Carmen – Bizet

 

Henri Meilhac and Ludovic Halevy, based on the novel by Prosper Mérimée
Durata 3h 30 Pauze 3
Limba French Supratitrat Romanian Premieră February 25, 1999
Premiera mondială March 3, 1875, Comic Opera in Paris

About

Fiery Tempers

The premiere from 1875, at the Opéra Comique in Paris, of the opera “Carmen” – the last work of George Bizet – did not convince the music critics, the majority of them considered it to be a fiasco. Nevertheless, its popularity increased overwhelmingly after the death of the composer (he died a few months after the premiere), and today it is one of the most valued musical dramas of the Romantic era. Inspired by the third chapter of the homonymous novel, published in 1845 by Prosper Mérimée, “Carmen” takes place in Spain – the country of fiery tempers, but also of some bitter religious and political oppressions – where the story of Don José, a naïve soldier, and of Carmen, a beautiful gipsy woman whom he falls in love with, takes place. Written in the comic opera genre (librettists: Henry Meilhac and Ludovic Halévy), “Carmen” portrays the Spanish proletarian life with its iniquities and immoralities, and by this – but also by the fact that it presents the tragic death of the main character – Bizet’s work brought a new vision in the French opera. Some critics considered it as a juncture between the tradition of the French comic opera and the verismo of the Italian opera of the 19th century.

The countless stagings of the opera “Carmen” also include the productions in Bucharest, created – only ten years after the world premiere in Paris – by Romanian promoters of lyrical genre, such as: George Stephănescu, Eduard Wachmann and Constantin Stănescu Cerna.

Act I
On a marketplace in Seville
Young Micaëla approaches a group of soldiers inquiring about Don José. On hearing about her visit, Don José evocates his native land. The beautiful gipsy girl Carmen tries to seduce him and, before resuming her work at the tobacco factory nearby, offers him a flower. Coming back, Micaëla tells Don José that his mother wishes to see him married. Noises can be heard: Carmen is wrestling with another woman. Don José has to arrest her, but Carmen subdues him with her charm and gives him a date at Lillas Pastia’s tavern. Blind with passion, Don José helps her escape and surrenders to the guards.

Act II
At the tavern of Lillas Pastia, the smugglers sing and dance. The toreador Escamillo flirts with Carmen. After the guests leave, the smugglers make plans for an outing. When the recently freed Don José arrives, Carmen dances for him and cannot accept his wish to go back to the barracks. Although she insults him, he confesses his passionate love for her. Their parting is inevitable, but his resuming his honest life is also impossible.

Act III
Carmen cannot stand the jealousy of Don José, who regrets having given up the soldier’s life. The girls throw the cards, which show Carmen a tragic end. While Don José is on patrol, enters Micaëla. A gunshot makes her hide behind a rock. Don José has spotted Escamillo, who is looking for Carmen. Don José attempts to kill him but is hindered by the smugglers. Micaëla begs him to go to his mother’s deathbed. The separation of the two lovers is irreversible. Don José follows Micaëla while Carmen listens to Escamillo’s singing.

Act IV
In front of the arena of Seville, the crowd is waiting for the bullfight. Escamillo is escorted by Carmen. Despite the warning that Don José is not far, Carmen is not afraid to confront him. After a violent scene, the young woman is stabbed to death. The cheers for Escamillo’s victory are interrupted by her tragic end.

I want the show that I am staging to be addressed equally to the soul and senses of the audience. I want it to be riotous as a bullfight, to have the sounds, colours and violent smell of the bullfight, where heavy and sweet perfumes of the southern flowers are twined with the fresh-spicy smell of citrus and where the aromas of the spices join the smell of animal blood and sweat, all mixed up and carried away by the breeze of the fans. A smell of love, liberty and death, the essential coordinates of our existence. – Marina Emandi Tiron – director

http://operanb.ro/spectacol/carmen/?lang=en

 

Actul I

O piaţă în Sevilla

Câţiva soldaţi privesc forfota din piaţă. Apare Micaela, o tânără ţărancă navareză, care îl caută pe caporalul Don José. Acesta lipseşte, dar va veni curând. Soldaţii insistă să aştepte cu ei, dar ea, sfioasă, se retrage, promiţând că va reveni. Semnale de trompetă anunţă schimbarea gărzii. Sosesc soldaţii şi printre ei Don José, care află despre vizita Micaelei.

Clopotul fabricii de ţigări sună şi lucrătoarele ies în pauză, printre care și Carmen. Cochetă, înconjurată de bărbaţi, ea dansează ostentativ. Don José este singurul care nu-i acordă atenţie. Ea încearcă să-l ademenească şi îi aruncă o floare la picioare. Şocat de gestul ei provocator, el păstrează floarea.

Micaela, îi aduce lui Don Jose o scrisoare de acasă: mama sa îl sfătuieşte să se întoarcă în sat şi să se însoare cu Micaela. Se aud ţipete: o încăierare între lucrătoare, cu greu stăpânite de soldaţi. Locotenentul Zuniga îl trimite pe José să restabilească liniştea. El o aduce pe Carmen, acuzată că a stârnit incidentul. La întrebările lui Zuniga, ea nu răspunde, fredonând insolent. Carmen va merge la închisoare, iar Don José va trebui să o conducă acolo. Rămaşi singuri, ea reuşeşte să-l seducă. Când pornesc spre închisoare, se creează confuzie şi Don José o ajută să fugă.

