RICHARD WURMBRAND Marx si Satan

Aceasta carte a fost conceputa initial ca o mica brosura care continea
doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legaturi
intre marxism si satanism.
Nimeni nu s-a mai incumetat pana acum sa abordeze aceasta tema, de
aceea am fost foarte precaut.
Dar, intre timp, am inregistrat din ce in ce mai multe dovezi in
aceasta privinta, cu ajutorul carora sper sa va conving asupra
pericolului spiritual pe care il reprezinta comunismul.
Pana nu de mult marxismul cucerise peste o treime din omenire; iar
dupa recentele sale infrangeri detine inca peste o cincime (numai
populatia Chinei reprezinta unul din cele cinci miliarde de locuitori
ai planetei).
Daca s-ar putea dovedi ca atat cei care au elaborat aceasta doctrina
cat si cei care au aplicat-o au fost, de fapt, in spatele usilor
inchise, niste adoratori ai Diavolului care se foloseau cu buna
stiinta de puterile lui malefice, n-ar fi oare necesara luarea unei
atitudini ferme fata de aceasta ingrozitoare primejdie?
Nu m-as mira daca unii dintre cititori nu ar fi de acord cu teza mea.
Tehnica si stiinta se dezvolta foarte repede pentru ca suntem mereu
gata sa inlocuim mecanismcle invechite cu cele noi, mai avantajoase.
In domeniul stiintelor sociale sau al religiei, lucrurile stau insa
altfel. Ideile se perimeaza mai greu.
Iar o conceptie temeinic insusita nu poale fi inlocuita tot atat de
usor ca microprocesorul unui computer. Chiar daca aduci noi dovezi, e
posibil sa nu reusesti sa-i convingi pe acei oameni a caror minte este
inchistata din pricina prejudecatilor. Eu voi aduce, insa, dovezi
pentru a-mi sustine teza, invitandu-i pe cititori sa le studieze si sa
le judece cu atentie.
Lumea comunista a luat cunostinta, cu siguranta, de aceasta carte care
a fost tradusa in rusa, chineza, germana, slovaca, romana si in alte
limbi si care a fost introdusa pe furis, in mari cantitati. in tarile
aliate in spatele Cortinei de Fier.
De exemplu, un ziar din Berlinul de Est, intr-un articol intitulat
„Ucigasul lui Marx”, a atacat aceasta carte, caracterizand-o drept
„cea mai provocatoare si mai rusinoasa lucrare care a fost scrisa
vreodata impotriva lui Marx”.
Poate fi Marx distrus chiar atat de usor? Sau dezvaluie oare aceasta
lucrare punctul vulnerabil al ideologiei sale? Ar fi oare marxismul
discreditat daca lumea ar sti despre legaturile lui cu satanismul? Se
gasesc oare suficient de multi oameni care sa nu ramana nepasatori in
fata acestei chestiuni?
Marxismul reprezinta marea bulversare a vietii moderne. Indiferent de
parerea pe care o aveti despre aceasta doctrina, indiferent daca
credeti sau nu ca Satan exista, indiferent de ceea ce credeti despre
faptul ca in anumite cercuri se practica inchinarea la Diavol, va
invit sa parcurgeti cu atentie si sa judecati cu luare aminte
documentatia pe care o prezint in paginile care urmeaza.
Cred ca acest lucru ar putea sa va ajute sa va orientati in cadrul
confruntarilor dumneavoastra cu marxismul.
Capitolul I
SCHIMBARE DE CREDINTA
Scrierile crestine ale lui Marx
Astazi o treime din populatia lumii este marxista, intr-o forma sau
alta, marxismul a gasit numerosi adepti si in tarile capitaliste.
Printre acestia se numara chiar si crestini, ba chiar si reprezentanti
ai Bisericii -unii dintre ei detinand functii importante (e vorba de
Teologia Eliberarii din Biserica catolica si de neoprotestanti, nota
mea)- care sunt convinsi ca, in timp ce Iisus a dat raspunsul la
intrebarea:
cum se poate ajunge in cer, Marx ar fi oferit solutia justa pentru a-i
ajuta pe cei flamanzi, saraci si asupriti de pe pamant.
Se spune ca Marx i-ar fi iubit pe oameni, fiind stapanit de o singura
idee: cum sa vina in ajutorul maselor exploatate. El sustinea ca
sistemul capitalist ii saraceste pe oameni.
Odata inlaturat acest sistem perimat, dupa o perioada de tranzitie si
de dictatura a proletariatului, va aparea o societate in care fiecare
individ va lucra dupa capacitatea sa in fabrici si ferme apartinand
colectivitatii, fiind retribuit dupa nevoile sale.
Atunci nu ar mai exista nici un stat care sa-1 constranga pe individ,
nici razboaie, nici revolutii, ci numai o vesnica infratire
universala.
Pentru a realiza fericirea maselor, nu este insa su-ficienta numai
rasturnarea capitalismului.
Marx scrie:
„Pentru o reala fericire a maselor, este necesara nimicirea religiei
ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresata maselor de a nu-si
mai face iluzii cu privire la conditiile lor este o chemare la
abandonarea conditiei care necesita iluzii. Ca atare, critica religiei
este critica acestei vai a plan-gerii a carei aureola este religia.” 1
Se spune ca Marx s-ar fi pronuntat impotriva re-ligiei din pricina ca
aceasta ar impiedica realizarea idealului comunist, pe care el il
considera ca singura solutie viabila pentru problemele acestei lumi.
Astfel isi argumenteaza marxistii atitudinea lor si, din pa-cate, sunt
si oameni ai Bisericii care ofera aceleasi explicatii. In timpul unei
predici, pastorul Oesterreicher (Anglia) a afirmat:
„Indiferent de formele sale, bune sau rele, comunismul este la origine
o miscare de eliberare a omului de sub exploatarea semenului sau. Din
punct de vedere sociologic, biserica a fost si inca mai este intr-o
mare masura de partea exploatatorilor.
Karl Marx, ale carui teorii denota o pasiune pentru dreptate si
fraternitate, aflandu-si radacinile in prorocii evrei, detesta religia
pentru ca aceasta fusese folosita ca un instrument in perpetuarea unei
situatii sociale in care copiii erau robi si munceau pana la epuizare
ca sa-i imbogateasca pe altii, aici, in Anglia.
Nu era usor sa fi spus acum o suta de ani ca religia este opium pentru
popor… Ca madulare ale Trupului lui Hristos trebuie sa ne pocaim
sincer, stiind ca avem o mare datorie morala fala de fiecare
comunist.” 2
Marxismul ii impresioneaza pe unii oameni din cauza succesului sau,
insa succesul nu trebuie con-fundat cu valoarea. Vracii au si ei
adeseori succes. Succesul poate valida atat adevarul cat si minciuna.
Dimpotriva, esecul poate fi constructiv atunci cand deschide calea
catre un adevar mai adanc. Astfel ca unele dintre lucrarile lui Marx
ar trebui analizate fa-cand abstractie de succesul lor.
Cine a fost Marx? La inceputul tineretii sale, Karl Marx isi facuse o
profesiune de credinta din a fi si a trai ca un crestin.
Prima sa lucrare se numeste „Unirea credinciosului cu Hristos”.
In aceasta carte citim urmatoarele cuvinte frumoase:
„Prin dragostea lui Hristos ne intoarcem inimile totodata catre
fratii nostri care sunt legati de noi in chip launtric si pentru care
El S-a dat pe Sine insusi ca jertfa.”
Asadar, Marx cunoscuse calea care trebuie urmata pentru ca oamenii sa
poata fraterniza si sa se iubeasca unii pe altii – si anume
Crestinismul.
El continua:
„Unirea cu Hristos confera inaltare spirituala, mangaiere in necazuri,
pace sufleteasca si o inima capabila de dragoste pentru aproapele tau,
capabila de orice fapta buna si nobila – nu de dragul ambitiei si al
gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.” 3
Cam in aceeasi vreme, Marx scrie in dizertatia sa intitulata
„Gandurile unui tanar la alegerea carierei sale”:
„Religia insasi ne invata ca Idealul catre Care nazuim cu totii, S-a
jertfit pe Sine insusi pentru omenire. Cine ar indrazni sa tagaduiasca
aceasta invatatura? Daca am ales postura in care putem infaptui
maximum pentru El nu vom fi niciodata coplesiti de greutatea
poverilor, deoarece acestea nu sunt decat sacrificii facute pentru
binele tu-turor. ” 4
La inceput, Marx a avut convingeri crestine. Cand a terminat liceul,
in certificatul sau de absolvent, in dreptul rubricii „Cunostinte de
religie” erau scrise urmatoarele cuvinte:
„Cunostintele sale despre credinta si morala crestina sunt destul de
clare si bine asimilate. El cunoaste intr-o oarecare masura si istoria
Bisericii Crestine 5
Cu toate acestea, intr-o teza scrisa in aceeasi perioada, Marx repeta
de sase ori cuvantul „a distruge”, cuvant pe care colegii sai nu l-au
folosit nici macar o singura data in decursul acestui examen.
De aceea, el a si fost poreclit „Distruge”.
Era normal ca el sa vrea sa distruga, de vreme ce numea omenirea
„gunoi omenesc”, afirmand: „Pe mine nu ma viziteaza nimeni – ceea ce
imi convine – pentru ca oamenii de astazi pot sa ma… (expresie
obscena). Toti sunt niste ticalosi.”
Primele scrieri contra lui Dumnezeu
La putin timp dupa ce Marx a obtinut acest certificat, ceva misterios
s-a petrecut in viata lui: a de-venit un spirit fervent antireligios.
Un cu totul alt Marx a inceput sa se contureze.
El scrie intr-una din poeziile sale: „Vreau sa ma razbun pe
Acela Care domneste deasupra tuturor.” 6
Asadar, el era convins ca exista Unul care domneste
deasupra tuturor, dar il dusmanea, desi Cel de Sus nu-i facuse nici un
rau.
Marx apartinea unei familii relativ bogate. Nu su-ferise de foame in
timpul copilariei sale. Era mult mai instarit decat multi dintre
colegii sai.
Ce anume a facut sa se nasca in el aceasta ura ingrozitoare fata de
Dumnezeu? Nu se cunoaste nici un motiv personal. Sau sa nu fi rostit
oare altcineva aceste cuvinte prin gura lui Marx?
La varsta la care majoritatea tinerilor sunt insufletiti de idealuri
altruiste, pregatindu-se pentru viitoarea lor cariera, tanarul Marx
scrie urmatoarele versuri (poemul Strigatul unui deznadajduit):
„Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,
in blestemul si tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fara intoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai ramas decat razbunarea.
Imi voi cladi tronul in inaltul cerului,
varful lui va fi rece si inspaimantator.
Groaza superstitioasa – ii va fi fortareata.
Agonia cea mai neagra – ii va fi capatai.
Cel ce-l va privi cu un ochi sanatos,
se va intoarce palid ca moartea si mut,
cuprins de morbul mortii oarbe si inghetate.
Fie ca fericirea lui sa-i pregateasca moartea”.7
Marx visa sa distruga lumea creata de Dumnezeu, intr-un alt poem, el a
spus:
„Atunci voi fi in stare sa merg triumfator,
ca un zeu, printre ruinele imparatiilor.
Fiecare din cuvintele mele este foc si actiune.
Pieptul meu este la fel ca cel al Creatorului…” 8
Cuvintele „imi voi cladi tronul in inaltul cerului” precum si
marturisirea ca cel ce sta pe acest tron va emana numai groaza si
agonie, amintesc de laudele ingamfate ale lui Lucifer: „Ma voi sui in
cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui
Dumnezeu”(Isaia 14: 43).
Poate ca nu este o simpla coincidenta faptul ca Bakunin, care a fost
mult timp unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Marx, scria:
„Trebuie sa-l adori pe Marx ca sa fii iubit de el. Trebuie cel putin
sa-ti fie frica de el ca sa te tolereze in preajma lui… Marx este
atat de mandru, pana la ticalosie si nebunie”9
Biserica lui Satan si Ulanem
De ce isi doreste Marx un astfel de tron? Raspunsul se afla in putin
cunoscuta drama, intitulata „Ulanem”, scrisa de el tot in timpul
studentiei. Pentru a explica acest titlu, este necesara o digresiune.
Unul din ritualurile bisericii satanice este liturghia neagra, pe care
o face un preot al Satanei la miezul noptii. In sfesnice se pun invers
lumanari negre. Preotul (satanist, n.t.) poarta odajdii imbracate insa
pe dos, cu captuseala in afara.
El spune tot ce este scris in cartea de rugaciuni, insa citeste totul
de la sfarsit la inceput.
Numele sfinte ale lui Dumnezeu si Iisus sunt citite in-vers. Un
crucifix este fixat cu partea de sus in jos sau este calcat in
picioare.
Trupul unei femei goale serveste drept altar. O euharistie furata
dintr-o biserica, pe care a fost scris numele lui Satan, e folosita in
bataie de joc pentru impartasanie. In timpul acestei slujbe negre se
arde o Biblie.
Toti cei prezenti promit ca vor savarsi toate cele sapte pacate de
moarte, asa cum sunt enumerate in catehismul catolic, si ca nu vor
face nici o fapta buna. Urmeaza o orgie.
Inchinarea la Diavolul este foarte veche. Biblia are multe de spus si
de condamnat in aceasta privinta. De exemplu, evreii – desi au primit
de la Dumnezeu adevarata religie – s-au abatut uneori de la credinta
lor si „au adus jertfe diavolilor” (Deuteronom 32: 17). Mai tarziu,
regele Ieroboam al Israelului a instituit preoti pentru idoli (2
Cronici 11: 15).
Astfel, unii oameni au crezut inca din timpuri stravechi in existenta
diavolului. Pacatul si rautatea sunt caracteristicile imparatiei sale,
iar dezbinarea si dis-trugerea sunt roadele ei inevitabile.
Imensele concentrari de forte ale raului, atat in timpurile din
vechime cat si in perioada moderna a comunismului si nazismului, n-ar
fi fost posibile fara concursul direct al Diavolului insusi.
El a fost conducatorul din umbra care, in planul sau de a-si subordona
omenirea, s-a substituit energiei unificatoare.
In mod elocvent, Ulanem este o inversare a unui nume sfant, anagrama
lui Emanuel – un nume biblic al lui Iisus – care in ebraica inseamna
„Dumnezeu este cu noi”.
Astfel de inversari de nume sunt frecvent practicate in magia neagra.
Vom putea intelege drama Ulanem numai daca vom citi mai intai o bizara
confesiune facuta de Marx in poemul intitulat „Trubadurul”:
„Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii” 10
Aceste versuri capata o semnificatie aparte atunci cand aflam ca in
riturile unei initieri mai inalte in biserica satanista, candidatului
respectiv i se vinde o sabie vrajita care ii asigura succesul.
Acesta o plateste semnand, cu sangele luat de la incheietura mainii
sale. Un legamant conform caruia, dupa moarte, sufletul sau va
apartine Satanei.
(Pentru ca cititorul sa realizeze cat de cumplit poate fi mesajul
acestor poezii, sunt nevoit sa mentionez – desi imi provoaca repulsie
– ca in „Biblia Satanica”, dupa ce se spune: „crucifixul simbolizeaza
palida neputinta atarnand intr-un copac”, Satan este numit „inefabil
Print al intunericului care domneste pe pamant”. in contrast cu
„putregaiul din Betleem”, „Nazarineanul blestemat”, „regele
neputincios”. “Dumnezeul dezertor si mut”, „netrebnicul si scarbosul
pretendent la maretia lui Satan”, Diavolul este numit „Dumnezeul
luminii”, ai carui ingeri „tremura de frica si se prosterneaza
inaintea sa”, „trimitandu-i pe rasfatatii de crestini sa bajbaie in
asteptarea osandei lor.”)
Acum citez chiar din drama Ulanem:
„Si ei sunt tot Ulanem. Ulanem.
Numele rasuna ca moartea.
Rasuna pana ce se stinge intr-o rasuflare nenorocita.
Opreste-te, acum il tin!
El se ridica in sufletul meu.
Limpede ca aerul, tot atat de tare ca oasele mele 11
Si totusi am putere in bratele mele tinere
Sa te prind si sa te zdrobesc cu o forta navalnica (pe omenirea
personificata, n.a.)
In timp ce pentru noi doi prapastia isi casca larg gura in intuneric.
Tu te vei pravali in adanc iar eu te voi urma razand.
Soptindu-ti la ureche: «Coboara, vino cu mine, prietene»”. 12
Biblia, pe care Marx o studiase pe cand era elev de liceu si pe care
ajunsese sa o cunoasca destul de bine la maturitate, spune ca Diavolul
va fi legat de catre un inger si aruncat in prapastia fara fund
(abysos in limba greaca; vezi Apocalipsa 20:3)
Marx doreste sa traga dupa sine intreaga omenire in acest abis
pregatit pentru Diavol si ingerii lui.
Cine vorbeste prin Marx in aceasta drama? Este oare firesc ca un tanar
student sa-si faca un ideal din aceasta viziune a omenirii care se
cufunda in abisul intunericului („intunericul de afara” fiind o
expresie biblica pentru iad), in timp ce el se alatura razand celor pe
care i-a abatut de la credinta?
Nicaieri in lume nu este cultivat acest ideal, exceptand riturile de
initiere in cel mai inalt grad al bisericii satanice.
In ceasul mortii sale, Ulanem (eroul dramei cu acelasi nume) spune:
„Pierdut, pierdut.
Timpul meu a trecut ca nimica.
Orologiul s-a oprit, casa pigmeului s-a surpat.
In curand voi strange la pieptul meu vesnicia si in curand
Voi urla proferand blesteme gigantice la adresa omenirii.” (13)
Lui Marx ii placusera cuvintele lui Mefistolel din Faust: „Tot ce
exista merita sa fie distrus”. Totul – inclusiv proletariatul si
tovarasii…
Marx a citat aceste cuvinte in 18 Brumar (14). Stalin le-a pus in
practica si a ajuns sa-si distruga pana si propria-i familie.
In „Faust”, Satan este numit duhul care neaga totul. Aceasta este
chiar atitudinea lui Marx.
El scrie despre „critica necrutatoare a tot ceea ce exista”, „razboiul
contra situatiei din Germania”, adaugand ca „prima obligatie a presei
este de a submina fundamentele actualului sistem politic”.(15)
Marx se autocaracteriza drept „cel mai inversunat dusman al
asa-zisului tip pozitiv.”16
Secta satanica nu este materialista. Ea crede in viata vesnica.
Ulanem, personajul prin care vorbeste Marx nu se indoieste de ea,
acceptand-o insa ca pe o viata de ura impinsa pana la paroxism.
Sa mentionam si faptul ca pentru duhurile necurate vesnicia inseamna
chin. Demonii ii reprosau Domnului Iisus: ,Ai venit sa ne chinuiesti
inainte de vreme?” (Matei 8: 29).
Marx are aceeasi obsesie:
„Ah! Eternitatea este suferinta noastra vesnica,
O moarte de nedescris si care nu se poate masura.
Ticaloasa, conceputa in mod artificial numai ca sa-si bata joc de noi
Noi insine fiind doar un mecanism de ceasornic care functioneaza
orbeste,
intocmiti ca sa fim calendare nebune pentru Timp si Spatiu,
Neavand nici un scop, afara doar de a exista si de a fi distrusi”.(17)
Acum incepem sa intelegem ce s-a intamplat cu tanarul Marx. El avusese
convingeri crestine, insa nu a dus o viata consecventa.
Corespondenta sa cu tatal sau dovedeste ca risipea sume mari de bani
pentru placeri si ca, din aceasta cauza ca si din altele, era intr-o
continua cearta cu autoritatea parinteasca. Apoi, se pare ca Marx a
fost prins in mrejele bisericii sataniste si a primit initierea
respectiva.
Satan, pe care adoratorii sai il vad in timpul orgiilor lor
halucinante, vorbeste realmente prin acestia. In felul acesta, Marx nu
este decat purtatorul de cuvant al lui Satan, atunci cand spune:
„Doresc sa ma razbun pe Cel care domneste deasupra tuturor” (poemul
„Strigatul unui dez-nadajduit”).
Iata sfarsitul dramei Ulanem:
„Daca exista Ceva care devoreaza,
Ma voi arunca inauntrul sau,
chiar daca ar fi sa ruinez lumea,
Lumea care se interpune intre mine si prapastie,
Am s-o sfaram in bucati cu blestemele mele neintrerupte,
imi voi arunca bratele in jurul realitatii ei aspre,
Iar lumea va trece muta, imbratisandu-ma,
Ca apoi sa ma scufund intr-o nimicnicie absoluta,
Pierind in neant; aceasta ar insemna a trai cu Adevarat”(18)
Marx a fost inspirat probabil de cuvintele mar-chizului de Sade:
„Detest natura. As vrea sa-i nimicesc aceasta planeta, sa-i blochez
functiile si procesele, sa opresc rotirea astrilor, sa dobor corpurile
ceresti care plutesc in spatiu, sa distrug tot ce ii este folositor
naturii si sa ocrotesc tot ce o raneste – intr-un cuvant, prin toate
faptele mele, as vrea sa o jignesc…
Poate ca vom fi in stare sa atacam soa-rele, sa-l alungam din Univers
sau sa ne folosim de el pentru a da foc lumii. Abia acestea ar fi
faradelegi veritabile.”
De Sade si Marx propaga aceleasi idei!
Oamenii de buna credinta sau luminati de Dumnezeu incearca adesea sa
le vina in ajutor semenilor lor, scriind carti care contribuie la
progresul cunoasterii, imbunatatesc morala, trezesc sentimente
religioase sau care macar ii deconecteaza ori ii amuza pe cei care le
citesc.
Diavolul este singura fiinta care, in mod deliberat, prin cei de care
se foloseste, provoaca numai rau omenirii.
Dupa cate stiu, Marx este singurul autor de renume care si-a
caracterizat propriile scrieri drept „rahat” si „carti porcesti”.(19)
El le ofera cu buna stiinta cititorilor sai aceasta murdarie. Nu este
de mirare ca unii din discipolii sai, comunistii din Romania si din
Mozambic, ii obligau pe detinutii politici sa-si manance excrementele
si sa-si bea urina. (20)
In „Ulanem”, Marx – ca si Diavolul – blestema intreaga rasa umana.
Ulanem este probabil singura drama din lume in care toate personajele
sunt constiente de propria lor stricaciune, pe care o etaleaza si o
sarbatoresc in mod sfidator. Aici toti sunt slujitori ai
intunericului, toti dezvaluie trasaturile lui Mefistofel. Toti sunt
satanici, corupti, damnati.
sfarsitul primului capitol
continuarea maine
Note
NOTE BIBLIOGRAFICE
Abrevierile folosite in aceste note includ:
– Marx, Karl si Engels, Friedrich, Editie completa critic -istorica –
opere, scrieri, scrisori – pentru Institutul Marx-Engels din Moscova,
publicat de David Rjazanov (Frankfurt pe Main: Marx-Engels archiv,
1927) mentionata sub numele MEGA.
