Merleau-Ponty – Fenomenologia perceptiei

Merleau-Ponty begins by attempting to define phenomenology, which according to him has not yet received a proper definition. He asserts that phenomenology contains a series of apparent contradictions, which include the fact that it attempts to create a philosophy that would be a rigorous science while also offering an account of spacetime and the world as people experience them. Merleau-Ponty denies that such contradictions can be resolved by distinguishing between Edmund Husserl‘s views and those of Martin Heidegger, commenting that Heidegger’s Being and Time (1927) „springs from an indication given by Husserl and amounts to no more than an explicit account of the ‘natürlicher Weltbegriff’ or the ‘Lebenswelt‘ which Husserl, toward the end of his life, identified as the central theme of phenomenology, with the result that the contradiction appears in Husserl’s own philosophy”.[3]

Following the work of Husserl, Merleau-Ponty attempts to reveal the phenomenological structure of perception. He writes that while the „notion of sensation…seems immediate and obvious”, it is in fact confused. Merleau-Ponty asserts that because „traditional analyses” have accepted it, they have „missed the phenomenon of perception.” Merleau-Ponty argues that while sensation could be understood to mean „the way in which I am affected and the experiencing of a state of myself”, there is nothing in experience corresponding to „pure sensation” or „an atom of feeling”. He writes that, „The alleged self-evidence of sensation is not based on any testimony of consciousness, but on widely held prejudice.”[4] Merleau-Ponty’s central thesis is that of the „primacy of perception.” He critiques of the Cartesian stance of cogito ergo sum and expounds a different conception of consciousness. Cartesian dualism of mind and body is called into question as the primary way of existing in the world, and is ultimately rejected in favor of an intersubjective conception or dialectical and intentional concept of consciousness. The body is central to Merleau-Ponty’s account of perception. In his view, the ability to reflect comes from a pre-reflective ground that serves as the foundation for reflecting on actions.

Merleau-Ponty’s account of the body helps him undermine what had been a long-standing conception of consciousness, which hinges on the distinction between the for-itself (subject) and in-itself (object), which plays a central role in the philosophy of Jean-Paul Sartre, whose Being and Nothingness was released in 1943. The body stands between this fundamental distinction between subject and object, ambiguously existing as both. Merleau-Ponty devotes a chapter to „The Body in its Sexual Being”, in which he suggests that the body „can symbolize existence because it brings it into being and actualizes it.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Phenomenology_of_Perception

 

Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia perceptiei

Merleau-Ponty s-a născut in 1908 la Rochefort-sur-mer. Familiarizat de Sartre cu filosofia lui Husserl. Dacă iniţial Husserl se intreba asupra eului, iar Heidegger purta intrebarea privitoare la fiinţă, Maurice Merleau-Ponty doreşte să ne inveţe să vedem lumea din nou, pentru acesta trebuie să comunicăm cu lumea. ( Eul dansează cu lumea, cum spune cu măreţie Hegel). Filosofia clasică fiind o reflecţie a conştiinţei asupra lumii ne priveză de acestă resursă (lumea este obiect şi nu partener). Lumea fenomenologică nu este existenţă pură, ci sensul care transpare la intersectarea experienţelor propriilor mele experienţe şi al intersectarea experienţelor mele cu ale celuilat, prin intrepătrunderea unora cu celelalte. Lumea fenomenologică nu este explicitarea unei existeţe prealabile, ci intemeierea existeţei; filosofia nu este reflexul unui adevar prealabil, ci, asemeni artei , este realizarea unui adevăr. Adevărata filosofie insemnă să invăţăm să vedem lumea din nou. ………………..
O conştiinţă pentru care lumea �vine de la sine�, care o găseşte �gata facută�, prezentă pină şi in interiorul ei, nu işi alege in mod absolut nici fiinţa, nici modul de a fi. …….. deci nu există niciodată determinism, nici alegere absolută, nu sint niciodată lucru, nici conştiinţă pură. ……. Sintem adevăraţi de la un capat la altul şi prin simplul fapt că sintem-spre-lume şi nu numai in lume. …. Intr-o oarecare măsură orice conştiinţă este conştiinţă preceptivă. Nu putem epuiza intr-o prezentare, fără a o diminua măreţia şi profunzimea aceste opere, de aceea pentru o parţială edificare a conţinutului operei lui Merleau Ponty prezentăm mai jos cuprinsul:

CUPRINS

Prejudecăţile clasice şi intoarcerea la lume
I Senzaţia
II Asocierea şi proiectarea amintirilor
III Atenţia şi Judecata
IV Cimpul fenomenal
Corpul
I Corpul ca obiect şi fiziologia mecanicistă
II Experienţa corpului şi psihologia clasică
III Spaţialitatea corpului propriu şi psihologia clasică
IV Sinteza corpului propriu
V Corpul ca fiinţă sexuală
VI Corpul ca expresie şi vorbirea
Teoria corpului este deja o teorie a percepţiei
I Capacitatea de a simţii
II Spaţiul
III Lucrul şi lumea naturală
IV Celălalt şi lumea umană
Fiinţa-pentru-sine şi fiinţa-in-lume
I Cogito-ul
II Temporaliatatea
III Libertatea

 