Actul II

În taverna lui Lillas Pastia

Carmen şi prietenele ei stau la mese cu câţiva militari, printre care şi Zuniga, de la care află că Don José tocmai a fost eliberat din arest. Intră cortegiul faimosului toreador Escamillo, primit cu ovaţii. El o curtează pe Carmen, dar ea îl respinge. Toată lumea pleacă. Taverna se închide, iar prietenii contrabandişti, Le Dancaire şi Le Remendado, cer concursul celor trei fete (Carmen, Frasquita şi Mercedes) pentru a aduce un transport de marfă. Carmen refuză, sub pretextul că este îndrăgostită şi îl aşteaptă pe Don José. Cei doi contrabandişti o îndeamnă să-l atragă pe Don Jose în expediţia lor. De altfel, vocea lui tocmai se aude iar Carmen începe să danseze pentru el, însoţită de castaniete.

În depărtare se aud trompetele, anunțând retragerea. Don José trebuie să se întoarcă la cazarmă, dar Carmen îl acuză că n-o iubeşte şi îl goneşte. El nu poate pleca până nu-i mărturiseşte iubirea. Carmen profită de şovăiala lui pentru a-l determina să plece cu prietenii ei în munţi. José, sfâşiat între pasiune şi onoarea de soldat, are puterea să se rupă de vrajă şi pleacă grăbit. În uşă se ciocneşte de Zuniga, care se întorsese pentru Carmen. Acesta îi ordonă să plece, el refuză, amândoi scot săbiile dar intervenţia contrabandiştilor îi desparte. Zuniga este dus afară, iar Don José îşi dă seama că nu mai are cale de întoarcere, trebuie să dezerteze.

Actul III

În munţi, noaptea

Contrabandiştii, încărcaţi cu marfă, fac un popas. Carmen şi Don José continuă o ceartă: ea s-a săturat de gelozia şi tirania lui; el e frustrat şi o ameninţă cu moartea dacă îl va trăda. Mercedes şi Frasquita îşi dau în cărţi. Carmen li se alătură. Cele două fete îşi prezic viitorul după gustul lor: una – fericire în dragoste, cealaltă – bogăţie. Carmen întinde cărţile repetand infricosata: Moartea… mereu moarte.

Caravana porneşte spre oraş, iar femeile trebuie să le distragă atenţia vameşilor. Apare Micaela, în căutarea lui José, care la auzul unui foc de armă, se ascunde. Este toreadorul care, aflându-se în drum spre Sevilla şi cunoscând ascunzătoarea contrabandiştilor, s-a oprit să o vadă pe Carmen. Don José îl provoacă pe acesta la o luptă pe viaţă şi pe moarte. Când toreadorul este în pericol, Carmen şi prietenii intervin şi-l salvează. El îi invită pe toţi la coridă, în timp ce Don José abia poate fi stăpânit să nu o lovească pe Carmen. Toţi se pregătesc de plecare, când Micaela este descoperită. Ea încearcă să-l convingă pe José să se întoarcă acasă, să părăsească viaţa asta păcătoasă. La refuzul lui, îi mărturiseşte că mama sa este pe moarte. José pleacă împreună cu Micaela, aruncând o ultimă ameninţare. În depărtare se aude cântecul nepăsător al toreadorului.

Actul IV

În faţa arenei din Sevilla

Atmosferă de sărbătoare populară: dansuri, defilarea matadorilor, îmbulzeala veselă dinaintea coridei. Escamillo apare în uralele mulţimii împreună cu Carmen.  Frasquita o previne pe Carmen că se apropie Don José, dar ea nu se teme şi îl aşteaptă. Don José o imploră să revină la el, dar refuzul este categoric. Din arenă se aud ecourile luptei. Carmen, exasperată de insistenţa lui, îi aruncă în faţă inelul. Se aud din nou strigăte de victorie şi Carmen se repede spre intrarea în arenă. Realizând că a pierdut-o definitiv, José, mânat de o furie oarbă, o înjunghie. Mulţimea veselă iese din arenă pe ultima replică a lui Don José, prăbuşit: „Puteţi să mă arestaţi… Eu sunt cel care a omorât-o! Ah, Carmen, Carmen a mea!”.

Doresc ca spectacolul pe care îl montez să se adreseze în egală măsură sufletului şi simţurilor spectatorului. Să fie un spectacol tumultuos ca o coridă, să aibă sunetele, culorile şi mirosul violent al coridei, unde parfumurile grele şi dulci ale florilor meridionale se împletesc cu cel proaspăt-picant al citricelor şi unde aromele mirodeniilor se suprapun peste izul de sânge şi sudoare animală, totul amestecat şi purtat de vântul evantaielor. Un miros de dragoste, libertate şi moarte, coordonatele esenţiale ale existenţei noastre – regizorul Marina Emandi Tiron

Stranie pasăre e amorul

Stranie pasăre e amorul
Ce-n laţ nu poţi uşor s-o prinzi,
În zadar o chemi întruna
Şi laţu-ntruna i-l întinzi,
În zadar o rogi şi-o ameninţi,
Unu-i isteţ, celălalt, tăcut
Şi-acel ce nu mi-a spus nimica,
Acela mie mi-a plăcut!
Amor! Amor! Amor! Amor!
––––-
Amoru-i un copil pribeag
Ce-n veci cu legi nu poţi să-l stăpâneşti.
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!
De nu-ţi sunt dragă,
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag,
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!
–––––––––––––––––-
De astă pasăre tu n-ai parte
La pândă orişicât ai sta,
De astă dragoste, ea-i departe,
Să n-o aştepţi e-n faţa ta!
Vezi cum zboară pe lângă tine,
Cu aripa ei ea te-a lovit
Şi când tu crezi c-ai prins-o bine,
Tot tu în laţ ai nimerit!
––––––––––––––––––
Amoru-i un copil pribeag
Ce-n veci cu legi nu poţi să-l stăpâneşti,
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!
De nu-ţi sunt dragă,
De nu-ţi sunt dragă, tu mi-eşti drag
Şi de-mi eşti drag,
Şi de-mi eşti drag, să te fereşti!