– Marx, Karl si Engels, Friedrich, Opere – Berlin: Dietz Vcrlag, 1974
mentionata sub numele MEW. Numarul volumului este in cifre romane,
numarul paginii este in cifre arabe.
– Marx, Karl si Engels, Friedrich, Opere culese (New York:
International Publishcrs 1974) mentionata sub numele CW.
Capitolul I
1. Karl Marx und Friedrich Engels, „Zur Kritik der Hegelschcn
Rechtsphilosophie” (Critique ofthe Hege-lian Philosophy of Law),
Introduction I, i (1), MEGA, pp. 607, 608.
2. Rev. Paul Oestreicher, Sermons (rom Great St. Mary’s (London:
Fontana, 1968), pp. 278-280.
3. Karl Marx, ,.Die Vereinigung der Glaubigen mit Christo” (The Union
ofthe Faithful with Christ), „Werke” (Works) (MEW), Spplement, I, p.
600.
4. Karl Marx, „Betrachtung eines Junglings bei der Wahl eines Berufes”
(Considerations of a Young Man on Choosing His Career), in ibid., p.
594. Vezi si Payne, Robert, Marx (New York: Simon & Schuster, 1968),
p. 34.
5. Karl Marx, „Archiv fur die Geschichle des Sozialismus und der
Arbeiterbewegung” (Archives for the History of Socialism and his
Workers’ Movement). MEGA, I, i (2), pp. 182, 183.
6. Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” (Invocation of One in
Despair), ibid. p. 30.
7. Ibid.. pp. 30, 31.
8. Quoted in „Deutsche Tagespost”. West Germany, December 31, 1982.
9. Bakunin. Works. Vol. III (Berlin. 1924), p. 306.
10. Karl Marx, „Spielmann” (The Player). op. cit.. Deutsche Tagespost.
pp. 57, 58.
11. Karl Marx,Oulanem. Act 1, Scene 1, in ibid.. p. 60.
12. Ibid.. Act 1, Scene 2, p. 63.
13. Ibid.. Act 1, Scene 3, p. 68.
14. Karl Marx, Louis Bonaparte (The 18th Brumaire),MEW, VIII, p. 119.
15. MEW, I, p. 344; I, p. 380; XXVII, p. 190; VI, p. 234.
16. Quoted in B. Brecht. Works. Vol. I (Frankfurt, 1979),p. 651.
17. Op. cit.. Marx, Oulanem.
18. Ibid.
19. MEW, XXX, p. 359.
20. Paul Goma, Pitesti
Capitolul II IMPOTRIVA TUTUROR ZEILOR
Satan in familia lui Marx
Cand a scris lucrarile de care am vorbit in capitolul anterior, Marx
era un geniu precoce, in varsta de opt-sprezece ani. Programul vietii
lui fusese deja stabilit. Nu intra catusi de putin in vederile lui sa
slujeasca omenirea, proletariatul sau socialismul.
Dorinta lui era pur si simplu de a distruge lumea, tronand peste groaza
omenirii. Referitor la acest aspect, gasim ca-teva pasaje criptice in
corespondenta dintre Karl Marx si tatal sau. Fiul scrie:
,,Catapeteasma cazuse. Inauntrul meu, Sfanta Sfintelor s-a rupt in
doua si acum trebuie adusi zei noi.”1
Aceste cuvinte au fost scrise la 10 noiembrie 1837, de catre un tanar
care pana atunci pretinsese ca era crestin. El marturisise mai inainte
ca Hristos era in inima lui. Acum, insa, nu mai era asa. Cine sunt
acesti zei noi, adusi in locul lui Hristos?
Tatal sau ii raspunde:
,,M-am abtinut sa mai cer explicatii in legatura cu o problema foarte
misterioasa, desi parea destul de dubioasa.” 2
Care era acea problema atat de misterioasa? Nici un biograf al lui Marx
nu a explicat pana acum intele-sul acestor fraze bizare.
La 2 martie 1837, tatal lui Marx ii scrie fiului sau:
,,Avansarea ta, speranta scumpa de a-ti vedea numele incununat de
glorie precum si bunastarea ta pamanteasca nu e tot ceea ce isi doreste
sufletul meu.
Desi nutresc de mult aceste dorinte, tin totusi sa te asigur ca
realizarea lor nu m-ar fi facut fericit.
Numai daca inima ta isi pastreaza curatia si omenia si daca nici un
demon nu va reusi sa ti-o abata de la cele mai bune sentimente, numai
atunci voi fi fericit.” 3
Ce anume l-a determinat pe un tata sa-si marturi-seasca dintr-o data
frica de influentele demonice exercitate asupra fiului sau, care pana
atunci fusese un crestin convins si declarat? Sa-l fi ingrijorat oare
poemele pe care le primise in dar de la fiul sau cu prilejul
aniversarii varstei de 55 de ani?
Urmatoarele versuri citate fac parte din poemul lui Marx, intitulat
Despre Hegel:
Cuvintele invataturii mele sunt incalcite intr-o dezordine diabolica,
incat oricine poate intelege exact ceea ce vrea sa inteleaga.4
Acum citez dintr-o alta epigrama la adresa lui Hegel:
„Pentru ca am descoperit cel mai inalt
Si cel mai adanc punct, cu ajutorul gandirii,
Sunt tot atat de mare ca Dumnezeu;
Asemenea Lui. ma invelesc cu intunericul.5
In poemul sau Fata cea palida, Marx scrie:
Astfel am pierdut cerul,
O stiu prea bine.
Sufletul meu, odinioara credincios
lui Dumnezeu este sortit infernului”.6
Nu este nevoie de nici un comentariu.
La inceput, Marx a avut ambitii artistice. Poemele si dramele sale au o
anumita importanta in masura in care dezvaluie starile sale sufletesti
dar, neavand valoare literara, nu s-au bucurat de aprecierile
con-temporanilor sai. Insuccesul in dramaturgie, ne-a dat un Goebbels –
ministrul propagandei naziste; in fi-lozofie, un Rosenberg –
teoreticianul rasismului ger-man; iar in pictura si arhitectura – un
Hitler.
Si Hitler a fost poet. Chiar daca admintem ca el nu a citit niciodata
poeziile lui Marx, nu putem sa nu remarcam izbitoarea asemanare dintre
productiile lor lirice. In poeziile lui Hitler sunt mentionate aceleasi
practici satanice:
„In noptile tulburi, ma duc uneori
in gradina linistita, la stejarul lui Wotan,
Pentru a incheia un pact cu fortele intunericului.
In lumina lunii se ivesc runele.
Cele care erau scaldate de soare in timpul zilei
Devin mici inaintea formulei magice”.7
,,Wotan” este divinitatea suprema in mitologia germana. ,,Runele”
sunt caracterele grafice folosite de vechii germani si scandinavi.
Hitler a abandonat curand preocuparile sale poetice. La fel a procedat
si Marx, renuntand la poezie pentru o cariera de revolutionar si
razboindu-se astfel, in numele lui Satan, cu o societate care nu i-a
apreciat poeziile. Acesta poate fi socoti ca unul din motivele deplinei
sale razvratiri. Faptul ca era dispretuit ca evreu, ar putea constitui
o alta cauza.
In 1839, la doi ani dupa ce tatal sau isi exprimase ingrijorarea,
tanarul Marx a scris lucrarea: „Deosebirea dintre filozofia naturii
la Epicur si filozofia naturii la Democrit”, in a carei prefata
subscrie la afirmatiile lui Eschil: ,,adun in mine ura impotriva
tuturor zei-lor” 8, declarandu-se impotriva tuturor zeilor de pe pamant
si din cer care nu recunosc constiinta de sine a omului ca suprema
divinitate.
Marx era un dusman declarat al tuturor dumnezei-lor, un om care, cu
pretul sufletului sau, isi cumparase sabia de la printul intunericului.
El isi marturisise scopul de a impinge toata omenirea in prapastie ca
apoi sa o urmeze si el, razand.
A luat Marx intr-adevar sabia de la Satan?
Fiica sa, Eleonor, relateaza ca Marx ii spunea ei si surorilor ei mai
multe povesti, pe cand erau copii.
Intr-una din ele, care ii placuse cel mai mult, era vorba despre un
oarecare Hans R=F6ckle.
,,Istorisirea acestei povesti a durat luni de zile, pentru ca era
foarte lunga, nu se mai termina niciodata. Hans Roekle era un
vrajitor… care avea o pravalie cu multe jucarii si multe datorii…
desi era vrajitor, avea mereu nevoie de bani.
De aceea, era nevoit sa-si calce pe inima si sa-i vanda Diavolului
cele mai frumoase jucarii pe care le avea… unele dintre aceste
intamplari erau in-spaimantatoare si, auzindu-l, ti se facea parul
maciuca. 9
Este oare normal ca un tata sa le spuna copiilor sai povesti de groaza
despre cele mai scumpe comori vandute Diavolului? Robert Payne, in
cartea sa inti-tulata Marx 10 povesteste cu lux de amanunte acest
episod relatat de Eleonor: cum nefericitul vrajitor Rockle a vandut
jucariile, incercand sa le pastreze pana in ultima clipa. Dar, deoarece
incheiase un pact cu Diavolul, nu mai avea nici o scapare.
Biograful lui Marx continua:
,,Nu incape nici o indoiala ca aceste povesti interminabile aveau un
caracter autobiografic… El isi insusise viziunea si rautatea
Diavolului. Cateodata parea constient ca indeplineste voia Celui Rau.”
11
Cand Marx a terminat de scris Ulanem si celelalte poezii de inceput in
care vorbeste despre pactul incheiat cu Diavolul, el nici macar nu se
gandise la socialism.
Ba chiar a combatut socialismul, ca re-dactor la o revista germana,
Rheinische Zeilung, care ,,nu admite nici macar valoarea teoretica a
ideilor comuniste in forma lor actuala, lasand la o parte do-rinta
aplicarii lor sociale pe care o socoteste, oricum, imposibila… La
incercarile maselor de a pune in practica ideile comuniste, de indata
ce acestea devin periculoase, se poate raspunde cu tunul…”12
Marx vrea sa-L izgoneasca pe Dumnezeu din cer
Dupa ce a atins acest stadiu in gandirea sa, Marx l-a intalnit pe Moses
Hess, omul care a exercitat cea mai importanta influenta asupra sa, cel
care l-a facut sa imbratiseze idealul socialist.
Hess il numeste ,,Dr. Marx – idolul meu, cel care va da ultima
lovitura religiei si politicii medievale.”13 A da o lovitura religiei –
acesta era obiectivul primor-dial al lui Marx, nicidecum socialismul.
Georg Jung, un alt prieten al lui Marx din acea vreme, se pronunta mai
categoric in acest sens, afir-mand in 1841, ca Marx Il va izgoni in mod
cert pe Dumnezeu din cer si il va da in judecata.
Marx con-sidera crestinismul drept una dintre cele mai imorale
religii.14 Nu este de mirare, deoarece Marx credea acum ca crestinii
din vechime macelarisera oameni si le mancasera carnea.
Iata deci ce asteptau de la Marx cei care l-au initiat in misterele
satanismului. Nu exista nici un temei pentru a afirma ca Marx ar fi
fost insufletit de nobilul ideal de a ajuta omenirea, ca ar fi vazut in
religie o piedica in calea realizarii acestui ideal si ca din aceasta
cauza ar fi adoptat o atitudine antireligioasa.
Dimpotriva, Marx ura orice notiune care trimite la Dumnezeu sau care
tine de domeniul divinitatii. El hotarase sa fie omul care sa-L
izgoneasca pe Dumnezeu – asta inainte de a se dedica socialismului care
nu era decat momeala cu ajutorul careia sa-i ade-meneasca pe muncitori
si pe intelectuali sa imbrati-seze acest ideal diabolic.
In fond, Marx nega existenta unui Creator, afirmand ca omenirea s-a
creat pe sine insasi. El scrie:
,,Avand in vedere faptul ca pentru socialisti tot ce tine de asa
numita istorie a lumii nu este nimic altceva decat creatia omului,
nimic altceva decat dezvoltarea naturii in favoarea omului, aces-ta are
astfel dovada incontestabila ca s-a nascut prin sine insusi…
Critica religiei sfarseste cu inva-tatura ca omul este fiinta
suprema pentru om”
Daca este negata existenta Creatorului, atunci nu exista nimeni care sa
ne dea porunci si legi, nimeni in fata caruia sa dam socoteala – ceea
ce Marx con-firma: ,,Comunistii nu predica nici un fel de morala”.
Cand sovieticii, in primii ani de comunism, au adop-tat lozinca:
,,Sa-i alungam pe capitalisti de pe pamant si pe Dumnezeu din ceruri”,
ei nu faceau decat sa-si insuseasca mostenirea lasata de Karl Marx.
Una din particularitatile magiei negre – dupa cum am mentionat mai
inainte – este inversarea numelor. Procedeul inversiunii penetreaza
atat de adinc modul de a gandi al lui Marx, incat acesta il foloseste
pretu-tindeni.
Astfel, Marx a raspuns la cartea lui Proudhon, Filozofia mizeriei
printr-o alta carte intitulata Mizeria filozofiei. De asemenea, el
scria: ,,Trebuie sa folosim in locul armei criticii, critica
armelor.15
Iata alte cateva exemple de inversari din scrierile lui, Marx:
,,Sa nu cautam enigma evreului in religia lui, ci sa cautam enigma
religiei in adevaratul evreu” l6
,,Luther a transformat credinta in autoritate, pentru ca a restaurat
autoritatea credintei. EI i-a transformat pe preoti in laici, pentru ca
i-a trans-format pe laici in preoti.” l7
Marx foloseste aceasta tehnica in multe locuri. El cultiva ceea ce s-ar
putea numi stilul tipic satanic.
Pe vremea lui Marx, barbatii obisnuiau sa poarte barba, insa nu ca a
lui, si nu aveau parul lung.
Infati-sarea lui Marx era caracteristica discipolilor Ioanei Southcott,
o preoteasa a unei secte oculte, care pre-tindea ca se afla in legatura
cu demonul Shiloh.18
Este ciudat faptul ca la vreo 60 de ani dupa moar-tea acesteia, in
1814, ,,la grupul Chatham al adeptilor lui Southcott s-a alaturat un
soldat, pe nume James Witte, care, dupa terminarea stagiului militar in
India s-a intors acasa si a preluat conducerea locala a sectei,
dezvoltand in continuare doctrinele Ioanei… cu o tenta de
comunism”19
Marx nu a vorbit prea des in public despre meta-fizica, dar putem
deduce opiniile sale in aceasta privinta de la oamenii din anturajul
sau. Unul din tovarasii sai de la Internationala I, a fost Mihail
Bakunin, un anarhist rus, care a scris:
,,Diavolul reprezinta revolta satanica impotriva autoritatii divine,
revolta in care vedem germenul fecund al tuturor miscarilor de
eliberare a omului – revolutia.
Socialistii se recunosc unul pe altul prin cuvintele: =ABin numele celui
care a suferit o mare nedreptate=BB.
Satan este eternul revoltat, primul liber cu-getator si eliberator al
omenirii.
El il face pe om sa se rusineze de animalica sa ignoranta si
as-cultare; el il elibereaza, pune pe fruntea sa pecetea libertatii si
a umanitatii, indemnandu-l sa nu se mai supuna si sa manance din pomul
cunostintei binelui si raului” 20
Bakunin nu numai ca-l lauda pe Lucifer, ci are si un program concret de
revolutie, insa nu cu scopul de a-i elibera pe saraci de sub
exploatarea celor bogati.
El scrie:
„In aceasta revolutie va trebui sa-l trezim pe Diavol in sufletul
oamenilor, sa atatam patimile cele mai josnice”21
Marx a organizat impreuna cu Bakunin prima Internationala care a
sustinut acest program ciudat.
In Manifestul Comunist Marx si Engels sustin ca ,,proletarul vede in
lege, morala si religie niste prejudecati burgheze in spatele carora
stau la panda tot atatea interese burgheze.”
Bakunin arata ca Proudhon, un alt important gan-ditor socialist si, in
acea perioada, prieten cu Marx. ,,se inchina si el lui Satan.”22
Hess il prezentase pe Marx lui Proudhon care, ca si Marx, isi tundea
pa-rul dupa tipicul celor din secta satanista a Ioanei Southcott, din
secolul al XlX-lea.
Proudhon, in Filozofia mizeriei, a declarat ca Dumnezeu este prototipul
nedreptatii.
,,Dobandim cunoasterea in ciuda lui Dumnezeu, alcatuim societatea in
ciuda Lui. Fiecare pas ina-inte este o victorie asupra Dumnezeirii.” 23
El exclama:
,,Vino, Satan, tu, cel ponegrit de oamenii de rand si de regi.
Dumnezeu este prostie si lasitate; Dumnezeu este prefacatorie si
falsitate; Dumnezeu este tiranie si saracie; Dumnezeu este rau.
Acolo unde oamenii se prostern in fata unui altar, ome-nirea, sclava
regilor si a preotilor, va fi condam-nata…
Jur, Dumnezeule, cu mana intinsa spre ce-ruri, ca tu nu esti nimic
altceva decat un execu-tant al ratiunii mele, sceptrul constiintei
mele…”
Dumnezeu este in mod esential necivilizat, anti-liberal, antiuman.” 24
Proudhon declara ca Dumnezeu este rau pentru ca omul – creatia Sa –
este rau. Astfel de ganduri nu reprezinta o noutate. Ele alcatuiesc
continutul obis-nuit al predicilor din cultul satanic.
Mai tarziu, Marx s-a certat cu Proudhon si a scris o carte pentru a
combate ideile din cartea acestuia, Filozofia mizeriei.
Dar Marx a contestat numai doc-trine economice de mica importanta. El
nu are nici o obiectie fata de razvratirea demonica a lui Proudhon
impotriva lui Dumnezeu.
Heinrich Heine, binecunoscutul poet german, a fost un al treilea
prieten intim al lui Marx. Si el era un adorator al lui Satan. El
scrie:
„Am chemat Diavolul si el a venit, Trebuie sa-i examinez fata cu
uimire; nu este hidos, nu schioapata. Este un barbat atragator,
fermecator”.25
Marx a fost un mare admirator al lui Heinrich Heine… Relatiile dintre
ei au fost calde si intime.26
De ce l-a admirat Marx pe Heine? Poate din cauza unor ganduri satanice
ca acestea:
,,As vrea sa am cativa copaci frumosi in fata usii si daca bunul
Dumnezeu vrea sa ma fericeasca pe deplin, atunci imi va acorda bucuria
de a vedea sase sau sapte din dusmanii mei spanzurati de acesti copaci.
Dupa moartea lor, cu o inima plina de compasiune, le voi ierta tot raul
pe care mi l-au facut in timpul vietii. Da, trebuie sa-i iertam pe
dusmanii nostri, dar nu inainte de a-i vedea spanzurati.
Nu sunt razbunator. As vrea sa-mi iubesc dus-manii. Dar nu-i pot iubi
inainte de a ma fi raz-bunat. Abia atunci inima mea se deschide pentru
ei. Atata vreme cat nu te razbuni, amaraciunea persista in inima.”
Ar dori oare vreun om cumsecade sa fie prieten intim cu cineva care
gandeste in felul acesta?
Dar Marx si cei din anturajul sau gandeau exact in felul acesta.
Lunaciarski, un filozof important care fusese ministrul educatiei in
U=2ER.S.S. scria in revista Socialism si Religie ca Marx a renuntat la
orice lega-tura cu Dumnezeu punindu-1 in schimb pe Satan in fruntea
coloanelor de proletari in mars.
Este esential ca in legatura cu acest aspect sa su-bliniem faptul ca
Marx si tovarasii sai, desi se de-clarasera impotriva lui Dumnezeu, nu
erau atei, asa cum pretind a fi marxistii de astazi, ceea ce inseamna
ca acuzandu-L si insultandu-L fatis pe Dumnezeu, ei urau un Dumnezeu in
care totusi credeau.
Ei nu contestau existenta lui Dumnezeu, ci suprematia Lui. Cand a
izbucnit revolutia la Paris, in 1871, co-munardul Flourens a declarat:
,,Vrajmasul nostru este Dumnezeu. Ura fata de Dumnezeu este inceputul
intelepciunii.”27
Marx i-a elogiat foarte mult pe comunarzi, care proclamau aceasta ura.
Dar ce legatura are aceasta cu o distribuire mai justa a bunurilor sau
cu imbu-natatirea institutiilor sociale?
Aceste revendicari nu sunt decat capcanele ideologice care ascund
ade-varatul scop: desfiintarea lui Dumnezeu si a inchinarii la El.
Astazi avem dovada clara ca se urmareste un astfel de scop in tari ca
Albania si Coreea de Nord, unde toate bisericile, moscheele si pagodele
au fost inchise.
Poeziile satanice ale lui Marx
Poeziile lui Marx sunt o ilustrare foarte clara a acestei idei. In
,,Strigatul unui deznadajduit” si ,,Mandria omeneasca”, rugaciunea
suprema a omului este pentru preamarirea lui insusi.
Daca omul este sortit sa piara prin propria sa glorificare, aceasta va
fi o catastrofa cosmica, dar el va muri ca o fiinta di-vina, jelit de
demoni.
Balada lui Marx ,,Trubadurul” exprima plangerile bardului impotriva
lui Dumnezeu, Care nici nu cunoaste si nici nu respecta arta sa.
Aceasta arta ,,tasneste din prapastia neagra a iadului, intunecand
mintea si vrajind inima, iar dansul ei este dansul mortii”.28
Trubadurul isi scoate sabia si o implanta in sufletul poetului.
,,Arta tasnind din prapastia intunecoasa a iadului, indracind
mintea”… Aceasta ne aminteste de cu-vintele revolutionarului american
Jerry Rubin, din „Treci la fapte”:
,,Am amestecat tineretea, muzica, sexul, dro-gurile si razvratirea cu
tradarea – o coalitie greu de invins” 29
In poezia sa, ,,Mandria omeneasca”, Marx re-cunoaste ca telul sau nu
este de a reforma sau a re-volutiona societatea, de a face lumea mai
buna, ci pur si simplu de a o distruge, bucurandu-se de dis-trugerea
ei:
„Cu dispret imi voi arunca manusa
Drept in fata lumii,
Ca sa vad prabusirea acestui urias pitic,
A carui cadere nu-mi va inabusi inflacararea.
Apoi voi pribegi asemenea unui Dumnezeu biruitor
Printre ruinele lumii
Si dand cuvintelor mele o forta activa.
Ma voi simti deopotriva cu Creatorul „30
Marx a devenit satanist in urma unei intense dez-bateri launtrice. El a
incetat sa scrie poezii in perioada in care sanatatea i-a fost grav
zdruncinata din cauza furtunii care se dezlantuise in inima lui.
