Jurnal Cornelia Blaga Brediceanu

Jurnalele Corneliei Blaga-Brediceanu, sotia lui Lucian Blaga, intr-o editie ingrijita si prefatata de Dorli Blaga,  evoca viata agitata a familiei in timpul peregrinarilor lor prin lumea occidentala in anii vitregi de dupa primul razboi modial. Fiind mai putin cunoscuta marelui public din tara, ne vom referi la munca plina de daruire a Corneliei, care si-a pus inteligenta si cunostintele, in sprijinul profesiei de diplomat.

 

Arborele genealogic al celebrei familii il are ca trunchi pe Coriolan Brediceanu din Lugoj, om politic de prima marime al Banatului din timpul sau, memorandist de frunte si membru in parlamentul de la Budapesta, ca reprezentant al romanilor. Este familia in care a vazut lumina zilei Cornelia, alaturi de alti doi frati si o sora, ea fiind mezina familiei.
Cornelia Brediceanu isi petrece primii ani din copi-larie in casa parintesca din centrul Lugojului, str. Fagetului nr. 4, casa ce mai exista si acum. Desi nu mai este a familiei, pe poarta mare, potrivita sa intri cu trasura, se pare ca mai exista o tabla de metal ovala care indica biroul de avocatura al lui Coriolan Brediceanu, tatal Corneliei.

Blaga la Berna
Despre familia Brediceanu, sa mai retinem si alte amanunte, mai putin stiute de marele public… „Se pare – scrie Dorli Blaga – ca Bredicenii, mici boieri din Oltenia, au fost adusi de imparateasa Maria Tereza in Banat, primind ceva titluri nobiliare. (…) Caius, fratele Corneliei, in perioada in care a fost ministru plenipotentiar al Romaniei la Viena, a gasit documentele in Arhivele din Austria.” Dorli Blaga se refera si la o scrisoare trimisa de Caius din Viena Corneliei la Berna, unde se afla, si in care se refera la cercetarile sale in arhivele de acolo. Dar acesta specifica si un amanunt nelipsit de interes pentru cultura romana. Caius afirma ca ar fi vrut sa vina la Berna, la spectacolul cu „Mesterul Manole” care se juca la Teatrul din Berna, in limba germana, tradus de Blaga si Hugo Marti (1929). Deci, in acel an Blaga se juca la Berna, in traducerea unui prieten al carui fiu, Ralf, va pastra pana in zilele noastre legatura cu familia d-nei Dorli Blaga.
Amanunte interesante ne sunt oferite si despre familia mamei Corneliei. Pentru ca, daca tatal, Coriolan, era o persoana publica, arhicunoscuta in Banat si toata Transilvania incat ajunsese sa se spuna despre el ca: „Nu-i roman ca banatean,/ Banatean ca lugojan,/ Lugojan ca Bredicean”, despre radacinile din partea mamei, Cornelia, nascuta Radulescu, afam ca se tragea din familia Damaschin Nedelcu Seimanu care a facut inchisoare politica, fiind membru al societatii secrete „Constitutia”, in 1830.
Iar unul dintre urmasii acestuia a fost Constantin Radulescu, fiu de preot, nascut in Chizatau, – sat banatean – care, terminand Politehnica de la Budapesta, ajunge la varsta de 23 de ani, inginer sef al orasului Timisoara.
De numele lui este legata refacerea rapida a morilor si a teatrului, distruse in timpul revolutiei de la 1848, dar si regularizarea raului Timis si constructia barajului de la Costei prin care se alimenteaza si azi cu apa canalul Bega ce traverseaza Timisoara; apoi introducerea iluminatului public pe strazile orasului etc.. In 1854 se muta in Lugoj si este de trei ori ales primar al acestui oras… Deci o familie din stratul de sus al societatii de atunci si din ramura mamei.
Dar cine sunt fratii Corneliei Blaga? Cel mai mare, Tiberiu, nascut la 1877, a ajuns la Brasov, director al Bancii „Albina”, dar si un pasionat de muzica, el fiind printre altele, ctitorul Operei din Cluj si actionar la Opera din Bucuresti. Iar Caius, nascut in 1879, cu studii temeinice, la scoala germana din Sebes si liceu „Bruckenthal”, din Sibiu, apoi si la Iasi si Bucuresti, pentru insusirea corecta a limbii romane, ajunge diplomat, ambasador la Viena si delegat la Conferinta de Pace de la Paris, instituita dupa terminarea razboiului. El va fi unul dintre pionii de sprijin al Corneliei in formarea ei cultural-profesionala.

