punctul nostru de vedere sunteti spectacolul.
– Nici nu stiti cat ne amuzam seara de seara vazandu-va cum veniti…
– Cum luati loc pe scaune ca niste animale perfect dresate…
– Cum asteptati apoi sa se intample ceva…
– Spectacolul asteptarii dumneavoastra este zguduitor…
– Uneori ne emotioneaza pana la lacrimi, mai ales cand va vedem sincer convinsi ca trebuie sa ramaneti pana la sfarsit.
– Ne place atat de mult sa va vedem reactiile de pe fete…
– Sa va auzim eventual izbucnind in ras…
– Nici un stiti ce importante sunt momentele in care va intoarceti capetele unii catre altii pentru a va soptiti unii altora diverse imbecilitati la ureche.
– Si oricum, din punctul nostru de vedere ceea ce vedem noi nu este decat un singur cap.
– Altfel spus, pentru noi nu sunteti decat un imens miriapod care isi misca diversele antene si membre, dar care are un singur cap.
– Un cap imens, galgaitor si periculos.
– Poftim recunoastem acest lucru.
– Ne este frica de voi.
– In mod normal ar fi trebuit sa ne izgoniti de pe scena de multa vreme.
– Dar nu ati facut-o.
– Si tocmai din aceasta cauza ne este frica de voi.
– De placiditatea voasta monstruoasa.
– Pentru ca stim ca intr-o buna zi nu va veti mai putea stapani si ne veti devora.
– Ne veti masacra.
– Ne veti calca in picioare.
– Asasini ce sunteti!
– Asasinilor!
– Ucigasilor!
– Dadaistilor!

Cabaretul Dada – Matei Visniec