In acea vreme el scrie despre nelinistea pe care o resimte la gandul ca
trebuie sa-si faca un idol dintr-o conceptie pe care o detesta.31
Motivul covarsitor al convertirii lui Marx la co-munism, reiese limpede
dintr-o scrisoare a prietenului sau Georg Jung, catre Ruge. Nu este
vorba nici de emanciparea proletariatului, nici de stabilirea unei
ordini sociale mai bune. Jung scrie:
,,Daca Marx, Bruno Bauer si Feuerbach si-ar uni fortele pentru a
elabora o reforma teologico-politica, Dumnezeu ar face bine sa-i
stranga pe toti ingerii in preajma Sa si sa-Si planga de mila, caci
acestia trei cu siguranta ca-L vor alunga din cer.32
Au fost oare aceste poezii singura expresie a scrie-rilor satanice ale
lui Karl Marx? Nu stim, pentru ca o mare parte din lucrarile sale sunt
ferite de lumina tiparului de catre cei care detin manuscrisele sale.
In „Omul revoltat”, Alberl Camus sustine ca treizeci de volume ale
lui Marx si Engels nu au fost niciodata publicate pentru ca – dupa cum
presupune Camus -aceste lucrari nu au nici cea mai mica asemanare cu
ceea ce se intelege in mod curent prin marxism.
Dupa ce am terminat de citit eseul lui Camus, am rugat-o pe secretara
mea sa le scrie celor de la Institutul Marx – Lenin din Moscova si sa-i
intrebe daca aceasta afir-matie a scriitorului francez este adevarata.
Am primit un raspuns.
Loctiitorul directorului, profesorul M. Mdelov, dupa ce a sustinut ca
Albert Camus minte, a confirmat totusi afirmatiile acestuia,
scriindu-mi ca din totalul de o suta de volume planificate, nu au fost
publicate decit treisprezece.
Justificarea sa ca cel de al doilea razboi mondial ar fi impiedicat
editarea celorlalte volume este de-a dreptul ridicola. Scrisoarea a
fost scrisa in 1980, la treizeci si cinci de ani dupa sfarsitul
razboiului. Iar Editura de Stat a Uniunii Sovietice are, cu siguranta,
destule fonduri…
Din aceasta scrisoare reiese clar ca, desi comunistii sovietici detin
toate manuscrisele necesare pentru editarea tuturor celor o suta de
volume, ei au preferat sa publice numai treisprezece.
Nu exista alta expli-catie decat aceea ca majoritatea gandurilor si
ideilor lui Marx sunt tainuite in mod deliberat.
Viata ravasita a lui Marx
Toti satanistii activi au vieti ravasite. Acesta a fost si cazul lui
Marx.
Arnold Kunzli, in cartea sa „Karl Marx – O psihograma” 33 , descrie
viata lui Marx, referindu-se si la sinuciderea a doua din fiicele sale
si a unui ginere. Trei dintre copiii sai au murit din cauza
subnutritiei.
Fiica sa Laura, casatorita cu socialistul Laforgue, i-a inmormantat pe
trei dintre copiii ei. O alta fiica a lui Marx, Eleonor, a hotarat sa
se sinucida impreuna cu sotul ei. Ea a murit, iar el s-a razgandit in
ultimul moment.
Marx nu s-a simtit obligat sa-si intretina familia, desi ar fi putut
s-o faca foarte usor datorita cunoasterii unor limbi straine pe care le
stapanea foarte bine. A preferat sa cerseasca de la Engels.
A avut un copil nelegitim cu servitoarea lui, Helen Demut. Mai tarziu a
atribuit paternitatea acestui copil lui Engels, care a acceptat toata
aceasta comedie.
Lui Marx ii placea sa bea mult. Riazanov, directorul Institutului
Marx-Engels din Moscova, recunoaste acest lucru in cartea sa „Karl
Marx – omul ganditorul si revolutionarul”34.
Eleonor a fost fiica preferata a lui Marx. El o numea Tussy si deseori
spunea: ,,Tussy sunt eu”. Ea a fost distrusa sufleteste cand a auzit
de la Engels, aflat pe patul de moarte, de existenta acestui copil
nelegitim. La aflarea acestei vesti, s-a sinucis.
In Manifestul Comunist, Marx proferase invective la adresa
capitalistilor care dispun dupa bunul lor plac de nevestele si fetele
muncitorilor lor. O astfel de ipocrizie nu este catusi de putin straina
de caracterul lui Karl Marx.
Exista o pata destul de intunecata in viata lui Marx, marele
revolutionar.
Ziarul german Reichsruf publica (9 ianuarie 1960) stirea conform careia
cancelarul austriac Raabe i-a daruit lui Nikita Hrusciov, pe atunci
conducator al Uniunii Sovietice, manuscrisul unei scrisori a lui Marx.
Hrusciov nu s-a bucurat insa la citirea scrisorii pentru ca aceasta
constituia dovada ca Marx fusese informatorul platit de politia
austriaca pentru a-i spiona pe revolutionari.
Scrisoarea a fost gasita intamplator intr-o arhiva secreta. Din ea
reiesea clar ca Marx, in timpul exilului sau la Londra, trimitea
rapoarte despre activitatea tovarasilor sai, primind pentru fiecare
informatie suma de 25 de dolari. Notele sale informative se refereau la
revolutionarii exilati la Londra, Paris si in Elvetia.
Unul dintre cei spionati era Ruge, care se con-sidera bun prieten cu
Marx. Exista inca scrisori care dovedesc relatiile de prietenie dintre
cei doi.
Rolv Heuer in cartea sa „Geniu si bogatie”, descrie viata
financiara dezordonata a lui Marx:
,,Pe cand era student la Berlin, fecior de bani gata, Marx primea 700
de taleri pe an bani de buzunar”35
Aceasta era o suma enorma, tinand cont de faptul ca pe vremea aceea
numai 5% din populatie dispunea de un venit mai mare de 300 de taleri
pe an. De-a lungul vietii sale, Marx a primit de la Engels circa 6
milioane de franci francezi – dupa cum informeaza Institutul Marx –
Engels.
Cu toate acestea, Marx jinduia tot timpul sa mos-teneasca averi.
In timp ce un unchi de-al sau era in agonie, Marx i-a scris lui Engels:
,,Daca moare cai-nele, voi iesi din incurcatura”36, la care Engels ii
raspunde: ,,Te felicit pentru ca s-a imbolnavit cel care te-a
impiedicat sa intri in posesia mostenirii si sper ca nenorocirea sa se
intample chiar acum.”37
,,Cainele” a murit, iar la 8 martie 1855, Marx scria:
,,Un eveniment foarte fericit. Ieri ni s-a comu-nicat moartea
unchiului sotiei mele, in varsta de nouazeci de ani. Sotia mea va primi
aproxima-tiv o suta de lire sterline, poate chiar si mai mult, daca nu
cumva batranul caine a lasat o parte din banii sai doamnei care-i
administra casa”38
Marx nu avea sentimente mai bune nici fata de rudele care-i erau mult
mai apropiate decat acest unchi. De pilda, el nu vorbea cu mama lui. In
decem-brie 1863 Marx i-a scris lui Engels:
,,Acum doua ore a sosit o telegrama prin care sunt anuntat ca mama a
murit. Soarta a vrut sa ia din viata un membru al familei. Eu eram deja
cu un picior in groapa, dar in imprejurarile actuale, sunt mai necesar
decat batrana. Trebuie sa ma duc la Trier pentru mostenire.” 39
Asta este tot ceea ce Marx a avut de spus la moar-tea mamei sale.
Relatiile dintre Marx si sotia lui erau destul de proaste. Ea l-a
parasit de doua ori, dar s-a intors de fiecare data. Iar el nu a fost
prezent nici macar la inmormantarea ei.
Aflandu-se mereu in nevoi pecuniare, Marx a ri-sipit multi bani la
bursa, unde el – marele economist – nu stia decat sa piarda.
Marx era un intelectual de mare calibru, ca si Engels. Totusi,
corespondenta lor abunda in obscenitati, neobisnuite pentru aceasta
clasa sociala.
Expresiile grosolane sunt frecvent utilizate, dar nu exista nici macar
o singura scrisoare in care vreunul dintre ei sa pomeneasca despre
idealul umanist sau socialist.
Deoarece biserica satanista este extrem de secreta, avem numai vagi
indicii despre posibilele legaturi ale lui Marx cu aceasta secta.
Viata lui ravasita con-stituie insa, neindoielnic, inca o veriga in
inlantuirea dovezilor aduse pana acum.
Capitolul III CREDINTA NARUITA
Apostazia lui Engels
Deoarece Engels este o figura proeminenta in viata lui Marx, ma voi
referi pe scurt si la el.
Engels fusese crescut intr-o familie pioasa.
In tineretea lui scrisese frumoase poezii crestine.
Dupa ce l-a intalnit pe Marx, a scris despre acesta:
,,Cine vaneaza eu o salbatica straduinta? Un om negru din Trier (locul
de nastere al lui Marx), un adevarat monstru.
El nu merge si nu alearga, sare pe calcaie si rage plin de manie, ca si
cum ar dori sa apuce marele cort al cerului si sa-1 arunce pe pamant.
El isi intinde bratele in vazduh, pum-nul lui amenintator este
inclestat, urla neincetat de parca zece mii de draci l-ar fi insfacat
de par. ” 1
Engels incepuse sa se indoiasca de credinta sa crestina dupa ce a citit
o carte scrisa de un teolog liberal, pe nume Bruno Bauer.
In inima lui s-a dat o mare lupta. In acele momente, el a scris:
,,De cand am inceput sa ma indoiesc, ma rog zilnic pentru adevar,
aproape toata ziua. Si totusi, pentru mine nu mai exista cale de
intoarcere. Lacrimile imi curg pe obraz in timp ce scriu aceste
randuri.,, 2
Engels n-a mai gasit niciodata calea de intoarcere la Cuvantul lui
Dumnezeu, alaturandu-se in schimb aceluia pe care el insusi il denumise
,,monstrul pose-dat de zece mii de draci”.3 El s-a lepadat de
credinta.
Ce fel de om era Bruno Bauer, teologul liberal care a jucat un rol
decisiv in distrugerea credintei crestine a lui Engels si care a
incurajat pasii lui Marx pe noua sa cale anticrestina? Sa fi avut si el
legaturi cu demonii?
Ca si Engels, Bruno Bauer a fost in tineretea sa un om credincios, care
prin scrisul sau a luat atitudine chiar impotriva criticilor aduse
Bibliei.
Apoi a devenit un critic radical al Sfintei Scripturi si intemeietor al
asa-zisului crestinism materialist care afirma ca Iisus Hristos ar fi
fost numai om, nu si Fiul lui Dumnezeu.
La data de 6 decembrie 1841, Bruno Bauer i-a scris prietenului sau
Arnold Ruge, care era totodata prieten cu Marx si Engels:
,,Tin conferinte aici, la Universitate, in fata unui mare auditoriu.
Nu mai ma recunosc atunci cand proferez blasfemii de la amvon.
Acestea sunt atat de mari, incat acestor copii nevinovati li se face
parul maciuca.
In timp ce hulesc, imi amintesc cum lucram acasa cu evlavie la o
apologie a Sfintei Scripturi si a Apocalipsei.
In orice caz, un demon cumplit pune stapanire pe mine ori de cate ori
ma urc la pupitru si sunt atat de slab incat sunt nevoit sa ma predau
lui…
Spiritul meu de hula va fi satisfacut numai daca mi se va permite sa
predic ateis-mul in mod oficial ca profesor.” 4
Omul care l-a convins pe Engels sa devina co-munist a fost acelasi
Moses Hess, care il convinsese si pe Marx, acelasi lucru, mai inainte.
Dupa ce l-a intalnit pe Engels, la Koln, Hess scrie:
,,Cand s-a despartit de mine, Engels devenise un comunist extrem de
zelos. Acesta este modul meu de a ravasi sufletele oamenilor…” 5
A ravasi sufletele – aceasta sa fi fost oare nazuinta suprema a vietii
lui Hess? Acesta este si scopul lui Lucifer.
Amprentele lasate de crestinism nu s-au sters nici-odata din mintea lui
Engels.
In 1865, el isi exprima admiratia pentru cantecul Reformei, ,,Cetate
tare-i Dumnezeu”, numindu-l ,,un imn de biruinta care a devenit
Marseieza secolului al XVI-lea”.6 Engels s-a mai exprimat si cu alte
ocazii in favoarea crestinismului.
Tragedia vietii lui Engcls este emotionanta si chiar mai cutremuratoare
decat cea a vietii lui Marx. Iata un minunat poem crestin scris in
timpul tineretii sale de omul care mai tarziu va deveni complicele cel
mai apropiat al lui Marx in tentativa de distrugere a religiei:
Doamne IIisuse Hristoase,
singurul Fiu al lui Dumnezeu,
o, pogoara de pe tronul Tau ceresc si mantuieste-mi sufletul. Coboara
in toata binecuvantarea Ta,
Lumina a sfinteniei Tatalui Tau.
Ingaduie-mi sa Te aleg pe Tine, Mantuitorule.
Bucuria pe care Ti-o inaltam impreuna cu lauda noastra
este frumoasa, stralucitoare si neumbrita de suparare.
Iar cand imi voi da ultima suflare
si va trebui sa sufar chinurile mortii,
ajuta-ma sa ma tin de Tine cu putere;
Ca atunci cand ochii mei se vor umple de intuneric,
si cand inima mea va inceta sa mai bata,
sa-mi pot da duhul in bratele Tale.
Sus, in ceruri, duhul meu va lauda Numele Tau in vecii vecilor,
deoarece el se odihneste in Tine.
O, dac-ar veni mai curand vremea bucuriei
cand din pieptul Tau plin de dragoste
voi putea primi viata noua care incalzeste totul.
Si apoi, Doamne, aducandu-Ti multumiri,
ii voi strange in brate pe cei care-mi sunt dragi
pentru totdeauna.
Traind in vecii vecilor,
intr-o continua contemplare a Ta,
viata mea se va desfasura din nou.
Tu ai venit sa eliberezi omenirea de moarte si de rau,
ca sa poata exista
Binecuvantari si bunastare pretutindeni.
Si acum, chiar cu aceasta noua coborare a Ta pe pamant,
totul se va schimba;
Tu vei da rasplata cuvenita fiecarui om in parte.7
Engels le scrie unor prieteni, dupa ce Bruno Bauer a semanat indoiala
in suflet:
,,Este scris: =ABCere si ti se va da=BB. Caut ade-varul oriunde exista o
speranta ca pot gasi macar o umbra de adevar.
Totusi, nu pot recunoaste eternitatea adevarului vostru.
Cu toate acestea, este scris: =ABCauta si vei gasi. Cine este omul acela
dintre voi care, daca-i cere fiul sau o paine, sa-i dea o piatra? Cu
atat mai mult Tatal vostru care este in ceruri va da lucruri bune celor
ce I le cer=BB.
In timp ce scriu aceste randuri ochii mi se umplu de lacrimi. Sunt
adanc miscat, dar cred ca nu voi fi pierdut. Ma voi intoarce la
Dumnezeu, dupa Care tanjeste intregul meu suflet, iar aceasta este o
marturie a Duhului Sfant. Cu speranta aceasta traiesc si cu aceasta voi
muri… Duhul lui Dumnezeu marturiseste impreuna cu duhul meu ca sunt
un copil al lui Dumnezeu.” 8
Engels era pe deplin constient de pericolul satanis-mului, in cartea
sa, Schelling – filozoful intru Hristos, Engels a scris:
,,De la revolutia franceza incoace (masonica,n.r.), un duh diabolic,
cu totul nou, a intrat intr-o buna parte din omenire, iar necredinta
isi inalta capul semet cu atata nerusinare si subtilitate incat ai
crede ca prorociile din Scriptura se implinesc chiar acum.
Sa vedem mai intai ce spun Scripturile despre lipsa de evlavie din
vremurile din urma. Domnul spune in Matei 24:11 – 13:
=ABSe vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi. Si din
pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se ve va
raci. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit. Si aceasta
Evanghelie a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa
slu-jeasca de marturie tuturor Neamurilor. Atunci va veni sfarsitul=BB.
Apoi, in versetul 24: =ABSe vor scula Hristosi mincinosi si proroci
mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele,
daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi=BB.
Si apostolul Pavel spune in 2 Tesaloniceni 2: 3 si in continuare:
=ABNimeni sa nu va ama-geasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca
sa fi venit lepadarea de credinta, si de a se descoperi omul
faradelegii, fiul pierzarii, po-trivnicul, care se inalta mai presus de
tot ce se numeste ,,Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de
inchinare=BB…
Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni,
de semne si puteri mincinoase, si cu toate amagi-rile nelegiuirii
pentru cei ce sunt pe calea pier-zarii, pentru ca n-au primit dragostea
adevaru-lui, ca sa fie mantuiti.
Din aceasta pricina Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa
creada o minciuna: pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au
gasit placere in nelegiuire sa fie osanditi.=BB”
Engels citeaza din Scriptura paragraf dupa paragraf, ca teologul a
carui carte de capatai este Biblia. El continua:
,,Noi nu mai avem nimic dc-a face cu indi-ferenta sau cu raceala fata
de Domnul, declarandu-ne adversari ai acestor atitudini, iar in locul
sectelor si partidelor, noi vedem doua tabere: cres-tini si
anticrestini. Vedem prorocii mincinosi prin-tre noi…
Ei calatoresc in toata Germania si vor sa se infiltreze pretutindeni;
propovaduiesc invataturile lor satanice in piele si poarta drapelul
Dia-volului dintr-un oras in altul, inselandu-i pe bietii tineri ca
sa-i arunce in prapastia cea mai adanca a iadului si a mortii.”
Engels isi incheie cartea citand urmatorul verset din Apocalipsa:
,Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa. Amin.” 9
Omul care a scris aceste poezii si aceste avertis-mente fata de
pericolul reprezentat de satanism, omul care s-a rugat cu lacrimi ca sa
fie ferit de acest pericol, omul care a recunoscut ca Marx este posedat
de mii de demoni, a devenit colaboratorul cel mai apropiat al lui Marx
in lupta diabolica ,,pentru nimicirea comu-nista a adevarului etern, a
oricarei religii si a oricarei morale…,,10
Acestea sunt efectele monstruoase ale teologiei liberale. Ea imparte
vina cu Marx si Engels pentru zecile de milioane de nevinovati ucisi de
comunisti pana in ziua de astazi.
Marx uraste natiuni intregi
Dupa aceasta digresiune, sa revenim la Marx. Intreaga sa atitudine si
conversatie erau de natura satanica. Desi evreu, el a scris o
periculoasa carte anti-semita, intitulata Problema evreiasca.
In anul 1856, Marx a publicat in The New York Tribune, un articol
intitulat ,,imprumutul rusesc”, in care putem citi:
,,Dupa cum armata iezuitilor ucide orice gand de libertate, tot astfel
evreii care fura bogatiile lumii inabusa dorinta de eliberare a celor
exploatati, profitand de pe urma razboaielor provocate de capitalisti.
Nu e de mirare ca acum 1856 de ani, Iisus i-a izgonit pe camatari din
Templul de la Ierusalim.
Ei erau aidoma camatarilor de astazi care se ascund in spatele
tiranilor si al tiraniilor. Majoritatea lor e formata din evrei.
Faptul ca evreii au devenit atat de puternici incat au ajuns sa puna
in primejdie viata lumii, ne determina sa le dezvaluim organizatia si
adevaratul lor scop, astfel incat duhoarea pe care o emana acestia sa
incite la lupta impotriva lor muncitorii din intreaga lume care sa
extirpe o astfel de gangrena.”
A spus Hitler ceva mai rau decat Marx?
(E ciudat, insa, ca Marx a afirmat si contrariul, in Capitalul vol. I,
capitolul ,,Caracterul capitalist al productiei”: ,,Pe fruntea
oamenilor alesi scrie ca ei apartin lui Iehova.”)
Multi alti evrei comunisti au urmat exemplul lui Marx, urandu-i pe
evrei.
Ruth Fisher, o renumita lidera comunista germana de origine evreiasca
si membra a parlamentului, spunea: ,,Zdrobiti-i pe capitalistii evrei,
spanzurati-i de felinare, calcati-i in picioare.”11
De ce tocmai pe capitalistii evrei si nu pe ceilalti? – ramane o
intrebare fara raspuns.
Marx nu-i ura numai pe evrei, ci si pe germani, despre care a scris:
,,Singurul mijloc de a-i trezi pe germani este de a-i lua la bataie.”
El vorbea despre ,,stupidul popor german” si despre ,,dezgustatoarea
limitare intelectuala a germanilor”, sustinand ca ,,germanii, chinezii
si evreii trebuie comparati cu ne-gustorii ambulanti si cu micii
comercianti.”12
Pe rusi ii numea ,,mancatori de varza”13, iar popoarele slave erau
considerate ,,gunoaie etnice.”14
El si-a exprimat ura fata de mai multe natiuni, dar niciodata dragostea
fata de vreuna.
Intr-o agenda a anului 1848, Marx scrie despre ,,plebea slava”, din
care faceau parte rusii, cehii si croatii. Acestor popoare retrograde”,
nu le ramane decat ,,sa dispara imediat” in furtuna revolutiei.
,,Viitorul razboi mondial va face sa dispara de pe fata pamantului nu
numai clasele si dinastiile retro-grade, ci si popoare intregi
reactionare. Si aceasta disparitie va constitui un progres.”
,,Pana si numele lor va disparea.” 15
Nici lui Marx, nici lui Engels, nu le-a pasat de distrugerea a milioane
de oameni. Marx scria:
,,O revolutie linistita dar inevitabila se desfasoara in cadrul
societatii, o revolutie careia ii pasa de vieti omenesti pe care le
distruge, tot atat de putin cat ii pasa unui cutremur de casele pe care
le darama. Clasele si rasele care sunt prea slabe pentru a face fata
noilor conditii de existenta, vor fi infranti. ”
Spre deosebire de Marx, Hitler dorea numai in-robirea acestor popoare,
nu si distrugerea lor, incat se poate afirma ca Hitler a fost mult mai
uman decat Marx.
Engels scria in acelasi spirit:
,,Urmatorul razboi mondial va face sa dispara de pe fata pamantului
popoarele reactionare. Si aceasta inseamna un progres.” 16
,,Evident, acest scop nu se poate realiza fara strivirea vreunei
gingase flori nationale. Dar fara violenta si fara cruzime, nimic nu se
poate infaptui in istorie.” 16
Marx, omul care poza ca luptator pentru cauza proletariatului, numea
aceasta clasa sociala ,,baieti prosti, golani, magari.” Engels stia
prea bine la ce sa se astepte din partea acestora, atunci cand scria:
,,Nici democratii de =ABcoloratura=BB rosie, nici macar gloata comunista
nu ne vor iubi vreodata.”
In corespondenta lui intima, Marx ii caracteriza pe negri drept
,,idioti”, vorbind in mod constant despre ei in termeni peiorativi.
