exteriorul reflecta interiorul

Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. 

Curgerea în exterior determină şi curgerea spre interior .

                                                                    Eckhart Tolle

Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. 

Curgerea în exterior determină şi curgerea spre interior .

                                                                    Eckhart Tolle

Am botezat-o Legea oglindirii .

In cea mai scurta formulare de care sunt capabil, suna cam asa: exteriorul reflecta interiorul. 

Daca ai nevoie de explicitari, detalii sau amanunte suplimentare, ti le ofer în continuare.

Ce înseamna ca exteriorul reflecta interiorul?

Inseamna ca lumea în care traim este un fel de oglindii gigantica, 

oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi însine. 

Inseamna ca toti oamenii pe care îi atragem în vietile noastre sau de care suntem atrasi 

oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi însine.

Functionarea acestei legi exclude întâmplarea! 

In câteva traditii spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este întâmplator. 

Accidentele,coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre. 

Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, 

care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. 

Lumea pare a fi dominata de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, 

o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.

Experiensele spirituale la vârf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee. 

In „This Is lt”, Alan Watts a rezumai minunat aceasta afirmatie:

„Cel care se afla în aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, 

asa cum este perceput în acel moment, este asa cum trebuie sa fie…

Mintea este atât de uimita de evidenta si desavârsita potrivire a lucrurilor, 

asa cum sunt ele, 

încât nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. 

Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa 

si atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema. „

Daca nu ai facut niciodata aceasta experienta trebuie sa-i crezi pe cuvânt pe cei care au trait-o. 

Daca nu-i crezi însa, nu-i nici o problema. 

La momentul potrivit, fundamentele ultime ale realitatii sunt revelate tuturor celor care participa la aceasta realitate. 

Diferenta dintre cei care au acces mai devreme si cei care au acces mai târziu la tesatura cosmica ultima 

este ca primii sunt mai apti sa perceapa frumusetea, armonia, sensul, iubirea sau misterul din lume, 

inclusiv în împrejurari care par a impune sau a înfatisa contrariul.

Universul ne dirijeaza întotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante 

în care putem experimenta ceea ce înca nu acceptam în noi însine, dar a sosit timpul sa o facem. 

Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant în fata sarcinilor noastre de dezvoltare.

Si de ce atâta neodihna si chin? 

Pentru ca doreste sa ne împinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica 

pe care psihologia analitica mai întâi si terapia experiensiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.

Ce înseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica

aspecte neasumate sau respinse din noi însine? Sa-si dau câteva exemple!