Yvette Larsson

Imagini pentru Yvette Larsson

 

Primul lucru care te frapează la Yvette Larsson este faptul că este o femeie profund îndrăgostită. Dar nu de un bărbat sau de un job, ci de un loc. Iar locul ăsta e chiar România. Și, ca orice om cu adevărat îndrăgostit, Yvette nu se sfiește nicio clipă să-și declare dragostea.

Yvette, eşti deja cunoscută (şi aici şi în străinătate) ca fiind o adevărată ambasadoare a României. Cum a început asta?

Când am început să pun în practică, la modul serios, ideea de a schimba imaginea României în străinătate, o jurnalistă care a făcut primul interviu cu mine m-a numit pentru prima dată „ambasador“. După aceea, acest apelativ a fost preluat şi de restul jurnaliştilor care au urmat. Şi cred că asta şi sunt, de fapt: o ambasadoare a României în lume. Am pus bazele proiectului The Bucharest Lounge în 2011, când m-am întors din cea de-a doua călătorie în România (prima a fost în 1985), şi am văzut potenţialul care există în această ţară, care e ca o comoară. Am remarcat însă şi discrepanţa teribilă care există între ceea ce crede lumea largă despre România şi ceea ce este, de fapt, România.

Cine este, de fapt, Yvette Larsson?

O, Doamne!… În primul rând, sunt o suedeză de 42 de ani, care s-a născut şi a crescut în Gällivare, Lapland (partea de nord a ţării, cunoscută ca Laponia suedeză). Timp de 13 ani am trăit în ţări ca Norvegia, Danemarca, Anglia, Franţa şi în insula French Reunion. Copil fiind, visam să călătoresc, să văd lumea, să cunosc culturi noi şi să învăţ limbi străine. În prezent, sunt mama a doi copii minunaţi, în vârstă de 7 şi 10 ani, şi predau limba suedeză şi istorie la Şcoala Internaţională din Helisingborg. Pe lângă asta, mai sunt coach pentru cei ce vor să-şi construiască abilităţi de lider, şi susţin cursuri şi ateliere ce au legătură directă cu munca pe care o depun pentru The Bucharest Lounge.

Spune-mi, te rog, ce este The Bucharest Lounge? Şi de ce acest nume?

Am ales acest nume, The Bucharest Lounge (care are ca motto: Romania, Beauty & Meaning through the eyes of a Swede) pentru că mi-am dorit să pun Bucureştiul pe hartă, în calitate de oraş care să devină o viitoare destinaţie turistică. Oamenii din alte ţări n-au nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă cu adevărat acest oraş. Ceea ce încerc eu să fac este să prezint adevărata identitate a Bucureştiului, pentru a le trezi curiozitatea celor care nu-l cunosc. Iar „Lounge“ (n.e.: termen ce vine din engleză şi care denumeşte, în contextul actual, o zonă de recreere) vine de la faptul că noi, oamenii, atunci când suntem relaxaţi şi ne simţim în largul nostru, putem să creăm acel spaţiu propice pentru ca ideile minunate să înflorească şi m-am gândit că, într-un astfel de spaţiu, precum The Bucharest Lounge (BL), pot fi împărtăşite astfel de idei frumoase şi constructive despre România. În comunitatea BL te afli printre oameni care cred în viitorul României. Iar eu sunt o norocoasă pentru că port zilnic genul acesta de conversaţii, cu oameni cu care am o corespondenţă personală. Acesta este şi motivul pentru care sunt plină de speranţă că atât România, cât şi Bucureştiul pot fi recunoscute pentru ceea ce sunt de fapt.

The Bucharest Lounge este doar o comunitate pe Facebook sau îţi doreşti să fie mai mult de atât pe viitor?

Până acum a fost doar o comunitate pe Facebook, dar există şi lucruri care se desfăşoară în spatele scenei, cum s-ar spune. Spre exemplu, vara asta am fost pentru o lună în România, timp în care m-am întâlnit aproape zilnic cu oameni care au tot felul de iniţiative ori au în derulare proiecte interesante. Iar toţi oamenii aceştia m-au contactat prin intermediul paginii BL, deci e evident faptul că-mi doresc ca BL să fie mai mult decât o comunitate virtuală. Am tone de idei, pe care sper să le pot pune în practică una câte una. Tot ceea ce-am făcut până acum a fost ceva construit pas cu pas şi merge exact în direcţia în care îmi doream.

Cum se vede România acolo, în Suedia?