Pe rivalul sau, Lassalle, il numea ,,evreul negru” si tinea sa
precizeze ca acest epitet depreciativ nu e valabil doar pentru o
singura persoana.
,,Pentru mine este absolut clar ca – judecand dupa forma capului si
felul parului sau – el se trage din negrii care au fugit impreuna cu
Moise din Egipt (in cazul in care mama sau bunica lui nu s-au corcit cu
vreun negru)… Si felul de a razbi in viata al acestui individ este
tot tipic negrilor.”
Marx a sustinut chiar si mentinerea sclaviei in America de Nord. Din
pricina aceasta s-a certat cu prietenul sau Proudhon, care apara cauza
eliberarii sclavilor in Statele Unite.
Marx ii raspunde acestuia:
,,Fara sclavie, America de Nord s-ar trans-forma din cea mai
progresiva tara intr-un stat patriarhal. Stergeti America de Nord de pe
harta lumii si veti ajunge la anarhie – declinul absolut al comertului
si civilizatiei moderne. Aboliti scla-via si veti sterge America de pe
harta natiunilor.” 18
Marx a mai scris: ,,da-i dracului de englezi.”19
In ciuda acestei atitudini de desconsiderare a natiunilor respective,
exista totusi o multime de mar-xisti englezi si americani.
Satan in familie
Eleonor, cea mai iubita fiica a lui Marx, s-a ca-satorit – avand
consimtamantul tatalui ei – cu Eduard Eveling. Acesta tinea conferinte
despre ,,rautatea lui Dumnezeu”.
(Exact cum fac satanistii. Spre deosebire de atei, acestia nu neaga
insa existenta lui Dumnezeu, decat pentru a-i minti pe ceilalti oameni;
ei stiu despre existenta Lui, insa il descriu ca fiind rau.)
Prin aceste conferinte, Eduard Eveling incerca sa demonstreze ca
Dumnezeu ,,ar incuraja poligamia si ar instiga la hotie”.
El apara dreptul de a profera blasfemii.20
Urmatorul poem dezvaluie adeziunea sa la satanism:
Catre tine se vor inalta versurile mele
dezlantuite si cutezatoare,
O, Satano, rege al banchetului!
In laturi, preotule, cu sfestania si cu
bolboroselile tale!
Caci niciodata, preotule, Satan
nu va sta inapoia ta.
Suflarea ta, Satano, imi inspira versurile
cand din tot sufletul meu desfid zeii.
Al regilor pontificali, al regilor inumani,
al lor este fulgerul care zdruncina mintile.
O, suflete ce pribegesti departe
de calea cea dreapta!
Satan este indurator. Iata, Heloise!
Ca vartejul care-si intinde aripile trece Satan cel mare,
o, voi oameni!
Te salut, mare razbunator al ratiunii!
Catre tine se vor inalta fumul tamaii si juramintele sfinte!
Tu l-ai detronat pe Dumnezeul preotului. 21
Sfarstiul capitolului III
continuarea maine
Note la Capitolul III
1=2E Franz Mehring, ,,Karl Marx – Geschichte seines Lebens” (Karl Marx –
Story of His Life) (Berlin: Dietz-Verlag, 1964), pp. 99, 100.
2=2E Ibid. p. 97.
3=2E Ibid., p. 100.
4=2E Bruno Bauer, letter of December 6, 1841 to Arnold Ruge, MEGA, I, 1
(2), p. 263.
5=2E A. Melskii, ,Evangelist Nenavisti” (The Evangelist of Hate. Life of
Karl Marx) (Berlin: Za Pravdu Publishing House, 1933, in Russian), p.
48.
6=2E Friedrich Engels, ,,Dialektik der Natur, Einleitung'(Dialectics of
Nature, Introduction). MEW, X, p. 312.
7=2E Friedrich Engels, poem probably written in early 1837.
MEGA, I, ii, p. 465.
8=2E Ibid., Friedrich Engels, letter of July 1839 to the
Graber brothers, p. 531.
9=2E Friedrich Engels, ,,Schelling und die Offenbarung”
(Schelling and Revelation). MEGA, pp. 247 – 249.
10. Karl Marx and Frederich Engels, Selected Works
(London: Lawrence and Wishart, 1958), p. 52.
11. Ossip Flechtheim, The Communist Parly of Gennany
in the Weimar Republic (OiTenbach, 1948).
12. Op. cit., Kunzli, p. 187.
13. Bertram Wolfe, Marxism – One Hundred Years in the
Life of a Doctrine (New York: The Dial Press, 1965), p. 32.
14. Karl Marx and Friedrich Engels, The Russian Menace to Europe
(Glencoe: The Free Press, 1952), p. 63.
15. Quoted in op. cit.. Wolfe, Marxism.
16. Engels, MEW, VI, p. 176.
17. Deutschland Magazine, February 1985.
18. Quoted by Nathaniel Weyl, Karl Marx: Racist (New
Rochelle, N.Y.: Arlington House).
19. Karl Marx, MEW, XXXV, p. 122.
20. Chushichi Tsuzuki, The Life of Eleanor Marx (Oxford: Clarendon
Press, 1967), p. 85.
21. Frederick Tatford, The Prince of Darkness (Easlbourne: Bible and
Advent Testimony Movement, 1967).
MARX SI SATAN, de RICHARD WURMBRANDT
Capitolul IV
PREA TARZIU
Dezvaluirile unei servitoare
Un american, comandorul Sergius Riis, fusese unul dintre discipolii lui
Marx.
Indurerat de vestea mortii lui Marx, Riis pleca la Londra sa viziteze
casa in care traise mult-admiratul sau maestru. Familia acestuia se
mutase. Singura persoana cu care a putut sta de vorba a fost Helen
Demuth, fosta servitoare a lui Marx. Ea a descris aceste situatii
surprinzatoare petrecute in casa lui Marx:
,,Marx era un om cu frica lui Dumnezeu. Cand era grav bolnav, se ruga
singur in camera lui, in fata unui sir de lumanari aprinse, purtand un
fel de panglica legata in jurul fruntii.” l
Aceasta descriere aminteste de filacterele purtate de evrei in timpul
rugaciunilor de dimi-neata. Dar Marx fusese botezat in cadrul religiei
crestine, nu practicase niciodata iudaismul, iar mai tarziu, a devenit
un aprig contestatar al lui Dumnezeu.
El a scris carti impotriva religiei si si-a crescut toti copiii in
spiritul ateismului. Ce insemna, atunci, aceasta ceremonie pe care o
servitoare a luat-o drept rugaciune?
Cand evreii isi spun mgaciunile purtand pe frunte filacterele, ei nu
tin in fata lor nici un sir de lumanari aprinse. Sa fi fost vorba de un
ritual magic?
Este, de asemenea, cunoscut faptul ca Marx, pretinsul ateu, avea in
camera sa de lucru un bust al lui Zeus.
In mitologia greaca, Zeus – o neinduratoare divinitate pagana –
s-a transformat intr-o fiara care a luat in captivitate Europa – la fel
cum a facut si mar-xismul mai tarziu.
(Printr-o coincidenta, statuia lui Zeus cel bine-cunoscut pentru
ferocitatea sa, este singurul simbol religios expus in holul principal
al sediului O.N.U. din New York.)
Scrisori de familie
Un alt posibil indiciu se afla intr-o scrisoare adre-sata lui Marx de
catre fiul sau Edgar, la 31 martie 1854. Ea incepe cu aceste cuvinte
uluitoare: ,,Dragul meu Diavol.”2
Cine a mai pomenit vreodata ca vreun fiu sa i se adreseze tatalui sau
in felul acesta? Numai un satanist poate sa-i scrie asa ceva celui pe
care il iubeste. Sa fi fost oare initiat si fiul lui Marx in mis-terele
satanismului?
Tot atat de semnificativ este felul in care sotia lui Marx i se
adreseaza acestuia, intr-o scrisoare din august 1844:
,,Ultima ta epistola pastorala, tu, mare preot si episcop al
sufletelor, i-a redat bietei tale oi pacea si odihna sufleteasca.” 3
In Manifestul Comunist, Marx isi exprimase dorinta de a desfiinta toate
religiile – ceea ce ar fi implicat si desfiintarea cultului lui Satan.
Cu toate acestea, sotia sa il numeste ,,mare preot si episcop44.
Al carei religii? Singura religie din Europa care are mari preoti este
satanismul.
Si ce fel de epistole pas-torale sa fi scris acest om, considerat ateu?
Unde sunt acestea?
Acest aspect al vietii lui Marx nu a fost inca studiat.
Documente biografice
Cu siguranta ca unii dintre biografii lui Marx au intuit satanismul
acestuia, dar neavand pregatirea spirituala necesara, nu au putut sa
inteleaga situatiile respective.
Totusi, interpretarile lor nu sunt lipsite de interes.
Marxistul Franz Mehring a scris in cartea sa Karl
Marx:
,,Cu toate ca tatal lui Marx a murit la cateva zile dupa ce fiul sau
implinise 20 de ani, se pare ca el observase cu o tainica ingrijorare
demonul din sufletul celui mai iubit fiu al sau…” 4
,,Henry Marx nu a crezut si nici macar nu si-ar fi putut inchipui
vreodata ca vasta cultura burgheza asimilata de fiul sau nu va
contribui de-cat la dezlantuirea demonului de care se temea.” 5
Marx a murit fara nici o nadejde, ca toti satanistii.
La 25 mai 1883, i-a scris lui Engels: ,,Cat de desarta si de inutila
este viata, si totusi cat de mult o dorim!”6
Marx a fost contemporan cu crestini ilustri, pre-cum compozitorul
Mendelsohn, filantropul Dr. Barnardo si gene-ralul William Booth.
Toti au locuit in preajma lui, in Londra.
Totusi, el nu a pomenit niciodata nimic despre acestia.
Exista un secret in viata lui Marx, pe care putini marxisti il cunosc.
Lenin a scris: ,,Dupa o jumatate de secol, nici un marxist nu l-a
inteles pe Marx cu adevarat.” 7
Secretul din viata lui Lenin
Si viata lui Lenin ascunde un secret.
Cand a aparut prima editie a acestei carti, nu aveam cunostinta de nici
o implicare personala a lui Lenin in vreunul din riturile sectei
satanice.
Dar, intre timp, am citit cartea Tanarul Lenin, scrisa de Trotky
– prieten apropiat si colaborator al lui Lenin.
El scrie ca Lenin, la varsta de saisprezece ani, si-a rupt cru-cea de
la gat, a scuipat pe ea si a calcat-o in picioare- acesta fiind un
binecunoscut ritual satanic.
Cu siguranta ca Lenin era dominat de ideologia satanista. Cum altfel
s-ar putea explica citatul din urmatoarea scrisoare, adresata
scriitorului rus Maxim Gorki la data de 13 – 14 noiembrie 1913:
,,Milioane de pacate, pagube, impilari, molime sunt mult mai lesne
intelese de popor si de aceea mai putin periculoase decat cea mai
firava idee a unui mic dumnezeu spiritual oricat de bine deghi-zata ar
fi aceasta.” s
In final si el a fost inselat de Satan, ca toti cei care se incred in
el.
Cu privire la statul sovietic, Lenin scrie:
,,Statul nu functioneaza asa cum am dori noi. Atunci, cum
functioneaza? Masina nu asculta de om. Un om sta la volan, iar noua ni
se pare ca acesta o conduce. Dar masina nu se indreapta in directia
dorita. Ea se misca dupa vointa altei forte.”9
Care este deci aceasta ,,alta forta” misterioasa, careia i se supune
chiar si vointa conducatorilor bolsevici? Sa fi cedat acestia in fata
unei forte pe care sperau sa o domine, dar care s-a dovedit a fi mai
puternica decat si-au imaginat ei si care i-a dus la disperare?
Intr-o scrisoare din 1921, Lenin afirma:
,,Sper sa fim spanzurati cu o funie imputita. Si nu mi-am pierdut
speranta ca ni se va intampla chiar asa, caci nu suntem in stare sa
condamnam aceasta birocratie murdara. Iar de vom fi span-zurati, cu
atat mai bine!” l0
Aceasta a fost ultima speranta a lui Lenin la ca-patul unei vieti
intregi de lupta pentru cauza comu-nismului: sa fie spanzurat cu o
funie imputita.
Dorinta lui nu a fost indeplinita, dar aproape toti colaboratorii sai
au sfarsit prin a fi executati de Stalin, dupa ce au recunoscut in
public ca servisera interese straine de cauza proletariatului pe care
pretinsesera ca o sustin.
Ce confesiune ingrozitoare: ,,Sper sa fim span-zurati cu o funie
imputita!”
Este interesant de observat ca, la varsta de treispre-zece ani, Lenin a
scris ceea ce s-ar putea numi o poezie profetica in care el prevazuse
esecul de la sfar-situl vietii sale. El a hotarat sa slujeasca
omenirea, dar fara Dumnezeu. Acestea au fost cuvintele lui:
,,Daca iti vei da viata de bunavoie pentru ceilalti, E pacat sa ai o
soarta atat de trista, incat jertfa ta sa Iie intru totul inutila. „11
Ce diferenta intre afirmatiile lui Lenin si cele ale apostolului Pavel
care, la sfarsitul vietii sale, scria:
,M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit
credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da,
in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept, si nu numai mie, ci si
tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”
(2 Timotei 4: 7 – 8).
Exista un ,,prea tarziu” in ceea ce intreprindem pe plan spiritual.
Esau a regretat, cu multe lacrimi, ca si-a vandut dreptul de
intai-nascut, dar asupra acestei invoieli nu se mai putea reveni.
Lenin, inte-meietorul statului sovietic, aflat pe patul de moarte,
spunea:
,,Am facut o mare greseala. Cosmarul meu consta in sentimentul ca sunt
pierdut intr-un ocean alcatuit din sangele nenumaratelor victime. Dar e
prea tarziu ca sa mai dam inapoi. Ca tara noastra, Rusia, sa fie
salvata, ar fi nevoie de barbati ca Francesco d’Assisi. Cu zece barbati
ca el, am fi salvat Rusia,,.
Capitolul IV NOTE
1. Sergius Martin Riis, Karl Marx, Master of Fraud (New York: Robert
Speller, 1962), p. 11.
2. Edgar Marx, letter of March 31. 1854 to MARX, MEW, II, p. 18.
3. Jenny Marx letter (dated after August 11,
Karl Marx, MEW, suppl, Vol. 1, p. d.s.V
4. Franz Mehring, Karl Marx – The Story of his life
(New York: Covici, Friede, 1935), p. 18.
5. Op. cit., Mehring, p. 32.
6. Karl Marx, letter of May 20, 1882 to Friedrich Engels,
MEW, XXXV, p. 65.
7. Walter Kaufmann, Hegel (Garden City: Doubleday,
1965), p. 288.
8. V. Ilitch Lenin, Complete Works (Moscow: Political
Literature Publishing House, 1964, in Russian), Vol. 48, pp. 226, 227.
9. ibid., Vol. 45, p. 86.
10./h/d, Vol. 54, pp. 86, 87.
11. ,,Budilnik”, Russia, No. 48, of 1883. Quoted in The New Review,
New York: 140/1980, p. 276.
Capitolul V
CUMPLITA FALSIFICARE
Buharin, Stalin, Mao, Ceausescu, Andropov.
Poate ca ar fi instructiv daca ne-am raporta si la cativa marxisti
moderni.
Buharin, secretarul general al Internationalei comuniste si unul
dintre reprezen-tantii de seama ai marxismului din acest secol, inca de
la frageda varsta de doisprezece ani, dupa ce a citit cartea
„Apocalipsa” din Biblie, dorea din tot su-fletul sa devina
Antihrist. Dandu-si seama, din lectura Scripturii, ca Antihristul
trebuia sa fie fiul marei curve din Apocalipsa, el a insistat ca mama
lui sa sustina ca ar fi fost o prostituata.
Acelasi Buharin a scris despre Stalin: ,,El nu este om, ci diavol.”1
Buharin si-a dat seama prea tarziu in mainile cui a cazut. Intr-o
scrisoare pe care sotia sa a trebuit s-o invete pe dinafara inainte de
arestarea si executarea lui Buharin, acesta scria:
,, Viata mea se sfarseste. Imi plec capul… imi simt neputinta in
fata acestui mecanism diabolic..’2
El a contribuit la inaltarea acestei ghilotine – sta-tul sovietic –
care a ucis milioane de oameni, pentru a recunoaste in cele din urma ca
proiectul acestei ghilotine a fost conceput in iad. Buharin dorise sa
fie Anticristul, dar a devenit o victima a Vrajmasului.
Impartasind aceleasi deceptii, Kaganovici, cum-natul si colaboratorul
lui Stalin, scrie despre acesta in jurnalul sau:
,,Am inceput sa inteleg cum de a reusit Stalin sa faca din sine insusi
un zeu. El nu are nici o tra-satura umana… Chiar daca exteriorizeaza
vreodata unele sentimente, acestea parca nici nu-i apartin. Pentru ei
sentimentele sunt tot atat de absurde ca niste solzi care ar creste pe
un metal blindat. Iar in spatele acestor solzi se afla Stalin insusi –
o bucata de otel. Nu stiu de ce, aveam convingerea ca va trai vesnic…
Nu avea nimic omenesc in el…”
Roza (sotia lui Stalin) povesteste ca acesta o pu-nea sa se catere
intr-un copac, dezbracata, numai cu sosetele in picioare.
,,Am senzatia ca nu are nimic uman in el desi pare un om ca toti
ceilalti, spunea ea. Pentru mine este o adevarata enigma. Dar ce scriu
eu aici?Doar n-am innebunit si eu?”
Stalin i-a descris lui Kaganovici exercitiile lui spirituale.
Credinciosii din diferite religii practica anumite exercitii care ii
ajuta sa mediteze la ceea ce este bun, frumos, intelept, pentru a
dobandi astfel un potential mai mare de dragoste fata de semenii lor.
Stalin exersa pentru cultivarea starilor de spirit dia-metral opuse.
El i-a spus lui Kaganovici:
,,Daca trebuie sa ma despart de cineva, mi-l imaginez mergand in patru
labe si astfel reusesc sa-mi provoc o reactie de dezgust. Uneori ma
simt atasat de un om care trebuie sa fie insa inlaturat pentru
realizarea scopurilor noastre. Ce fac atunci? Imi inchipui cum aceasta
persoana isi face nevoile, trage parturi, vomita si pute. Si nu-mi mai
pare rau de omul acela.
Cu cat mai repede dispare du-hoarea lui de pe pamant, cu atat mai bine.
Si astfel il sterg din inima mea.”
Una din distractiile lui Stalin era de a le pune cai-lor ochelari
verzi, incat acestia sa vada pretutin-deni numai fan si iarba. Mai rau
decat atat, el le-a pus oamenilor ochelarii negri ai ateismului pentru
a-i impiedica pe acestia sa vada campiile Raiului pe care Dumnezeu le-a
pregatit pentru sufletele cre-dincioase.
Jurnalul contine mai multe observatii patrunza-toare, referitoare la
caracterul lui Stalin:
,,Stalin vorbea adesea despre religie ca despre cel mai pervers dusman
al nostru… El uraste religia, iar eu impartasesc sentimentele lui.
Religia este un dusman perfid si periculos… Stalin e de parere ca cea
mai mare pedeapsa pentru toti pa-rintii care apartin unei secte –
indiferent daca au fost condamnati sau nu – este despartirea de co-piii
lor.
Sunt convins ca Stalin era preocupat in taina de astrologie. M-a mirat
intotdeauna la el faptul ca vorbea cu un fel de respect ascuns despre
religie si despre Dumnezeu. La inceput am crezut ca este doar o
inchipuire de-a mea, dar treptat m-am con-vins ca ceea ce observasem
era adevarat. Stalin era insa intotdeauna foarte prevazator atunci cand
venea vorba despre acest subiect
De aceea n-am reusit niciodata sa aflu precis care anume era punctul
sau de vedere in aceasta privinta. Pentru mine insa. un lucru e cert:
modul deosebit in care Stalin aborda si trata subiecte ca religia si
Dumnezeu. De exemplu, nu a spus niciodata direct ca Dumnezeu nu ar
exista…
In prezenta lui, oamenii incetau intr-o anumi-ta masura de a mai fi ei
insisi. Toti il admirau si il idolatrizau. Nu cred ca poporul il iubea
prea mult; Stalin se situa deasupra lui. Poate ca suna ciudat, dar el
detinea o pozitie care mai inainte ii revenea numai lui Dumnezeu.”
A avea dusmani pe care uneori trebuie sa-i infrunti tine de natura
tragicului omenesc. Pentru Marx aceas-ta trista necesitate constituia
insa o desfatare. Deviza lui, pe care deseori o repeta, era: ,,Nu
exista nimic mai placut pe lume decat sa-i poti musca pe dusmanii
tai.”3
De aceea, nu este de mirare ca discipolul sau, Stalin, spunea ca ,,cea
mai mare bucurie este de a castiga prietenia oamenilor pana cand
acestia vin cu incredere sa-si puna capul pe pieptul tau, pentru ca
apoi sa le implanti pumnalul in spate; e o placere sa fii de
nebiruit.”4
Cu mult inainte, Marx exprimase aceeasi idee. El ii scria lui Engels
despre tovarasii sai cu ale caror opinii nu era de acord:
,,Trebuie sa-i lasi pe acesti pungasi sa creada ca nu am rupt
relatiile cu ei, pana cind vom avea puterea sa-i inlaturam din calea
noastra. intr-un fel sau altul.” 5
Este semnificativ faptul ca multi tovarasi de arme de-ai lui Stalin
vorbesc despre el ca despre un posedat.
Milovan Djilas, un proeminent lider comunist din Iugoslavia, care il
cunostea bine pe Stalin, scria:
,,Ce altceva decat puterea si energia demonica a lui Stalin ce a adus
toata miscarea comunista si pe membrii acesteia intr-o stare de deruta
ca astfel Stalin sa-si poata construi si asigura domnia carac-terizata
prin teroare…?” 6
Despre intreaga clasa conducatoare din U.R.S.S., Djilas spunea:
,,Ei creeaza impresia ca ar crede in idealul socialismului, intr-o
viitoare societate fara clase sociale. In realitate insa, ei nu cred in
nimic altceva decat in puterea organizata.” 7
Fiica lui Stalin, Svetlana Alliluyeva, care nu stia nimic despre
abisurile satanismului, scria:
,,Beria (ministrul sovietic de interne) parea ca este unit cu intreaga
noastra familie prinlr-o lega-tura diabolica… Beria era un demon
inspaiman-tator… Un demon cumplit pusese stapanire pe sufletul
tatalui meu.”
Svetlana scrie mai departe ca Stalin considera bu-natatea si dragostea
atotiertatoare ca fiind cele mai mari faradelegi.8
Acestia sunt preotii lui Satan care carmuiesc aproape o jumatate din
omenire si care comanda actele de terorism din intreaga lume.