O cariera prodigioasa
Cornelia se dovedeste, pe tot parcursul vietii, o femeie extrem de ambitioasa care se afirma prin performanta. Dupa studii facute la gimnaziul din Sibiu, este inscrisa la scoala Comerciala din Brasov, apoi Lausanne, din Elvetia, – pentru invatarea limbii franceze – dupa care se intoarce in Banat si se inscrie „particular,” la liceul „Andrei saguna” din Brasov. si cum pe atunci nu erau licee pentru fete, ea si-a dat toate examenele cu regularitate la aceasta scoala de mare prestigiu de pe atunci, astfel ca dupa absolvire si fotografia ei a fost afisata pe tabloul absolventilor (bacalaureatilor).
Dar, cu toate ca nu era atrasa in mod deosebit de medicina, indemnata de familie si de fratii in special, s-a inscris la facultatea de medicina din Viena. si asa tanara cum era, calatorea singura in toate drumurile facute in Elvetia, Viena si Sebes. In 1919 termina primii trei ani de medicina, dupa care continua studiile la facultatea de medicina din Cluj, din cadrul universitatii „Regele Ferdinand”… Era anul in care lui Lucian Blaga ii aparusera „Poemele luminii” si „Pietre pentru timpul meu”, care s-au bucurat de un real suces de public.
Dar acest an i-a adus si Corneliei o surpriza ce avea s-o consacre international, in sensul ca, la inceputul lui aprilie, primeste o adresa de la Cabinetul Ministrului-Secretar de Stat, dr. Alexandru Vaida-Voevod, de la Conferinta de Pace din Paris, prin care i se comunica oficial ca a fost numita secretar al Conferintei Internationale, solicitand-o sa vina urgent in capitala Frantei pentru a-si prelua atributiile. Delegatia Transilvaniei avea nevoie de cunoscatori ai unor limbi de circulatie europeana, mai ales ca Al Vaida-Voevod organizase si o sectie de tineret, al carei secretar a fost numita Cornelia. In sectie se aflau o serie de tineri romani, intre care si Traian Vuia.
De asemenea, sa amintim de mesajele disperate ale lui Al. Vaida-Voevod catre Iuliu Maniu prin care cerea ajutor in vederea unui lobby mai puternic pentru Transilvania – Ungaria nefacand economii in acest scop –, drept care a infiintat un birou de presa international la Berna, solicitand sa pregateasca si primirea unei delegatii de ziaristi straini in Transilvania, pentru a vedea „starea” romanilor oprimati de maghiari si abuzurile acestora fata de o populatie majoritara. Asadar Cornelia, nimerea intr-o atmosfera de lupta incrancenata pentru drepturile romanilor din Transilvania..

Ghiocelul negru

Din Jurnalul ei din 1919 reiese satisfactia primelor actiuni. Ea aminteste si de prima iesire oficiala pe frontul din Italia, dupa incheierea ostlitatilor militare unde, la o intalnire cu corpul ofiteresc, tine si prima cuvantare oficiala.
Aceasta, in numele delegatiei de ziaristi in care s-a incadrat. „Important pentru mine -scria Cornelia – a fost si senzatia primului discurs, putin emotionat, dar fara ca vocea sa-mi tremure sau sa pierd firul – am multumit ofiterilor pentru buna primire si am incheiat zicand ca vom incerca sa adaugam inca ceva la gloria lor in presa romaneasca”…
Sa mai spunem ca, probabil, succesul Corneliei in toate intalnirile si relatiile din strainatate se datorau in parte si frumusetii ei iesite din comun, frumusete care l-a determinat pe Blaga, atunci cand, student fiind, a vazut-o prima data, s-o intituleze „Ghiocelul negru” referindu-se la tenul ei masliniu…
Despre tinerii prezenti la Paris, Dorli Blaga mai scrie in prezentarea Jurnalelor: Iata-ne, deci, la Paris. (1919) Am in jurul meu fotografii. Una din ele, (…), ne prezinta o parte din delegatia condusa de Vaida-Voevod.
Mama a scris pe dosul fotografiei o legenda: Al Vaida-Voevod si Doamna V.V., Iosif Blaga si Doamna E.B., precum si Marioara (maritata serban), Traian Vuia, Caius Brediceanu si Cornelia Brediceanu, Ion Pillat, Mihai serban. Admirand fotografiile, Dorli Blaga afirma: Mama, frumoasa, cu o bogatie de par castaniu si bluze albe foarte proaspete…
Aceasta ar fi biografia mai putin cunoscuta publicului larg, a unei femei ridicata din Banat si care azi se odihneste la Lancram, langa omul pe care, devenindu-i sotie, l-a slujit cu devotament in toate actiunile lui, incercand sa-l degreveze de orice i-ar fi stanjenit actul de creatie.

Bibliografie
– Cornelia Blaga-Brediceanu – Jurnale. Ed. Casa Cartii de stiinta Cluj-Napoca 2008. Editie ingrijita si prefatata de Dorli Blaga)
– Al. Vaida-Voevod – „Memorii” Ed. „Dacia”, 1998;
– „Amintiri despre Iuliu Maniu” (Zaharia Boila) Ed. „Dacia” 1998.