Merleau-Ponty – Fenomenologia perceptiei
In investigatiile din Fenomenologia perceptiei, Ponty defineste fenomenologia ca studiu al esentelor, incluzand aici si studiul perceptiei si al constiintei. Fenomenologia este o metoda de descriere a naturii contactului nostru perceptiv cu lumea, furnizand o
descriere directa a experientei umane.
Perceptia este fundalul experientei care orienteaza orice actiune constienta. Lumea este un camp al perceptiilor iar constiinta umana atribuie sensuri lumii, astfel ca nu ne putem separa de perceptiile noastre asupra lumii.
Merleau-Ponty argumenteaza ca atat empirismul cat si rationalismul traditional nu
pot realiza o descriere adecvata a perceptiei si de aceea nu pot intemeia o fenomenologie
a perceptiei. Empirismul pastreaza experienta ca sursa primara a cunoasterii, cunoasterea fiind derivata din perceptiile senzoriale, in timp ce rationalismul propune ratiunea ca prima sursa a cunoasterii, astfel ca cunoasterea nu depinde de perceptiile senzoriale.Ponty spune ca empirismul traditional nu explica cum natura constiintei determina perceptiile noastre, asa cum nici rationalismul traditional nu explica cum natura perceptiilor noastre determina constiinta.
Perceptia poate fi structurata de asociatii si poate fi focalizata de atentie. Atentia insine nu creeaza orice perceptie dar poate fi directionata catre orice aspect al campului perceptiv.Atentia poate ingadui constiintei perceptive sa se structureze in reflectie asupra unei teme.Merleau-Ponty explica ca judecata poate fi definita ca perceptie a legaturilor directe dintre obiectele perceptiei,sau poate fi o interpretare logica a semnificatiilor ce apartin perceptiilor senzoriale. Judecata nu este insa nici activitate logica pura si nici activitate senzoriala pura. Ea transcende si ratiunea si experienta pura, pentru ca constiinta este un proces care include in acelasi timp si senzorialul si rationalul.
Experienta este reflectiva si nereflectiva.Experienta nereflectiva poate fi o
cunoasterea a unei subsecvente a reflectiei, in timp ce reflectia es

experienta.

Reflectia poate fi focalizata pe diferitele segmente ale campului
perceptiv.Dupa Merleau-Ponty obiectele perceptiei prezinta un orizont interior in
constiinta si un altul exterior in lumea externa.Aceasta structurare permite distinctiile
individuale ale obiectelor, unele fata de altele in timp si spatiu.
Perceptia este un sistem al semnificatiilor prin care un obiect fenomenal este
recunoscut. Intentiile persoanei care percepe obiectul sunt reflectate in campul in care
obiectele fenomenale exista. Ponty arata ca constiinta nu prezinta doar o functie
reprezentativa, ci este o activitate de proiectare care desfasoara date senzoriale dincolo de specificul semnificatiei, pe care le foloseste ca expresii si actiuni spontane.Astfel, corpul uman este un spatiu expresiv care contribuie intelegerea actiunilor individuale.Corpul este de asemenea originea expresivitatii miscarii si este un mediu pentru perceptiile asupra lumii.Ponty considera ca existenta si substanta se presupun una pe cealalalta.Substanta exprima existenta, iar existenta se realizeaza prin intermediul substantei. Existenta si substanta se exprima dual una prin cealalta.
Pentru Ponty gandirea precede discursul, discurs care este o modalitate a
gandirii.Gandurile care nu pot exprimate sunt temporal inconstiente, iar cele care pot fi
exprimate devin constiente, insa noi putem face constiente ganduri inainte de a fi
exprimate.Discursul poate exprima gandurile unei persoane care vorbeste, iar ascultatorul recepteaza gandurile ca sunete ale cuvintelor vorbite.Gandurile exista prin discurs, iar discursul este existenta externa a gandurilor in contextul puterii de semnificatie pe care o posedam. Existenta este o conditie care include existenta fiintelor constiente si a lucrurilor neconstiente. Experienta corpului este mod ambiguu de existenta pentru ca ideea de corp nu poate fi separata de experienta corpului si pentru ca mintea si corpul nu poate fi separata ca subiect si obiect.
Am vazut ca orice senzatie exista intr-un camp senzorial. Conceptul de camp
senzorial implica toate sensurile spatialitatii si toate obiectele senzoriale care ocupa acest spatiu.Orice obiect care este perceput exista intr-un camp al altui obiect care nu este perceput.Orice senzatie perceptiva exista intr-un camp al altei senzatii perceptive care nu este simultana cu perceptia subiectului. Spatiul defineste forma experientei externe la fel ca succesiunea fizica in care obiectele externe sunt aranjate.Relatiile dintre obiectele in spatiu sunt revelate de experienta perceptiva a subiectului care este prezenta in timp si spatiu. Spatiul este modificat si restructurat in timp.
Memoria este capacitatea de a recunoaste trecutul si de a produce schimbari la
nivelul perceptiilor.Perceptiile pot fi adevarate sau false.O iluzie poate fi o falsa perceptie asa cum o halucinatie poate fi o perceptie pentru care nu exista o cauza stimulativa in lumea externa.
In incheiere Merleau-Ponty defineste libertatea ca un mod al constiintei in care
actiunile personale pot fi alese in interiorul campului de posibilitati. Libertatea este
intotdeauna prezenta in situatie, cu exceptia cazului in care ne pierdem propria fiinta in
situatie.Libertatea este modul de a-fi-in-lume care ne permite sa ne transcendem pe noi
insine.