Stalin era copilul nelegitim facut de un mosier cu o servitoare. De
teama sa nu-si piarda reputatia, tatal sau l-a mituit pe un cizmar, ca
acesta sa se insoare cu fata insarcinata. Dar afacerea s-a aflat. In
timpul co-pilariei sale, Stalin a fost batjocorit pentru ca era
bastard. Cand Stalin era adolescent, adevaratul sau tata a fost omorat.
Stalin a fost banuit de comiterea acestui omor, dar vinovatia sa nu a
putut fi dovedita.
Mai tarziu, ca student la seminar, s-a raliat cer-curilor comuniste.
Acolo s-a indragostit de o fata, pe nume Galina. Deoarece comunistii
erau saraci, Galinei i s-a trasat sarcina sa devina amanta unui om
bogat pentru ca in acest fel Partidul sa poata obtine niste fonduri.
Cand Stalin a votat pentru aceasta pro-punere, Galina si-a taiat
venele.
Stalin insusi a comis furturi pentru ,,dotarea” Par-tidului si s-a
descurcat foarte bine in aceasta privinta. Dar nu si-a insusit nimic
din banii furati.
A primit si sarcina de a se infiltra in politia tarista. Trebuia sa
faca joc dublu, denuntand membrii nesem-nificativi ai Partidului pentru
a afla secretele politiei si a-i proteja astfel pe comunistii mai
importanti.
Tanarul Stalin a avut parte, deci, de tot ce e mai rau cu putinta in
privinta ereditatii, educatiei si for-marii sale, fiind astfel foarte
receptiv la influenta sa-tanica. El a devenit ceea ce semnifica
propriul sau nume: un barbat de otel, lipsit de orice urma de emotie
sau de mila.
(Andropov, care mai tarziu a devenit prim- minis-tru al Uniunii
Sovietice, producea aceeasi impresie ca si Stalin. Ministrul francez de
externe, Claude Cheysson, care l-a intalnit, l-a descris pe Andropov in
revista franceza Le Monde ca pe ,,un om lipsit de caldura sufleteasca,
care lucreaza ca un computer… Nu exteriorizeaza nici o emotie. E atat
de rece… Cuvintele si atitudinile ii sunt atat de calculate incat ai
crede ca ai de-a face cu un computer.”)
Ca si Marx, Engels si – inaintea lor – Bauer, Stalin a fost credincios
la inceputul vietii sale. La cinsprezece ani a scris prima sa poezie
care incepe astfel: ,,Mare este providenta Celui Atotputernic.” El s-a
inscris la seminar, pentru ca simtea ca are vocatie.9
Acolo insa, a devenit mai intai darwinist si apoi marxist.
Primele pseudonime sub care a scris Stalin au fost ,,Demonosvili”10
care in limba georgiana inseamna ,,demonicul” si ,,Besosvili” 11 –
,,indracitul”.
Iata si alte dovezi importante ale satanismului li-derilor marxisti.
Troitkaia, fiica maresalului sovietic Tuhacievski, unul din
conducatorii Armatei Rosii care mai tarziu a fost impuscat de Stalin,
scria despre tatal ei ca acesta pastra un tablou al lui Stalin in
dormi-torul sau, in coltul dinspre rasarit, acolo unde crestinii
ortodocsi asaza de obicei icoanele.
Cand, in Cehoslovacia, un comunist a fost numit sef al Departamentului
Cultelor din cadrul Consiliului de Stat – institutie care are ca scop
spionarea si perse-cutarea credinciosilor – acesta si-a luat din
proprie initiativa numele de Hruza, care in limba slovaca inseamna
,,groaza”, reprezentand totodata o denumire a Diavolului.
Un conducator argentinian al unei organizatii tero-riste si-a pus
singur porecla ,,Satanovsky”.
Anatole France este un renumit scriitor francez care i-a convins pe
multi dintre cei mai de seama scriitori din Franta sa devina comunisti.
La o recenta expozitie de arta demonica din Paris, una dintre piesele
expuse era jiltul folosit de acest scriitor pentru a prezida
ritualurile satanice. Bratele si picioarele scaunului, impodobite cu
coarne, erau imbracate in piele de capra.12
Centrul satanistilor din Londra este cimitirul Highgate, unde a fost
inmormantat Marx. La mor-mantul lui sunt oficiate misterioase rituri de
magie neagra.13 Acolo a fost locul de inspiratie al ucigasului-vam-pir
Highgate, care a atacat mai multe fete in anul 1970.14
Hua Kuo-Feng, conducatorul Chinei comuniste, a tinut un moment de
reculegere la acest mormant.
Ulrike Meinhof, Eselin si alte teroriste germane ,,rosii” s-au
implicat si ele in ocultism.15
Una dintre cele mai vechi secte sataniste din Siria, ,,Yezidei”, a
fost descrisa intr-o revista sovietica ateista, Nauka Relighia (iulie
1979). A fost singura secta religioasa la adresa careia revista
respectiva nu a lansat nici o critica.
In continuare Mao Tse-Tung a scris:
,,De la varsta de opt ani l-am urat pe Confucius. In satul meu se afla
un templu confucianist. Do-ream din toata inima un singur lucru: sa
distrug din temelii acest templu ’16
Este oare normal ca un copil in varsta de opt ani sa nu doreasca decat
distrugerea propriei sale religii? Astfel de ganduri apartin
caracterelor demonice.
Cultul violentei
Engels scria in Anti-Duhring: ,,Dragostea uni-versala lata de oameni
este o absurditate.”
Iar intr-o scrisoare adresata unui prieten, sustinea: ,,Noi avem
nevoie mai degraba de ura, decat de dragoste, cel putin in acest
moment.”
Che Guevara a invatat bine lectia marxista.
In scrierile sale se pot recunoaste sentimentele lui Engels:
,,Ura este o parte componenta a luptei, ura ne-miloasa contra
dusmanului, o ura care-1 inalta pe revolutionar deasupra limitelor
omenesti facand din el o masina eficace care distruge si ucide cu sange
rece’
Este exact ceea ce vrea Diavolul sa faca din oa-meni. Si i-a reusit din
plin, cu mai multi lideri politici de notorietate: Hitler, Eichmann,
Mengele, Stalin, Mao, Andropov, Pol Pot.
Marx scria in Manifestul Partidului Comunist:
,,Comunistii ii detesta pe cei care isi ascund gandurile si
intentiile. Ei declara deschis ca scopul lor nu poate fi realizat decat
printr-o rasturnare a intregii structuri sociale existente.”
Si mai departe:
,,Nu exista decat o singura metoda pentru a scurta chinurile agoniei
vechii societati si durerile nasterii celei noi, si anume: terorismul
revolu-tionar.” 18
Istoria a cunoscut mai multe revolutii. Fiecare dintre ele a avut cate
un obiectiv. (…)
Marx este singurul adept al ,,revolutiei permanente”, al terorismului
si varsarii de sange numai de dragul revolutiei. De fapt, in cazul
acesta nu exista nici un scop. Singurul obiectiv este violenta impinsa
pana la paroxism. Prin aceasta, satanismul se deosebeste de viata
pacatosului obisnuit.
Marx ii numea pe teroristii care au fost executati pentru crimele
savarsite in Rusia tarista, ,,martiri nemuritori” sau ,,tovarasi de
nepretuit”.19
Si Engels scria despre ,,razbunarea noastra san-geroasa”, folosind
frecvent aceasta expresie: ,,in inima (Rusiei) – ce dezvoltare
infloritoare! Tentativele de omor devin tot mai numeroase”. ,,Sa lasam
pro-blema moralei la o parte… Pentru un revolutionar toate mijloacele
folosite – fie violente, fie aparent pasnice – sunt juste daca duc la
realizarea scopului propus.”20
Marxistul Lenin, traind in Rusia in timpul de-mocratiei lui Kerensky,
spunea:
,,Ceea ce ne trebuie este energia salbatica, si iarasi energia. Sunt
mirat si chiar ingrozit de faptul ca a trecut mai bine de o jumatate de
an de cand se tot vorbeste despre bombe, fara insa ca macar una singura
sa fi fost fabricata.” 21
Alte cateva citate pot oferi lamuriri suplimen-tare cu privire la
atitudinile fundamentale ale co-munistilor:
Marx: ,,Noi purtam razboi contra tuturor ideilor proeminente de
religie, stat, tara, patriotism. Ideea de Dumnezeu este fundamentala
pentru o ci-vilizatie pervertita. Ea trebuie distrusa.”
Manifestul Partidului Comunist: ,,Comunistii ii dispretuiesc pe cei
care renunta la parerile si scopurile lor. Ei declara deschis ca
scopurile lor nu pot fi realizate decat prin rasturnarea cu forta a
tuturor structurilor sociale existente. Clasa con-ducatoare sa tremure
de frica revolutiei comu-niste!”
Lenin: ..Trebuie sa folosim orice siretlic, truc, perfidie,
ilegalitate, minciuna. Regula de baza este de a specula tot timpul
conflictele de interese din-tre statele capitaliste.”
Lenin: ,,Ateismul este parte integranta a mar-xismului. Marxismul este
materialism. Trebuie sa combatem religia. Acesta este ABC-ul oricarui
materialism, deci si al marxismului.
Lenin, in cuvantarea din 1922: ,,Mai intai trebuie sa luam in
stapanire Europa de Est si apoi masele din Asia. Dupa aceea vom
incercui si sub-mina Statele Unite ale Americii care vor cadea in
mainile noastre fara nici o lupta, ca un fruct copt.”
Hrusciov: ,,Daca cineva crede ca zambetele noastre inseamna renuntarea
la invatatura lui Marx, Engels si Lenin, se insala. Cine asteapta de la
noi una ca asta, va trebui sa astepte pana cand o creveta va invata sa
fluiere.”
Cruzime satanica
Soljenitin, in monumentalul sau roman Arhipelagul Gulag. afirma ca
hobby-ul lui Yagoda, ministrul afacerilor interne al Uniunii Sovietice,
era de a impusca – dezbracat in pielea goala – icoanele care ii
reprezentau pe Iisus si pe sfinti. Cativa tovarasi ii tineau companie.
Acesta era un alt ritual satanist practicat la nivelele superioare ale
ierarhiei comuniste.
De ce oamenii care pretindeau ca reprezinta pro-letariatul impuscau
icoana lui Iisus – un proletar – sau pe aceea a Fecioarei Maria – o
femeie saraca?
(=2E..) Sunt oare ofiterii comunisti posedati de demoni? Nu cumva ei sunt
posedati de Satan ca instrumente de razbunare fata de crestinii care se
impotrivesc pu-terilor intunericului?
In Rusia, in timpul lui Stalin, cativa comunisti au omorat niste
nevinovati in beciurile politiei. Dupa comiterea acestui omor bestial,
unul dintre faptasi si-a revenit si, umbland de la un cadavru la altul,
spu-nea: ,,N-am vrut sa fac asta. Nu va cunosc. Vorbiti cu mine,
iertati-ma!” Atunci unul dintre complicii sai 1-a ucis.
Ruskaia Misl, o revista scrisa in limba rusa care apare in Franta,
relata urmatoarele evenimente care avusesera loc in U.R.S.S.:
D=2E Profirevici avea o fiica si un fiu carora le daduse o educatie
religioasa. Bineinteles ca ei au trebuit sa urmeze scolile comuniste.
La varsta de doisprezece ani, fata a venit acasa si le-a spus
parintilor ei: ,,Reli-gia este o superstitie capitalista. Traim
vremuri noi.”
Dupa ce s-a lepadat de crestinism, ea s-a inscris in Partidul Comunist
si a devenit membra a politiei se-crete, ceea ce a constituit o
lovitura pentru parintii ei.
Mai tarziu, mama ei a fost arestata. Sub guver-narea comunista, nimeni
nu poseda nimic: nici copil, nici sotie, nici libertate; statul ti le
poate lua oricand.
Dupa arestarea mamei sale, fiul ei a fost profund indurerat. Un an mai
tarziu, el s-a spanzurat. D. Profirevici a gasit scrisoarea
sinucigasului:
,,Tata, oare ma vei judeca? Sunt membru UTC. Am fost nevoit sa semnez
un angajament prin care ma oblig sa raportez totul autoritatilor
sovietice. Intr-o zi, am fost chemat la politie si Varia, sora mea,
mi-a cerut sa o denunt pe mama deoarece,
fiind crestina, este considerata reactionara. Am semnat denuntul. Sunt
vinovat de arestarea ei. Acum mi-au ordonat sa te spionez pe tine.
Rezul-tatul va fi acelasi. Iarta-ma, tata, m-am hotarat sa mor.”
Sinuciderea fiului a fost urmata de arestarea tatalui.22
Preotul Kowalyk a fost arestat de bolsevici in anul 1941 si dus la
inchisoarea din Lvov, Ucraina. Dupa ce germanii i-au pus pe fuga pe
bolsevici, locuitorii acelui oras au gasit corpul insangerat al
preotului tintuit de perete, cu mainile si picioarele batute in cuie,
in pozitia in care a fost rastignit pe cruce Domnul Iisus Hristos.
Au mai fost gasiti, de asemenea, sase mii de detinuti impuscati in
ceafa, pe care bolsevicii i-au ingramadii unii peste altii in beciuri
si i-au acoperit apoi cu ciment.
Dr. O. Sas-Yavorsky (S.U.A.). dupa ocuparea orasului Lvov de catre
germani la sfarsitul lunii iunie 1941, s-a dus sa-l caute pe tatal sau
intemnitat aici si a vazut in inchisoare un preot tintuit in cuie pe o
cruce, in stomacul sau ciopartit, comunistii asezasera trupul unui
copil nenascut, luat din pantecul mamei sale al carei cadavru zacea pe
dusumea, intr-o balta de sange. Alti martori oculari au identificat
cadavrul ca fiind al cunoscutului misionar, parintele Kowalyk.23
In general, pentru comunisti, viata omului nu va-loreaza prea mult. In
timpul razboiului civil, Lenin scria:
,,Ar fi o rusine sa nu-i impusti pe barbatii care nu vor sa se
prezinte la recrutare si care se sustrag de la mobilizare.
Tineti-ma la curent cu rezultatele acestei masuri.” 24
In timpul razboiului civil din Spania, comunistii au omorat patru mii
de preoti catolici.
Cunoscutul preot ortodox rus, Dudko, a relatat ca sase comunisti au
navalit in casa preotului Nicolae Ciardjov, i-au smuls parul, i-au scos
ochii, i-au taiat corpul in mai multe locuri, trecand peste rani cu
fierul incins si apoi l-au impuscat. Toate acestea s-au pe-trecut in
seara de Sfantul Nicolae. Nu a fost vorba numai de uciderea preotului,
ci si de batjocorirea sfantului.
Presa occidentala a relatat (la 10 martie 1983) ca in Zimbabwe au fost
omorati trei mii de membri ai tribului Ndebele de catre soldatii
dictato-rului comunist Mugabe. Armata fusese instruita de cadre
nord-coreene. Membrilor tribului li s-a poruncit sa-i impuste pe
proprii lor copii; cei care refuzau erau impuscati impreuna cu copiii
lor.
Diavolul il maimutareste pe Dumnezeu, promi-tand ape limpezi si pasuni
verzi pe care, insa, nu le poate oferi.
De aceea trebuie sa se prefaca. Si cu cat poate sa ofere mai putin, cu
atat trebuie sa se prefaca mai mult.
Pentru a castiga increderea oamenilor, se ascunde sub aparente
inselatoare si cultiva atitudini binevoitoare care, insa, nu duc decat
la mizerie, moar-te si distrugere.
Diavolul este invidios si furios in fata frumusetii spirituale, care il
jigneste. Deoarece si-a pierdut frumusetea initiala din cauza trufiei,
el nu vrea ca nimeni altcineva sa fie frumos.
Daca nu ar exista frumusetea spirituala a sfintilor, Diavolul nu ar
aparea atat de hidos. De aceea, el vrea sa urateasca tot ce este
frumos.
Iata de ce crestinii din inchisoarea comunista din Pitesti ca si din
altele, au fost torturati nu numai pentru a trada secretele bisericii
clandestine, ci si pentru a rosti hule la adresa lui Dumnezeu.
Regimurile politice in care astfel de orori au loc neincetat, unde
chiar si crestinii sunt transformati in asasini si delatori ai
victimelor nevinovate, nu pot fi decat detestate de copiii lui
Dumnezeu.
Cel care le ureaza ,,Bun venit” se face partas faptelor lor rele (2
Ioan 11).
Pacatul satanic
Am aratat ca marxismul este de natura satanica. Dar nu este oare
satanic orice pacat, prin insasi na-tura lui? Am reflectat mult timp la
aceasta intrebare. Si, intr-o noapte, am avut un vis care mi-a luminat
gandurile.
In visul meu am vazut o prostituata care ii ademe-nea pe barbatii
tineri chiar in momentul in care acestia ieseau din Biserica. Am
intrebat-o: ,,Ce te face sa =ABlucrezi=BB tocmai aici?” Ea a raspuns:
,,imi face o deosebita placere sa-i duc in ispita pe barbatii tineri
exact in momentul in care acestia ies de la slujba religioasa.
(=2E..) Sunt atat de satisfacuta daca-l pot pangari chiar in acel moment,
daca-l pot face sa se spurce suindu-se in patul las-civitatii si apoi
sa-i pot spune: =ABVezi, Iisus, Caruia te-ai rugat, nu te-a putut
impiedica nici macar cinci minute sa pacatuiesti. Nu este Mantuitorul
tau. Stapanul meu este mult mai puternic decat El=BB.”
Intinarea sexuala este un pacat omenesc obisnuit. Dar atunci cand
Mefisto ii cere lui Faust sa o seduca pe Gretchen chiar in momentul in
care aceasta, cu cartea de rugaciuni in mana, se duce la Biserica –
avem de-a face cu un pacat satanic.
Citirea sau vizionarea pornografiei este un alt pacat obisnuit. Dar o
caracteristica a pornografiei americane care promoveaza incestul,
pederastia si perversiunea, este de a folosi frecvent numele lui
Dumnezeu, Hristos si Maria; la fiecare obscenitate -cate un cuvant
sacru, la fiecare ipostaza respingatoare – cate o expresie
duhovniceasca, pentru a murdari si profana ceea ce este sfant. Acesta
este un pacat satanic.
A ucide oameni nevinovati este un pacat obisnuit. Dar a-L crucifica pe
Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, intre doi talhari, pentru a sugera
prin aceasta asociatie ca si El este vinovat, este un pacat satanic.
A ucide adversarii politici, a provoca razboaie si a instiga oamenii la
revolutie – chiar daca e vorba de omoruri in masa – tine de domeniul
vinovatiei ome-nesti.
Dar comunistii rusi, ucigand milioane de adver-sari, au ajuns sa-i
lichideze chiar si pe proprii lor aliati, inclusiv pe cei mai ilustri
tovarasi, principalii capi ai revolutiei. Aceste fapte poarta pecetea
sata-nismului.
In acest caz, revolutia nu mai urmareste realizarea vreunui scop, ci
perpetuarea crimei in sine – ceea ce Marx numeste ,,revolutia
permanenta44.
Din douazeci si noua de membri si de candidati ai Comitetului Central
al Partidului Comunist So-vietic, in anul 1917, numai patru au avut
sansa sa se stinga din viata inainte de a fi executati. Unul dintre
acestia patru a fost declarat postum ,,dusman al revolutiei”.
Treisprezece au fost condamnati la moarte de proprii lor tovarasi sau
au disparut. Doi au fost atat de mult persecutati de Stalin, incat s-au
sinucis.25
A fi criminal sau mafiot este un pacat omenesc ingrozitor, dar ceea ce
este satanic depaseste chiar si limitele faradelegilor mafiote. Tomasso
Buscetta, o figura proeminenta a mafiei siciliene, care a devenit
informatorul politiei si a dat in vileag crimele orga-nizatiei sale,
spunea:
,,Crima este o necesitate inevitabila, insa are intotdeauna o
motivatie. La noi crima gratuita sau ca efect al unui impuls individual
este ex-clusa. Noi respingem, de pilda, =ABvendeta trans-versala=BB,
adica uciderea cu buna stiinta a vreunei
persoane din anturajul =ABtintei=BB vizate de noi, cum ar fi sotia,
copiii sau rudele acesteia.”
Crima satanica tine de un alt nivel. Hitler a omorat milioane de evrei,
inclusiv copii, motivand ca evreii au facut rau poporului german.
Pentru comunisti era de la sine inteles ca membrii familiei unei
persoane pe care ei o considerau vinovata, sa fie inchisi si
tor-turati.
Cand am fost inchis, se intelegea de la sine ca si sotia mea trebuie sa
fie inchisa, iar fiul meu – impiedi-cat de a mai studia.
Marxismul nu este o ideologie vinovata obisnuita. Marxismul este
satanic prin modul sau de a pacatui si prin ideile pe care le propaga.
Numai in anumite ocazii marxismul si-a recunoscut fatis caracterul
satanic.
Un maestru poate fi judecat dupa discipolii pe care ii are. Pictorul
Picasso spunea: ,,Artistul trebuie sa descopere modul in care poate
sa-si convinga publicul de adevarul minciunilor sale.”26
Cine a fost omul care a scris aceasta monstruozi-tate? Acelasi care a
scris: ,,M-am apropiat de comu-nism asa cum ma apropii de o fantana.
Adeziunea mea la comunism este consecinta logica ce decurge din
intreaga mea viata si opera.”27
Astfel devine marxist cel care are ca ideal min-ciuna. Cat este de
trist!
Pentru a ne crea o imagine asupra vietii si felu-lui de a gandi ale
unui satanist, nu e nevoie sa citim decat cateva extrase din scrierile
lui Aleister Crowley (1875-1974), binecunoscut pentru implicarea sa in
practicile oculte:
,,Nu-i compatimiti pe cei ce se prabusesc. Nu i-am cunoscut niciodata.
Eu nu consolez pe ni-meni, il detest atat pe cel consolat cat si pe cel
care il consoleaza.” 28
,,Lupul ii insala numai pe cei lacomi si tra-datori, corbul numai pe
cei melancolici si ne-cinstiti. Dar eu sunt cel despre care este scris:
=ABEl ii va insela pe cei alesi=BB..
,,M-am ospatat cu sangele sfintilor, dar oa-menii nu ma considera
dusmanul lor caci blana mea e alba si calduroasa, dintii mei nu sunt
dintii celui care sfasie carnea, ochii imi sunt blanzi, in-cat ei nu
stiu ca sunt capetenia duhurilor min-cinoase..’ 29
,,Ce arta frumoasa si ispititoare esti, tu, cetate a Babilonului… O,
Babilon, Babilon, mama pu-ternica, tu, care calaresti pe tiara cu
coame, lasa-ma sa ma imbat de vinul preacurviei tale; lasa saru-tarile
desfraului tau sa ma dezmierde pana la moarte’ 3o
Crowley citeaza o multime de astfel de paragrafe din vechi scrieri
sataniste, complet necunoscute, inac-cesibile pentru cei neinitiati.