În anii 80, suedezii priveau România sau, ca să fiu corectă, litoralul Mării Negre, ca pe o destinaţie de vacanţă. Tot aşa am ajuns şi eu în România, în calitate de turist. Multe agenţii de turism aveau România în pachetul de destinaţii pe care îl ofereau. Azi nu mai e deloc aşa. Astăzi oamenii asociază România cu sărăcia, întunericul, corupţia, câinii vagabonzi şi cerşetorii, din păcate. Iar acesta este şi motivul pentru care am pus bazele comunităţii BL, ţinta principală fiind un rebranding de ţară, punerea ei din nou pe harta turismului internaţional. După toate acestea nu mai rămâne decât să-i inviţi pe oameni să vină s-o viziteze din nou. Pentru că aşa cred eu că atitudinea străinilor faţă de România se poate schimba. Atunci când oamenii vin aici să viziteze, ei pot vedea cu ochii lor cât de frumoasă este România, de fapt! În România ar trebui să se facă ceva cu privire la turism, acest domeniu ar trebui să fie mult mai activ şi să se investească în campaniile de promovare a ţării. Am multe idei în privinţa asta şi sper ca ele să fie puse în practică cât mai repede.

De ce iubeşti atât de mult România? De fapt, de ce România şi nu altă ţară?

România este destinul meu în această viaţă. Am ajuns să înţeleg asta. Nu am cum să explic altfel. E ca o poveste de dragoste. Ştii că iubeşti, dar nu poţi explica de ce. Povestea mea de iubire cu România se întinde tocmai până în 1985, când am venit pentru prima dată aici, aveam doar 13 ani atunci, iar corespondenţa cu prietenul meu român a avut un impact semnificativ în viaţa mea. Era o diferenţă uriaşă între felul în care decurgeau vieţile noastre, el crescând aici, iar eu în Suedia. Europa noastră s-a schimbat mult de atunci şi îţi poţi da seama de asta dacă ne citeşti corespondenţa. Cred că am revenit abia în 2011 pentru că, până atunci, viaţa m-a „pregătit“ pentru reîntâlnirea mea cu România, m-a pregătit cu calităţile necesare – comunicare, lidership, limbi străine, oratorie, să ştiu ce înseamnă să fii pentru prima dată într-o ţară străină şi multe altele. Aveam nevoie de asta ca s-o revăd, pentru a mă întâlni din nou cu România mea. Sunt o călătoare prin definiţie şi mă simt acasă în multe locuri. Mi-a plăcut foarte mult Sudul Franţei, am adorat viaţa mea la Londra şi nu conteneam să mă minunez de fiecare zi trăită pe insula Reunion. Dar România e cu totul altceva, aici e vorba de o poveste de dragoste mult mai profundă.

Cât de des vizitezi România şi ce obişnuieşti să faci când eşti aici?

Uite, de exemplu, am venit destul de des între 2011 şi 2013 şi asta deoarece în perioada aia lucram la cartea mea. Acum vin mai rar, pentru că jobul meu full-time de profesoară nu-mi permite, dar încerc să ajung în România măcar de două ori pe an. Iar când sunt aici explorez ţara şi tradiţiile. Mă întâlnesc cu prietenii pe care îi am aici. Particip la viaţa de zi cu zi, merg la tot felul de evenimente şi mă întâlnesc cu oameni ce vor să colaboreze cu mine.

Eşti singura din familia ta care are această pasiune pentru România?

Da, aş putea spune că sunt singura. Părinţii mei au fost în România doar atunci când am venit aici cu toţii, şi cu bunicii mei, prima dată, în 1985. Acum, deşi în trecut au fost nişte călători pasionaţi, sunt pensionari şi preferă să-şi petreacă timpul la casa lor de vacanţă şi să aibă grijă de nepoţi.

Ce crezi că ar trebui să facem noi pentru a îmbunătăţi imaginea României în exterior?

Românii de rând pot fi nişte ambasadori minunaţi ai României, pentru că trăim într-o lume în care „consumăm“ fotografii, iar acestea circulă cu viteză şi ajung peste tot. Românii pot cu siguranţă să-i impresioneze pe străini cu poveşti despre tradiţiile şi folclorul local, despre istoria bogată a României, despre cultura sa, ale cărei rădăcini se întind până în urmă cu mii de ani, depre scriitorii, muzicienii, pictorii şi toţi creatorii acestei ţări, şi despre încă multe altele. Iar când fac asta ar trebui să nu se simtă ruşinaţi, ci mândri. Româncele pot să poarte ie, dacă au una, pentru că şi astfel pot să arate frumuseţea şi ceea ce înseamnă România, de fapt. Fiecare persoană ştie ce să facă şi nu cred că rolul meu este să le spun oamenilor cum să abordeze lucrurile. Toţi trebuie să facem ceea ce ne dictează inima.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.