Versiuni hulitoare ale rugaciunii ,,Tatal nostru”
Ziarul sovietic Sovietskaia Molodioj (14 februarie 1976) adauga o noua
si zdrobitoare dovada in spri-jinul tezei care sustine existenta
legaturilor dintre marxism si satanism. Ziarul descrie cum comunistii
militanti atacau bisericile si isi bateau joc de Dumnezeu pe vremea
regimului tarist.
In acest scop, comunistii foloseau o versiune hulitoare a rugaciunii
Tatal nostru, o adevarata blasfemie:
Tatal nostru, care esti in Petersburg.
Blestemat fie numele tau.
Sfarama–se imparatia ta.
De nu s-ar mai face voia ta
nici macar in iad.
Si da- ne painea pe care ne-ai furat-o.
Si plateste-ne datoriile, dupa cum si noi
ti le-am platit pana acum. Si nu ne mai duce in ispita.
Ci izbaveste-ne de cel rau – politia lui Plehvec (primul ministru
tarist)
Si pune capat guvernarii lui blestemate.
Dar intrucat esti incapabil si sarac in duh,
Jos cu tine in vecii vecilor. Amin!3I
Scopul final al comunismului care cucereste tari noi nu este de a
intemeia un alt sistem social sau economic, ci ,,de a-L batjocori pe
Dumnezeu si de a-1 slavi pe Satan.”
Uniunea Studentilor Socialisti Germani a publi-cat de asemenea o
parodie a rugaciunii Tatal Nostru, facand precizarea ca ,,adevaratul”
inteles al acestei rugaciuni serveste interesele capitalismului:
Capitalul nostru care esti in Vest.
Sigure fie investitiile tale.
Fie ca sa obtinem profituri.
Fie ca valoarea actiunilor tale sa creasca
in Wall Street ca si in Europa.
Salariul nostru zilnic da-ni-1 noua astazi
si mareste-ne creditele,
Dupa cum si noi le marim pe cele
ale debitorilor nostri.
Si nu ne duce pe noi la faliment
Ci ne izbaveste de sindicate
Caci ale talc sunt o jumatate din aceasta lume,
puterea si bogatiile, pentru doua sute de ani.
O, Mamona! 32
Identificarea crestinismului cu interesele capitalis-mului este
jignitoare. Adevarata biserica stie ca si capitalismul este manjit cu
sange, caci toate sistemele economice poarta stigmatul pacatului.
Crestinii se opun comunismului nu din punctul de vedere al
capitalismului, ci al Imparatiei lui Dumnezeu care este adevaratul lor
ideal. Parodia de mai sus ca si cea publicata de sovietici nu
reprezinta altceva decat batjocorirea satanica a celei mai sfinte
rugaciuni a lui Iisus.
In multe tari comuniste, rugaciunea Tatal Nostru este batjocorita in
mod curent. In Etiopia, copiii sunt invatati sa se roage astfel:
Partidul nostru care stapanesti in Uniunea Sovietica,
Sfinteasca-se numele tau,
Vie imparatia ta.
Faca-se voia ta in Etiopia si in lumea intreaga.
Painea noastra cea de toate zilele da-ne noua astazi
Si nu ierta faradelegile imperialistilor
dupa cum nici noi nu le vom ierta.
Si nu ne duce pe noi in ispita de a abandona lupta.
Si ne izbaveste de raul Capitalismului. Amin.
La o statie de radio luterana din Europa, confiscata de guvernul
comunist, este transmisa versiunea satanista a Bibliei, conform careia,
capitolul al XIII-lea din prima Epistola a lui Pavel catre Corinteni,
suna astfel:
,,Chiar daca as vorbi in toate limbile si nu-i urasc pe capitalisti si
pe mosieri, sunt ca un chim-val zanganitor… Ura de clasa nu suporta
exploata-rea si este violenta. Ura de clasa ii pizmuieste pe cei bogati
si se mandreste cu victoriile revolutiilor din mai multe tari
socialiste… Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si ura de
clasa, dar cea mai mare dintre ele este ura revolutionara.”
In timpul grevei generale organizata de comunistii francezi in timpul
revolutiei franceze din 1974,
muncitorii au fost mobilizati la manifestatie pe strazile Parisului,
sub urmatoarea lozinca:
,,Giscard d’Estaing est foutu,
Ies demons sont dans la rue!”
(s-a terminat cu Giscard d’Estaing [pe atunci pre-sedintele Frantei],
de-acum demonii sunt pe strazi”).
De ce ,,demonii”? De ce nu ,,proletariatul” sau ,,po-porul”? De ce
aceasta evocare a fortelor satanice? Ce au a face demonii cu cererile
legitime ale clasei muncitoare de a avea salarii mai bune?
Idolatrizarea conducatorilor comunisti
Conducatorii comunisti au fost si continua sa fie idolatrizati.
lata o poezie in care este glorificat Stalin, aparuta in ziarul Pravda
(Moscova, 10 martie, 1939). (Pravda este organul central al Partidului
Comunist din Uniunea Sovietica):
Soarele bland rasare si cine n-ar sti oare
ca tu esti acest soare?
Murmurul valurilor marii ii canta o oda lui Stalin.
Albul orbitor al piscurilor muntilor,
Canta pentru slava lui Stalin.
Milioanele de flori si de campii iti multumesc.
La fel si mesele imbelsugate.
Carabusii iti multumesc.
Tatii tuturor tinerilor eroi iti multumesc, Stalin;
O, urmas al lui Lenin, tu esti pentru noi Lenin insusi.
Mii de astfel de poezii au fost scrise. Iata un alt imn inchinat lui
Stalin, in care este imitat stilul orien-tal bizantin din secolul al
lV-lea si din secolele ur-matoare:
O, mare Stalin, o, conducator al popoarelor,
Tu care ii faci pe oameni sa renasca.
Tu care purifici pamantul
Tu care recladesti veacurile.
Tu care faci ca primavara sa infloreasca.
Tu care faci sa vibreze strunele harpelor…
Tu, stralucirea Primaverii mele,
O=2E tu Soare oglindit in milioane de inimi.
Acest imn a fost publicat in Pravda, in luna august, 1936. In luna mai,
1935, acelasi ziar oficial al Partidu-lui a publicat urmatoarea
efuziune sentimentala:
El a poruncii ca soarele dusmanilor sa apuna.
A poruncit, si Estul a devenit o mare vapaie pentru prieteni.
Daca i-ar spune carbunelui sa devina alb,
Asa va fi, precum vrea Stalin…
Luati aminte, stapanul intregii lumi -Stalin – traieste.
O compozitie mult mai tarzie, a unui important poet sovietic, denota o
anumita variatie a stilului res-pectiv,
nu insa si a temelor abordate:
L-as fi comparat cu un munte alb –
dar muntele are un varf.
L-as fi comparat cu adancurile marii –
dar marea are un fund.
L-as fi comparat cu luna stralucitoare –
dar luna straluceste la miezul noptii, nu in toiul zilei.
L-as fi comparat cu soarele stralucitor –
dar soarele straluceste in toiul zilei, nu la miezul noptii.
Mao Tze Dun a fost aclamat ca omul ,,a carui minte a creat lumea”. Kim
Ir Sen, dictatorul din Coreea de Nord, este idolatrizat ca si Nicolae
Ceausescu, dictatorul comunist din Romania.
Ceausescu este o alta figura stalinista. El este obiectul cultului
personalitatii si este asemuit cu Iulius Cezar, Alexandru cel Mare,
Pericle, Cromwell, Napoleon, Petru cel Mare si Abraham.
Dar se pare ca aceasta lista cu nume ilustre nu este suficienta pentru
el. Astfel ca mai este numit si ,,Dumnezeul nostru laic”.
(Apropo, comunistii din Romania, care nu admit organizarea pe
teritoriul acestei tari a intrunirilor re-ligioase internationale, au
acceptat, in primavara anului 1979, desfasurarea unui congres al
vrajitorilor la Curtea de Arges).
In Bucuresti, se afla un muzeu in care sunt expuse darurile primite de
Ceausescu din partea poporului.
Printre acestea se numara si o acuarela pictata de un orb care si-a
recapatat vederea datorita unui miracol.
El isi explica aceasta situatie prin faptul ca si-a con-centrat toate
gandurile asupra Presedintelui care poate nu numai sa redea vederea
celor orbi, ci chiar sa miste din loc muntii Carpati.
O alta pictura il infatiseaza pe Ceausescu alaturi de domnitorul Vlad
Tepes, cunoscut ca ,,vampirul Dracula” pentru ca avea obiceiul de a-i
trage in teapa pe dusmanii sai. Intr-o maniera asemanatoare, Stalin a
glorificat personalitatea tarului Ivan cel Groaznic.33
Capitolul V, NOTE
1=2E George Katkov, The Trial of Bukharin (London: B. T.
Batsford, Ltd., 1969), 1, p. 29.
2=2E Roy Medvedev, Let History Judge (New York: Alfred
Knopf, 1971), p. 183.
3=2E FJ. Raddatz, Karl Marx (Berlin, 1925), p. 32.
4=2E Boris Souvarine, Stalin.
5=2E MEW, XXVII, p. 292.
6=2E Milovan Djilas, Strange Times, ,,Kontinent, 33, p. 25.
7=2E Ibid.
8=2E Svetlana Alliluyeva, Twenty Letters to a Friend (London:
Hutchinson, 1967), pp. 64 ff.
9=2E Paloczy Horvath, Stalin (Germany:Bertelmannsverlag).
10. Abdurakhman Avtorkhanov, Criminals in Bolshevism
(Frankfurt-am-Main: Possev Verlag, in Ru-ssian), Grani No. 89-90,
pp. 324, 325.
11. Abdurakhman Avtorkhanov, The Provenience of Partocracy
(Frankfurt-am-Main: Possev Verlag, 1973, in Russian), pp. 198-201.
12. Express, Paris, Oclober 6, 1979.
13. Tempo, Italy, November 1, 1979.
14. P. Underwood, The Vampire`s Bedside Companion
(Frewin).
15. H. Knaust, The Testament of Evil.
16. Manfred Zach. Mao Tse-tung (Esslingen: Bechtle
Verlag, 1969), p. 13.
17. Aleksandr I. Solzhenitsyn, The Gulag Archipelago
(New York: Harper & Row, 1973), Voi. MI, p. 173.
18. MEW, V,p.457.
19. Ibid., XXXI, p. 191; XXV, p. 179.
20. Ibid., VI, p. 283; VI, p. 286; VI, p 279.
21. Lenin, Collected Works, Voi, 32, p. 281.
22. Russkaia Misi (Russian Thought), Paris, March 13,
1975, in Russian.
23. Rev. Dr. I Nahyewsky. ,,Spomyny Polovoho Dykhovnyka”,
America, Octobcr 7, 1982, Voi. LXXI, No. 176, pp. 4, 18.
24. V. Illych Lenin, Military Correspondence (Moscow,
1954), p. 148.
25. Trotsky, Stalin, quoted in Novii Journal, 158, p. 85.
26. Pierre Daix, Picasso, the Man and His Work (Paris:
Somogy), p. 8. 27.1bid.,pp. 188-190.
28. AlisterCrowley, The Book of Thoth (Berkeley: Koshmarin
Press, 1904), p. 97.
29. Ibid., pp. 134, 135.
30. Ibid., p. 137.
31. ,, Sovietskaia Molodioj” (Soviet Youth), Moscow,
February 14, 1976, in Russian, Let Thy Kingdom Be Destroyed, p. 4.
32. ,,Rhein-Neckar Zeitung” (Rhine-NeckarNewspaper),
Heidelberg, February 5, 1968. ,,Kultusminister ant-wortet
Studentenpfarrer” (Minister ofCults An-swers Youth Pastor).
33. Paris-Match, December 10, 1982.
Capitolul VI
UN RAZBOI SPIRITUAL
Demoni mici si mari
Conform doctrinei eficiente marxiste – care, dupa cum am demonstrat, nu
este decat un deghizament al satanismului – nici Dumnezeu, nici
Diavolul nu exista, amandoi fiind considerati ca plasmuiri ale
imaginatiei noastre. Pe baza acestor considerente, comunistii ii
persecuta pe crestini.
Cu toate acestea, ziarul sovietic Komunisma Uzvara (aprilie 1974)
informeaza ca in scolile din Letonia comunista au fost infiintate mai
multe cercuri ateiste.
Copiii din clasele IV – VI primesc calificativul de ,,dracusori”, iar
cei dintr-a Vll-a pe cel de ,,slujitori ai Diavolului”.
Intr-o alta scoala, elevilor din clasa a VIII-a li se spune ,,copii
devotati ai Diavolului”.
La sedintele de ateism copiii vin costumati ca ingeri cazuti,
punandu-si coarne si coada.1
Astfel, este interzis sa te inchini lui Dumnezeu, desi inchinarea la
Diavol este permisa in mod fatis si chiar incurajata printre elevii de
scoala primara. Acesta era obiectivul mascat al comunistilor atunci
cand au venit la putere in Rusia.
In localitatea Vitebsk din U.R.S.S., Zoia Titova, membra a organizatiei
tineretului comunist, a fost prinsa in timp ce practica magia neagra.
Cand a fost discutat cazul, intr-una din sedinte, s-a votat in
una-nimitate impotriva sanctionarii acesteia, desi, de regula, cei care
se inchina lui Dumnezeu sunt exclusi din organizatie.
Comunistii considera ca este gresit sa crezi in Dumnezeu.
Din cauza acestei ,,crime”, multi copii au fost indepartati de
familiile lor si cres-cuti in internatele speciale ale scolilor
ateiste.
Este incredibil, dar comunistii au incercat sa-i determine chiar pe
conducatorii bisericii sa se inchine lui Satan. Un preot ortodox pe
nume Platonov, agi-tator antisemit, a trecut de partea comunistilor
cand acestia au venit la putere in Rusia.
In consecinta, a fost numit episcop devenind astfel un Iuda care ii
denunta la Securitate pe credinciosii din parohia sa, fiind pe deplin
constient de modul foarte drastic in care acestia aveau sa fie
persecutati.
Intr-o zi, pe cand se afla in autobuz, s-a intalnit cu sora lui,
Alexandra, stareta a unei manastiri, care fusese arestata de mai multe
ori pana in acel moment.
El a intrebat-o: ,,De ce nu vorbesti cu mine? Nu-ti mai recunosti
fratele?”
Ea a raspuns: ,,Indraznesti sa mai ma intrebi de ce?! Mama si tata
s-ar rasuci in mormant! Tu ii slujesti lui Satan!”
Desi detinea functia de episcop ortodox in Uniunea Sovietica, acesta a
raspuns: ,,Poate ca eu insumi sunt Satan”.2
Pravoslavnaia Rus scrie:
,,La putin timp dupa ce comunistii au ajuns la putere, catedrala
ortodoxa din Odesa. alat de indragita de locuitorii orasului, a devenit
locul de intalnire al satanistilor… Ei se mai adunau si la Slobodka
Romano precum si in fosta casa a con-telui Tolstoi.”
In continuare, urmeaza o descriere amanuntita a slujbelor satanice
tinute de diaconul Serghei Mihailov de la inselatoarea Biserica Vie – o
secta ortodoxa in-fiintata cu complicitatea comunistilor.
Un participant la liturghia neagra, o descrie ca pe o ,,parodie a
litur-ghiei crestine, in timpul careia sangele omenesc este folosit
pentru impartasanie”.
Aceste slujbe satanice aveau loc in catedrala, in fata altarului.
Tot in Odesa, la Muzeul Ateilor, era expusa o statuie a lui Satan,
numita Bafomet. in timpul noptii, satanistii obisnuiau sa se adune
inauntrul muzeului pentru a se ruga si a canta in fata acestei statui.3
Batjocorirea obscena a religiei
Intr-un anumit sens, arestarea de catre comunisti a preotilor si a
pastorilor considerati de ei ca fiind contrarevolutionari, ar putea
parea ,,logica”.
Dar de ce preotii de la inchisoarea din Pitesti au fost siliti de catre
marxistii din Romania sa rosteasca liturghia deasupra excrementelor si
a urinei?
De ce crestinii au fost torturati pentru a se impartasi cu aceste
ex-cremente in locul elementelor necesara sfintei Impartasanii?
De ce aceasta obscena batjocorire a religiei?
De ce preotului ortodox roman Roman Braga – pe care l-am cunoscut
personal in timp ce se afla la inchi-soare din ordinul comunistilor si
care acum locuieste in S.U.A. – i-au fost smulsi dintii, unul cate
unul, cu o bara de fier pentru a-1 face sa huleasca?
Comunistii i-au explicat nu numai lui: ,,Daca noi va omoram pe voi,
crestinii, voi va veti duce in cer. Dar nu vrem sa deveniti martiri.
Mai intai trebuie sa va facem sa-L blestemati pe Dumnezeu pentru ca
apoi sa va duceti in iad”
In inchisoarea de la Pitesti, comunistii obisnuiau sa-l ,,boteze”
zilnic pe un detinut foarte evlavios, bagandu-l cu capul in butoiul in
care tovarasii sai de suferinta isi facusera nevoile si obligandu-I in
acest timp pe ceilalti detinuti sa intoneze cantarile specifice
Botezului.
Unui student de la teologie, dupa ce a fost im-bracat cu forta cu niste
cearsafuri albe ( o imitatie a vesmintelor lui Hristos), i s-a legat de
gat cu sfoara un falus facut din sapun.
Crestinii erau batuti pana cand isi ieseau din minti pentru a fi
fortati sa ingenun-cheze in fata unei astfel de imagini batjocoritoare
a lui Iisus Hristos. Trebuiau sa sarute sapunul si sa rosteasca o parte
din liturghie.4
Alti detinuti au fost siliti sa-si dea jos pantalonii si, astfel
dezbracati, sa se aseze pe Biblii deschise.5
Astfel de silnicii batjocoritoare au fost practicate in inchisori timp
de cel putin doi ani cu deplinul acord al conducerii de partid.
Ce au in comun aceste josnicii cu socialismul si cu bunastarea
proletariatului? Nu sunt oare aceste lozinci anticapitaliste doar niste
pretexte pentru organizarea orgiilor si a blasfemiilor satanice?
Marxistii pretind ca sunt atei si ca nu au nimic in comun nici cu
cerul, nici cu iadul.
In astfel de impre-jurari extreme, marxismul si-a lepadat insa masca
ateismului, dezvaluindu-si adevarata sa identitate: satanismul.
Pentru persecutarea credinciosilor de catre comunisti poate ca s-ar
gasi vreo explicatie omeneasca, dar indarjirea si furia cu care s-au
exer-citat aceste persecutii nu pot fi decat de sorginte satanica.
In inchisorile din Romania, ca si in cele din U.R.S.S., calugaritele
care nu se lepadau de credinta erau violate (sex anal), iar fetele
baptiste – silite sa practice sex oral.6
Multi detinuti supusi la astfel de tratamente au murit ca martiri, dar
comunistii nu s-au multumit cu atat.
Prin aplicarea unor procedee satanice, ei au reusit sa-i faca pe (unii,
n.a.) martiri sa blesteme in ceasul mortii din cauza delirului provocat
de torturile la care acestia fusesera supusi.
In scrierile sale, Marx pomeneste doar o singura data despre tortura.
In timpul vietii sale, multi dintre adeptii sai au fost torturati de
catre autoritatile Rusiei tariste.
De vreme ce Marx este etichetat drept umanist, ne-am astepta ca el sa
incrimineze astfel de practici ingrozitoare.
Dar singurul lui comentariu in aceasta privinta a fost urmatorul:
,,Tortura a dat nastere la cele mai ingenioase inovatii, creandu-se
astfel pentru multi meseriasi cinstiti numeroase locuri de munca in
productia instrumentelor necesare.” 7
Tortura creeaza locuri de munca si da nastere la inovatii ingenioase –
iata tot ceea ce Marx a avut de spus in legatura cu acest subiect.
Nu este de mirare ca guvernarile marxiste le-au intrecut pe toate
cele-lalte in privinta torturarii dizidentilor – ceea ce con-firma,
inca o data, caracterul satanist al marxismului.
Ca si satanismul, marxismul se intemeiaza pe ura fata de Dumnezeu.
In 1923, in Uniunea Sovietica, in prezenta lui Trotki si a lui
Lunacearski, mai multe procese batjocoritoare au fost intentate lui
Dumnezeu. 8
Dar aceasta aversiune fata de Dumnezeu si fata de poporul Sau nu tine
numai de domeniul trecutului.
In 1970 au avut loc profanari satanice ale biserici-lor catolice din
Upnya, Dotnuva, Zanaiciu, Kalvarija, Sede si alte localitati din
Lituania Sovietica. Cea mai recenta profanare de care avem cunostinta a
avut loc in Alsedeai, la 22 septembrie 1990.9
In cartea sa Spitalul de psihiatrie nr. 14 din Moscova, Georghi Fedotov
relateaza discutia pe care a avut-o cu Vladimir Levitki despre
crestinul Argentov care fusese internat acolo.
Doctorul a spus: ,,Dumnea-voastra il atrageti pe prietenul Eduard de
partea lui Dumnezeu, iar noi – de partea Diavolului. De aceea voi face
uz de drepturile mele de psihiatru pentru a va interzice dvs. si
prietenilor dvs. accesul la el.”
Crestinul Salu Daka Nedebele a fost supus unui interogatoriu de catre
politia secreta din Mozambic (tara comunista). Ofiterul care l-a
anchetat i-a spus: ,,Vreau sa-L omoram pe Dumnezeul tau.”
Apoi a indreptat arma spre capul detinutului si a adaugat: ,,Asta este
Dumnezeul meu care imi da putere asupra vietii si asupra mortii: Daca
Dumnezeul tau ar veni aici, l-as impusca chiar si pe El.”10
In Chiasso – un oras din Angola – comunistii au taiat vite intr-o
biserica si apoi le-au asezat capetele pe altar si pe amvon. Pe o
pancarta era scris: ,,Acestia sunt dumnezeii pe care ii adorati”
Pastorul Aurelio Chicanha Saunge a fost ucis impreuna cu o suta
cinci-zeci dintre enoriasii sai. 11
Preotul catolic lituanian Eugen Vosikevic a fost gasit omorat, cu gura
umpluta cu paine – indiciu ne-indoielnic al unui ritual satanic.12
Ziarul comunist Vecernia Moskva a lasat sa-i scape urmatoarea
marturisire involuntara:
,,Noi nu luptam impotriva credinciosilor si nici chiar impotriva
preotilor. Noi luptam impotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele
credin-ciosilor din mana Lui.” 13
A ,,lupta impotriva lui Dumnezeu pentru a smul-ge sufletele
credinciosilor din mana Lui” este singu-ra motivatie logica a luptei
comunistilor impotriva religiei.
Nu ne mira publicarea unor astfel de declaratii intr-un ziar sovietic.
Marx facuse deja niste afirma-tii asemanatoare in cartea sa Ideologia
germana. Numindu-L – ca si Hegel – pe Dumnezeu ,,Spiritul Absolut”,
Marx scria: ,,Suntem preocupati de o problema extrem de interesanta:
descompunerea Spiritului Absolut.”
Ceea ce il preocupa de fapt pe Marx nu era com-baterea unei false
credinte intr-un Dumnezeu ne-existent.
El credea cu certitudine in existenta lui Dumnezeu si dorea sa vada cum
se descompune acest Spirit Absolut asa cum comunistii doresc sa-i vada
pe detinutii politici putrezind de vii in inchisoare.
in Albania, preotul Stefan Kurti a fost condamnat la moarte pentru ca a
botezat un copil.
In mai multe tari comuniste, inclusiv in Coreea de Nord, botezul nu
poate avea loc decat in secret.
La procesul intentat Mitropolitului Banjamin din Leningrad, procurorul
a spus:
,,Biserica Ortodoxa este o organizatie sub-versiva. De fapt, intreaga
Biserica ar trebui sa fie condamnata la ani de inchisoare.”
Singurul motiv pentru care nu toti crestinii sunt azvarliti dupa gratii
in Uniunea Sovietica, este acela ca, deocamdata, comunistii nu sunt
indeajuns de puternici.
Dar dorinta de a distruge persista. Cu aju-torul puterilor raului, ei
ar fi distrus intreaga lume, inclusiv pe ei insisi, daca nu i-ar fi
impiedicat Duhul lui Dumenzeu.
In Uniunea Sovietica, botezul poate fi oficiat numai dupa inregistrarea
oficiala a persoanei res-pective.
Persoanele care doresc sa fie botezate sau care doresc sa-si boteze
copilul trebuie sa se prezinte cu buletinul de identitate la
reprezentantii conducerii Bisericii, care, la randul lor, trebuie sa
raporteze si-tuatia autoritatilor statului.
Rezultatul este persecu-tarea celor botezati. Colhoznicii (muncitorii
care lucreaza in agricultura in fermele colective numite colhozuri) nu
au buletin de identitate si de aceea sunt nevoiti sa-si boteze copiii
pe ascuns.14
Multi pastori protestanti au fost condamnati la ani grei de puscarie
pentru ca au botezat oameni.
Inversunarea cu care comunistii se impotrivesc oficierii botezului
presupune recunoasterea din partea lor a eficientei acestui act
spiritual pentru mantuirea sufletului.
Oamenii religiosi din Israel, Pakistan sau Nepal se opun botezului in
numele religiei de care apartin pentru ca botezul reprezinta pecetea
adeziunii la crestinism. Dar pentru atei – dupa cum le place
comunistilor sa se declare – botezul n-ar trebui sa insemne nimic, de
vreme ce nu ar aduce nici beneficii, nici prejudicii persoanei care se
boteaza. Dar atunci, de ce lupta comunistii cu atata indarjire
impotriva botezarii oamenilor? Deoarece comunistii ,,lupta impotriva
lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credinciosilor din mana Lui.”
De fapt, ideologia lor nu se bazeaza pe ateism, ci pe ura neimpacata
impo-triva lui Dumnezeu.
,,Printre alte scopuri – spune Lenin – partidul nostru a fost creat
anume pentru a lupta impotriva oricarei amagiri religioase a poporului.

Practici oculte
Cu privire la relatia dintre marxism si ocultism, mai multe amanunte se
pot afla din cartea Descope-riri parapsihologice in spatele Cortinei de
Fier 15 de Sheila Ostrander si Lynn Schroder.
Deosebit de im-portant este faptul ca Estul comunist este mult mai
avansat decat Vestul in studierea fortelor intunericului aflate sub
stapanirea lui Satan.
Dr. Eduard Naumov. membru al Asociatiei Inter-nationale de
Parapsihologic, a fost arestat la Moscova. Fizicianul moscovit L.
Regelsohn, un evreu crestinat care i-a luat apararea, ne-a comunicat
motivul acestei arestari:
Naumov s-a straduit sa impiedice dominarea sferei psihice a vietii de
catre fortele raului pe care le foloseste parapsihologia ca pe o arma
noua pentru a incatusa sufletul omului.
In Cehoslovacia, Bulgaria, etc, Partidul Comunist cheltuieste sume
uriase de bani pentru cercetarile secrete intreprinse in acest domeniu.
Cortina de Fier impiedica informarea Occiden-tului cu privire la
activitatea desfasurata in cele douazeci de institute de parapsihologie
reperate in Uniunea Sovietica.
Komsomolskaia Pravda (din Moscova) a publicat un articol despre felul
in care hipnotizatorii ii ajuta pe oameni sa ,,retraiasca vietile lor
anterioare”. In acest scop ei folosesc urmatoarele sugestii:
,,Te cufunzi adanc in pamant, mai adanc, si mai adanc. Devii una cu
pamantul… Esti in adan-cul pamantului. Esti inconjurat de un
intuneric dens… in jurul tau este noapte eterna…
Acum ne apropiem de o raza de lumina in-departata… mai aproape, tot
mai aproape. Ne strecuram printr-o gaura ingusta spre cer. lasandu-ne
propriul trup in adancul pamantului… Trecem peste hotarele
timpului… si ne intoarcem in trecut.. ”
In aceste articole, sovieticii cultiva in mod de-liberat echivocul.
Fiind constienti ca anumiti cititori ar putea sa se sperie, ei isi iau
masurile de precautie necesare, sustinand ca informatiile publicate nu
re-prezinta si punctul de vedere al redactiei respective.
Dar ce anume ar crede cititorii despre un editor care ar reproduce
necontenit articole provocatoare si ilustratii lascive din Playboy,
sustinand totodata ca nu este intru totul de acord cu ceea ce ii ofera
publicului?
Scriitorii sovietici afirma foarte clar ca aceasta ,,masina a
timpului” nu este o plasmuire a literaturii stiintifico-fantastice.
,,Transpersonalizarea” face posibila aceasta calatorie in timp.
In timpul slujbelor satanice, toate rugaciunile sunt rostite invers, de
la sfarsit spre inceput, iar odajdiile preotului sunt imbracate pe dos,
cu captuseala in afara.
Inversiunea este principiul satanic fundamental, fiind aplicat chiar si
in cazul doctrinelor care postulea-za reincarnarea.
In timp ce oamenii religiosi din India sunt preocupati de viitoarele
lor reincarnari si incearca sa progreseze spiritual prin propriile lor
puteri as-cultand de ceea ce ei cred a fi poruncile lui Dumnezeu,
satanistii sunt preocupati numai de incarnarile lor anterioare. Ei nu
sunt interesati catusi de putin de ideea ameliorarii viitorului in
perspectiva eternitatii.
Capitolul VII
MARX, DARWIN SI REVOLUTIA
Marx si Darwin
In ce consta contributia lui Marx la materializa-rea proiectului
satanic de distrugere a omenirii?
Biblia ne invata ca Dumnezeu 1-a creat pe om ,,dupa chipul si
asemanarea Lui” (Geneza 1: 26).
Pana in vremea lui Marx, omul a continuat sa fie considerat ca o
,,incoronare a creatiei”.
Marx a fost unealta aleasa de Satan pentru a-l determina pe om sa-si
piarda respectul de sine, convingerea descinderii sale din inalte
obarsii ceresti si a menirii sale de a se intoarce la aceste obarsii.
Marxismul este primul sistem filozofic care limiteaza drastic notiunea
de om.
Conform teoriei lui Marx, omul este in primul rand un pantec care
trebuie umplut permanent.
Interesele primordiale ale omului sunt cele de natura economica; el
produce pentru a-si satisface nevoile, in acest scop, oamenii intra in
relatii de productie. Aceste relatii reprezinta baza societatii, pe
care Marx o numeste ,,infrastructura”.
Casatoria, dragostea, arta, stiinta, orice alte preocupari si aspiratii
care nu tin de domeniul pantecului constituie ,,suprastructura” care,
in ultima instanta, este determinata de necesitatile pantecului.
Nu este de mirare ca Marx a elogiat cartea lui Darwin, Originea omului,
care reprezinta o alta lo-vitura subtila care l-a facut pe om sa uite
de originea si menirea lui de natura divina.
Darwin a sustinui ca omul provine din regnul animal.
Omul a fost detronat de catre Marx si Darwin. Nereusind sa-L detroneze
pe Dumnezeu, Satan l-a injosit pe om. Omul a fost infatisat ca
descinzand din animal, un biet rob al pantecului.
La 16 ianuarie 1861, Marx ii scria lui Ferdinand Lasalle: ,,Cartea lui
Darwin este foarte importanta, oferindu-mi un fundament pentru
stiintele naturale in interpretarea istorica a luptei de clasa.”
Ginerele lui Marx, Paul Laforgue, scrie in Socialismul si
intelectualii:
,,Cand Darwin a publicat =ABOriginea speciilor=BB, el I-a rapit lui
Dumnezeu rolul detinut pana atunci de Creator al lumii organice, la fel
cum Franklin, prin teoria electricitatii, L-a deposedat de toate
trasnetele care ii erau atribuite.”
(Scopul initial al lui Darwin nu a fost de a ataca religia. El
scrisese: ,,Exista o maretie in aceasta vi-ziune a vietii, cu
diversele ei puteri, insuflata de la inceput intr-una sau mai multe
forme. ”
Pentru a-si preciza cat mai clar pozitia de pe care abordeaza
chestiunea religiei, Darwin, in a doua editie a lucrarii sale, a
adaugat dupa cuvantul ,,insuflata”, sintagma ,,de catre Creator”.
Toate editiile care au urmat au respectat aceasta adaugire.)
Mai tarziu, Freud va termina lucrarea intuneri-cului inceputa de acesti
doi giganti, reducand omul, in esenta, la instinctul sexual sublimat
uneori in po-litica, arta sau religie.
Cel care a readus cunoasterea teoretica pe fagasul ei biblic a fost
psihologul elvetian Cari Gustav Jung care a demonstrat ca instinctul
fun-damental al omului este cel religios.
Epoca lui Marx este agitata de un ferment sata-nic care s-a manifestat
in mai multe domenii ale vietii sociale. Poetul rus Sologub scria:
,,Diavolul este tatal meu. ”
Un alt poet rus, Briusov, declara: ,,ii slavesc in egala masura si pe
Dumnezeu, si pe diavolul. ”
Marx apartine aceleiasi epoci care ni i-a dat pe Nietzsche (filozoful
preferat al lui Hitler si Mussolini), Max Stirner, un anarhist radical
si Oscar Wilde, cel dintai teoretician al emanciparii homo-sexualitatii
– viciu care a inceput sa fie privit cu inga-duinta chiar si de catre
unii dintre preoti.
Fortele satanice au pregatit Rusia pentru victoria marxismului.
Revolutia s-a desfasurat intr-o perioada in care dragostea, bunavointa
si sentimentele sana-toase erau considerate ca semne de slabiciune
su-fleteasca si atitudini reactionare.
Neprihanirea fe-cioarelor si fidelitatea in casnicie a barbatilor erau
considerate ca o rusine. Dorinta de a distruge trecea drept rafinament,
iar neurastenia era apreciata ca un semn de inteleetualizare.
Aceasta era tematica abor-data de noii scriitori, propulsati din
obscuritate in cercurile literare. Oamenii nascoceau vicii si
perver-siuni, evitand in chip dezgustator sa gandeasca in termeni
morali.
Cum a devenit Stalin revolutionar dupa ce 1-a citit pe Darwin?1
Pe cand era student la seminarul ortodox, Stalin si-a insusit din
lectura cartilor lui Darwin conceptia conform careia omul nu este
creatia lui Dumnezeu, ci rezultatul unei evolutii definite de lupta
nemiloasa dintre indivizi.
Cel mai puternic si cel mai dur va supravietui.
Astfel, Stalin a invatat ca criteriile morale si religioase nu au nici
un rol in natura si ca omul este o parte componenta a naturii ca un
peste sau ca o maimuta.
Ca sa traiasca, trebuie sa fie neindurator, crud, lipsit de orice
scrupule.
Darwin a scris o carte de stiinta in care si-a expus teoria sa cu
privire la originea speciilor, fara implicatii politice sau economice.
Dar desi multa lume a fost in stare sa accepte ideea ca Dumnezeu a
creat lumea printr-un indelungat proces de evolutie (asa-numitul
evolutionism teist, compromis inacceptabil azi, n.r.), teoria lui
Darwin a dus in cele din urma la uciderea a zeci de milioane de oameni
nevinovati. El a devenit astfel autorul moral al celui mai mare genocid
din istorie.
Dincolo de framantarile intelectuale ale secolului al XlX-lea, poate fi
stabilita influenta Revolutiei fran-ceze care – din punct de vedere
spiritual – se inrudes-te in mare masura cu cataclismul social din
Rusia secolului XX.
In timpul revolutiei franceze, Anarchasis Clootz, un important
revolutionar si iluminist francez, a sus-tinut ca este ,,dusmanul
personal al lui Iisus Hristos”.
El a declarat in fata Conventiei din 17 noiembrie 1792 ca ,,poporul
este suveranul si dumnezeul acestei lumi… Numai neghiobii cred in
existenta unui Dumnezeu ca Fiinta Suprema.”
Atunci Conventia a decretat ,,nimicirea tuturor religiilor”.
Pentru cei care iau in serios rugaciunea ,,Tatal Nostru”, cuvintele
,,si ne izbaveste de Cel Rau” au un inteles foarte clar:
il imploram pe iubitul Tata sa ne apere atat pe noi cat si pe cei din
preajma noastra de invataturile mincinoase, de arta daunatoare care,
sub aparenta frumusetii, ne strecoara in suflet raul, si de
imoralitatea din lume.
Atunci nu va mai trebui sa ne temem de cursele pe care ni le intinde
Diavolul.
Ramane ca dvs. sa alegeti: vreti sa fiti neindura-tori si perversi ca
Diavolul, sau asemenea lui Iisus -Dumnezeul si omul dragostei sfinte si
al pacii?
Falsul nationalism al lui Moses Hess
Pentru a oferi o imagine cat mai cuprinzatoare, ma voi referi in
continuare la Moses Hess, cel care i-a ,,convertit” pe Marx si pe
Engels la socialism.
In Israel se afla o piatra funerara pe care se poate citi urmatoarea
inscriptie: ,,Moses Hess, fondatorul Partidului Social Democrat.”
Hess si-a expus ,,crezul” in cartea sa, Catehismul rosu al poporului
german:
,,Ce este negru? Negru este clerul. Acesti teologi sunt cei mai rai
aristocrati… in primul rand, preotii ii invata pe aristrocrati sa-i
exploateze pe oamenii din popor in numele lui Dumnezeu.
In al doilea rand, preotii sunt cei care invata poporul sa accepte
asuprirea si exploatarea in numele lui Dumnezeu. In al treilea, si cel
mai important rand, preotii isi asigura cu ajutorul lui Dumnezeu o
viata imbelsugata pe pamant in timp ce poporul este sfatuit sa astepte
fericirea din ceruri…
Drapelul rosu simbolizeaza revolutia perma-nenta pana la victoria
deplina a clasei muncitoare in toate tarile civilizate: Republica
rosie… Religia mea este Revolutia Socialista… Muncitorii care au
reusii sa preia puterea politica intr-un stat: trebuie sa-i ajute pe
fratii lor exploatati din intreaga lume”1
Aceasta era religia lui Hess, dupa cum declarase el insusi in prima
editie a Catehismului. La cea de-a doua editie, Hess a mai adaugat
cateva capitole. De data aceasta, aceeasi ,,religie” (a Revolutiei
Socia-liste) este prezentata intr-o terminologie crestina pentru a
castiga adeziunea credinciosilor.
Astfel in-vesmantata, propaganda Revolutiei Socialiste cu-prinde si
cateva aprecieri frumoase la adresa Cres-tinismului ca religie a
dragostei si a umanitarismuilui. Dar, din punct de vedere crestin,
trebuie facuta precizarea ca iadul nu se afla pe pamant, iar imparatia
cerurilor nu se situeaza in lumea de dincolo.
Afirmatia ca societatea socialista va reprezenta adevarata
im-plinire a idealului crestin constituie o dovada a felu-lui in care
Satan poate lua infatisarea unui inger de lumina.
Dupa ce Hess i-a convins pe Marx si pe Engels sa adere la socialism,
pretinzand de la bun inceput ca scopul acestei doctrine este de ,,a da
ultima lovitura religiei medievale”3 (prietenul sau Georg Jung s-a
pronuntat mai clar in aceasta privinta: ,,Cu siguranta ca Marx il va
izgoni pe Dumnezeu din cer”4), in viata lui s-a petrecut o schimbare
interesanta.
El, intemeie-torul socialismului modern, a fost si initiatorul unei
miscari intrutotul diferita de socialism, o forma de manifestare a
sionismului.
Astfel, Hess, fondatorul socialismului a carui me-nire este de a-1
,,izgoni pe Dumnezeu din cer”, a fost totodata promotorul unui sionism
diabolic.
El, care l-a invatat pe Marx in ce consta importanta luptei de clasa, a
scris in 1862 aceste surprinzatoare cuvinte: ,,Ceea ce conteaza in
primul rand este lupta dintre rase si apoi lupta dintre clase.”5
In loc sa-i invete pe oameni intrajutorarea reciproca pentru realizarea
binelui general, el a aprins valvataia luptei de clasa care, de atunci,
nu s-a mai stins niciodata.
Acelasi Hess este deci promotorul unui sionism bazat pe lupta dintre
rasele omenesti. Dupa cum res-pingem marxismul satanic, tot astfel
orice crestin sau evreu cu simtul responsabilitatii trebuie sa respinga
aceasta pervertire diabolica a sionismului.
Hess revendica Ierusalimul ca apartinand evreilor, eliminandu-L insa
dintre ei pe Iisus, regele evreilor. De ce ar mai avea Hess nevoie de
Iisus! Caci el scrie:
,,Fiecare evreu este un virtual Mesia, dupa cum fiecare evreica este o
virtuala Mater Dolorosa.” 6
Dar atunci de ce Hess a facut din evreul Marx un om al urii, pornit
sa-L alunge pe Dumnezeu din cer, si nu un Mesia, un om al lui Dumnezeu?
Pentru Hess, Iisus este ,,un evreu pe care paganii L-au divinizat ca
Mantuitor al lor”7.
Se pare ca nici Hess, nici evreii n-ar avea nevoie de El.
Hess nu doreste sa fie mantuit, considerand as-piratia la sfintirea
individuala ca fiind de sorginte indo-germanica. Idealul evreilor – in
conceptia lui -trebuie sa fie realizarea ,,statului mesianic”,
,,pregatirea omenirii pentru revelatia esentei divine” 8, ceea ce
inseamna – dupa cum marturiseste in Catehismul rosu – a infaptui
revolutia socialista prin lupta dintre rasele omenesti si dintre
clasele sociale.
Moses Hess, care i-a incredintat idolului sau Marx sarcina de a pune
capat religiei medievale, inlocuind-o cu ,,religia” revolutiei
socialiste, scrie aceste cuvinte surprinzatoare: ,,Rugaciuile
evreiesti mi-au intarit sufletul intotdeauna.” 9
Dar ce fel de rugaciuni face cei care sustin ca religia ar fi opium
pentru popor? Am aratat mai inainte ca intemeietorul ateismului
stiintific se ruga in fata lumanarilor aprinse, purtand pe frunte
filactere. Atat rugaciunile evreiesti, cat si cele crestine pot fi
pervertite in ri-tualuri satanice.
Hess il invatase pe Marx ca socialismul si in-ternationalismul sunt
inseparabile. Marx scrie in Manifestul Partidului Comunist ca
proletariatul nu are nici o patrie.
In Catehismul rosu, Hess isi bate joc de notiunea de patrie a
germanilor si ar fi avut aceeasi atitudine fata de notiunea de patrie a
oricarei natiuni europene. Hess critica programul de la Erfurt al
Partidului Social Democrat ( partidul primilor comunisti, PSD! n.r.)
pentru ca acesta re-cunoaste neconditionat principiul national.
Dar Hess este un internationalist ,,special”, care pledeaza pentru
mentinerea nationalismului evreilor! El scrie:
..=2EOricine neaga nationalismul evreilor nu este doar un apostat, un
renegat in sensul religios al cuvantului, ci un tradator al poporului
sau si al familiei sale.
Daca emanciparea evreilor ar deveni vreodata incompatibila cu
nationalismul lor, atunci evreul va trebui sa renunte la emancipare…
Evreul trebuie sa lie mai presus de toate, un evreu patriot.”10
Sunt de acord cu ideile nationaliste ale lui Hess, facand insa
precizarea ca soarele straluceste la fel pentru toata lumea.
Eu unul ma declar pentru orice fel de patriotism: al evreilor, al
arabilor, al germani-lor, al rusilor, al americanilor.
Patriotismul ca virtute inseamna promovarea prosperitatii economice,
po-litice, spirituale si religioase a natiunii respective, cu conditia
ca aceasta sa se desfasoare in cadrul unor relatii de prietenie si
colaborare cu celelalte natiuni.
Dar patriotismul evreiesc al unui revolutionar socia-list care
tagaduieste patriotismul celorlalte natiuni este extrem de suspect.
Se pare ca acesta ar tine de un plan diabolic menit sa provoace ura
tuturor celor-lalte popoare impotriva evreilor.
Chiar daca n-as fi evreu si as alia ca evreii accepta patriotismul
exclusivist al lui Hess, tot m-as opune unei astfel de atitudini.
Lupta dintre rase teoretizata de Hess este tot atat de falsa ca si
lupta dintre clase pe care a propagat-o.
Hess nu a renuntat la socialism in favoarea aces-tei forme de sionism.
Dupa ce a scris Roma si Ierusalimul, el a continuat sa activeze in
miscarea socialista mondiala.
Hess nu isi formuleaza foarte clar ideile; de aceea este greu sa i le
evaluam.
Este suficient insa sa aflam ca, dupa parerea lui Hess, ,,crestinii il
vad pe Iisus ca pe un evreu sfant care a devenii pagan”11 , sau ca
,,astazi noi nazuim la o mantuire mult mai cuprin-zatoare decat aceea
pe care crestinismul a fost in stare sa ne-o ofere.”12
Din Catehismul rosu reiese ca aceasta mantuire mult mai cuprinzatoare
este revolutia socialista.
Am mai putea adauga ca ideologia lui Hess nu reprezinta doar intaiul
izvor al marxismului si prima manifestare de sionism satanic, ci si
germenele teologiei eliberatoare sustinute in mod curent de Consiliul
Mondial al Bisericilor si de catolicism.
Unul si acelasi om, aproape un anonim, a fost exponentul a trei
miscari satanice: comunismul, ramura rasista bazata pe ura a
Sionismului si teologia eliberatoare.
Nimeni nu poate fi crestin daca ii uraste pe evrei. Iisus a fost evreu,
ca si Fecioara Maria si toti Apostolii. Biblia este evreiasca. Domnul a
spus: ,,Mantuirea vine de la Iudei” (Ioan 4: 22).
Hess glorifica insa poporul evreu de parca ar dori cu buna stiinta sa
provoace o violenta reactie antisemita din partea celorlalte popoare.
El a afirmat ca religia lui a fost aceea a revolutiei socialiste.
Pentru el, preotii tuturor celor-lalte religii sunt niste sarlatani.
Revolutia este singura religie pentru care Hess are o inalta
consideratie.
El scrie:
,,Religia noastra (a evreilor) are ca punct de plecare entuziasmul
unei rase care de la aparitia ei pe scena istoriei a intuit sensul in
care va evolua omenirea, presimtind venirea acelor vremuri mesianice in
care spiritul uman isi va afla implinirea nu numai la nivel individual
sau intr-un mod frag-mentar, ci la scara institutiilor sociale ale
intregii
omeniri”.
Aceste vremuri pe care Hess le numeste ,,me-sianice” sunt cele ale
victoriei revolutiei socialiste mondiale. A considera ca religia
evreilor ar avea ca punct de plecare ideea de revolutie socialista
ateista este o gluma de prost gust si o jignire la adresa po-porului
evreu.
Hess se exprima de multe ori in termeni religiosi, fara a crede insa in
Dumnezeu. El sustine ca
,,Dumnezeul nostru nu este nimic altceva decat specia umana unita in
dragoste.”14
Cum se poate realiza aceasta unitate? Prin revolutia socialista in care
zecile milioane de oameni (pe care Hess pretinde ca ii iubeste atat de
mult) aveau sa fie torturati si ucisi.
Hess nu ascunde catusi de putin faptul ca nu accepta nici imparatia lui
Dumnezeu, nici guvernarile pamantesti, considerandu-le deopotriva
tiranice. Nu exista nimic bun in nici o religie, exceptand-o pe aceea a
revolutiei socialiste.
,,Este inutil sa-i ridici pe oameni la nivelul ade-varatei libertati
si sa-i faci sa se impartaseasca din bucuriile existentei atata vreme
cat nu-i eli-berezi din sclavia spirituala, adica de sub influenta
religiei”15.
Hess vorbeste si despre ,,absolutismul tiranilor din cer si de pe
pamant fata de sclavi.”16
|
Nu putem intelege dedesubturile satanice ale comunismului daca nu vom
alia ce fel de om a fost Moses Hess, cel care a exercitat o influenta
hotara-toare asupra lui Marx si Engels, organizand impreuna cu ei si cu
Bakunin Internationala I.
Nu-l putem in-telege pe Marx daca nu vom cunoaste modul de a gandi al
lui Hess, pentru ca Hess este cel care l-a ,,convertit” pe Marx la
socialism.
Citez inca o data cuvintele lui Marx:
,,Cuvintele invataturii mele sunt incalcite intr-o dezordine
diabolica, incat oricine poate intelege exact ceea ce doreste sa
inteleaga.”
Acesta este stilul lui Marx. Scrierile lui Hess sunt de o incalcire mai
diabolica, greu de descifrat; totusi ele trebuie analizate pentru a
putea stabili legaturile dintre marxism si satanism.
Prima carte a lui Hess s-a numit „Sfanta familie a omenirii”.
El a considerat-o ,,o lucrare a Duhului Sfant al adevarului”17,
afirmand in continuare ca asa cum Fiul lui Dumnezeu i-a eliberat pe
oameni din propria lor sclavie, tot astfel Hess ii va elibera din robia
lor politica. ,,Eu sunt chemat sa marturisesc pentru lu-mina, la fel
cum a fost chemat Ioan.”l8
Pe atunci Marx, care inca se mai opunea socia-lismului si inca nu il
cunoscuse personal pe Hess, incepuse sa scrie o carte polemica la
adresa lui. Din motive necunoscute, aceasta carte a ramas neter-minata.
Mai tarziu, Marx a devenit discipolul lui Hess.19
Dupa cum am aratat mai inainte, scopul declarat al lui Hess era de a da
o ultima lovitura religiei me-dievale si de a ravasi sufletele
oamenilor.
In prefata cartii sale, „Judecata din urma”, el isi exprima satisfactia
pentru ca filozoful german Kant l-ar fi ,,decapitat pe batranul Tata
Iehova, impreuna cu intreaga sa sfanta familie.”20
(Hess isi exprima, de fapt, propriile sale idei in numele marelui
filozof. Kant nu a avut aceste intentii de ,,decapitare” a lui
Dumnezeu. El a sustinut contrariul: ,,A trebuit sa limitez cunoasterea
pentru a face loc credintei.”21)
Hess considera ca religia evreilor si cea a cres-tinilor sunt
,,moarte”22, ceea ce nu-1 impiedica insa sa vorbeasca in cartea sa,
„Roma si Ierusalim”, despre ,,scrierile noastre sfinte”, ,,sfanta
limba a parintilor nostri”, ,,cultul nostru”, ,,legile divine”,
,,caile Providentei” si ,,viata evlavioasa”23.
Aceste contradictii nu se explica prin schimbarea convingerilor lui
Hess pe parcursul diferitelor etape ale vietii sale. In cartea sa
pseudonationalista el de-clara ca nu-si reneaga activitatea ateista din
trecut. Aceasta este o dovada de cultivare cu buna stiinta a
,,incalcirii diabolice”24.
Hess a fost evreu si unul din precursorii sio-nismului. Pentru ca Hess,
Marx si altii ca ei au fost evrei, comunismul este considerat de unii
oameni ca o conspiratie evreiasca.
Sa nu uitam insa ca Marx este si autorul unei carti antisemite, dovada
ca si in aceasta privinta a fost calauzit indeaproape de Hess.
Iata ce scrie Hess, (,,sionistul” care altadata ii glorificase pe
evrei), in cartea sa intitulata „Despre sistemul monetar”:
,,Evreii, care de-a lungul istoriei naturale a lu-mii animale si
sociale au avut rolul de a aduce omenirea la stadiul de animal
salbatic, s-au achitat foarte bine de aceasta misiune.
Misterul Iudaismu-lui si al Crestinismului s-a revelat in
iudeo-crestinismul modern. Misterul sangelui lui Hristos ca si cel al
adoratiei sangelui de catre evreii din ve-chime se dezvaluie aici ca
mister al animalului de prada”
Nu va nelinistiti daca nu pricepeti intelesul acestor cuvinte. Ele au
fost scrise inadins intr-o ,,incalceala diabolica”, din care se
desprinde insa foarte clar ura fata de poporul evreu. Uneori Hess este
un evreu rasist, alteori – antisemit, atitudinea lui variind in functie
de cerintele duhului care i-a inspirat scrierile si pe care el il
considera ,,sfant”.
Hess ar fi putut fi un bun profesor de rasism chiar si pentru Hitler.
El care l-a invatat pe Marx ca im-portanta claselor sociale este
prioritara, a sustinut insa si teza conform careia: ,,Viata este
produsul nemij-locit al rasei”26.
„Ca si religiile, conceptiile si institutiile sociale sunt creatii
tipice si originale ale rasei. In spatele problemelor referitoare la
nationalitati si a libertatii individuale persista chestiunea rasei.
Intreaga istorie a fost marcata de lupta dintre rasele omenesti si
dintre clasele sociale. Cea mai importanta este lupta dintre rase;
lupta dintre clase se situeaza pe locul al doilea. „27
Care este cheia succesului atator idei contra-dictorii?
,, =AB Voi scoate sabia impotriva tuturor cetateni-lor care se opun
elanului muncitoresc=BB, declara Hess intr-o scrisoare catre Lasalle. 28
Marx va face afirmatii asemanatoare:
,, Violenta este moasa cu ajutorul careia noua societate ia nastere
din pantecul celei vechi.” 29
Suntem si reprezentam acele idei cu care ne hranim. Marx s-a hranit cu
idei satanice; de aceea a formulat o doctrina satanica.
Originile sataniste ale marxismului [8]
(din „Marx si Satan” de Richard Wurmbrandt )
Organizatia Iadul
Comunistii obisnuiesc sa infiinteze organizatii de baza. Pana acum am
incercat sa demonstrez ca miscarile comuniste insesi reprezinta, de
fapt, organizatii de baza ale ocultismului satanic – ceea ce ar putea
explica esecul de pana acum al tuturor incercarilor politice,
economice, militare si culturale de a combate comunismul.
Pentru a fi eficiente, mijloacele de lupta impotriva Satanei nu trebuie
sa fie de natura carnala, materiala, ci spirituala; altminteri, in timp
ce una din organizatiile de baza ale satanismului – de pilda, nazismul
– este infranta, va lua nastere alta, mai viguroasa…
Himmler, ministrul de interne al Germaniei naziste, isi inchipuia ca
este reincarnarea regelui Henric Pasararul. El credea ca poate folosi
puterile oculte in folosul armatei naziste. Multi dintre liderii
nazisti nu erau straini de practicarea magiei negre.
Ceea ce era o simpla presupunere la prima editare a acestei carti, este
acum un fapt dovedit. Dovada a fost furnizata chiar de catre comunisti.
Povestea incepe cu cazul Netceaev – care l-a inspirat pe Dostoievski sa
scrie celebrul sau roman Demonii.
Netceaev, ,,superbul tanar fanatic”31, dupa cum il numea Bakunin, a
scris Catehismul revolutionarului – reprezentand statutul organizatiei
rusesti ,,Razbunarea poporului” (infiintata aproximativ in anul 1870).
Scopul acestei organizatii a fost formulat astfel:
,,Cauza noastra este infricosatoare, desavarsita, universala si
necrutatoare… Sa ne unim cu brutele si criminalii – singurii si
adevaratii revolutionari din Rusia.” 32
Cel dintai om ucis de organizatia lui Netceaev a fost chiar unul din
membrii fondatori care a indraznit sa critice conducerea organizatiei.
Orice critica era interzisa.
Netceaev planuia o impartire inechitabila a omenirii:
,,O zecime din omenire se bucura de libertatea personala si are
drepturi nelimitate asupra celorlalte noua zecimi care trebuie sa-si
piarda personalitatea si sa devina un fel de turma.” 33
,,Fiecare membru al societatii il va spiona pe celalalt si va fi
obligat sa-1 denunte… Toti sunt sclavi si egali intre ei in sclavie.”
34
Netceaev scrie in Catehismul sau:
,,Un revolutionar trebuie sa se infiltreze pretutindeni, atat in
clasele superioare ale societatii cat si in cele inferioare… in
biserici… printre literati.”
Discipolul sau, Peter Verhovensky, comenta:
,,Am devenit deja foarte puternici. Juratii care-i absolva pe
criminali sunt in intregime ai nostri. Avocatii care tremura in
tribunale de teama sa nu fie considerati prea liberali, sunt ai nostri.
Avem oameni din administratie, oameni de litere, suntem multi foarte
multi, iar ei habar n-au ca ne apartin.” 35
Pe baza unui astfel de program s-a infiintat o organizatie cu un nume
impresionant: ,,Liga revolutionara mondiala”. Statutul ei a fost
semnal de Netceaev si de Bakunin – colaboratori apropiati ai lui
Marx.36
La inceput, din Liga faceau parte doar cativa oameni. Ducele
revolutionar Peter Dolgorukov scria la 31 octombrie 1862:
,,La Londra, l-am intalnit pe Kelsiev (care facea parte din
organizatia mai sus mentionata), un om ingust la minte, dar de nadejde,
cumplit de fanatic, cu o figura efeminata.
Kelsiev mi s-a adresat cu blandete, spunandu-mi binevoitor: =ABDe vreme
ce trebuie s-o facem, de ce sa nu ucidem daca ne este de folos?=BB
De cand a venit Bakunin in Anglia, pe toti acesti londonezi ii auzi tot
timpul vorbind despre ,,a arde din temelii”, ,,a asasina”, ,,a taia
in bucati”.
In 1869, la Geneva, Netceaev a redactat o proclamatie in care,
referindu-se la omul care 1-a impuscat pe imparatul Alexandru al
Il-lea, avertizeaza:
,,Trebuie sa intelegem ca ceea ce a facut Karakazov n-a fost decat un
inceput. Da, acesta a fost prologul. Sa luam aminte ca drama
propriu-zisa va incepe foarte curand.” 37
Intr-o alta proclamatie, se afirma:
„In curand va veni ziua in care vom arbora marele drapel al viitorului,
Drapelul Rosu, si vom asalta intr-un mare iures palatul imperial…
Vom striga: =ABPuneti mana pe topoare!=BB si apoi ii vom ucide pe oamenii
imparatului. Fara mila! Ucideti in locurile publice, daca acesti
ticalosi indraznesc sa patrunda acolo, in case, in sate…
Nu uitati ca toti cei care nu vor fi de acord cu voi, vor fi impotriva
voastra. Oricine este impotriva voastra, este dusmanul vostru si
trebuie sa-i distrugem pe acesti dusmani prin orice mijloace.” 38
In 1872, a fost infiintata o societate revolutionara, cu un nume banal:
=ABOrganizatia=BB, al carei nucleu strict secret purta insa humele
infiorator: =ABIadul=BB. Timp de peste un secol, diverse alte
organizatii, care si-au schimbat in mod permanent numele, au preluat
obiectivele acestei societati, despre a carei existenta nu stia insa
nimeni din afara ei.
Istoricii sovietici nu au indraznit sa scrie despre activitatea
=ABIadului=BB – organizatie premergatoare Partidului Comunist din Uniunea
Sovietica – decat in anul 1965, la 93 de ani dupa infiintarea acestei
organizatii.
In „Revolutionarul ilegalist” din Rusia, E. S. Vilenska scrie:
,,=ABIadul=BB era numele nucleului organizatiei secrete care exercita
teroarea nu numai impotriva monarhiei, ci – prin functiile represive
detinute -chiar fata de membrii organizatiei secrete” 39
In „Cernasevski sau Neceaev” 40 se mentioneaza faptul ca unul dintre
membrii =ABIadului=BB s-a oferit sa-si otraveasca propriul sau tata
pentru a-i darui organizatiei din care facea parte mostenirea dobandita
pe aceasta cale.
Cernasevski, care, de asemenea, facea parte din aceasta organizatie, a
scris:
,,Voi lua parte la revolutie; nu mi-e frica de mizerie, de betivii cu
bate, de macel. Nu ne pasa daca va trebui sa curga sange de trei ori
mai mult decat in timpul revolutiei franceze. Ce conteaza daca va
trebui sa ucidem o suta de mii de chiaburi?” 4I
Iata cateva din obiectivele fundamentale ale organizatiei satanice:
,,Mistificarea este cel mai eficient mijloc, daca nu chiar singurul,
de a-i determina pe oameni sa faca o revolutie.
Este suficient sa ucizi cateva milioane de oameni si angrenajul
revolutiei va fi pus in miscare.
Idealul nostru este infricosator, desavarsit, universal si necrutator.”
Si iarasi:
,,Omenirea trebuie sa fie impartita inegal; o zecime din omenire se
bucura de libertate personala si arc drepturi nelimitate asupra
celorlalte noua zecimi care trebuie sa-si piarda personalitatea si sa
devina un fel de turma.” 42
In aceste scrieri este frecvent folosita sintagma ,,nu ne temem”. Un
exemplu reprezentativ este urmatoarea proclamatie:
,,Nu ne temem daca ne va fi dat sa aflam ca pentru a rasturna actuala
ordine sociala e nevoie sa varsam de trei ori mai mult sange decat
iacobinii (revolutionarii francezi) – in Revolutia din 1790… Daca
pentru realizarea obiectivelor noastre va trebui sa casapim o suta de
mii de mosieri, nu ne vom teme s-o facem.” 43
De fapt, numarul victimelor a fost mult mai mare.
In Memorii din al doilea razboi mondial, Churchill declara ca Stalin
i-a marturisit ca in Uniunea Sovietica au murit de pe urma
colectivizarii zece milioane de oameni.
Ceea ce trebuie retinut in primul rand este ca abia dupa un rastimp de
o suta de ani, comunistii au marturisit ca la inceputul comunismului a
existat o anumita organizatie numita =ABIadul=BB.
De ce tocmai =ABIadul=BB? De ce nu societatea pentru ajutorarea saracilor
sau pentru ajutorul omenirii?
De ce accentul este pus in mod special pe iad?
Astazi comunistii sunt mai precauti. Dar la inceput, insusi numele
organizatiei lor demonstra ca adevaratul lor scop era de a castiga si
pecetlui cat mai multe suflete omenesti pentru osanda vesnica.
Originoform
Politia politica secreta din Uniunea Sovietica a creat un organism
urias cu scopul de a distruge bisericile din intreaga lume. Obiectivul
prioritar era de a anihila sau de a diminua adversitatea fata de
comunism a diferitelor religii.
In plus, se incearca racolarea reprezentantilor Bisericii, ca prin
intermediul si prestigiul preotilor, masele de credinciosi sa fie
sensibilizate la ideologia comunista.
Numele acestui departament este =ABOriginoform=BB. Reteaua are
ramificatii secrete in fiecare tara si in fiecare organizatie
religioasa importanta.
Este lesne de inteles ca primele vizate sunt organizatiile
anticomuniste si misiunile crestine care activeaza in spatele Cortinei
de Fier. Agentii provocatori si propagandistii comunisti se infiltreaza
inauntrul bisericilor si misiunilor crestine cu scopul de a-i dezarma
ideologic pe cei ce cred in Dumnezeu.
Primul director al acestei organizatii, Vasilii Gorelov, fusese mai
inainte preot ortodox – apostol din stirpea lui Iuda.
Sediul central al organizatiei se afla in Varsovia.
Actualul ei conducator se numeste Theodor Kasky.
In orasul Feodosia se afla centrul de instruire al agentilor care
urmeaza a fi trimisi in tarile latine, iar la Moscova sunt instruiti
agentii pentru America de Nord.
Agentii pentru Anglia, Olanda, Scandinavia sunt instruiti la Siguel
(Letonia), iar cei pentru tarile musulmane la Constanta (Romania).
In aceste scoli se pregatesc falsi pastori si preoti, falsi imami
(preoti musulmani), falsi rabini. Fiecare dintre acestia trebuie sa
cunoasca temeinic religia respectiva. Unii dintre ei, pozand in
persecutati, cer protectia bisericilor sau a misiunilor crestine.
Un comunist italian pe nume Tondi, dupa ce a absolvit scoala ,,Lenin”
din Moscova, a fost instruit de Partidul Comunist pentru a se inscrie
in ordinul iezuitilor; mai tarziu a ajuns secretarul lui Papa Paul al
Vl-lea.
Adevarata sa identitate a fost descoperita, iar astazi el declara
public ca este comunist si ca s-a casatorit cu o comunista.
Continua inca sa activeze in cadrul Partidului Comunist, ocupandu-se
tot de probleme religioase, si sustine ca Papa l-ar fi iertat.44
Note la Capitolul VII
1=2E Montgomery Hyde, Stalin (London: Rupert HartDavis),
pp. 28, 29.
2=2E Karl Markus Michel, ,,Politische Katechismen: Volney,
Kleist, Hess” (Political Doctrines: Volney, Kleist, Hess)
(Frankfurt-am-Main: Insei Verlag, 1966); Moses Hess, Red Catechism for
the German People, pp. 71-73.
3=2E Hess, letter of September 2, 1841 to Berthold Auerbach,MEGA,I,
i(2),p.261.
4=2E Jung, letter of October 18, 1841 to Arnold Rujv, /M/
5=2E Moses Hess, Rome and Jerusalem (New York: Philosophical Library,
1958), p. 10.
6=2E /Mc/, p. 15.
7=2E Moses Hess, ,,Ausgewahlte Schnften” (Selected Works),
Rome and Jerusalem (Cologne: Melzer-Verlau. 1962), p. 229. 8./Mc/., p.
18.
9=2E /Mc/., p. 27.
10. Hess, Ausgewahlte Schriflen, Mc/., pp. 236, 237.
11. /Mc/., p. 308.
12. /Mc/., p. 243. 13./MJ., p. 324.
14. ,,Kommunistisches Bekenntnis in Fragen und Antworten”
(Communist Credo in Questions andAnswers), /Mc/., p. 190.
15. ,,Die Eine und Ganze Freihcit (The One and Only
Total Freedom), ibid., p. 149. 15. ..Philosophie der Tat*4 (The
Philosophy ofAction),
ibid.. p. 138. 17. Edmund Silbemer, Moses Hess (Leidcn: Brill, 1966),
p=2E31.
18./Mc/., p. 32. 19. /Mc/.,p. 121. 20./Md.,p.421.
21. Op. cir., Dudko,p. 53.
22. Op. cil, Silbemer, p. 421.
23. Ibid
24./Mc/., p 418.
25. Moses Hess, ,,Philosophische Sozialistische Schnften, 13, Ueber
das Geldwesen” (Philosophiclal Socialist Writings. About the Monetary
System) (Berlin: Akademie-Verlag), 1961, p 345
26. Hess, Rome and Jerusalem, ibid., p. 44. 27./Wd,p. 10.
28. MosesHess, ,,Briefwechser (Correspondence), Ictter
of Dccember 9, 1863 to Lassalle (The Hague: Mouton&Co.. 1959), p. 459.
29. Karl Maix, ,,Das Kapital” (The Capitali MEX, XXIII,
p=2E 779.
30. G. W. F. Hegel, ,,Werke. Fragment uber Volksreligion
und Christentum” (Works. Fragment on Popular Religious Beliefs and
Christianity) (Frankfurt-am-Main: Suhrkamp Verlag. 1971), I, pp. 35,
36.
31. U. Steklov, M. A. Bakunin, His Life and Activity
(Moscow: Literature Publishing House, 1937), Voi 3,p.435.
32. Quoted from The Catechism of the Revolutionist by
Dostoyevski in his Complete Works, Voi. 12, p. 194.
33. Ibid., The Demons, Vol. 10, p. 312.
34. Ibid., p. 322.
35. Ibid., p. 324.
36. Volodin, Tchernishevsky, orNetchaiev (Moscow:
Koriakin and Pleeman, 1976), p. 247.
37. V. Burtsev, During 100 Years: Compendium ofthe
History of Political and Social Movements in Russia (London, 1897), p.
94.
38. Op. cit, Volodin, p. 223.
39. E. S. Vilenskaia, Revolutionist Underground in Russia
(Moscow, 1965), p. 398.
40. Volodin, loc. cit.
41.Tchemishevsky, Complete Works (Moscow, 1939),
Vol. l,p.8. 42. ,,Russkaia Misl”, November 17, 1983.
180
43. Op. cit., Volodin, p. 155.
44. P. F. De Villemarest, ,, Les Pourvoyeurs du Goulag (Gulag
Overseers) (Geneva: Famot, in French), Vol. III, pp. 233ff.